Sunteți pe pagina 1din 34

ZAHARIA – Instituții și Organizații Internaționale

Curs II - 25 octombrie 2013

Organizații internaționale1 =
asocieri voluntare ale statelor constituite printr-un acord internațional, dotate cu
organe proprii, independente și permanente ȋnsărcinate să gestioneze intersele
colective ale organizației și deținând capacitatea de a exprima o voință distinctă
din punct de vedere juridic de cea a membrilor lor.

Patru caracteristici specifice:


→ I. compoziție exclusiv statală
→ II. bază juridică convențională
→ III. structură organică independentă și permanentă
→ IV. autonomie juridică

Momentul de apariție al primelor organizații internaționale:

→ 1856 – 1938: Comisia Europeană a Dunării :


a fost un organism internațional înființat după încheierea Războiului Crimeii și semnarea
Tratatului de pace de la Paris pe 18/30 martie 1856 și care stabilea neutralizarea Mării
Negre, retrocedarea către Moldova a trei județe din sudul Basarabiei și libera
circulație pe Dunăre, aflată sub supravegherea unei comisii internaționale. Aceste
decizii politice reflectau noile interese economice în zonă ale puterilor occidentale.

→ 1919 – 1946: Societatea Națiunilor sau Liga Națiunilor :


a fost o organizație interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la
Paris care a pus capăt Primului Război Mondial și precursoarea Organizației Națiunilor
Unite. Societatea a fost prima organizație internațională de securitate având obiectivul
principal să mențină pacea mondială. În perioada de maximă dezvoltare, între 28
septembrie 1934 și 23 februarie 1935, a avut 58 membri. Stabilite în Pactul Societății
Națiunilor, scopurile principale ale Societății erau prevenirea războiului prin securitate
colectivă, dezarmarea, și rezolvarea disputelor internaționale prin negociere și arbitraj.

1
ne vom referi numai la cele care activează ȋn cadrul dreptului internațional

1
Caracteristici:

→ plenitudinea competențelor:
→ punct ȋn minus
→ organizațiile internaționale acționează strict ȋn domeniul
ȋnscris ȋn tratatul constitutiv
→ statele sunt egale din punct de vedere juridic:
→ „The great nations have always acted like gangsters, and the
small nations like prostitutes.”
- Stanley Kubrick, The Guardian, June 5, 1963

CLASIFICAREA ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE23

→ I. criteriul compoziției:
→ universale: (ex.: instituții specializate ONU –legate printr-un acord semnat)
→ regionale: nu au vocație universală

→ II. domeniu de activitate:


→ caracter general: domeniu de exercițiu vast (ex.: ONU)
→ caracter funcțional: domeniu de exercițiu limitat/ specializat

→ III. structura instituțională/ puterea pe care o exercită asupra statelor membre:


→ cooperare: puteri restrânse (ex.: OSCE, Consiliul Europei)
→ integrare: puteri extinse
( Integrarea este o formă de cooperare prin transferul de
suveranitate. Mai ȋntâi aderare și apoi procesul de
integrare.)
→ IV. caracterul de membru:
→ deschise : ONU
→ ȋnchise: se referă la o regiune

2
Raluca Miga-Beșteliu, Drept Internațional Public. Volumul II., Editura C.H.Beck, București: 2008, pp. 63-67.
3
Doi poli opuși: UE (regională, puteri extinse – integrare, competențe generale) și ONU (universală, puteri
restrânse – cooperare, competențe funcționale)

2
FORMAREA ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE:

→ I. formarea instantanee:
→ exemplu: ONU
→ organizația instituită prin adoptarea unui :
→ tratat colectiv cu caracter normativ
→ act fondator cu caracter instituțional
→ dipoziții procedurale cu privire la intrarea ȋn vigoare/
modificare/ perioadă tranzitorie

→ II. formarea ȋn etape:


→ exemplu: UE
→ organizația internațională nu are de la ȋnceput o bază juridică formată pentru
totdeauna, existând posibilitatea de a transforma mai ușor tratatele constitutive

→ III. instituționalizare progresivă:


→ exemplu: OSCE, Organizația Mondială a Comerțului
→ nu există un act fondator, nici instituirea unei practici de cooperare/
colaborare, fiind creată printr-un proces ȋn derulare ȋn urma căruia se hotărăște
instituționalizarea și elaborarea actului fondator

PARTICIPAREA LA ORGANIZAȚIILE INTERNAȚIONALE:

→ I. Membru fondator
→ II. Aderare

→ calitatea de membru nu este un a definitivă, ea poate să ȋnceteze;


→ este acceptată participarea ȋn afară de membri a unor alte entități ȋn formate limitate:
→ asociați:
permite statelor să participe la dezbateri/ la procesul decizional – fără drept de vot
→ observatori:
sunt simpli invitați, calitatea acesta adresându-se statelor pentru a deschide calea către
aderare, dar se poate oferi și alor entități, cum ar fi organizațiile internaționale, mișcările
de eliberare din perioada decolonizării
→ gradul de deschidere al unei organizații internaționale:
→ deschisă: acceptă ȋn permanență membri noi
→ deschidere limitată: acceptă după reguli stricte

3
MIJLOACE DE ACȚIUNE ALE ORGANIZAȚIILOR INTERNAȚIONALE

→ ȋn general, organizațiile internaționale acționează coordonând activitatea statelor membre atât


ȋn plan juridic, cât și ȋn plan financiar;

→ din punct de vedere financiar : statele membre:


→ contribuții obligatorii : ȋn funcție de puterea lor financiară
→prelevare directă: o parte din TVA-ul național merge către organizațiile internaționale.

