UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI

Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial

Domeniul: Inginerie Industrială
Specializarea: Tehnologii Avansate de Fabricație

Referat la disciplina
Design Industrial

Coordonator, Student,
Conf. univ. dr. ing. Merticaru Vasile Prilipceanu Dragoș Ionuț

An universitar 2017-2018
 UNIVERSITATEA TEHNICĂ „GHEORGHE ASACHI” DIN IAŞI
Facultatea de Construcţii de Maşini şi Management Industrial
Domeniul: Inginerie Industrială
Specializarea: Tehnologii Avansate de Fabricație

Design publicitar

Coordonator, Student,
Conf. Univ. Dr. Ing. Merticaru Vasile Prilipceanu Dragoș Ionuț

An universitar 2017-2018
 I. Indruducere

1.1.Noțiunea de “design”. Scurt istoric.

Design este un cuvânt de origine engleză care se pronunță [ pron. di-zain ] și care
înseamnă proiect, desen (de concepție), schiță (de concepție). Folosirea termenului în domeniul
desenului liber (artă) este forțată și deci nerecomandată.
Termenul de "design" a apărut in 1851, în legătură cu complicatele realități ale producției
industriale. Este o concepție și o metodă de creație care urmărește să asigure fiecărui produs un
înalt randament funcțional, însoțit de un aspect agreabil. În toate epocile de înflorire umană a
existat o corelare între posibilitățile materiale, nivelul tehnologic, relațiile economice interne și
externe, orizontul spiritual exprimat prin gustul artistic și capacitatea de creație. Mai mult chiar,
tehnologul și artistul se confundau la început într-o singură persoană.
Arta, tehnică și știința nu sunt domenii incompatibile, contradictorii sau concurente, ci
doar specifice și solidare. Ele se implică și se condiționează reciproc. Designerul știe că
funcționalul, ergonomicul, esteticul și economicul conlucrează pentru a se ajunge la eficiență.
Unele designuri industriale au devenit cunoscute și „clasice”, putând fi considerate la fel
de bine atât drept lucrări de artă, cât și drept lucrări de inginerie.

1.2.Definiție.

Designul reprezintă totalitatea acțiunilor unui individ cu o anumită pregătire în scopul

realizării de obiecte perfect funcționale, seriabile, estetice, a căror rapoarte funcție-formă să le
transforme într-o unitate coerentă din punct de vedere stilistic și funcțional.
Designul este un proces complex ce poate influența dezvoltarea produselor și serviciilor a
cărui prioritate poarta numele de ,,eficiență'', tot odată designul înseamnă proiectarea și
planificarea ciclului de producție a unui produs, precum și a imaginii, identității afacerii, a
modului în care este percepută de client, potențial client, concurență.
Designul este mediatorul intre produs și consumator urmând și influențând traseul
produsului de la idee, proces de creație, dezvoltare, producție, până la promovarea lui pe piață.

1.3.Rolul si evolutia esteticii industrial

Estetica industriala este un element care ajuta un produs să pătrundă pe piața națională și
internațională. Are un impact comercial important, ea face vânzarea produsului și este în câteva
cazuri un vanzător mut. Estetica industrială este o căutare a personalității produsului care vizează
impăcarea eficienței și esteticii. Este o veritabilă disciplina de sinteză, integrată în constrângerile
tehnologice, ergonomice și relative a conceptiei și a dezvoltării tuturor produselor.
Un studiu de funcționare a produsului și formele posibile sunt astfel realizate pentru
obtinerea unui produs neasemuit de frumos dar și funcțional.
Estetica industrială joacă un rol important deoarece ea permite diferențierea unui produs
de altul; relansează produsul care se afla la faza de maturitate sau de declin a ciclului de viață,
satisface un consumator mai exigent; largește aria alegerii; ripostează concurenței; justifică un
preț mai ridicat.
 II.Designul produselor

2.1. Designul produselor și cercetarea de marketing

Vânzarea rapidă și eficientă a produselor este condiționată și de design-ul acestora, de

