Sunteți pe pagina 1din 21

Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr.

Daniela Artemisa Calu

CONTABILITATE
1
MANAGERIALĂ
Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

CECCAR BUCUREȘTI
13 NOIEMBRIE 2017

1
Materialul este destinat în exclusivitate membrilor CECCAR – FILIALA BUCUREȘTI ce au participat la cursul de
pregătire profesională pentru actualizarea cunoștințelor în domeniul contabilității manageriale. Utilizarea
materialului în alt scop este interzisă!

1
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

CHELTUIELILE - ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE COSTURILOR.


TIPURI DE COSTURI

Concepte cheie:
Cheltuielile: constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile
sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor ori creşteri ale datoriilor, care se concretizează în
reduceri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acţionari.
Costurile: reprezintă ansamblul cheltuielilor referitoare la un element determinat: un produs, o lucrare, o
comandă, o activitate, un mijloc de exploatare, o responsabilitate, o unitate operaţională sau o funcţiune, de
exemplu.

Între noțiunile de cheltuială și cost există o seride de diferențe generate de faptul că o serie de cheltuieli
recunoscute în CF nu sunt incluse în cost și viceversa. În acest sens, distingem:
 Cheltuieli încorporabile (I)
a) Cheltuieli existente în CF încorporate în costuri cu sau fără diferenţe (CCF) (spre exemplu, cheltuieli
cu materiile prime, cheltuieli cu salariile, cheltuieli cu amortizarea);
b) Cheltuieli absente în CF, dar încorporate în costuri (supletive) (S) (spre exemplu, estimarea
costurilor asociate „remunerării” acţionarilor care primesc dividende, deci nu generează cheltuieli,
comparativ cu asigurarea aceleiaşi finanţări prin recurgerea la un credit bancar, credit ce generează
cheltuieli cu dobânzile).
 Cheltuieli neîncorporabile (N)
a) nu au legătură directă cu activitatea entităţii (ex. amenzi, sconturi, penalizări etc.);
b) nu au caracterul unor cheltuieli curente (ex. cheltuieli cu impozitul pe profit).

Relaţia de calcul a cheltuielilor încorporabile (I) este următoarea:


I = CCF – N + S, unde:
CCF = cheltuielile recunoscute în contabilitatea financiară;
N = cheltuielile neîncorporabile;
S = cheltuielile supletive.

Costuri directe – costuri indirecte

 Costurile directe sunt acea categorie de costuri care este direct legată de un anumit produs (cum ar fi un
bun fabricat), lucrare sau serviciu (o reparaţie efectuată), respectiv locaţie (cum ar fi un departament din
cadrul organizaţiei) pentru care se calculează costul. Totalitatea costurilor directe se mai numeşte şi cost
primar. Cheltuielile încorporabile directe sunt absorbite de un produs fără tratamente intermediare.
Noţiunea de cheltuială directă trebuie privită însă şi prin prisma relaţiei cheltuieli – structura producţiei. În
acest sens identificăm următoarele cazuri
(i) În cazul unei entităţi economice mono-producătoare toate cheltuielile sunt directe faţă de produsele
fabricate.
(ii) În cazul unei entităţi economice cu producţie multiplă, o parte a cheltuielilor este afectată direct
produselor, având caracter direct şi altă parte vizează toate produsele sau numai anumite faze de
fabricaţie, având un caracter indirect.

2
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Exemple:
1. preţul de cumpărare al unei materii prime este un cost direct pentru un anumit produs în timp ce
cheltuielile compartimentului de aprovizionare sunt comune mai multor produse, deci indirecte;
2. salariile muncitorilor care lucrează la fabricarea unui anumit produs sunt directe, în timp ce salariile celor
care lucrează la fabricarea mai multor produse sunt cheltuieli indirecte faţă de produs;
3. comisioanele cuvenite agentului care se ocupă de vânzarea unui anumit produs reprezintă o cheltuială
directă. Dacă întreprinderea entitatea economică plăteşte un salariu fix unui agent de vânzări, aceasta
reprezintă o cheltuială indirectă faţă de produsele vândute.

 Costurile indirecte sunt cele care se efectuează pentru un număr de unităţi identificabile în cadrul
entităţii, pentru care trebuie calculate costurile. Costurile indirecte nu pot fi alocate în mod direct unui
anumit produs, lucrare, serviciu sau locaţie pentru care se calculează costul, ci necesită o repartizare
suplimentară. Privite în corelaţie cu structurile organizatorice, anumite cheltuieli indirecte faţă de produse
sunt directe faţă de secţii, ateliere, centre, departamente (spre exemplu, salariile muncitorilor auxiliari din
secţie, materialele consumabile). Din punctul de vedere al clasificării funcţionale (după funcțiile
întreprinderii), costurile indirecte pot fi:
o de producţie (fabricaţie) sunt acele cheltuieli generate de procesul de producţie din momentul
demarării şi până la obţinerea produselor.
o de administraţie cuprind acele cheltuieli care au fost angajate pentru formularea politicilor
conducerii, organizării şi controlului operaţiilor efectuate de o entitate şi care nu au o legătură
directă cu cercetarea-dezvoltarea, producţia şi desfacerea.
o de desfacere acoperă aria cheltuielilor legate de formarea loturilor de vânzare, ambalare, transport,
publicitate, expunere, servicii după vânzare etc.

Exemple:
1. Cheltuielile cu salariul șoferului care livrează pizza sunt chetuieli indirecte de desfacere;
2. Cheltuielile cu salariul managerului general sunt chetuieli indirecte de administrație (generale de
administrație)
3. Cheltuielile cu salariul inginerului care supervizează producție sunt chetuieli indirecte de producție.