Curs III – 28 octombrie 2013

A. ORGANE INTERSTATALE4
→ exmplu: Adunarea Generală, Consiliul de Securitate
Clasificare:
→ a) plenare: cu participarea tuturor organismelor interstatale (ex.: Adunarea Generală)
→ b) restrânse: cu participarea unui număr restrâns de state (ex.: Consiliul de Securitate)

a) ORGANE PLENARE

→ Adunări generale:
→ adoptă recomandări sau decizii ȋn legătură cu cele mai importante aspecte ale
activității organizațiilor, dintre care unele au caracter specific.
→primirea de noi membri, excluderea unor membri, constituirea și compunerea
unor organisme subsidiare, alegerea membrilor organelor cu compunere
restrânsă, adoptarea unor acorduri+convenții.
→ exemplu: Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei
→ Adunări parlamentare:
→ sunt create de organizații ȋn ideea ȋn ca voința generală a populației statelor
membre, așa cum este exprimată ȋn parlamentele proprii, să se poată reflecta și ȋn
activitățile acestor orgaizații.

4
Raluca Miga-Beșteliu, op.cit., pp. 93 – 97.

4
→ exemplu: Parlamentul European, Adunarea parlamentară a Consiliului
Europei

b) ORGANE RESTRȂNSE

→ sunt obișnuite ȋn organismele interstatale restrânse


→ este mai ușor pentru un organism să funcționeze cu un număr restrâns de membri
→ rațiuni politice :permit unor state o dublă reprezentare ȋn forurile superioare ȋntărindu-le
influența pe care o exercită
→ I. componență:
→ există trei principii pe baza cărora se aleg membri:
→ 1. reprezentarea geografică echilibrată
→ 2. reprezentarea echilibrată a unor interese specifice
→ 3. principiul rotației
→ II. rol:
→ divers și diferă de la organism la organism , iar ca regulă de ansamblu au:
→ organismele care participă sunt dotate cu puteri specifice ȋn spirit funcțional
→ sunt independente
→ dispun de instrumente proprii specializate pe domeniul ales

B. ORGANISMELE INTEGRATE5

→ sunt strâns subordonate scopurilor organizațiilor internaționale


→ exprimă autonomia acestora și nu funcționează decât ȋn numele acesteia

→ I. organe politice:
→ exemplu de denumiri: Comisia Europeană, Adunarea Genrală, Consiliu
→ de conducere și impulsionare
→ rol politic
→ sunt subordonate organismelor interstatale (mod de desemnare a membrilor)
→ se stabilesc ȋn cadrul său principalele inițiative și forme de cooperare, ȋn
→ trei categorii: domeniul ȋn care organizația a fost construită
→ II. organe administrative
→ cu sarcini exclusiv executive
→ personal propriu al organismelor internaționale

5
Raluca Miga-Beșteliu, op.cit., p. 92

5
→ funcționare permanentă și atribuții administrative, cel mai adesea
este denumit „secretariat”
→III. organe jurisdicționale:
→ exemplu: Curtea Internațională de Justiție – ONU, Curtea de Justiție
UE
→ au atribuții ȋn aplicarea dreptului internațional ȋn ceea ce privește
organizațiile internaționale și statele membre.
EVOLUȚIA IDEII DE APARIȚIE A ORGANISMELOR INTERNAȚIONALE

→ Confucius
→ Cetatea grecească:
gânditorii greci plecă de la aceleași premise ale lui
Antichitate Confucius conform cărora oamenii sunt cu toții frați
aparținând unei comunități mondiale.
→ prima organizație: Liga de la Delos6

→ ȋnflorire a acestor organizații pentru menținerea păcii


→ Dante Alighieri - „De Monarchia”:
→ organizare a lumii pe care a numit-o federativă.
→ toți principii să fie supuși ȋmpăratului
→ 1625: Grotius – „De jure belli ac pacis”= „Law of War and Peace”
→ crearea unui organism a reprezentanților
puterilor europene care să se ocupe cu soluționarea
litigiilor ȋn care urmau să intre cei care nu erau
implicați ȋn conflict
Evul Mediu/
→ presupunea o judecată imparțială
Modernitate
→ teoretizare arbitraj
→ 1623: Emeric Cruce – „Le nouveau Cynee”
→ crearea unei adunări a reprezentanților
principilor și republicilor (Curte de Arbitraj) pentru
reglarea diferendelor
6
Liga de la Delos reprezintă o inovație majoră în practica alianțelor militare – symmachiilor, ale lumii antice, în
măsura în care reprezintă o organizare militară și politică permanentă, și nu o simplă juxtapunere conjucturală de
forțe militare, cum erau alianțele bilaterale sau multiple anterioare. Liga are un consiliu, sunedrion, convocat anual
la Delos, din care fac parte reprezentanții fiecărei cetăți membre, fiecare având – inclusiv Atena – câte un vot.
Principalul obiectiv este constituirea unei flote permanente, gata oricând să intervină în favoarea oricăreia
dintre cetățile aliate.

6
→ coerciției/ pedepsire a statelor: celelalte state ar
putea interveni armat ȋn cazul unei nesupuneri.
→1795: Immanuel Kant – „Spre pacea eternă”
→ adunare a statelor pentru soluționarea
diferendelor pe cale pașnică.

CONCLUZIE: Societatea Națiunilor :


→ nu s-a născut din nimic, ci a fost o evoluție naturală a societății
→ concretizează prima organizație internațională ȋn accepțiunea de azi a termenului
=> moment de cotitură

PACTUL SOCIETĂȚII NAȚIUNILOR

→ I. Rădăcina britanică:
→ ȋncercarea britanicilor de a ȋmbunătății sistemul echilibrului de putere
→1905: prim-ministrul britanic, Sir Henry Campbell-Bannerman,
propune o ligă a păcii
→ 1911: ministrul de externe britanic, Sir Eward Grey, ȋntr-un sistem de
alianțe militare rivale, propune stabilirea unui comitet al națiunilor
→ II. Rădăcina americană:
→ 1913: președintele american, Woodrow Wilson, saluta „multiplele
manifestări de creșterea cordialității și a sentimentului de comunitate de
interese existente ȋntre națiuni” și dorința acestora de a se lega printr-un
tratat solem de procesul de pace.
→ face trimitere către sistemul imaginat de Briand (secretar de stat)
negociat ȋntre diferite state cu scopul prevenirii unui război ȋntre statele
semnatare.
→ 41 de tratate se doreau ȋn toatal, statele care semnau tratatele se
angajau să pornească un mecanism de conciliere ȋn cazul apariției unui
diferend.
→ Tratatul Ligii Națiunilor:
→ să exprime „Declarația celor 14 puncte”
→ pct. 14: constituirea unei societăți a națiunilor având ca obiect
oferirea de garanții reciproce de independență