proiectarea estetică și functională a lor, de multe ori design-ul produselor fiind mult mai puternic
decât perceperea celorlalte calități ale produsului.
O mare personalitate internatională în domeniul esteticii industriale, Victor Papnek,
consideră designul ca fiind „instrumentul cel mai puternic pus vreodată în mâinile oamenilor,
permițând acestora să modifice mediul propriu și, prin urmare, pe ei înșiși", iar profesorul
american Ph. Kotler consideră că numai un design superior poate asigura succesul firmei pe
piață.
Ca instrument managerial și de marketing, design-ul influențează un număr mare și
eterogen de parametri ai firmei, începând cu profilul și imaginea sa publică, aspectele practice
ale gamei de produse oferite, mijloacele folosite pentru comunicarea cu clienții, cu instituțiile
financiare și cu proprii angajați și continuând cu impactul și eficiența mijloacelor de distribuție și
promoționale.
Designul produsului privește toate atributele care definesc valoarea acestuia: utilitate,
siguranța în exploatare sau folosire, dimensiune și greutate, întreținere, formă, culoare, stil,
personalitate ș.a. Pentru activitatea de marketing, un interes aparte, din perspectiva designului,
au: forma, culoarea, stilul și personalitatea*.
Forma unui produs, din punctul de vedere al esteticii industriale, depinde de
funcționalitate, de materialele și forțele care acționează asupra lui, reliefând, astfel, o legătură
directă între structura internă și externă a acestuia. Ea pune în evidență, în același timp, și
numeroase aspecte ale nivelului de cultură și de civilizație a societății și ale bazei sale tehnico-
materiale. Din punctul de vedere al formei produsului, se delimitează, în principal, două aspecte
mai importante:
• unul se referă la forma finală a produsului (de dorit cea perfectă), ca fiind rezultatul unei
colaborări economice și tehnice ;
• altul se referă la produsele cele mai reușite, acestea fiind o sinteză a căutărilor și
eforturilor personalului de creație, care depașește granițele utilității și funcționalității lor.
Componenta cea mai dinamică a relației formă-funcție este forma, evoluția ei fiind
determinată de un ansamblu numeros și eterogen de factori, cum sunt: factorii economici, factorii
psihologici și sociologici, factorii sociali și nu în ultimul rand, factorii tehnici.
Sub influența acestor factori, forma produsului parcurge, în evoluția sa (ca și produsul, de
altfel), mai multe etape, respectiv : nașterea, creșterea, declinul și moartea, urmarindu-se, în
derularea acestora, mai multe probleme, cum ar fi:
• economisirea de materii prime și materiale sau/și încorporarea unor noi componente
materiale;
 • realizarea unor costuri cât mai mici;
• obținerea unor parametri superiori de utilitate și de funcționare a produselor existente în
condițiile unui proces tehnic modern, conceput pe nevoile consumatorilor;
• conceperea unui sistem inovațional compatibil cu dimensiunea, structura și dinamica
resurselor firmei, a nevoilor consumatorilor și cu auditul unui marketing, care să raspundă
nevoilor strategiei de inovare.
Dincolo de determinările economice și tehnice, deosebit de importante pentru forma
produsului, se delimitează, mai ales, caracteristicile estetice, acestea din urma constituind
parametrul dominant al vânzărilor lui. De altfel, chiar competivitatea se traduce, în general,
câțiva parametri economici, tehnici și estetici. Înseamnă că produsul nu poate fi privit doar ca un
simplu obiect de fabricație în serie; el trebuie gândit și analizat în complexitatea sa: de la creație,
producție, vânzare, garantarea întreținere, comportare în consum ș.a.m.d.
Corelația dintre parametrii economici, tehnici și estetici ai produselor îmbracă multiple
aspecte. Interes în acest sens prezintă mai ales maniera în care se realizează analiza acestor
parametri. Dacă analiza parametrilor economici și tehnici este acoperită prin numeroase
documentații, schițe și concluzii, parametrii estetici sunt tratați, de cele mai multe ori, pasager,
uitându-se că maxima: „Nu-i frumos ce e frumos, ci-i frumos ce-mi place mie" reflectă, de fapt,
poziția masei de consumatori ai produselor, masa de consumatori ce dau valoare de judecată prin
a cumpăra sau nu. În același timp, luarea în considerare a parametrilor estetici nu realizează
acreditarea ideii de egalizare a cheltuielilor pentru util și frumos, ci a ideii de armonizare,
echilibrare a respectivelor cheltuieli, ținând seama de destinația produselor, structura lor
funcțională, modul de utilizare și contribuția lor la ambianța estetică.
Mai mult, estetica produselor, procesul de design nu presupune neaparat schimbari
tehnice, ci realizarea unui produs într-o altă formă, culoare sau într-un alt stil, care să-i contureze