Costuri variabile – costuri fixe

 Costurile variabile sunt costuri totale (aferente întregii cantităţi obţinute) care se modifică în raport de
modificările nivelului activităţii. În consecinţă, costurile totale variabile cresc direct proporţional cu
volumul producţiei şi costurile unitare variabile sunt constante.
 Costurile fixe sunt costuri totale care nu se modifică în ciuda modificării nivelului activităţii. În
consecinţă, costurile totale fixe sunt constante pentru toate nivelele de activitate şi costurile fixe unitare
sunt descrescătoare în funcţie de nivelul activităţii. Se consideră că majoritatea costurilor sunt fixe pe
termen lung. Costurile fixe pot să varieze în timp dacă se produce o modificare semnificativă în nivelul
activităţii. Aceste costuri sunt denumite costuri fixe divizibile. Un exemplu îl constituie costul cu chiria.
Chiria este constantă atâta timp cât este închiriat un singur depozit dar se modifică dacă trebuie închiriat şi
un al doilea spaţiu.
 Costurile semi-variabile includ atât componente fixe, cât şi componente variabile (ex. costurile de
întreţinere, cheltuielile salariale pentru TESA atunci când există persoane angajate pe perioadă
nedeterminată şi persoane angajate pe perioadă determinată).
 Costurile semi-fixe sunt costurile care sunt fixe pentru nivele specifice de activitate, dar care cresc sau
descresc cu o valoare constantă pentru un nivel critic de activitate (ex. salariile supraveghetorilor).
3
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Costuri ale produselor – costuri ale perioadei

 Costurile produselor sunt costurile asociate produselor sau serviciilor achiziţionate sau fabricate în vederea
vânzării. Costurile produselor includ cheltuieli directe şi indirecte de producţie. Dacă produsele finite nu se
vând sau dacă există producţie în curs de execuţie, atunci acest cost se regăseşte în bilanţ sub forma stocurilor
obţinute din producţie proprie. În principiu, costurile produselor sunt determinate pe baza cheltuielilor
recunoscute în conturile din clasa 6 a contabilităţii financiare, dar unele dintre ele necesită retratări. În plus, în
costul unui produs se încorporează şi cheltuielile supletive.

 Costurile perioadei sunt acele costuri care sunt tratate drept cheltuieli în perioada în care au apărut. Ele nu
reprezintă componente ale producţiei deoarece nu au legătură directă cu activitatea principală a entităţii
economice (de exemplu: cheltuielile cu amenzi, sconturi, penalizări etc.). Aceste cheltuieli formează
cheltuielile neîncorporabile în cost.
Conform reglementărilor din România, într-o entitate economică cu obiect de activitate producţia toate
costurile de producţie sunt privite drept costuri ale produsului. Acestea includ costurile directe şi indirecte de
producţie. Costurile apărute după terminarea procesului de producţie, cum ar fi costurile de administraţie şi
vânzare sunt costuri ale perioadei. Evaluarea stocurilor nevândute este făcută la costul de producţie.

Costul primar – costul de producţie (costul produsului) – costul complet

 Costul complet este compus din costul de producţie al produselor finite vândute şi costul perioadei.
Sintetizând informațiile prezentate anterior, determinarea costului primar, al costului produsului, respectiv
al costului perioadei se realizează astfel:
Costul primar (CPr) = Materiale directe (MD) + Manoperă directă (MOD) + Alte costuri directe (ACD)
Costul produsului (pentru produse finite și producție în curs de execuție) (CPd) = Costuri directe (CD) +
Costuri indirecte de producţie (CIP)
Costul de producție (pentru produse finite) (CP) = Costuri directe (CD) + Costuri indirecte de producţie
(CIP) + PCE iniţială – PCE finală
Costul perioadei (Cper) = Costuri de desfacere (CDesf) + Costuri de administraţie (CAd)
Costul complet (CC) = CP al produselor finite vândute + Cper.
Utilitatea costului complet este reflectată prin intermediul următorilor indicatori:
Rezultatul analitic (RA) = Cifra de afaceri (CA) – Costul complet (CC)
Rezultatul global (RG) = Suma rezultatelor analitice

Costuri unitare – costuri totale

 Costul total este reprezentat de costul întregii cantități obținute.


 Costul unitar (costul mediu) este determinat prin împărţirea costului total la numărul de unităţi obţinute.

4
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

CHELTUIELILE INDIRECTE (DE REGIE).


TRATAMENTE SPECIFICE CHELTUIELILOR INDIRECTE
Concepte cheie:
 Cheltuieli indirecte: reprezintă cheltuielile care nu pot fi alocate de la început unui anumit purtător
de cost (produs, lucrare, serviciu);
 Repartizarea secundară: reprezintă repartizarea cheltuielilor aferente unui sector auxiliar asupra
altor secţii, sectoare, departamente;
 Absorbţia cheltuielilor indirecte: este procesul prin care cheltuielile indirecte din cadrul unui
departament sunt alocate unui purtător de cost;
 Subactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al activităţii mai mic decât capacitatea normală de
producţie în cursul unei perioade. Conduce la înregistrarea unui cost al subactivităţii;
 Supraactivitatea: reprezintă obţinerea unui nivel al producţiei ce depăşeşte capacitatea normală de
producţie.
Tratarea cheltuielilor indirecte
Aceasta implică:
(i) stabilirea structurilor organizatorice generatoare de cheltuieli,
(ii) calculul costului corespunzător fiecărei structuri
(iii) repartizarea /absorbţia cheltuielilor indirecte în costul obiectelor de calculaţie.
(i) Stabilirea structurilor organizatorice generatoare de cheltuieli derivă din particularităţile de producţie şi
funcţionale specifice fiecărei entităţi. Ca urmare se pot constitui secţii/centre de producţie în funcţie de modul
de derulare a procesului de producţie şi de obiectivele urmărite. Secţiile sau centrele pot fi: secţii principale şi
auxiliare, respectiv centre de cost sau de analiză.
 Secţiile sau centrele principale au un rol determinant în fabricarea produselor sau prestarea serviciilor.
Aceste structuri pot fi detaliate în ateliere, locuri de muncă, etc. Tot în categoria centrelor principale se
includ şi compartimentele funcţionale: administraţie, desfacere etc., considerate în afara producţiei.
 Secţiile sau centrele auxiliare sunt prestatoare de servicii în favoarea centrelor principale sau a altor
centre auxiliare. În această categorie se includ: atelierul de întreţinere şi reparaţii; serviciul de transporturi;
centrala electrică; centrala de apă, abur etc.
 Centrele de cost sau de analiză se constituie ca diviziuni ale contabilăţii în care cheltuielile indirecte se
regrupează şi analizează înainte de imputarea lor asupra costurilor. Ca urmare, în contabilitate pot să apară
ca centre de analiză fictive: gestiunea materialelor, gestiunea clădirilor, gestiunea personalului, finanţare.
(ii) Calculul costului corespunzător fiecărei structuri. Regruparea cheltuielilor pe secţii, centre,
compartimente presupune localizarea pe această structură a cheltuielilor după natură, cunoscută sub
denumirea de repartizare primară. În urma identificării şi calculării fiecărei cheltuieli se determină costul
centrelor, care urmează a fi repartizat şi apoi imputat costului produselor, lucrărilor sau serviciilor.
(iii) Absorbţia cheltuielilor indirecte către costul obiectelor de calculaţie presupune rezolvarea problemelor:
 prestaţiile reciproce dintre centrele auxiliare;
 prestaţiile către centrele principale;
 calculul ratei de absorbţie a cheltuielilor indirecte (RAI);
 determinarea sumei alocate prin repartizare costului obiectului de calculaţie.
Absorbţia în cost reprezintă determinarea părţii din cheltuielile indirecte aferente unui produs sau serviciu
pe baza unei rate sau coeficient. Relaţia de calcul a ratei sau coeficientului de absorbţie a cheltuielilor
indirecte (RAI) este:
RAI = Total cheltuieli indirecte/ Total bază de absorbţie
Ca bază de absorbţie se poate utiliza: total ore manoperă directă, total salarii directe, total materiale directe
folosite, ore maşini (ore funcţionare utilaje), număr produse, total cost primar etc.
5
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

METODA COSTURILOR VARIABILE (MODELUL COST – VOLUM – PROFIT).