7
politică și integritate teritorială atât statelor mici, cât și celor
mari.
→ III. Rădăcina franceză:
→ secretarul de stat, Léon Bourgeois, delegat ȋn conferința pentru crearea
Societății Națiunilor:
→ 1913: „Pour la Société des Nations” : asociază următoarele
noțiuni conceptului de Liga Națiunilor: → solidaritate
→ obligativitate
→ sancțiune
CONCLUZIE:
→ Proiectele britanice și americane au modelat proiectul „Societatea Națiunilor”
→ Francezii nu prea au influențat acest proiect pentru că se concentrau prea mult asupra
pericolului militar german

→ Ȋn anii războiului, proiectul pentru crearea unei societăți a națiunilor continuă


pentru a apăra pacea postbelică.
→ exemplu: Liga pentru Apărara Păcii – America, Liga pentru Societatea
Națiunilor – UK.

→ la nivel guvernamental, Washingtonul se află ȋntr-o postură avantajoasă ȋn


timpul războiului: patronează asupra Europei
→ Londra se implică puternic
→ Parisul se implică și el

Regatul Unit: → Lordul Robert Cecil:


→ prim-ministru britanic
→ primește ȋn 1937 Premiul Nobel pentru Pace datorită implicării sale ȋn
proiectul „Liga Națiunilor”
→ propune instituirea unui comitet interministerial pentru
pregătirea unui proiect de acord ȋnrte națiuni pentru
menținerea păcii

→ Toate proiectele sunt respinse pentru că societatea europeană/ mondială nu era pregătită
pentru o cedare a suveranității, ea dorea, mai degrabă, o simplă cooperare.

SOCIETATEA NAȚIUNILOR
8
→ prima organizație internațională propriu-zisă
→ 42 state fondatoare
→ Agenda Ligii Națiunilor: apărarea păcii
→ mecanisme de funcționare:
→ Adunarea Societății Națiunilor → plenar
→ Consiliul : 4 membri permanenți (UK+Franța+Italia+Japonia)
→ Secretariatul Permanent
→Curtea Internațională de Justiție (1923)

Curs IV – 4 noiembrie 2013

DOWNSIDE SOCIETATEA NAȚIUNILOR

I. Bilanț
→ a fost un eșec, nu a adus pacea  după ea a urmat WWII
→ nu definește clar agresiunea

II. Cauze interne:


→ insuficiența metodelor, instrumentelor
→ lentoare a procedurilor de reglementare a conflictelor
→ cooperarea deficientă dintre Consiliul și Adunare (atribuțiile se ȋntrepătrundeau => blocaj)
→ funcționarii de la Geneva sunt neexperimentați, sunt ȋncă la ȋnceput
→ absența efectivă a unor state importante dintre statele membre: SUA, URSS, Germania
→ subminarea organizației de către statele membre
→ nu au ȋncredere ȋn Societatea Națiunilor
→ ȋncearcă să o transforme ȋntr-un instrument de promovare a propriilor interese
→ insuficiența procedurilor de coerciției: 7

→ a) situație ȋn care a intervenit insuficient:


→ 1931: Japonia lansează o serie de atacuri ȋmpotriva Manciuriei, pe care a
cucerit-o, instalând un guvern marionetă și schimbând numele statului ȋn
Manchukuo.
7
Raluca Miga-Beșteliu, op.cit., pp. 119-120.

9
→ S.N.: atitudinea oficială: Doctrina Stimson (nu sunt recunoscute cucerirle
teritoriale prin violrea pactului Briand-Kellog privind renunțarea la război)
→ trimite doar niște experți la fața locului al căror raport condamnă
agresiunea!
→ b) situații ȋn care nu a intervenit deloc:
→ ocuparea Austriei și Cehoslovaciei de Germania
→ invadarea Chinei de Japonia
UPSIDE SOCIETATEA NAȚIUNILOR

→ o primă concretizare a unui organism internațional de obținere a păcii


→ puterea exemplului [negativ :))] => „ONU se naște din cenușa Societății Națiunilor”
→ școală pentru cei care vor activa ȋn ONU
→ câteva reușite:
→ 1924: Geneva: Protocol privind soluționarea pașnică a diferendelor
→ 1928: Pactul Briand-Kellog : scoate războiul ȋn afara legii (64 state
semnatare)
→ 1933: Convenția pentru definirea agresiunii
→ 1937: Convenția pentru prevenirea și combaterea terorismului

Organizația Națiunilor Unite

→ cea mai extinsă și completă ȋncercare de a crea o organizație internațională capabilă să mențină
ordinea, securitatea, pacea
→ este o organizație internațională cu vocație universală (ȋnglobează 193 de state)
→ unii dintre participanți aveau o relație specială cu ONU (SUA + URSS nu au făcut parte din S.N.)
→ este rezultatul unui proiect laborios
→ este creată prin Carta ONU: S.N. a fost „o lecție ȋnvățată” pentru redactorii Cartei ONU

ONU vs. SOCIETATEA NAȚIUNILOR

→ Carta ONU este un document de sine stătător, nefăcând parte din tratatele de pace, spre
deosebire de Pactul Societății Națiunilor