și mai riguros personalitatea. În felul acesta, design-ul permite diversificarea
sortimentală a produselor, proces ce implică luarea în considerare, măsurarea și dimensionarea
nevoilor de consum, pe segmente detaliate de consumatori, în condițiile valorificării complexe a
disponibilităților de materii, a potențialului tehnologic al firmei, ale asocierii sau substituirii unor
produse aflate la un moment dat pe piață, în funcție de nivelul de calitate și de preț.
La rândul sau procesul de diversificare sortimentală solicită noi metode de prelucrare a
produselor existente, ca și o viziune strategică nouă, în care relația nevoie de consum-utilitate să
ducă la o noua și mai corectă poziționare a noilor produse în ansamblul sortimental al ofertei
existente de mărfuri, potrivit cerințelor marketingului modern.
Un exemplu sugestiv, în acest sens, de realizare a designului unor produse, într-o
structură sortimentală nouă și bazat pe noi procedee de prelucrare a produselor existente, îl oferă
firma Nestle-Vevey pentru produsele: lapte, carne, păsări, pește, cereal, cafea, ceai și cacao.
Vecină cu actitatea de invenție și de inovație, actitatea de design insumează patru
trăsături esențiale, respectiv:
a) creativitate, adică conceperea unui produs nou, având caracteristici și utilități
superioare celor existente;
 b) complexitate, dată de deciziile pentru un număr mare de caracteristici ce privesc forma
și performanța produsului, resursele materiale utilizate și modalitățile de prelucrare;
c) riscul, dat de imposibilitatea stocării lui pentru o dată ulterioară și de natură
intangibilă, designul sugerând, din această perspectivă, alternative decizionale, uneori
contradictorii (performanță/cost, materiale/fiabilitate);
d) capacitate de alegere corectă între mai multe alternative posibile pentru o problemă
dată (forma, culoare, dimensiune, gust ș.a.).
Pornind de la legătura nemijlocită dintre design, inovație și competivitate, în viziunea
specialiștilor s-a conturat opinia unei delimitări intre procesul de design ante-producție, care
implică o evoluție de la o idee de baza la o inovație originală, și procesul de design post-
producție, care înseamnă o reproiectare, schimbarea unor componente esențiale ale unor produse
existente. Dincolo de aceste delimitări obiective, realizarea unui design de calitate, capabil să
acopere superior nevoile consumatorilor, solicită, în principal, două direcții de acțiune:
a) inovarea de produs, care poate însemna :
• dezvoltarea produsului, când acesta se adresează actualelor segmente de consumatori ai firmei;
• diversificarea produsului, când produsul nou deplasează aria de operare în cadrul unor noi
segmente de consumatori;
• conceperea de noi produse, calitativ superioare ca formă și utilitate pentru consumatori;
b) inovația de proces, văzând utilizarea unor metode noi, mai eficiente de obținere a
produsului, capabile să confere acestuia o valoare mai mare, în condițiile reducerii costurilor de
producție și de desfacere.
Cercetarea de marketing a esteticii produselor vizează nevoile și dorințele
consumatorului, gusturile și pretențiile sale pentru frumos, condițiile concrete de realizare,
apelând, în acest sens, la procedee științifice adecvate, bazate pe anchete, interviuri, studii de
piață.
Dintre metodele cel mai frecvent utilizate în aprecierea estetică a produselor, două sunt
de mai mare interes :
a) Metoda ordonării produselor pe „grupe de produse", în baza unor criterii de apreciere
estetica a acestora, având ca puncte de reper valoarea socială reală, utilitatea lor, corespondentă
cu scopul pentru care au fost concepute, ușurința de intrebuințare și capabilitățile tehnice ale
acestora.
Pe baza informațiilor primite, specialiștii în marketing vor intocmi așa-numitele serii-
etalon, produsele care intra în aceste serii grupându-se în foarte bune, bune, satisfăcătoare și
slabe.
b) Analiza valorii își propune studierea permanentă a optimului economic din perspectiva
corelațiilor: structura-funcțiile produsului urmărit și serviciul analizat-cheltuielile aferente, în
scopul obținerii unor utilități maxime cu cheltuieli minime și optimizării funcțiilor produsului
(funcțiile acestuia constituind, din punctul de vedere al analizei valorii, singura realitate
conținuta de produs).
 Urmărind optimizarea funcțiilor de întrebuințare și estetice ale produsului, analiza valorii
identifică și cauzele existenței acestuia, a mijloacelor folosite pentru obținerea lui și realizarea
efectivă a produsului cu maximum de economie de factori de producție, silește elementele
(părțile) produsului care sunt în contact nemijlocit cu mediul ambiant al firmei și elaborarea de
noi alternative de realizare a aceluiași produs, văzând menținerea și îmbunătățirea calității și
prezentării estetice a acestuia.