DETERMINAREA INDICATORILOR DE BAZĂ
Metoda costurilor variabile (direct-costing), în forma sa de bază are o serie de caracteristici care o
individualizează şi i-au conferit statutul de metodă. Punctual, acestea sunt:
 utilizează comportamentul cheltuielilor pentru a le separa pe cele încorporabile în costuri (variabile)
de cele neîncorporabile (fixe);
 calculaţia specifică se sprijină pe indicatori care construiesc judecăţi, suport pentru deciziile
managementului;
 prestaţiile sau serviciile reciproce, între diferite segmente organizaţionale se decontează la nivelul
cheltuielilor variabile care sunt imputabile purtătorilor de costuri;
 nu este doar o calculaţie de costuri, ci şi una a rezultatelor pe termen scurt, este un instrument util în
managementul întreprinderii, scopul principal constituindu-l elaborarea unor decizii pe perioade
scurte.
Indicatori decizionali primari
1. Costul unitar (C*) este alcătuit numai din cheltuielile variabile, reprezentate în principal de cheltuielile
cu: materiile prime şi materialele, salariile şi contribuţiile sociale aferente personalului direct productiv,
energia electrică şi termică utilizate în scopuri tehnologice etc. Pentru a determina costul unitar, pe fiecare
purtător de costuri, este necesară colectarea cheltuielilor variabile şi identificarea corectă a producţiei fizice.
Relaţia de calcul este:
Chvi
C i*  ,
Qi
2. Contribuţia de acoperire (Ca) sau marja contribuţiei reprezintă aportul fiecărui produs la obţinerea
rezultatului (profit/pierdere) şi implicit la acoperirea cheltuielilor fixe. Valoarea contribuţiei de acoperire
poate fi şi negativă ceea ce înseamnă că preţul de vânzare nu este suficient nici pentru recuperarea costului,
activitatea este nerentabilă, societatea neavând resurse, prin preţul practicat, să acopere o parte a cheltuielilor
fixe şi astfel nu se degajă profit.
Contribuţia de acoperire unitară (Ca*) se calculează ca diferenţă între preţul de vânzare unitar (Pv) şi costul
unitar:
Ca* = Pv – C*
Contribuţia de acoperire se poate calcula pe fiecare purtător de costuri, precum şi global, pe activitate. În
acest scop, este necesară cunoaşterea veniturilor din vânzarea produselor care fac obiectul activităţii, acestea
fiind denumite în continuare, cifră de afaceri.
3. Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea producţiei fabricate şi vândute, la preţ de vânzare. Relaţia de
calcul este:
n
CA   (Q * Pv) , unde:
i 1 i
n = numărul purtătorilor de costuri.
4. Rezultatul (R) este ultimul indicator decizional primar care se poate determina în succesiunea logică
impusă de realitatea activităţii desfăşurate, dar şi de rigorile gândirii economice. Potrivit concepţiei metodei
costurilor variabile rezultatul se determină deducând din contribuţia de acoperire totală cheltuielile fixe.
Relaţia de calcul este:
R  Ca  Chf , unde: Chf = cheltuielile fixe ale perioadei

6
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

5. Pragul de rentabilitate (Pr), folosit pentru prima dată pe la sfârşitul primului război mondial, este
cunoscut în literatura de specialitate şi ca punct de echilibru, punct mort sau cifră de afaceri critică. El arată
volumul sau valoarea producţiei realizate şi vândute de la care putem vorbi de rentabilitate, totalitatea
cheltuielilor fiind acoperită de veniturile obţinute din vânzări. În punctul mort, rezultatul întreprinderii este
zero; va fi profit pentru o cifră de afaceri mai mare decât valoarea cifrei de afaceri critice şi pierdere pentru
una inferioară acesteia.
Chf
Pr 
Ca *
6. Cifra de afaceri critică. Pragul de rentabilitate exprimat în unităţi monetare se mai numeşte cifră de
afaceri critică (CA*) sau valoarea vânzărilor în pragul de rentabilitate. Modelul de calcul este:
CA* = Pr * Pv
7. Factorul de acoperire (Fa), indicator cu valenţe decizionale, arată câte procente din vânzări sunt
necesare pentru acoperirea cheltuielilor fixe şi obţinerea unui profit. Acest indicator se calculează ca raport
între contribuţia de acoperire globală şi cifra de afaceri. Factorul de acoperire este, de fapt, rata contribuţiei de
acoperire şi oferă informaţii referitoare la rentabilitatea fiecărui purtător de costuri obţinut şi valorificat, dar şi
la rentabilitatea întregii activităţi. Acesta este şi motivul pentru care indicatorul este folosit la optimizarea
programului de fabricare şi vânzare a producţiei. Cu ajutorul informaţiilor pe care le oferă, se poate modifica
structura activităţii în favoarea purtătorului de costuri cel mai rentabil, adică cel cu factorul de acoperire cel
mai mare.
Modelele de calcul ale factorului de acoperire sunt:
Ca i
 pe purtători de costuri Fai =  100
CAi
Ca
 global Fa = 100
CA
sau:
Chf
Fa  x 100
CA *
8. Marja de siguranţă ( Ms ) sau interval de siguranţă, cum este cunoscut în literatura de specialitate,
exprimă în unităţi monetare cu cât poate să scadă activitatea, astfel încât întreprinderea să nu intre în zona
pierderilor. Relaţia de calcul este:
Ms  CA  CA
*