10
→ SUA + URSS nu au făcut parte din Societatea Națiunilor, ȋnsă acum se numără printre
membrii fondatori, fiind printre cei 5 membri permanenți ȋn Consiliul de Securitate
→ Carta ONU: ONU deține forțe militare proprii + Consiliul este ȋmputernicit să cheme la
acțiune colectivă ȋmpotriva unui stat agresor
→ ONU prevede sancțiuni politice, economice, intervenții armate
→ ȋn ONU deciziile sunt luate prin vot majoritar, nu unanim precum ȋn Societatea Națiunilor
→ ONU are o agendă largă ȋn concordanță cu aspirațiile membrilor (extindere domeniu de
acțiune)
CUM S-A AJUNS LA CREAREA ONU?8

→ 12 iunie 1941: Declarația Aliaților: Acordul de la Saint James:


→ semnată de reprezentanții a 14 state
→ „Singura bază adevărată a unei păci durabile este dorința de
cooperare a oamenilor ȋntr-o lume ȋn care cu toții se vor putea
bucura de securitate economică și socială.”
→ statele semnatare ȋși dau acordul pentru atingerea acestui
obectiv
→ 14 august 1941: Carta atlantică
→ numele sub care este cunoscută declarația comună a
președintelui SUA, Roosevelt, și a prim-ministrului Marii Britanii,
Churchill
→ principii după care urmau să fie așezate relațiile dintre state,
„după distrugerea finală a tiraniei naziste”
→ 8 puncte (amintesc de cele 14 puncte):

1) → toate națiunile „să abandoneze folosirea forței”
2) → „o pace care să permită tuturor națiunilor să
trăiască ȋn siguranță ȋn cadrul propriilor granițe”
prin stabilirea „unui sistem larg și permanent de
securitate generală.”
3) → dezarmarea națiunilor care amenință sau ar
putea amenința pacea viitoare
4) → renunțarea la orice expansiune teritorială +
interzicerea modificării frontierelor

8
Raluca Miga-Beșteliu, op.cit., pp. 121-123.

11
5) → neintervenție ȋn politica internă a statelor
(alegerea formei de guvernământ)
6) → accesul egal la sursele de materii prime și
liberalizarea comerțului
7) → libertatea mărilor
8) → strânsă cooperare economică ȋntre națiuni

→ 1 ianuarie 1942: Declarația Națiunilor Unite de la Washington:


→ semnată de 26 de state care luptau ȋmpotriva puterilor Axei
incluzând „the big four”
→ și-au exprimat acordul și sprijinul pentru realizarea scopurilor si
principiilor proclamate de Carta Atlanticului
→ au aderat ulterior ȋncă 22 de state → lărgire a bazei de adeziune
a Cartei Atlanticului
→ 30 octombrie 1943: Declarația de la Moscova:
→ cei 4 miniștri de externe ai SUA+ URSS+MB+ China
→ se propune crearea unei org. int. ȋnsărcinate cu menținerea păcii
→ guvernul URSS propune ȋnființarea unui comitet de experți
care să relizeze un proiect de organizație internațională
→ decembrie 1943: Conferința de la Teheran:
→se milita pentru păstrarea unității ȋntre aliați
→ 21 august – 7 octombrie 1944: Conferința del a Dumbarton Oaks:
→ se pun bazele ONU
→ SUA+ URSS+MB+ China dau publicității „Propunerile pentru
stabilirea unei organizații internaționale generale”
→ ȋn menținerea păcii rolul cheie trebuie atribuit Consiliului de
Securitate și prin urmare celor 5 membri permanenți (SUA+
URSS+MB+ China+ Franța).
→ 5-12 februarie 1945: Conferința de la Yalta:
→ sunt reafirmate principiile ONU
→ crearea unei organizații internaționale generale pentru
menținerea păcii este esențială „atât pentru prevenirea
agresiunii, cât și pentru ȋnlăturarea cauzelor politice,

12
economice și sociale ale războiului, printr-o strânsă și
continuă colaborare a popoarelor iubitoare de pace.”
→ 25 aprilie-16 iunie 1945: Conferința de la San Francisco sau Conferința Națiunilor Unite
privind Organizația
Internațională
→ a fost consacrată elaborării Cartei ONU
→ textul cartei: 19 capitole → 111 articole
→ anexat statutul Curții Internaționale de Justiție
→ aprobat ȋn unanimitate ȋn sesiunea plenară din 25 iunie 1945
→intră ȋn vigoare la 24 octombrie 1945

Curs V– 15 noiembrie 2013

Scopuri și principii ale Națiunilor Unite

PREAMBUL

I. Obiective:
→ crearea unui cadru juridic internațional
→ promovarea progresului economic și social
→ crearea condițiilor necesare menținerii justiției și obligațiunilor propuse

II. Mecanisme de obținere a obiectivelor:


→ practicarea toleranței
→ să trăim ȋn pace unul cu celălalt, ca buni vecini
→ să ne unim forțele pentru menținerea păcii și securității internaționale
→ să acceptăm principii și să instituim metode care să garanteze că forța
armată nu va fi folosită decȋt ȋn interesul comun
→ să folosim instituțiile internaționale pentru promovarea progresului economic
și social al tuturor popoarelor

Articolul 1: SCOPURILE Națiunilor Unite :

13
1) → să mențină pacea și securitatea internațională
2) → să dezvolte relații prietenești ȋntre națiuni (soluționare pașnică a diferendelor),
ȋntemeiate pe respectarea:
→ principiului egalității ȋn drepturi
→ dreptului de autodeterminare
3) →să realizeze cooperarea internațională ȋn rezolvarea problemelor internaționale
→promovarea + ȋncurajarea respectării drepturilor omului și libertăților fundamentale
4) → să fie un centru (for de dezbatere) ȋn care să se armonizeze eforturile națiunilor către
atingerea acestor scopuri comune.
Articolul 2: PRINCIPIILE Națiunilor Unite:

Ȋn urmărirea scopurilor enunțate ȋn Articolul 1 Organizația Națiunilor Unite și Membrii săi


trebuie să acționeze ȋn conformitate cu urmatoarele Principii:

I. Organizatia este intemeiata pe principiul egalitatii suverane a tuturor Membrilor ei.

II. Toti Membrii Organizatiei spre a asigura tuturor drepturile si avantajele ce decurg din
calitatea lor de Membru, trebuie sa-si indeplineasca cu buna-credinta obligatiile
asumate potrivit prezentei Carte.

