Depresia

Cuvantul depresie se refera, in general, la orice sentiment negativ trecator, ce

este determinat de motive de multe ori minore. Sentimentele depresive minore la
care face referire acest cuvant sunt diferite de depresia clinica, ce implica
simptome ce dureaza mai mult de 2 saptamani si care sunt destul de severe incat
sa afecteze viata pacientului.

Exista mai multi factori singulari sau combinati.

Depresia este cauzata de mai multi factori, singulari sau combinati, printre care
se regasesc: pierderi de orice fel, in special decesul unei persoane apropiate,
mutarea intr-o noua locuinta, probleme legate de locul de munca, mediul
ambiant monoton, lipsa controlului asupra anumitor aspecte (ce poate genera
sentimentul de neputinta), probleme financiare, probleme conjugale, lipsa
luminii naturale in perioadele ploioase, singuratatea, sentimentul de a nu fi iubit,
respectul de sine scazut, ideile pesimiste, afectiunile fizice si psihice.

Depresia clinica si simptomele sale.

Depresia clinica, denumita si afectiunea depresiva majora, este o stare de tristete

intensa, de melancolie sau de disperare exagerate ce are un impact negativ si
impiedica desfasurarea normala a activitatilor zilnice obisnuite.

In plus, aceasta afectiune este un tip acut de depresie ce necesita tratament

psihiatric, in vreme ce depresia minora, afectiune care implica cel putin 2
simptome ce se manifesta timp de 2 saptamani, nu indeplineste criteriile luate in
considerare in cazul diagnosticului depresiei acute.

Varsta medie de instalare a depresiei clinice este de 20 de ani. Depresia clinica

afecteaza aproximativ intre 7-18% din populatia pana la 40 de ani. Pana la varsta
de 50 de ani, numarul femeilor afectate este de 2 ori mai mare decat cel al
barbatilor, dar aceasta diferenta se estompeaza o data cu inaintarea in varsta.

Cauzele aparitiei depresiei clinice.

Cauzele depresiei clinice sunt de natura fizica sau socio-psihologica.

Astfel cauzele fiziologice care determina instalarea depresiei clinice sunt

reprezentate de predispozitii genetice, de anumite tratamente medicamentoase
(cu steroizi sau anticonceptionale), de anumite boli (boli cardiovasculare,
hepatita, mononucleoza, hipotiroidism, boala Parkinson, scleroza multipla,
afectiuni cerebrale cauzate de lovituri puternice) sau de probleme neurologice
cauzate de un nivel scazut al unor neuro- transmitatori (ca de exemplu
serotonina). O alta cauza a depresiei clinice este dieta alimentara ne
corespunzatoare, ce cauzeaza deficiente ale magneziului sau ale acizilor grasi
Omega 3 in organism. Studiile de laborator au aratat ca excesul de acizi grasi
omega-6 favorizeaza aparitia depresiei.

Somnul insuficient sau nesatisfacator poate de asemenea cauza depresia clinica.

Se mai crede ca un nivel crescut de melatonina in organism determina aparitia
depresiei clinice. In absenta luminii, aceasta substanta este creata in cantitati mai
mari, considerandu-se ca aceasta este motivul pentru care oamenii sufera de
depresie mai ales iarna, cand zilele sunt mai scurte.

In jur de 10-15% dintre femei sufera de depresie post-partum (depresie survenita

in urma nasterii). Aceasta se instaleaza in primele trei luni ulterioare nasterii si
poate dura aproximativ alte trei luni.

Alte cauze sunt cauzele socio-psihologice. Cele mai des intalnite sunt un respect
de sine scazut si o deficienta in a suporta stresul cotidian. Experientele negative
din copilarie si adolescenta, ca de exemplu moartea cuiva drag, problemele in
dezvoltarea fizica, problemele scolare, abandonul, neglijarea, respingerea
afectiva, bolile cronice, abuzul fizic, psihic sau sexual, pot de asemenea
determina aparitia depresiei clinice mai tarziu in viata. Alte experiente ce
favorizeaza depresia sunt pierderea unui loc de munca sau dificultatea in a gasi
altul, problemele financiare, dependenta de jocurile de noroc, pierderea
partenerului de viata sau a altui membru al familiei, violul, divortul, problemele
sexuale, stresul prelungit sau orice alt eveniment traumatizant.

Simptomele depresiei clinice.