9. Rata marjei de siguranţă (RMs) sau coeficientul de siguranță dinamic exprimă în cifre relative, cu cât
pot să scadă vânzările astfel încât întreprinderea să nu intre în zona pierderilor, să ajungă în pragul de
rentabilitate. În literatura de specialitate, acest indicator este cunoscut şi sub denumirea de coeficientul de
siguranţă. Se cunosc mai multe modalităţi de calcul, fiecare dintre ele oferind noi valenţe informaţiilor
furnizate. Modelele pentru calculul ratei marjei de siguranţă, în condiţiile menţinerii notaţiilor utilizate până
acum, sunt:
CA  CA
*

RMs   100
CA

7
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Exemple:
1. Se produc două produse, A şi B, pentru care se suportă următoarele costuri: materie primă – 3.000 um
pentru A şi 5.000 um pentru B, salarii personal utilizat în procesul de producție 6.000 lei pentru care se
cunosc urmtoarele detalii (manoperă directă 400 ore pentru A şi 200 ore pentru B), costul unei ore de
manoperă este de 10 um, salarii indirecte 10.000 um, iar amortizarea utilajelor folosite pentru ambele
produse este de 5.000 um. Societatea are angajată o personă care se ocupă cu publicitatea și vânzarea
produselor al cărui salariu este de 1.343 um.
Se cere:
(i) Calculaţi costul de producţie pentru A şi B, utilizând ca bază de repartizare:
a) materia primă,
b) manopera directă;
Soluție:
a) Pentru a calcula costul de producție întocmim tabloul costurilor pentru cele două produse, în primul
caz, utilizând ca bază de evaluare consumul de materii prime.
Tabloul costurilor
Elemente Produsul A Produsul B
PCE0 - -
COSTURI DIRECTE (COSTUL PRIMAR): 7.000 7.000
 Cheltuieli cu materii prime 3.000 5.000
 Cheltuieli cu salariile 4.000 2.000
% COSTURI INDIRECTE(*): 5.625 9.375
PCE1 - -
COSTUL DE PRODUCȚIE 12.625 16.375

*) Valoare cheltuiali indirecte = 5.000 lei (amortizare utilaje) + 10.000 lei (salarii indirecte) = 15.000 lei
Repartizare cheltuieli indirecte:
1. Alegerea bazei de repartizare: materii prime (A – 3.000 lei; B - 5.000 lei);
2. Calculul RAI = 15.000/ (3.000 lei + 5.000 lei) = 1,875
3. Calcului cotei de cheltuieli indirecte ce revine fieccărui produs (% ch. indirecte)
o % ch. indirecte produsul A = 3.000 lei * 1.875 = 5.625 lei
o % ch. indirecte produsul B = 5.000 lei * 1.875 = 9.375 lei
Verificarea repartizării cheltuielilor: 5.625 lei + 9.375 lei = 15.000 lei
b) Pentru a calcula costul de producție întocmim tabloul costurilor pentru cele două produse, în primul
caz, utilizând ca bază de evaluare cheltuielile cu salariile directe:

Tabloul costurilor
Elemente Produsul A Produsul B
PCE0 - -
COSTURI DIRECTE (COSTUL PRIMAR): 7.000 7.000
 Cheltuieli cu materii prime 3.000 5.000
 Cheltuieli cu salariile 4.000 2.000
% COSTURI INDIRECTE(*): 10.000 5.000
PCE1 - -
COSTUL DE PRODUCȚIE 17.000 12.000

8
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

*) Valoare cheltuiali indirecte = 5.000 lei (amortizare utilaje) + 10.000 lei (salarii indirecte) = 15.000 lei
Repartizare cheltuieli indirecte:
1. Alegerea bazei de repartizare: salarii directe (A – 4.000 lei; B - 2.000 lei);
2. Calculul RAI = 15.000/ (4.000 lei + 2.000 lei) = 2,5
3. Calcului cotei de cheltuieli indirecte ce revine fieccărui produs (% ch. indirecte)
o % ch. indirecte produsul A = 4.000 lei * 2,5 = 10.000 lei
o % ch. indirecte produsul B = 2.000 lei * 2,5 = 5.000 lei
Verificarea repartizării cheltuielilor: 10.000 lei + 5.000 lei = 15.000 lei

(ii) Care este cea mai potrivită bază de repartizare în următoarele situații:
a) Societatea produce două modele de pahare de cristal (tip șampanie (A) și tip whisky (B));
b) Societatea personalizează două modele de pahare de cristal (pictate și personalizate cu nume și
data evenimentului (A), respectiv gravate și personalizate cu nume și data evenimentului (B);
Soluție:
În cazul persnalizării unor produse din sticlă personalizate, bazate în principal pe manoperă, este recomandată
repartizarea cheltuielilor indirecte în funcție de valoarea salariilor directe sau în funcție de nr de ore de
manoperă necesare. În cazul fabricării paharelor, relevantă este reartizarea în funcție de consumul de materii
prime, ddoarece acest consum este preponderant.

(iii) În cazul în care societatea produce pahare, se cunosc în plus următoarele informații: capacitatea de
producție a liniei de producție este de 100.000 pahare lunar, iar în luna noiembrie se obțin doar 80.000
pahare, recalculați costul de producție;
Soluție:
Tabloul costurilor
Elemente Produsul A Produsul B
PCE0 - -
COSTURI DIRECTE (COSTUL PRIMAR): 7.000 7.000
 Cheltuieli cu materii prime 3.000 5.000
 Cheltuieli cu salariile 4.000 2.000
% COSTURI INDIRECTE(*): 4.500 7.500
PCE1 - -
COSTUL DE PRODUCȚIE 11.500 14.500

*) Valoare cheltuiali indirecte = 5.000 lei (amortizare utilaje) + 10.000 lei (salarii indirecte) = 15.000 lei *
80.000/100.000 = 12.000
Repartizare cheltuieli indirecte:
4. Alegerea bazei de repartizare: materii prime (A – 3.000 lei; B - 5.000 lei);
5. Calculul RAI = 12.000/ (3.000 lei + 5.000 lei) = 1,5
6. Calcului cotei de cheltuieli indirecte ce revine fieccărui produs (% ch. indirecte)
o % ch. indirecte produsul A = 3.000 lei * 1,5 = 4.500 lei
o % ch. indirecte produsul B = 5.000 lei * 1.5= 7.500 lei

(iv) În cazul în care societatea personalizează pahare de cristal, la sfârșitul lunii se constată că există în stoc un
număr de 20 pahare tip A și 40 pahare tip B care nu au fost personalizate. Costul paharelor nefinalizate
este evaluat astfel; pahare tip A 25 um, pahare tip B 10 um. Recalculați costul de producție.

