Sunteți pe pagina 1din 7

China-superputere

China este mai saraca decat Japonia si Statele Unite, insa statutul sau de superputere globala este
confirmat in fiecare clipa de influenta extraordinara pe care economia sa o exercita asupra
intregii lumi.

O multime de chinezi din zonele rurale nu au ajuns inca sa se bucure de binefacerile canalizarii,
nicun cercetator chinez nu a castigat pana acum vreun premiu Nobel iar tara nu are nici pana in
clipa de fata branduri recunoscute pe plan global. Cum ar putea o astfel de tara sa aspire la
statutul de superputere economica, se intreaba analistii americani, surprinsi de rezultatele unui
sondaj ce arata ca 44% dintre conationalii lor cred ca cea mai mare putere economica a lumii este
China, in vreme ce doar 27% dintre acestia mai cred ca Statele Unite fac in continuare jocurile.

Raspunsul este unul extrem de simplu, scrie revista Forbes, care arata ca, in ciuda saraciei sale,
adevarata putere a Chinei vine din faptul ca oamenii de afaceri din oricare colt al lumii si din
orice ramura a industriei nu mai au cum sa ignore forta economica a chinezilor.

In primul rand, China a ajuns sa-si exercite influenta in locuri greu de imaginat, in urma cu doar
cativa ani. Daca in ultimele decenii Beijingul a abordat o pozitie diametral opusa din punct de
vedere idologic fata de cea a Statelor Unite, facand afaceri cu tari ca Iranul si Sudanul, ocolite
prin traditie de tarile democratice, China a devenit de curand un partener comercial extrem de
important al celor mai apropiati aliati ai SUA. In timpul recesiunii, cand Europa si Statele Unite
erau devastate de criza economica, China a castigat miliarde de dolari din contracte cu Marea
Britanie si Franta.

Anul acesta, China a devenit cel mai mare partener comercial al Japoniei si Braziliei, spulberand
suprematia americana in aceste parti ale lumii. Mai mult, chinezii au reusit sa depaseasca si
pragul de 100 de miliarde de dolari anual in tranzactii cu Orientul Mijlociu si Africa. In tarile
africane, de exemplu, lucreaza in clipa de fata 750.000 de muncitori chinezi, iar premierul Wen
Jiabao discuta cu Banca Mondiala posibilitatea de a muta aici fabricile de textile din sudul
Chinei.

Pe langa aceste oportunitati, companiile chineze stiu sa-si indrepte atentia si spre marile branduri
occidentale, lovite de criza, pe care le pot achizitiona acum la preturi de nimic, cum s-a intamplat
cuVolvo si Hummer. Mai mult, un studiu realizat de Grupul pentru Studii de piata din China
arata ca 70% dintre directorii companiilor chineze si-au propus sa profite de pe urma crizei
financiare pentru a se extinde pe plan international, in special in SUA si vestul Europei, prin noi
achizitii sau investitii masive in afacerile existente.

Un al doilea motiv pentru care China trebuie considerata o superputere consacrata si nu una
emergenta este si capacitatea extraordinara a chinezilor de a inova, contrar conceptiei generale ca
acestia prefera in deosebi sa copieze. Beijingul cheltuieste in fiecare luna cate 9 miliarde de
dolari pentru dezvoltarea energiilor nepoluante iar in urmatorii cinci ani va deveni cel mai mare
producator de energie solara si eoliana. Cele mai multe locuinte din zonele rurale folosesc deja
panouri solare pentru incalzirea locuintelor, iar China a inceput sa exporte tehnologia de
producere a energiei eoliene in Statele Unite.

In acelasi timp, chinezii plecati in Statele Unite incep sa se intoarca in numar mare in China,
goniti de economia americana in declin si de politicile dure de acordare a vizei, instaurate de
regimul Bush. Daca in anii '80 si '90 cei mai multi chinezi plecati la studii in strainatate au ales
sa ramana acolo si sa prospere, multi dintre ei in Silicon Valley, SUA, in ultimii ani acestia au
ales sa se intoarca in tara si sa dezvolte afaceri de succes la ei acasa.

In al treilea rand, pe langa impresionanta putere economica, China a inceput sa-si exercite si
puterea politica la nivel global intr-o maniera mai responsabila ca pana acum. Chiar daca
Beijingul a abordat o pozitie oarecum ostila in timpul recentei conferinte de la Copenhaga, nu
poate fi ignorata implicarea fara precedent a tarii in politica internationala si asumarea rolului de
lider al G20, grup a carui importanta este pe cale sa o depaseasca pe cea a G8, grupul celor mai
bogate tari din lume.