III. Toti Membrii Organizatiei vor rezolva diferendele lor internationale prin mijloace
pasnice, in asa fel incit pacea si securitatea internationala, precum si justitia sa nu fie
puse in primejdie.

IV. Toti Membrii Organizatiei se vor abtine, in relatiile lor internationale de a recurge la
amenintarea cu forta sau la folosirea ei fie impotriva integritatii teritoriale ori
independentei politice a vreunui stat fie in orice alt mod incompatibil cu scopurile
Natiunilor Unite.

V. Toti Membrii Natiunilor Unite vor da acesteia intreg ajutorul in orice actiune intreprinsa
de ea in conformitate cu prevederile prezentei Carte si se vor abtine de a da ajutor
vreunui stat impotriva caruia Organizatia intreprinde o actiune preventiva sau de
constringere.

14
VI. Organizatia va asigura ca Statele care nu sint Membre ale Natiunilor Unite sa
actioneze in conformitate cu aceste principii in masura necesara mentinerii pacii si
securitati internationale.

VII. Nici o dispozitie din prezenta Carta nu va autoriza Natiunile Unite sa intervina in,
chestiuni care apartin esential competentei interne a unui Stat si nici nu va obliga pe
Membrii sai sa supuna asemenea chestiuni spre rezolvare pe baza prevederilor prezentei
Carte; acest principiu nu va aduce insa intru nimic atingere aplicarii masurilor de
constringere prevazute in Capitolul VII.

EVOLUȚIA PRINCIPIILOR Națiunilor Unite:

→ principiul egalității ȋntre state:


→ nu mai este respectat: există ȋn Consiliul de Securitate membri
permanenți cu drept de veto și membri nepermanenți fără.
→ principiul soluționării pașnice a diferendelor:
→ reluat ȋn rezoluția 2625 a Adunării Generale
→ reluat ȋn Actul Final de la Helsinki 1975
→ principiul recurgerii la amenințarea cu forța sau la folosirea ei:
→ reluat din Pactul Briand-Kellog 1928
→ articolul 51 și capitolul 7 din Carta ONU
→ principiul non-intervenției ȋn afacerile interne ale statelor:
→ excepție face captitolul 7: ȋn caz de ȋncălcări ale păcii, acte de
agresiune, amenințări la adresa păcii, Consiliul de Securitate are
dreptul să intervină

Articolul 14:

→ sub rezerva articolului 12, Adunarea Generală poate recomanda măsuri pentru
aplanarea pașnică a oricărei situații, indiferent de origine, pe care o consideră de natură
să dăuneze bunăstării generale.

Articolul 24:

15
→ spre a asigura acțiunea rapidă și eficace a ONU, membrii săi conferă Consiliului de
Securitate răspunderea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale
și recunosc că acesta acționează ȋn numele lor.

Articolul 52:

→ nici o dispoziție din prezenta Cartă nu se opune existenței unor acorduri sau unor
organisme reginale destinate de a se ocupa cu problemele privind menținerea păcii
atâta timp cât sunt ȋn concordanță cu Scopurile și Principiile Organizației.

* Crizele ȋn care intervine ONU: războiul din Coreea/ Congo/ Irak/ Golful Persic, etc. :))

Curs VI – 18 noiembrie 2013

Structura instituțională a Națiunilor Unite

→ modificarea instituțională a Cartei ONU


→ crearea unei noi instituții care să răspundă noi probleme
apărute => pentru adaptarea evoluției noii societăți
internaționale .
→ aceste organisme sunt structuri derivate – organisme subsidiare:
→ capitolul 3: ORGANE: → art. 7
1) → Adunarea Generală
2) → Consiliul de Securitate
3) → Consiliul Economic și Social
4) → Consiliul de Tutelă
5) → Curtea Internațională de Justiție
6) →Secretariatul

1) ADUNAREA GENERALĂ : Capitolul 4

16
→ organism principal al ONU
→ organism plenar (cu participarea tuturor statelor membre)
→ considerat a fi cel mai democratic organ al ONU

a. COMPONENȚĂ

→ Articolul 9: fiecare stat desemnează:


→ 5 reprezentanți
→ 5 membri supleanți (ȋn caz de urgență)

b. FUNCȚII ȘI PUTERI

→ Comisii care refelctă diversitatea problemelor de pe ordinea de zi:

→ Comisia 1: Probleme pentru Securitate și dezarmare


→ Comisia 2: Probleme Economice
→ Comisia 3: Probleme Social Umanitare și Culturale
→ Comisia 4: Problema Decolonizării
→ Comisia 5: Probleme Administrative, Bugetare și Financiare
→ Comisia 6: Probleme Juridice

→ Articolul 10:
→ Adunarea Generală poate discuta orice chestiuni si sub rezerva dispozitiilor
Articolului 12, poate face recomandari, care se refera la puterile si functiile vreunuia din
organele prevazute in prezenta Carta.

→ Articolul 11:
→ Adunarea Generala poate examina principiile generale de cooperare pentru
mentinerea pacii si securitatii internationale, inclusiv principiile care guverneaza
dezarmarea si reglementarea inarmarilor, si poate face recomandari.

→ Articolul 12:
→ Cât timp Consiliul de Securitate exercita, in privinta unui diferend sau a unei situatii,
functiile care ii sunt atribuite prin prezenta Carta, Adunarea Generala nu va face nici o

17
recomandare cu privire la acel diferend sau situatie, decât daca Consiliul de Securitate ii
cere aceasta.
→ interpretare paracontrarie:
→ pentru ȋndepărtarea blocajului instituțional:
=> ȋn momentul ȋn care Consiliul de Securitate nu ȋși ȋndeplinește
funcțiile, atunci Adunarea Generală poate face recomandări.