9
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Soluție:
Tabloul costurilor
Elemente Produsul A Produsul B
PCE0 - -
COSTURI DIRECTE (COSTUL PRIMAR): 7.000 7.000
 Cheltuieli cu materii prime 3.000 5.000
 Cheltuieli cu salariile 4.000 2.000
% COSTURI INDIRECTE(*): 10.000 5.000
PCE1 (500) (400)
COSTUL DE PRODUCȚIE 16.500 11.600

(v) În cazul în care societatea personalizează pahare, la sfârșitul lunii se cunoaște că a personalizat 500 pahare
tip A și 800 pahare tip B și a vândut 480 pahare tip A, respectiv 760 pahare tip B. Care este prețul de
vânzare minim ce ar trebui cerut?
Soluție:
Costul complet = costul bunurilor vândute + % CGA + % Cdistributie
Costul bunurilor vândute A = 16.500/500*480 = 33*480 = 15.840
Costul bunurilor vândute B = 11.600/800*480 = 14,5*760 = 11.020
Repartizare C distributie = 1.343/26.860 = 0,05
C dsitributie A = 0,05 * 15840 = 792
C dsitributie B = 0,05 * 11020 = 551
Cost complet A = 15840 + 792 = 16.632
Cost complet B = 11020 + 551 = 11.571
Pret vânzare minim > Cost complet unitar
Cost complet unitar A = 16.632 / 480 = 34,65
Cost complet unitar B = 11.020 / 760 = 14,5
(vi) În cazul în care societatea personalizează pahare, societatea intenționează să participe la un târg de nunți
unde dorește să închirieze un spațiu de 4 m2. Chiria este de 200um/m2, iar taxa de participare 150 um.
Salariul vanzatorului este determinat in functie de nr de ore de activitate, astfel: 16 ore * 50 lei = 800 lei,
la care se adauga 2% din pretul de vânzare al fiecarui produs. În condițiile în care societatea intenționează
să participe la târg doar cu pahare pictate, câte produse ar trebui să vândă la un preț de vânzare de 50
lei/pahar pentru a-și acoperi costurile participării la târg? Dar pentru a obține un profit de 700 um?

Soluție:
Determinăm numărul de pahare pentru care nu obținem nici profit, nici pierdere, adică punctul de echilibru sau
pragul de rentabilitate:
Chf
Pr 
Ca *
Avem nevoie de c variabile unitare de productie = 7.000/500 = 14 um
Pr = Cf/ (Pvz – ch. var.) = (4*100+150 + 800)/ (50 – 2/100*50-14) = 1750/35 = 50 pahare
Este necesară vânzarea unui număr de minum 50 pahare
Profit planificat = (1750 + 700)/35 = 70 pahare

10
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

2. Confecția SA vinde articole de îmbrăcăminte prin intermediul unui magazin organizat pe trei secţiuni:
bărbaţi, femei, respectiv copii. În cadrul societăţii există un manager de vânzări care se ocupă de articolele
de bărbaţi, unul care se ocupă de articolele pentru femei şi unul care se ocupă de articolele pentru copii.
Managerul de vânzări pentru articolele de bărbaţi are în subordine 9 vânzători, cel pentru articolele de
femei are în subordine 6 vânzători, iar cel responsabil cu articolele pentru copii are în subordine 3
angajaţi. În ultimii ani, secţiunea pentru copii a generat pierderi şi se estimează că această situaţie va
persista. Pentru ultimul an, o analiză a rezultatului din exploatare după destinaţii se prezintă astfel:

Elemente Secţiunea Bărbaţi Secţiunea Femei Secţiunea Copii


Cifra de afaceri 800.000 610.000 268.000
Costul bunurilor vândute (332.000) (267.000) (160.000)
Marja brută (comercială) 468.000 343.000 108.000
Salarii manageri vânzări (48.000) (42.000) (28.000)
Comisioane vânzători (216.000) (168.000) (58.000)
Chirie magazin (25.000) (25.000) (25.000)
Cheltuieli cu utilităţile magazinului (5.000) (5.000) (5.000)
Profit/Pierdere netă 174.000 103.000 (8.000)

 Decideţi dacă trebuie eliminată secţiunea copii;


 Eliminarea secţiunii pentru copii va contribui la creşterea spaţiului disponibil pentru a expune produsele
pentru bărbaţi, respectiv cele pentru femei. Pornind de la informaţia potrivit căreia mărirea spaţiului de
expunere a produselor pentru bărbaţi şi a celor petnru copii va contribui la creşterea veniturilor cu
32.000 lei, aceasta informaţie vă influenţează decizia de la punctul precedent?

Soluție:
 Secția de copii nu ar trebui eliminată, deoarece chiar dacă aceasta generează pierdere are o marjă brută
azin pozitivă. Eliminarea acestei secții ar conduce la realocarea cheltuielilor fixe ce nu pot fi eliminate
(chirie magazin în cazul unui contract oneros, respectiv salarii manageri vânzări, în cazul în care nu se
dorește efectuarea de restructurări) către celelalte două secții, conducând la diminuarea profitului acestora
cu suma de 53.000 um (mult mai mult decât pierderea înregistrată în cazul secției copii). În plus, este
posibil ca și clientela să se diminueze, deoarece este posibil ca o partea a clienților să vină în special
pentru achiziționarea de articole pentru copii.
 Decizia de la punctul precedent nu este influențată, dat fiind faptul că veniturile suplimentare de 32.000
um sunt insuficiente pentru acoperirea costurilor de 53.000 um.

3. Societatea Alfa produce o nouă maşină de spălat. Maşina necesită un nou tip de motor, ce nu a fost utilizat
pentru loturile precedente de produse. Coordonatorul departamentului achiziţii are o ofertă de 30
um/motor, primită de la societatea Beta pentru orice număr de motoare de care firma ar avea nevoie.
Livrarea este garantată într-un interval de 2 săptămâni de la primirea ordinului.
Reprezentantul departamentului de producţie al societăţii Alfa consideră că firma ar putea realiza noul
motor prin îmbunătăţirea tehnică a modelului precedent. Pentru acest proces este necesar spaţiu
suplimentar de producţie şi noi utilaje. Firma are luat cu chirie în perioada curentă un spaţiu de producţie,
pentru care a plătit suma de 28.000 um, spaţiu ce poate fi folosit pentru producţia noilor motoare. Totuşi,
spaţiul nu poate fi utilizat pentru depozitarea materialelor, astfel încât firma trebuie să închirieze şi un alt
spaţiu într-o clădire vecină, în vederea depozitării materialelor. Spaţiul poate fi închiriat pentru suma de
42.000 um/an. Acesta este adecvat pentru depozitare, dar nu poate fi utilizat pentru procesul de producţie.
Utilajele necesare pentru îmbunătăţirea vechilor motoare pot fi închiriate pentru suma de 35.000 um/an.
11
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Reprezentantul departamentului financiar a calculat următorul cost unitar, luând în considerare o cerere de
14.000 bucăţi/an.
Materiale 12.20 um
Manoperă directă 10.00 um
Chirie aferentă spațiului 2.00 um
Închiriere utilaje 2.50 um
Alte cheltuieli indirecte 7.00 um
Cost total 33.70 um
Poziţia „alte cheltuieli indirecte” include suma de 3 um – cheltuieli fixe, ce va fi alocată procesului de
obţinere a motoarelor.
Se cere:
1. Decideţi dacă motoarele ar trebui produse sau achiziţionate, în funcţie de structura costurilor;
2. Determinaţi cantiatea de motoare pentru care societatea Alfa ar trebui să obţină acelaşi profit indiferent
dacă a luat decizia de a cumpăra sau a produce.