III.Designul produselor
3.1.Designul ambalajelor

Se consideră că activitatea de design cuprinde: designul de produs, designul grafic,

designul de interior, fashion design.
Zilnic cumpărăm produse iar majoritatea dintre ele sunt ambalate, astfel încât cel mai
frecvent produs de design cu care intrăm în contact este ambalajul, ambalaj ce astăzi ne
determină mult mai mult să cumpărăm acel produs decat produsul însuși, alegând mărci de
produse, simboluri vizuale în detrimentul produselor anonime.
Deși costurile de ambalare constituie o investiție majoră, ce merită mai multă
considerație, neglijarea acestei probleme se datorează în bună măsură tendinței de a clasifica
ambalajele la capitolul costuri de producție, astfel că ele sunt tratate separat. Problema
ambalajelor nu mai este exclusiv o problemă de cercetare, de producție stiințifică, de dezvoltare a
tehnicilor și procedeelor de fabricație. Ea devine din ce în ce mai mult o problema complexă în
care intră psihologia socială, dorințele consumatorilor, relații cu publicul și publicitatea.
Designul ambalajului trebuie să fie rezultatul preocupărilor unui colectiv de specialiști
din diferite domenii: estetică, merceologie, marketing, economie, sociologie ș.a.

3.2.Designul de ambalaj și funcțiile acestuia

Se poate vorbi de mai multe categorii de ambalaje: ambalaje pentru transport, ambalaje
colective și ambalajul de vânzare sau de consum. Ambalajul este un mediu de comunicare, fiind
purtătorul unui mesaj între producător și consumator, este o identitate de marcă, proiectând
imaginea producatorului și totodată este un mijloc publicitar eficient, constituind reclama
produsului.
Funcția de protecție constă în asigurarea protejarii calității și integrității produselor.
Tehnica de protecție prin ambalare înregistrează astăzi progrese însemnate, astfel încât
integritatea produselor este asigurată, iar unele cazuri se realizează și protejarea mediului
înconjurător față de eventuala influență nocivă a unor produse.
Funcția de promovare a ambalajului se referă la capacitatea acestuia de a atrage atenția
asupra produsului, de a-l diferenția și de a-l convinge pe consumator să-l cumpere.
3.3.Funcția de informare și reclamă

Produsul trebuie să corespundă informațiilor transmise de ambalaj; dacă promisiunile

sugerate de ambalaj nu sunt îndeplinite, produsul nu poate avea succes.
Se spune adesea că ambalajul este cea mai bună reclamă a produsului. Atunci când
produsul nu face parte dintr-o campanie publicitară, ambalajul devine singurul mijloc de
promovare pe care un producător îl are la îndemână.
Totodată, ambalajul are capacitatea de a deveni o imagine testimonială atunci când
produsul satisface pretențiile consumatorului chiar dacă acesta este sau nu o persoană marcantă.

3.5.Designul de ambalaj. Puterea imaginii

În ambianța actuală a magazinelor, a relațiilor specifice sistemului de autoservire,

ambalajul este perceput tot mai mult ca imagine, dincolo de funcția elementară de a păstra și
proteja produsul: un manipulator subtil conceput să starnească curiozitatea, să fie luat în seamă și
cele din urmă cumpărat.
Designul de ambalaj deopotrivă industrial și grafic, poate crea o imagine aparte
produsului, astfel încât acesta să atragă atenția, să fie memorabil, să facă față concurenței, să
adauge valoare și personalitate și să acționeze ca un stimul la nivelul subconștientului care să-l
determine pe cumpărător să revină.
Ambalajul este un mijloc ideal de a crea imaginea produsului, folosind forma, desenul,
culoarea și structura materialului. Dacă imaginea nu este clară sau dacă include elemente
contradictorii, ambalajul are o sarcina cu atât mai grea în transmiterea mesajelor. Serviciului de
marketing îi revine responsabilitatea de a identifica imaginea și de a o comunica în mod clar
designerului. Odată ce imaginea necesară a fost identificată, rolul designerului este de a o realiza
în conformitate cu specificațiile.
Un aspect important este să se recunoască rolul pe care il are forma în potrivirea
ambalajului cu imaginea, aspect adeseori neglijat în favoarea tratării în exclusivitate a
elementelor grafice de suprafață.
Cele mai bune soluții de design se obțin când se dezvoltă în același timp designul
structural și grafica ambalajului fiecare din ele punându-l în valoare pe celalalt. De fapt cele două
tipuri de design tehnic și grafic, nu pot fi niciodată complet separate. Specialiștii în designul
tehnic cunosc limitele proceselor și materialelor cu care lucrează, în timp ce, nestanjeniți de
astfel de constrângeri, graficienii pot vizualiza mai bine efectele finale dorite.
Nu trebuie ratată nici o oportunitate de a încorpora în ambalaj avantaje pentru
consumator.
Ambalajul trebuie să fie nu numai performant, dar să și arate că a fost conceput pentru
performanță. Intregul ansamblu al designului trebuie sa indice cum functioneaza produsul.
 Daca acum la acest sfârșit de secol, se poate vorbi despre ambalaje ca despre una din cele
mai puternice imagini ce compun mozaicul vizual cotidian, acest lucru se datorează interesului
atât de clar exprimat de a conferi personalitate și stil produselor destinate consumului.
 Bibliografie

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Design_de_produs
2.