→ Articolul 13:
→ Adunarea Generală va iniția studii și va face recomandări ȋn scopul de a promova
cooperarea internationala in domeniile politic, economic, social, cultural al
invatamintului si sanatatii si de a sprijini infaptuirea drepturilor omului si libertatilor
fundamentale.

→ Articolul 14:
→ sub rezerva articolului 12, Adunarea Generală poate recomanda măsuri pentru
aplanarea pașnică a oricărei situații, indiferent de origine, pe care o consideră de natură
să dăuneze bunăstării generale.

→ Articolul 15:
→ Adunarea Generală va primi/examina rapoarte anule/speciale ale tuturor organelor ONU
→ Articolul 17:
→ Adunarea Generală va examina si aproba bugetul Organizatiei.
→ Cheltuielile Organizatiei sunt suportate de Membri, potrivit repartizarii
stabilite de Adunarea Generala.

c. VOTARE

→ Articolul 18:
→ Fiecare membru al Adunarii Generale dispune de un vot.
→ problemele importante : majoritate calificată de ⅔ din membri prezenți
→ celelalte probleme: majoritate simplă (50% + 1)

18
d. PROCEDURA

→ Articolul 20:
→ Adunarea Generală se ȋntălnește:
→ sesiuni anuale ordinare: sfârșitul lunii septembrie - ȋnceputul lui decembrie
→ sesiuni extraordinare :
convocate de Secretarul General la cererea
Consiliului de Securitate sau a majoritatii
membrilor ONU.

2) CONSILIUL DE SECURITATE: Capitolul 5

a. COMPONENȚĂ

→ 10 membri nepermanenți: (aleși pe 2 ani după criteriul geografic):


→ 3 membri : din Statele Africane
→ 2 membri : din Statele Asiatice
→ 2 membri : din Statele Latino-Americane
→ 3 membri : Europa
→ 5 membri permanenți (SUA+ Rusia+ China+ Franța+Marea Britanie)

b. FUNCȚII ȘI PUTERI

→ Articolul 24:
→ spre a asigura acțiunea rapidă și eficace a ONU, membrii săi conferă Consiliului de
Securitate răspunderea principală pentru menținerea păcii și securității internaționale
și recunosc că acesta acționează ȋn numele lor.

c. VOTARE

→ Articolul 27:
→ Fiecare membru al Consiliului de Securitate va dispune de un vot.
→ probleme de procedură: vot afirmativ a 9 membri

19
→ celelalte probleme: vot afirmativ 9 membri + voturile concordante ale
membrilor permanenți → părțile implicate ȋn conflict nu votează (cap. 6)

d. PROCEDURA

→ Articolul 28:
→ Consiliul de Securitate va fi astfel organizat incit sa-si poata exercita functiile fara
intrerupere => fiecare membru trebuie sa aiba oricind un reprezentant la Sediu.

→ Articolul 29:
→ va stabili modul de desemnare a Presedintelui sau, ȋn prezent:
→ rotativă: timp de o lună fiecare stat membru ȋn ordine alfabetică
e. COMPETENȚE

→ capitolele 6+7+8+9
→ este abilitat să ancheteze orice diferend sau orice situație susceptibilă antrena un acord
internațional
→ scop: a lupta ȋmpotriva amenințărilor la adresa păcii
→ este abilitat să constate orice ȋncălcare a păcii sau orice agresiune a unui stat ȋmpotriva unui
alt stat, să facă recomandări și să ia deciziile necesare pentru restabilirea păcii

→Articolul 33:
→Consiliul propune tehnici de soluționare a conflictelor ȋnainte de toate:
1) → tratative
2) → ancheta
3) → mediatie
4) → conciliere
5) → arbitraj
6) → pe cale judiciara
7) → recurgere la organizatii sau acorduri regionale
8) → sau prin alte mijloace pasnice, la alegerea lor.
→ Consiliul de Securitate poate decide și acțiuni constrângătoare care să utilizeze folosirea
forței (capitolul 7)

→Articolul 94:

20
→ Consiliul de Securitate poate să facă recomandări pentru executarea obigațiilor ce
revin unui stat ȋn baza hotărârilor Curții Internaționale de Justiție

COMPETENȚE COMUNE CU ADUNAREA GENERALĂ

→ recomandarea admiterii unor noi membri


→ recomandarea excluderii unui membru
→ recomandarea nominalizării Secretarului General
→ revizuirea Cartei Națiunilor Unite
→ alegerea membrilor Curții Internaționale de Justiție

3) CONSILIUL ECONOMIC ȘI SOCIAL: Capitolul 10

a. COMPONENȚĂ

→ Articolul 61:
→ organism restrâns => nu se regăsește totalitatea statelor membre
→ are 54 membri
→ 14 locuri pentru grupul African
→ 16 locuri pentru grupul Asiatic
→ 13 locuri pentru grupul Statelor Occidentale
→ 9 locuri pentru grupul Statelor Latino-Americane
→ 6 locuri pentru grupul Fostelor State Comuniste
→ 4 locuri pentru grupul Statelor din Orientul Mijlociu
→ 2 locuri pentru alte state
→ nu are membri permanenți + statele sunt alese pentru 3 ani de Adunarea Generală

b. FUNCȚII ȘI PUTERI

→ Articolul 62:
→ CES poate efectua sau initia studii si rapoarte privind probleme internationale in
domeniile economic social, cultural, al invatamintului, al sanatatii si in alte domenii
conexe si poate face recomandari in privinta tuturor acestor probleme Adunarii
Generale, Membrilor Natiunilor Unite si institutiilor specializate interesate.