Elemente Valoare Decizia de a Decizia de a Diferenţă


unitară produce cumpăra
(14.000 bucăți) (14.000 bucăți)
Materiale 12.20 lei V 170.800 0 170.800
Manoperă directă 10.00 lei V 140.000 140.000
Chirie aferentă spaţiului 28.000 + 42.000 F 70.000 28.000 42.000
Închiriere utilaje 35.000 F 35.000 0 35.000
Cheltuieli indirecte variabile 4.00 lei V 56.000 0 56.000
Costul de achiziţie motoare 30.00 lei V 0 420.000 (420.000)
TOTAL 471.800 468.000

1. În această situaţie decizia este de a cumpăra.

2. Cdecizie = CF + cv*Q
Cdecizie de a produce = C decizie de a achiziţiona
CF decizie de a produce = 28.000 + 42.000 + 56.000 = 161.000
cv decizie de a produce = 12.20 + 10.00 + 3.00 = 26,20
Cdecizie de a produce = 161.000 + 26,20*X
CF decizie de a achiziţiona = 28.000 + 42.000 = 70.000
cv decizie de a achiziţiona = 30,00
C decizie de a achiziţiona= 70.000 + 30*X
161.000 + 26,20*X= 70.000 + 30*X
91.000 = 3.8 * X
X =23.497,36 bucăţi

12
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Studiu de caz

O întreprindere are ca obiect principal de activitate producția, fiind organizată astfel: un departament de
producție (DP), două secții auxiliare (Instalația eoliană – IE și un atelier de reparații – AR), un departament
administrativ (DA) și un departament de distribuție (DD). Din procesul de producție sunt obţinute două
produse A şi B. Din documentele aferente contabilității financiare (CF) au fost selectate următoarele
informații:

Simbol Denumire cont Sold inițial Rulaj Total sume Sold final
cont D C D C D C D C
.... ....
301.A Materii prime 20.000 5.000 10.000 25.000 10.000 15.000
301. B Materii prime 8.000 1.000 7.000 9.000 7.000 2.000
331. A Producție în curs de execuție 2.000 3.400 2.000 5.400 2.000 3.400
331. B Producție în curs de execuție 1.000 500 1.000 1.500 1.000 500
.... ....
601 Cheltuieli cu materii prime 17.000 17.000
641 Cheltuieli cu salariile 60.000 60.000
64x Cheltuieli “sociale” (40%) 24.000 24.000
681 Cheltuieli cu amortizarea 13.220 13.220
612 Cheltuilei cu chiriile 9.192 9.192
.... ....

În plus, se mai cunosc următoarele informații:


 Potrivit Raportului de lucru numărul total de ore efetuate pentru obținerea produselor tip A este de
150, iar pentru obținerea produselor tip B este de 250.
 Potrivit Contractelor individuale de muncă, muncitorii angajați pentru obținerea produselor A,
respectiv B sunt plătiți în funcție de numărul de ore lucrate, cu un tarif brut de 100 lei/oră. În plus, se
cunosc următoarele informații: valoarea salariilor brute aferente personalului TESA este stabilită
astfel: pentru angajații din DP este de 7.000 lei, pentru cei care asigură funcționarea IE este de 3.000
lei, pentru cei din AR este de 4.000 lei, pentru cei din DA este de 4.000 lei, iar pentru cei din DD este
de 2.000 lei.
 Cheltuielile cu chiriile provin din două Contracte de închiriere. Primul contract de închiriere prevede
plata unei chirii lunare în valoare 1.500 lei și are ca obiect închiriere unui teren pe care sunt amplasate
instalațiile eoliene. Al doilea contract de închiriere prevede plata unei chirii lunare în valoare 7.692 lei
și are ca obiect închiriere unei clădiri, suprafața totală închiriată fiind de 1.538,4 m2. Utilizarea acestei
suprafețe este realizată astfel: 600 m2 pentru hala de producție, 200 m2 pentru atelierul de reparații,
160 m2 pentru Departamentul Marketing, 150 m2 pentru Biroul managerului, 250 m2 pentru
Departamentul Contabilitate și 178,4 m2 pentru spațiile comune (holuri, grupuri sanitare).
 Detalierea cheltuielilor cu amortizarea este realizată în conformitate cu informațiile existente în Fișa
mijlocului fix, locul unde sunt utilizate utilajele productive, respectiv scopul în care sunt utilizate
autoturismele și laptopurile deținute de companie. Detalierea este următoarea: DP – 3.200 lei, IE –
3.300 lei, AR – 1.400 lei, DA - 1.520 lei, DD – 3.800 lei.

 Între secțiile auxiliare au loc următoarele prestații reciproce:


13
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Centrul IE AR DA DP DD Total
Instalația eoliană - IE (KW) - 4.000 2.000 10.000 4.000 20.000
Atelier reparații - AR (ore) 30 - 30 210 30 300
 Cheltuielile indirecte de producţie se repartizează în funcţie de cheltuielile cu manopera, cele
administrative în funcţie de costul bunurilor vândute, iar cele de distribuție în funcție de cifra de
afaceri.
 Gradul de activitate este de 100%.
 Costul standard a fost stabilit astfel: produsul A – 400 lei/buc, iar produsul B – 125 lei/buc.
 Producția obținută: A – 100 bucăți, produsul B – 500 bucăți.
 În cursul lunii se vând 80% din produsele finite obţinute.
 Prețul de vânzare a fost stabilit astfel: produsul A – 550 lei/buc, iar produsul B – 150 lei/buc.