Simptomele depresiei sunt reprezentate de sentimentele de tristete sau de frica

coplesitoare, incapacitatea de a resimtii emotii, scaderea interesului si a placerii
in a efectua activitati zilnice, pierderea poftei de mancare, schimbarile
semnificative in greutatea corporala, problemele cu somnul (insomnie,
hipersomnie) hiperactivitatea sau din contra, neputinta psihomotoare zilnica,
oboseala fizica sau psihica, pierderea energiei, sentimentele intense de vinovatie,
nervozitatea, neputinta, disperarea, inutilitatea, anxietatea si/sau singuratatea,
problemele cu concentrarea si cu luarea deciziilor, deficiente de memorie,
gandurile recurente despre moarte, sinucidere (cu sau fara o planificare concreta
a acestui eveniment), dorinta de a muri pur si simplu, sentimentul de a fi
abandonat de ceilalti si frica de aceasta posibilitate.
Alte simptome ce nu sunt, de obicei luate in considerare pentru diagnosticare
sunt ura de sine insusi, scaderea respectului de sine, neglijarea igienei personale,
sensibilitate la zgomote, dureri fizice, teama de a nu innebuni, modificari in
modul de percepere al timpului, momente de planset, schimbari de
comportament (ca de exemplu agresivitate, iritabilitate, sentimentul unui
eveniment negativ iminent, evitarea situatiilor sociale, lipsa de punctualitate,
pierderea sperantei de a iesi vreodata din aceasta stare, amanarea excesiva a
tuturor activitatilor, consumul in exces al bauturilor alcoolice sau chiar a
drogurilor, comportamentul autodistructiv, manifestat prin automutilare sau
tulburari de alimentatie.

Depresia la copii nu este la fel de evidenta ca in cazul adultilor si se manifesta,

de obicei, prin pierderea poftei de mancare, iritabilitate, probleme cu somnul (de
obicei cosmaruri recurente), deficiente de memorie si probleme de invatare
aparute subit, comportament modificat (izolare, agresivitate, introversiune).

Tratamentul folosit in cazul depresiei clinice.

Tratamentul aplicat in cazul depresiei difera de la pacient la pacient insa, in

principal, exista 2 tipuri de tratamente folosite in general, in combinatie:
tratamentul medicamentos si psihoterapia. In plus schimbarile in stilul de viata si
in dieta alimentara (in special folosirea suplimentelor alimentare) au un efect
benefic asupra pacientilor. Totusi uneori, pacientii nu raspund satisfacator la
tratamentul medicamentos, sedintele de psihoterapie devenind necesare, la fel si
modificarile aduse in stilul de viata. In cazurile extreme, spitalizarea este
necesara, pentru o atenta monitorizare a starii pacientului si pentru aplicarea
intensa a sedintelor de psihoterapie.

Tratamentul medicamentos poate produce si efecte secundare, in functie de

fiecare pacient, efectele pot varia de la cresterea in greutate pana la probleme
cardiovasculare: de aceea, medicul trebuie sa descopere care este tratamentul
medicamentos adecvat pentru fiecare pacient in parte.

Alte modalitati de tratament sunt acupunctura, terapia cu lumina naturala sau

artificiala (eficienta in special, in depresiile cauzate de conditiile climatice),
exercitiile fizice (chiar si cele mai putin solicitante, ca de exemplu, plimbarile,
pentru ca determina cresterea secretiei anumitor substante chimice cerebrale-
serotonina, dopamina- ce creeaza o stare de bine), meditatia.

Depresia la varsta a doua.

O data cu inaintarea in varsta, organismul nostru secreta din ce in ce mai putine

substante chimice responsabile cu mentinerea echilibrului starilor psihice
(serotonina si dopamina, mentionate mai sus). Scaderea cantitatii acestor
substante chimice determina un risc crescut de a suferi de depresie.

Astfel pierderile de memorie survenite o data cu inaintarea in varsta ar putea sa

nu fie cauzate de batranete, ci de depresie, pentru ca aceasta afectiune afecteaza
capacitatea de concentrare si memorare. Totusi la varsta a doua creste mai mult
numarul cazurilor de depresie minora, nu al celor de depresie clinica.

Femeile care au suferit de depresie la un moment dat in viata, mai ales din cauza
nasterii sau a sindromului premenstrual, prezinta un risc crescut de a suferii si de
depresia cauzata de intrarea in menopauza.

Totusi schimbarile fiziologice ce preced instalarea menopauzei determina

manifestari similare cu simptomele depresiei (oboseala, cresteri in greutate,
insomnie, dificultati de concentrare, pierderi de memorie, pierderea interesului
in acitivitatile sexuale) de aceea aceste simptome trebuie analizate cu atentie,
pentru a nu se pune un diagnostic gresit.

De exemplu suplimentele hormonale administrate la menopauza pot cauza

migrene si anxietate, starea de deprimare fiind astfel corelata cu efectele
secundare ale acestor tratamente.

Cofeina si glucidele sunt contra indicate in cazul persoanelor care sufera de

depresie. Suplimentele de estrogen sunt benefice in cazul depresiei, pentru ca
estrogenul creste nivelul neurohormonului denumit serotonina, acesta avand rol
de a induce o stare de bine si de a conferi o memorie buna.

Deficitele de calciu, cupru, magneziu, vitaminele C, B6, B12, biotina si acidul

folic sunt de asemenea corelate cu depresia.

In plus depresia creste riscul de a suferi de afectiuni cardiace coronariene sau, in

cazul celor care sufera deja de aceasta boala, creste riscul aparitiei altor boli
cardiace.