21
c. VOTARE

→ Articolul 67:
→ Fiecare membru al Consiliului Economic si Social dispune de un vot.
→ majoritatea simplă de voturi a membrilor prezenti si votanti.

d. PROCEDURA

→ Consiliul se ȋntâlnea de 2 ori pe an ȋn sesiuni de lucru:


→ probleme economice: New York: primăvara
→ probleme sociale: Geneva: vara
→ Din 1992: se ȋntâlnește o dată pe an/ o singură sesiune de lucru care durează o lună
4) CONSILIUL DE TUTELĂ: Capitolul 13

→ a avut de lucru :)) ȋn perioada decolonizării


→ din 1994 nu mai este activ
→ are 5 membri = cei 5 permanenți din Consiliul de Securitate
→ discutau probleme teritoriale
→ superviza Acordurile de Tutelă
→ examina rapoarte

5) CURTEA INTERNAȚIONALĂ DE JUSTIȚIE: Capitolul 14

→ principalul organ judiciar ONU


→ este autonom
→ Statutul CIJ este parte integrantă a Cartei Națiunilor Unite → anexă
→ statele membre ONU sunt, ipso facto, parte a statutului CIJ
→ un stat care nu este membru ONU poate deveni parte a statutului CIJ

a. COMPONENȚĂ

→ 15 judecători aleși de Consiliul de Securitate și de Adunarea Generală


→ nu pot fi alese 2 persoane aparținând aceluiași stat

b. FUNCȚII

22
→ emite avize consultatoare referritoare la orice problemă juridică supusă atenției sale
→ statele care acceptă să fie soluționat diferendul prin CIJ sunt obligate să respecte deciziile
acesteia
=> Daca oricare dintre partile la o cauza nu va executa obligatiile ce-i revin in temeiul unei
hotariri a Curtii, cealalta parte se va putea adresa Consiliului de Securitate care poate, in caz ca
socoteste necesar, sa faca recomandari sau sa hotarasca masurile de luat pentru aducerea la
indeplinire a hotaririi.

6) SECRETARIATUL: Capitolul 15

a. COMPONENȚĂ

→ Articolul 97 :
→ Secretariatul va cuprinde:
→ un Secretar General - cel mai ȋnalt funcționar administrativ al ONU
→ personalul de care Organizatia va avea nevoie: numit direct de Secretarul General
→ SG va fi numit de Adunarea Generala la recomandarea Consiliului de Securitate.

b. FUNCȚII

→ Competențe Secretar General:

→ tehnico-economice:
→ pregătirea bugetului
→ controlul economic al ONU
→ tehnico-organizatorice:
→ gestionarea personalului
→ organizarea birocratică a diferitelor organe ONU
→ administrative: → traducerea + imprimarea + distribuirea documentelor
→ consilier tehnic: → pregătirea studiilor și rapoartelor organizației
→ coordonator tehnic: → coordonează activitatea diferitelor organe ale ONU

23
→ politico-diplomatice: articolele 98 (rol de mediator) + 99 + prezintă reclamații
ȋn numele ONU/ exprimă părerea formată ȋn ONU
→ politico-administrative: → pregătirea și prezentarea ȋn fața Adunării Generale
a raportului anual de activitate
→ politico-executive: →poate organiza contingentele armate ONU

Exemple:
→ 1986: Javier Pérez de Cuéllar:
→ȋndeplinea rolul de mediator ȋntre Franța și Noua Zeelandă
→ scufundarea Rainbow Warrior9

→ Articolul 98:
→ Secretarul General va actiona in aceasta calitate la toate sedintele Adunarii Generale,
ale Consiliului de Securitate, ale Consiliului Economic si Social si ale Consiliului de
Tutela. El va indeplini orice alte functii ce-i sunt incredintate de aceste organe.
→ Secretarul General va prezenta Adunarii Generale un raport anual asupra activitatii
ONU
→ rol de mediator ȋn anumite conflicte

→ Articolul 99:
→ Secretarul General poate atrage atentia Consiliului de Securitate asupra oricarei
probleme care dupa parerea sa, ar putea pune in primejdie mentinerea pacii si securitatii
internationale.

→ Articolul 100:
→ Secretarul General si personalul nu vor solicita si nici nu vor primi instructiuni de la
vreun guvern sau de la vreo autoritate exterioara Organizatiei. Ei se vor abtine de la
orice act incompatibil cu situatia lor de functionari internatianali, raspunzatori numai
fata de Organizatie.

Secretari Generali:
→ Primul Secretar General: Trygve Lie → norvegian
→ Boutros Ghali → egiptean: „O agendă pentru pace” → articolul 6½
→ ȋn prezent: Ban Ki-moon → coreean
9
The ship was active in supporting a number of Greenpeace protest activities against seal hunting, whaling and
nuclear weapons testing during the late 1970s and early 1980s. She was sunk whilst in harbour in New Zealand by
operatives of the French intelligence service (DGSE) on 10 July 1985, killing one of the activists.

24
Curs VII – 2 decembrie 2013

Sistemul de securitate instituit prin Carta ONU

→ Articolul 1: SCOPURILE Națiunilor Unite


→ Sa mentina pacea si securitatea internationala si, in acest scop: sa ia masuri
colective eficace pentru prevenirea si inlaturarea amenintarilor impotriva pacii si
pentru reprimarea oricaror acte de agresiune sau altor incalcari ale pacii si sa
infaptuiasca, prin mijloace pasnice si in conformitate cu principiile justitiei si
dreptului international, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situatiilor cu
caracter international care ar putea duce la o incalcare a pacii.