Se cere:
1. Să se calculeze costul de producție al produselor A, respectiv B, costul complet al acestora și să se
determine rezultatele analitice și rezultatul global. Comentați situația existentă;
2. Pe baza înregistrările specifice din contabilitatea financiară, determinați valoarea stocajului/destocajului
și valoarea rezultatului din exploatare;
3. Efectuați înregistrările în contabilitatea managerială;
4. Să se întocmească contul de profit și pierdere după natură și cel după destinații (funcții);
5. Care este cantitatea ce trebuie produsă din produsul A, respectiv B pentru ca societatea să nu
înregistreze pierdere?
6. Analizând structura costurilor determinate anterior, decideți: în ce condiții ar trebui menținute în
procesul de producție ambele produse.
7. În condițiile în care a fost decisă încetarea fabricării produselor tip B, managerul societății vă solicită să
îi comunicați următoarele informații:
7.1.Care este cantitatea din produsul A necesară a fi produsă și vândută, pentru ca societatea să nu
înregistreze pierdere?
7.2.Care este cantitatea din produsul A necesară a fi produsă și vândută, pentru ca societatea să își
mențină valoarea profitului înregistrată anterior acestei decizii?
8. Managerul societății decide să aplice metoda ABC în locul metodei tradiționale de determinare a
costurilor. În acest sens, se cunosc următarele informații suplimentare despre activitățile societății:
Nr.
Activităţi Costuri UM Inductori de cost
activitate
(1) Utilizare utilaje 11.200 Ore funcţionare utilaje
(2) Lansare în fabricaţie 6.600 Număr comenzi fabricaţie
(3) Recepţie materiale 4.200 Număr comenzi materiale
(4) Control calitate 3.300 Număr comenzi fabricaţie
(5) Gestiunea materialelor 2.700 Număr comenzi fabricaţie
TOTAL 28000
 Produsele se fabrică şi vând în loturi de 20 u.
 Comenzile de materiale au fost de 10 pentru fiecare tip de produs.
 Număr ore funcționare utilaje: produsul A - 2 ore/buc, produsul B – 1 oră/bucată.
Determinați costul de producție aferent celor două produse, în condițiile în care societatea aplică metoda
ABC. Analizați, în mod comparativ cu metoda tradițională, costul de producție și rezultatele obținute.
Comentați situația existentă.

14
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Soluție:

1. Să se calculeze costul de producție și costul complet al produselor A, respectiv B și să se determine


rezultatele analitice și rezultatul global
a) Repartizarea primară:
Sectii auxilire
Departament Sector Sector
Produsul Produsul Instalația Atelier TOTAL
Elemente producție administrativ distribuție
A B eoliană reparații CF
(DP) (SA) (SD)
(IE) (AR)
601 10000 7000 - - - - - 17.000
641 15000 25000 7000 3000 4000 4000 2000 60.000
645x 6000 10000 2800 1200 1600 1600 800 24.000
681 - - 4200 3800 400 2520 3600 14.520
612 - - 2000 1000 2000 1892 1000 7.892
Total CM
31.000 42.000 16.000 9.000 8.000 10.012 7.400 123.412
(Total repartizare primară)

b) Repartizare secundară:
(i) Stabilirea procentelor pentru repartizarea secundară
Centrul IE AR SA DP SD Total
Instalația eoliană - IE (KW) - 20% 10% 50% 20% 100%
Atelier reparații -AR (ore) 10% - 10% 70% 10% 100%

(ii) Stabilirea si rezolvare ecuatiei


IE AR
9.000 8.000
+ +
0,1Y 0,2X
= =
X Y
X= 10000,00
Y= 10000,00
(iii) Stabilirea valorilor după repartizarea secundară
Elemente IE AR SA DP SD Total
Total repartizare primară 9.000 8.000 10.012 16.000 7.400 50.412
IE -10000,00 2000,00 1000,00 5000,00 2000,00 0
AR 1000,00 -10000,00 1000,00 7000,00 1000,00 0
Total repartizare secundară 0 0 12012,00 28000,00 10400,00 50.412

c) Repartizare cheltuieli indirecte de producție: K (RAI) CH IND = 28000,00 = 0,7000


40000
Chletuieli A 10500,00
Cheltuieli B 17500,00

d) Repartizare CGA: K (RAI) CGA = 12012,00 = 0,1500


80080,00
Chletuieli A 4812,00
Cheltuieli B 7200,00

e) Repartizare CDISTR: K (RAI) CDISTR = 10400,00 = 0,1000


104000,00

Chletuieli A 4400,00
Cheltuieli B 6000,00

15
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Determinare diferențe cost A B


COST PRODUCȚIE 40100,00 60000,00
COST STANDARD 40000,00 62500,00
DIFERENTE 100,00 -2500,00

Tabloul costurilor (Fișa de cost)


Elemente Produsul A Produsul B
PCE 0 2000 1000
Costuri directe: 31.000 42.000
Costuri indirecte (S1) 10500,00 17500,00
PCE 1 -3400 -500
Cost producție total 40100,00 60000,00
Cantitate obținută 100 500
Cost producție unitar 401,00 120,00
Cantitate vândută 80 400
Costul bunurilor vândute 32080,00 48000,00
CGA 4812,00 7200,00
C Distr 4400,00 6000,00
Costul complet 41292,00 61200,00
Preț vânzare 550,00 150,00
Cifra de afaceri 44000,00 60000,00
Rezultat analitic 2708,00 -1200,00
Rezultat global 1508,00

2. Pe baza înregistrările specifice din contabilitatea financiară, determinați valoarea stocajului/destocajului și valoarea
rezultatului din exploatare
Înregistrare PCE 0
711 = 331A 2000
711 = 331B 1000
Consum materii prime 711 121
601 = 301 17000 2000 3400 123412 104000
Cheltuieli cu salariile 1000 500 20920
641 = 421 60000 32000 40000
Cheltuieli cu contribuțiile angajatorului 50000 62500
645 = 4XX 24000 80 100
Înregistrare
amortizare -2000 -2500 123412 124920
681 = 281 13220 83080 104000 SFC
Înregistrare cheltuieli cu chiriile SFC 1508
612 = 401 9192 20920
Înregistrare PCE1
331A = 711 3400
331A = 711 500
Producție cost standard
345A = 711 40000
345B = 711 62500
16
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

Înregistrare diferențe cost


348A = 711 100
348B = 711 -2500
Înregistrarea vânzării produselor finite
411 = 701 104000
Descărcarea gestiunii
711 = 345A 32000
711 = 345B 50000
711 = 348A 80
711 = 348B -2000