De asemenea, China a devenit principalul negociator cu Coreea de Nord, iar relatiile tari cu
Taiwanul sunt in continua imbunatatire, marcata anul acesta de ridicarea baricadelor navale de pe
insula Kinmen si renuntatea Taipeiului a orice pretentie de suveranitate asupra apelor teritoriale
din jurul insulelor Kinmen si Matsu, care in ultimele decenii au reprezentat prima linie de
aparare in fata Chinei.

China nu a ajuns inca la fel de bogata ca Statele Unite sau Japonia, desigur, insa tara are marele
avantaj de a iesi aproape neafectata din criza economica. Astfel, studiile CMR arata ca 80%
dintre chinezi sunt optimisti in privinta viitorului lor, in timp ce rata somajului atinge cote fara
precedent in SUA iar Japonia detine un record nefast de 30.000 de sinucideri anuale, in ultimii
10 ani.

Cu alte cuvinte, analistii ii avertizeaza pe cei care au vorbit in ultimii ani despre China ca de o
putere globala aflata inca in curs de dezvoltarea ca tara a ajuns deja la stadiul de superputere iar
surprizele chinezilor sunt departe de a se fi incheiat.

China este considerata o superputere "emergenta" - aproape fiecare referire la tara


aminteste despre viitoarea sa putere globala, atat din punct de vedere economic, cat si
militar. Putini pun la indoiala evolutia si autoritatea actuala a tarii. Cu toate acestea, cand
vom fi capabili sa renuntam la eticheta de "emergenta" si sa ne referim la China ca la o
"superputere" - la fel cum sunt percepute Statele Unite astazi? CNN analizeaza
perspectivele militare si economice ale Chinei.

Potrivit analistilor, China - care este deja o putere regionala semnificativa, in Asia (numai India
si Japonia ofera o concurenta credibila) - isi sporeste influenta la nivel mondial prin intermediul
politicilor economice pe care le practica in Africa, America Latina si Europa.

Totusi, multi experti considera ca, pentru ca o tara sa devina o putere globala adevarata, are
nevoie de dominatie economica si militara de neegalat.
Lawrence Saez, lector la Scoala de Studii Orientale si Africane din Londra este de parere ca:
"Ziua cand China va deveni o superputere de necontestat va fi cand va decide sa anexeze
Taiwanul".

China priveste Taiwanul ca parte a teritoriului sau, avertizand ca va folosi forta in cazul in care
insula isi va cere vreodata, in mod oficial, independenta.

"Punctul culminant este militar, capacitatea de a reprezenta o amenintare pentru tarile vecine,
fara ca o eventuala actiune militara sa constituie o provocare. China stie ca ar pierde un razboi
impotriva Statelor Unite astazi", adauga Saez, care crede ca China va depasi SUA in ceea ce
priveste puterea militara in urmatorii 20 de ani.

Alexander Neill, cercetator senior la Royal United Services Institute (RUSI), un thinktank cu
sediul la Londra, este de parere ca: "China va deveni o superputere mondiala atunci cand va fi
capabila sa faca fata Statelor Unite din punct de vedere militar".

Liderii militari chinezi au negat faptul ca tara lor incearca sa devina o superputere militara; la
inceputul lunii mai, Generalul Chen Bingde a declarat ca fortele armate americane sunt mult mai
avansate decat cele chineze si ca tara sa nu are intentia sa concureze cu Statele Unite in ceea ce
priveste puterea militara.

Saptamana aceasta, Ministrul chinez al Apararii, Generalul Liang Guanglie, a declarat: "Pentru a
judeca daca o tara este o amenintare la adresa pacii mondiale, nu trebuie sa ne concentram asupra
puterii economice sau militare, ci asupra politicilor pe care tara respectiva le urmareste".

Cu toate acestea, multi experti nu iau in seama declaratiile si garantiile si atrag atentia asupra
cresterii accentuate a bugetului pentru aparare si a numeroaselor proiecte de aparare ale Chinei.

Oficial, in anul 2010, China a cheltuit aproximativ 80 de miliarde de dolari pentru aparare.
Neoficial, se pare ca ar fi cheltuit mult mai mult. Departamentul de Aparare al SUA estimeaza
cheltuielile militare ale Chinei la aproape 150 de miliarde de dolari pe an, in crestere. Bugetul
Statelor Unite pentru aparare in anul 2010 a fost de 729 de miliarde de dolari.

Tot saptamana aceasta, comandantul Armatei Populare de Eliberare din China a confirmat ca tara
este in procesul de reconstruire a unui portavion din epoca sovietica, asigurand ca acest lucru nu
va reprezenta o amenintare pentru alte natiuni. Portavionul are aproximativ 300 de metri
lungime, iar fotografii recente realizate prin satelit de catre Google Earth il arata acostat in portul
Dalian din nord-estul Chinei.

