“Ion Creanga face parte din perioada marilor clasici, alaturi de Mihai

Eminescu, I.L.Caragiale si Ioan Slavici, el scriind povesti, povestiri, nuvele

si scrisori, printre care se remarca povestile “Capra cu trei iezi”, “Fata babei
si fata mosneagului”, ca povestiri “Pacala” si “Prostia omeneasca”, iar ca
nuvela “Amintiri din copilarie. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă este
un basm cult, publicat în Convorbiri literare, 1877.

Basmul cult este specia narativă amplă, cu numeroase personaje

purtătoare ale unor valori simbolice, cu întâmplări reale ce se împletesc cu
cele fantastice înfăţişând drumul maturizării eroului. Conflictul dintre bine şi
rău se încheie prin victoria forţelor binelui. Personajele secundare se
raportează la protagonist şi au diferite funcţii ca în basmul popular. În
basmul cult stilul este elaborat, se îmbină naraţiunea cu descrierea şi
dialogulNaraţiunea la persoana a III-a e realizată de un narator omniscient,
dar nu şi obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii şi reflecţii.

Semnificaţia titlului „Harap-Alb” reiese din scena în care Spânul îl păcăleşte

pe fiul craiului să intre în fântână. Naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de
credul, fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în
acela de slugă a Spânului. Numele este un oximoron, având sensul de „rob
alb”, deoarece „harap” înseamnă „negru, rob”. Devenit sluga Spânului, îşi
asumă şi numele Harap-Alb pe care i-l dăduse acesta, dovedind în acelaşi
timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, întrucât jurase pe paloş

Tema basmului este triumful binelui asupra răului, iar motivele narative:
superioritatea mezinului,motivul labirintului, călătoria, supunerea prin
vicleşug, muncile, demascarea răufăcătorului, pedeapsa, căsătoria.

Acţiunea se desfăşoară linear, iar succesiunea secvenţelor narative este

redată prin înlănţuire. Coordonatele acţiunii sunt vagi, nedeterminate

Fuziunea dintre real şi fabulos se realizează încă din incipit. Reperele

spaţiale sugerează dificultatea aventurii eroului de a ajunge de la un capăt
la celălalt al lumii ( de la imaturitate la maturitate)

Parcurgerea drumului maturizării de către erou presupune un lanţ de

acţiuni: o situaţie iniţială de echilibru (expoziţiunea), un eveniment care
dereglează echilibrul (intriga), apariţia donatorilor şi a ajutoarelor, trecerea
probelor, refacerea echilibrului şi răsplata eroului (deznodământul).

Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui

traseu al devenirii spirituale(concretizat în trecerea probelor) şi modificarea
statutului social al protagonistului.

Antagonistul este un rau necesar maturizarii lui Harap alb

Trecerea podului e urmată de rătăcirea în pădurea-motivul labirintului, loc

al morţii şi al regenerării, căci pentru tânăr se va încheia o etapă şi va
începe alta

Cum are nevoie de un iniţiator, cele trei apariţii ale Spânului îl determină
să încalce sfatul părintesc şi, crezând că se află în ţara spânilor, îl
tocmeşte slugă. Naiv, îi mărturiseşte ce l-a sfătuit tatăl său şi coboară în
fântână fără a se gândi la urmări.
Coborârea în fântână (coborarea in infern) reprezintă spaţiul naşterii şi
al regenerării. Schimbarea numelui marchează începutul iniţierii spirituale,
unde va fi condus de Spân. Personajul intră în fântână, ca un naiv fecior de
crai pentru a deveni Harap – Alb, rob al Spânului. Răutatea Spânului îl va
pune în situaţii dificile, trebuind să demonstreze calităţi morale. Jurământul
din fântână include şi condiţia eliberării ( sfârşitul iniţierii).
Ajunşi la curtea împăratului Verde, Spânul îl supune la trei probe: aducerea
sălăţilor din Grădina ursului, aducerea pielii cerbului şi a fetei împăratului
Roş pentru căsătoria Spânului. Primele două probe le trece cu ajutorul Sf
Duminici care-l sfătuieşte cum să procedeze. A treia probă este mai
complexă şi necesită mai multe ajutoare care au puteri supranaturale.
Drumul spre împăratul Roş începe cu trecerea altui pod. Astfel, dând peste
un alai de furnici, cruţă viaţa acestora, alegând să treacă înot o apă mare.
Drept răsplată , crăiasa furnicilor îi dă o aripă. Aceeaşi răsplată primeşte de
la crăiasa albinelor. Cel care va deveni cândva împărat dovedeşte
pricepere, curaj şi înţelepciunea de a ajuta popoarele gâzelor.

Pentru a-i da fata, împăratul Roş îl supune la o serie de probe, trecute

datorită puterilor supranaturale ale ajutoarelor: casa de aramă – cu ajutorul
lui Gerilă, ospăţul pantagruelic – cu ajutorul lui Flămânzilă şi Setilă,
alegerea macului de nisip – cu ajutorul furnicilor, straja nocturnă la odaia
fetei şi prinderea fetei, transformată în pasăre – cu ajutorul lui Ochilă şi
Păsări-Lăţi-Lungilă, ghicitul fetei – cu ajutorul albinei.

Fata împăratului Roş, „o farmazoană cumplită”, impune o nouă probă: calul

lui Harap-Alb şi turturica ei să aducă „trei smicele de măr dulce, apă vie şi
apă moartă de unde se bat munţii în capete”. Proba e trecută de cal şi fata
îl însoţeşte la curtea împăratului Verde. Pe drum, eroul se îndrăgosteşte de
fată, dar, credincios jurământului făcut, nu-i mărturiseşte adevărata
identitate. Fata îl demască pe Spân care-l acuză pe Harap-Alb că a
dezvăluit secretul şi îi taie capul. În felul acesta îl dezleagă de jurământ,
semn că iniţierea s-a încheiat. Calul este acela care distruge întruchiparea
răului: „ zboară cu dânsul în înaltul ceriului, şi apoi, dându-i drumul de
acolo, se face Spânul până jos praf şi pulbere”.

Decapitarea eroului este ultima treaptă şi finalul iniţierii, având semnificaţia

coborârii în infern, a morţii iniţiatice. Învierea e realizată de fată, cu ajutorul
obiectelor magice aduse de cal. Eroul reintră în posesia paloşului şi se
căsătoreşte cu fata de împărat, primind şi împărăţia drept recompensă.
Nunta şi schimbarea statutului social confirmă maturizarea eroului.
Deznodământul constă în refacerea echilibrului iniţial şi răsplata eroului.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult având ca particularităţi
reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,
individualizarea personajelor, umorul şi specificul limbajului. Ca orice basm
însă, Povestea lui Arap-Alb pune în evidenţă idealul de dreptate, cinste şi
adevăr.