Închiderea conturilor de cheltuieli


121 = % 123412
601 17000
644 60000
645 24000
681 13220
628 9192

Închiderea conturilor de venituri


701 = 121 104000
711 = 121 20920

3. Efectuarea înregistrărilor în contabilitatea managerială (CM) utilizând clasa 9 de conturi

I. Începutul lunii
Înregistrare PCE 0
921A = 901 2000
921B = 901 1000

II. În cursul lunii


Colectare cheltuieli
921A = 901 31000
921B = 901 42000
922IE = 901 9000
922AR = 901 8000
923 = 901 16000
924 = 901 10012
925 = 901 7400

Producție cost standard


931A = 902A 40000
931B = 902B 62500

17
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

III. Sfârșitul lunii


Repartizare secundară
Repartizare IE
% = 922IE 10000
922AR 2000
923 5000
924 1000
925 2000

Repartizare AR
% = 922AR 10000
922IE 1000
923 7000
924 1000
925 1000

Repartizare ch indirecte
% = 923 28000
921A 10500
921B 17500

Înregistrare PCE1
933A = 921A 3400
933B = 921B 500

Producție cost efectiv


902A = 921A 40100
902B = 921B 60000

Înregistrare diferențe
cost
903A = 902A 100
903B = 902B -2500

Evidențiere costul perioadei


902C PER = % 22412
924 12012
925 10400

Închidere conturi diferențe


931A = 903A 100
931B = 903B -2500
Închidere cont 931
901 = % 100100
931A 40100
931B 60000

Închidere cont 933


901 = % 3900
933A 3400
933B 500

Închidere costul perioadei


901 = 902C PER 22412

18
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

4. Să se întocmească contul de profit și pierdere după natură și cel după destinații;


CPP cu regrupare cheltuieli după natură Sume CPP cu regrupare cheltuieli după destinații Sume

Venituri / Cifra de afaceri 104.000 Venituri / Cifra de afaceri 104.000

Venituri aferente costului stocurilor de prod (SFC) 20.920


Costul bunurilor vândute 80.080
Total venituri din exploatare 124.920

Cheltuieli cu materii prime şi materiale 17.000 Marja brută 23.920

Cheltuieli cu salariile şi contribuţiile aferente 84.000 Cheltuieli generale de administraţie 12.012

Cheltuieli cu amortizările 13.220 Cheltuieli de distribuţie 10.400

Alte cheltuieli din exploatare 9.192 Rezultatul din exploatare 1.508

Total cheltuieli din exploatare 123.412

Rezultatul din exploatare 1.508

5. Care este cantitatea ce trebuie produsă din produsul A, respectiv B pentru ca societatea să nu
înregistreze pierdere?
Separarea cheltueililor variabile și fixe, pornind de la tabelul repartizării primare și specificul activității

Cheltuieli variabile A B
601 10000 7000
641 15000 25000
645x 6000 10000
Total 31000 42000
Cantitate 100 500
CV unitar 310 84

Cheltuieli fixe
641 20.000
645x 8.000
681 13.220
612 9.192
Total 50.412

Determinarea contribuției de acoperire (marjei contribuției) unitare medii:


C. acoperire produs A = Pret vanzare A - costuri variabile A
C. acoperire produs A = 550 - 310 = 240 lei/buc
C. acoperire produs B = Pret vanzare B- costuri variabile B
C. acoperire produs B = 150 - 84 = 66 lei/buc

19
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

C. acoperire medie= (100*240 + 500*66)/(100+500) = 95 lei/buc

Punct echilibru = 50.412 = 530,7 bucati =531


95
Determinarea ponderii în structura producției:

Pondere A = 100/600 = 17%


Pondere B = 500/600 = 83%

Cantitate A = 88 bucati
Cantitate B = 442 bucati
Total 531

6. Analizând structura costurilor determinate anterior, decideți: în ce condiții ar trebui menținute în


procesul de producție ambele produse.

Eliminarea produsului B conduce la redistribuirea costurilor fixe către produsul A, aspect ce contribuie la
diminuarea rezultatului. În consecință se recomandă menținerea produsului B în procesul de producție, în
următoarele situații: dacă produsul B face parte dintr-ul pachet ce include ambele produse, iar clienții sunt
atrași de prețul produsului B, dacă există contracte încheiate pentru vânzarea către anumiți clienți a
ambelor produse sau în alte cazuri similare, dacă nu există piață de desfacere pentru noua cantitate
produsă din produsul A (ce ar înlocui produsul B, în cazul realocării capacității de producție).

7. În condițiile în care a fost decisă încetarea fabricării produselor tip B, managerul societății vă solicită să
îi comunicați următoarele informații:

7.1.Care este cantitatea din produsul A necesară a fi produsă și vândută, pentru ca societatea să nu
înregistreze pierdere?
Punct echilibru = 50.412 = 210,1 bucati
240

7.2.Care este cantitatea din produsul A necesară a fi produsă și vândută, pentru ca societatea să își
mențină valoarea profitului înregistrată anterior acestei decizii?
Profit planificat = 51.920 = 216,3 bucati
240

20
Contabilitate managerială – suport curs Prof. univ. dr. Daniela Artemisa Calu

8. Determinați costul de producție aferent celor două produse, în condițiile în care societatea aplică metoda ABC.
Analizați, în mod comparativ cu metoda tradițională, costul de producție și rezultatele obținute. Comentați situația
existentă.
Cost/
Activităţi Costuri UM Inductori de cost A B TOTAL
inductor
Utilizare utilaje 11.200 Ore funcţionare utilaje 200 500 700 16
Lansare în fabricaţie 6.600 Număr comenzi fabricaţie 5 25 30 220
Recepţie materiale 4.200 Număr comenzi materiale 10 10 20 210
Control calitate 3.300 Număr comenzi fabricaţie 5 25 30 110
Gestiunea materialelor 2.700 Număr comenzi fabricaţie 5 25 30 90
Total ch indirecte 28000

Tabloul costului
ELEMENTE A B
PCE0 2000 1000
CH DIRECTE 31000 42000
CH INDIRECTE:
Activitatea 1 3200 8000
Activitatea 2 1100 5500
Activitatea 3 2100 2100
Activitatea 4 550 2750
Activitatea 5 450 2250
PCE1 -3400 -500
Cost producție ABC 37000 63100

Comparatie cu metoda traditionala A B TOTAL


Cost producție tradițional 40100 60000 100100
Cost producție ABC 37000 63100 100100
Diferente valorice 3100 -3100 0
Rezultat metoda tradițională 2708 -1200 1508
Rezultat recalculat ABC 5808 -4300 1508

21