De asemenea, in decembrie 2010, au aparut pe internet imagini si clipuri video cuavioane de


vanatoare de generatia a cincea, J-20. Avionul conceput sa concureze F-22 (SUA) si T-50
(Rusia) este de asteptat sa devina operational in anul 2017, desi analistii cred ca va putea fi
folosit la o data anterioara, prin utilizarea unui motor mai putin puternic decat cel actual.

Puterea militara nu este singura sau neaparat cea mai importanta trasatura a unei superputeri.
Joseph S. Nye, profesor la Harvard, a scris recent pentru CNN: "In secolul XXI, puterea militara
nu va avea aceeasi utilitate ca in secolele XIX si XX, dar va ramane o componenta esentiala a
puterii in politica mondiala".

Desi, ca putere militara este abia in curs de dezvoltare, potrivit expertilor, China este deja o
superputere economica. Conform estimarilor, economia Chinei o va depasi pe cea a Statelor
Unite pana in anul 2021.

Yao Yang, director al Centrului chinez pentru reforma economica la Universitatea Peking, a
declarat recent pentru CNN: "Presupunand ca economia Chinei si cea a Statelor Unite cresc cu
8% si, respectiv, 3%, in termeni reali, ca rata de inflatie a Chinei este de 3,6% si cea a SUA este
de 2% (mediile din ultimul deceniu) si ca yuanul chinezesc se apreciaza in raport cu dolarul cu
3% pe an (media din ultimii sase ani), China ar deveni cea mai puternica economie din lume
pana in 2021".
China a devenit cea mai mare economie a lumii, depasind Statele Unite, a anuntat Fondul
Monetar International (FMI). Tara asiatica i-a surclasat pe americani in ceea ce
priveste produsul intern brut (PIB) calculat la paritatea puterii de cumparare (PPC).

Business Insider noteaza ca FMI s-a folosit de aceasta metoda pentru ca preturile si salariile sunt
diferite in aceste state.
"Comparatia nu ar fi corecta in totalitate daca nu s-ar tine cont ca unele produse, precum un
tricou, care costa mai putin in Shanghai fata de San Francisco", sustine sursa citata. De
asemenea, un chinez castiga mai putin decat un american, astfel ca trebuie luate in calcul
veniturile raportate la preturi, mai scrie Business Insider.

Daca salariile din China ar fi convertite in dolari si s-ar compara cu cele ale americanilor, atunci
am subestima puterea de cumparare a chinezilor, deci si a intregii tari.
China a depasit SUA luand in calcul puterea de cumparare, iar la sfarsitul anului FMI estimeaza
ca aceasta tara va reprezenta 16,48% din PIB-ul mondial raportat la PPC, iar americanii vor
detine o cota de 16,28%.
Acest lucru inseamna ca "populatia din China poate cumpara mai multi pantofi, mai multe cafele
de la Starbucks si mai multe masini decat americanii", arata Vancouver Observer.

Totusi, daca se renunta la PPC, atunci China ramane pe locul al doilea, PIB-ul sau fiind cu 6,5
trilioane de dolari mai mic decat cel al SUA.

Si Banca Mondiala a prevazut acest lucru

In aprilie, un studiu pe 2011 al Programului International de Comparatie al Bancii Mondiale


arata ca economia chineza o va depasi pe cea americana in acest an, devenind cea mai mare la
nivel global.
Programul International de Comparatie analizeaza economiile pe baza puterii de cumparare, un
indicator al costurilor reale de trai.
Au fost luate in calcul datele privind puterea de cumparare valabile pentru anul 2011, acestea
fiind cele mai recente informatii disponibile. Interpretarea lor indica faptul ca economia Chinei o
va depasi pe cea americana pana la finalul lui 2014, dupa acest criteriu.
Astfel, produsul intern brut al Chinei reprezenta 87% din cel al SUA in 2011, insa economia
chineza a crescut de aproximativ doua ori in raport cu cea americana.
"SUA au ramas cea mai mare economie a lumii, insa au fost indeaproape urmate de China cand
vine vorba de paritatea puterii de cumparare. India este acum a treia mare economie a lumii,
depasind Japonia", se arata in raport.
Economia Chinei a consemnat un avans de 7,4%, crestere anualizata, in primul trimestru al
acestui an, incetinind de la 7,7% in trimestrul anterior, insa depasind in continuare ritmul de
crestere al economiile dezvoltate.

n contextul in care Uniunea Europeana pare sa fie pe marginea prapastiei, lipsindu-i


nervul si ambitia sa iasa din criza, iar America este si ea polarizata politic si puternic
indatorata financiar, din ce in ce mai multi oameni isi intorc, tematori, privirea spre
"masinaria chinezeasca".

Sondajele efectuate la nivel global, in ultimii trei ani, indica faptul ca din ce in ce mai multi
oameni intorc spatele Occidentului si, cu frica si speranta, sau ambele, vad China luand rolul
principal la nivel global.

Dupa cum spune o anecdota, optimistii invata sa vorbeasca chinezeste, pesimistii invata sa
foloseasca un Kalashnikov, noteaza Project Syndicate.

Desi cativa experti contesta faptul ca acapararea puterii de catre China ar trebui asumata, si ca
bazele economice, politice si demografice ale acestei tari sunt fragile, vorba prin "targ" este ca
influenta Chinei este in crestere.

Multi se intreaba ce ar insemna o Pax Sinica(Pace Chineza - n.r.): Cum se va manifesta influenta
Chinei la nivel global? Cum se va deosebi hegemonia chineza fata de varietatea americana?

In general, chestiuni care privesc ideologia, economia, istoria si puterea militara domina
dezbaterile actuale despre China. Insa, in comparatia dintre lumea dominata de America, astazi,
si cea a Chinei, de maine, cea mai mare diferenta consta in felul in care americanii si chinezii vad
lumea de dincolo de granitele propriilor tari.

America este o tara de imigranti, insa si o tara de oameni care nu emigreaza niciodata.

Americanii care traiesc in afara SUA nu sunt numiti emigranti, ci expati. America a dat lumii
notiunea de "melting pot" - un loc in care diferite grupuri etnice si religioasa se amesteca
voluntar impreuna, ducand la crearea unei identitati noi, americane.

In timp ce criticii se intreaba daca acest "melting pot" nu este doar un mit national, conceptul a
intretinut cu tenacitate imaginarul colectiv american.

De cand primii europeni s-au stabilit in America, in secolul saptesprezece, oamenii din toata
lumea au fost atrasi de visul american, visul unui viitor mai bun.

Una din caracteristicile Americii este sa-i transforme pe ceilalti in americani.

Dupa cum spune si un rus de la Universitatea din Oxford: "Poti deveni un american, dar in nici
un caz nu poti deveni un englez". Nu e de mirare, astfel, ca agenda globala a SUA este una
transformatoare: americanii stabilesc regulile.

Chinezii, pe de alta parte, nu au incercat sa schimbe lumea, ci mai degraba sa se ajusteze la ea.
Relatiile Chinei cu alte tari sunt dirijate de catre diaspora, iar chinezii percep lumea prin
intermediul experientei lor ca imigranti.

Astazi, mai multi chinezi locuiesc in afara Chinei, decat francezi in Franta, iar acestia se numara
printre cei mai mari investitori din China. Numai in urma cu douazeci de ani, chinezii care
locuiau in strainatate produceau un venit egal cu intreaga populatie interna.

Mai intai a reusit diaspora chineza, apoi China insasi


Chinatown-urile, de obicei comunitati izolate in orasele mari ale lumi, sunt centrul diasporei
chineze.

"Chinezii vad o diferenta atat de mare intre ei si ceilalti, in cand, in mod inconstient, li se pare
natural sa-i numeasca pe cei in a caror tara traiesc straini", observa Lucien Pye, expert in stiinte
politice.

In timp ce "melting pot-ul" american ii transforma pe ceilalti, Chinatown-urile ii invata pe


locuitorii sai sa se adapteze, sa profite de legile si afacerile gazdelor, ramanand in acelasi timp
separati.

Daca americanii vor sa se inalte cat mai sus, chinezii se chinuie sa ramana invizibili.

Comunitatile chinzesti au reusit sa devina influente in tarile lor adoptive, fara sa fie
amenintatoare, sa fie inchise si ne-transparente, fara sa starneasca mania, sa fie o punte catre
China fara sa fie a cincea roata la caruta.

Din moment ce China este despre adaptare, si nu transformare, este putin probabil sa schimbe
lumea in mod dramatic, in cazul in care va deveni lider global.

Dar asta nu inseamna ca China nu va exploata lumea pentru propriile-i scopuri.

America, cel putin in teorie, prefera ca celelalte tari sa-i impartaseasca valorile si sa se comporte
ca americanii. China se poate teme numai de o lume unde toata lumea se comporta precum
chinezii.

Asadar, intr-un viitor dominat de China, nu chinezii vor fi cei care vor face regulile; mai
degraba, vor incerca sa beneficieze la maxim de regulile care exista deja.