=> un sistem de securitate colectivă bazat pe realția dintre cele 5 mari puteri

→ crearea organismelor de menținere a păcii pentru a ajuta ONU


→ REGLEMENTAREA DIFERENDELOR NU ESTE OBIECTIV ONU, CI MENTINEREA
PACII!
→ metoda prin care ONU ȋncearcă să soluționeze conflictele este reprezentată de
operațiunile de menținerea a păcii
25
→ 1990: Cazul Irak:
→ prima oară ȋn Consiliul de Securitate când cei 5 membri fondatori/ permanenți s-au
pus de acord și au intervenit cu forța!
=> revigorare a sistemului de securitate colectivă

SECURITATE COLECTIVĂ = SOLIDARITATE = RESPONSABILITATE


↓ ↓
concept relativ recent principiul muschetarilor

* apărarea comună → garanții ferme de securitate

DISPOZIȚII CARTA ONU

→ instituționale: competențele pe care le dețin organele ONU


→ materiale : stabilesc instrumentele pe care la are ONU la dispoziție

ADUNAREA GENERALĂ

Articolul 11:
→ are ca componentă studierea:
→ principiilor de cooperare pentru menținerea păcii și securității
internaționale:
→ principiilor care țin de dezarmare sau de reglementarea ȋnarmării
=> poate face recomandări ȋn baza acestui articol

Articolul 12:
→ poate discuta orice probleme privitoare la menținerea păcii și securității internaționale
dacă ȋii sunt supuse atenției de un stat membru sau de Consiliu de Securitate
→ Adunarea Generală este, totuși, limitată de Consiliul de Securitate:

→ Cât timp Consiliul de Securitate exercita, in privinta unui diferend sau a unei situatii,
functiile care ii sunt atribuite prin prezenta Carta, Adunarea Generala nu va face nici o

26
recomandare cu privire la acel diferend sau situatie, decât daca Consiliul de Securitate ii
cere aceasta.
→ interpretare paracontrarie:
→ pentru ȋndepărtarea blocajului instituțional:
=> ȋn momentul ȋn care Consiliul de Securitate nu ȋși ȋndeplinește
funcțiile, atunci Adunarea Generală poate face recomandări.

TREI PAȘI AI UNEI INTERVENȚII

I. articolul 39: Calificarea situației


II. articolul 40: Adoptarea de măsuri provizorii
III. articolele 41-47: Adoptarea de măsuri necesare pentru a da efect deciziilor C. Securitate
→ articolul 41: corecitive care nu implică folosirea forței militare
→ articolele 42-47: coercitive care presupun folosirea forței militare

I. CONSTATARE + CALIFICARE SITUAȚIE: Articolul 3910

→ Consiliul de Securitate va constata existenta unei amenintari impotriva pacii,


a unei incalcari a pacii sau a unui act de agresiune si va face recomandari ori va
hotari ce masuri vor fi luate, in conformitate cu Articolele 41 si 42, pentru
mentinerea sau restabilirea pacii si securitatii internationale.

→ este obligatoriu ca CS să catalogheze ȋn acești 3 termeni o situație pentru ca ONU să


ia măsuri
→ sau situația poate fi plasată sub capitolul 7

→ In perioada Războiului Rece nu s-au luat decizii numind una dintre cele
3 calificative:
→ singurele care pot oferi dreptul de a interveni

10
După 1990 se extinde posibilitatea intervenției ȋn ordin umanitar.

27
→ orice altă formulare nu permite (nici măcar un cuvânt
schimbat/ adăugat)

→ Calificarea situației se face:


→ exact ȋn ziua ȋn care a ȋnceput: exemplu: invadarea Kuweitului de Irak
→ mai târziu: exemplu: cel mai târziu a fost după 7 ani: Iran vs. Irak →

Rezoluția 598
=> nu putem vorbi de un termen obligatoriu pentru a califica o situație

→ Prima calificare a unei situații de Consiliul de Securitate:


→ Rezoluția 54/ iulie 1948: Consiliul de Securiatate califică situația din
Palestina sub articolul 39 → una dintre puținele aplicări de 39 din câte există.
II. ADOPTAREA DE MĂSURI PROVIZORII: Recomandări sau decizii: Articolul 40:

→ după constatare și calificarea situației Consiliul de Securitate adoptă decizii prin care
solicită:
→ ȋnceputul/ reluarea convorbirii ȋntre părți
→ respectarea dreptului internațional
→retragerea din sfera zonelor
→ aceste recomandări/ decizii nu sunt ȋndreptate ȋmpotriva niciuneia dintre părți, ci
invită la colaborare
→ ȋn condițiile ȋn care statele nu respectă acest ȋndemn, se impun sancțiuni, trecându-se
la al terilea pas.
Irak :

→ exemplu: →Rezoluția 660/1990: ȋndeamnă retragerea forțelor irakiene


→Irakul refuză
=> Rezoluția 661/1990: embargou → primele măsuri coercitive

III. ADOPTAREA DE MĂSURI NECESARE PENTRU A DA FORȚĂ DECIZIILOR CS:


Articolele 41-47:

→ Articolul 41: → ȋn baza acestuia articol toate măsuile luate de CS devin obligatorii

28
→ CS adoptă măsuri constrângătoare care nu implică folosirea forței
armate
→exemplu: embargou, rupere relații diplomatice
=> populația are de suferit + statele vecine (crizele petroliere)

*→ Articolul 50: permite statelor măsuri pentru asistență umanitară


→ Articolul 42: → măsuri coercitive care presupun folosirea forței
→ dacă primul tip de măsuri se dovedește ineficient, CS poate deicide
orice acțiune pe care o consideră necesară pentru menținerea/ restabilirea
păcii și securității internaționale (intervenție aeriană+terestră+navală)
→Articolul 43: → p.2: Acorduri: toți membri ONU: cine, cât, cum pune la comun –
efective militare
→ Articolul 44: pentru că nu s-au ȋncheiat niciodată Acordurile, ONU apelează ȋn
exterior la organizații internaționale regionale (NATO, UEO/
UE, etc.)

Curs VIII – 9 decembrie 2013

Blocajul ONU

→ dreptul de veto:
→ cei 5 membri permanenți
→ ȋi punea pe aceștia ȋn imposibilitatea de a porni un război unul
ȋmpotriva altuia

→ ȋn contextul războiului din Coreea s-a ȋncercat evitarea blocajului instituțional:

→ URSS:
→ ȋncearcă să boicoteze activitatea Consiliului de Securitate prin politica
scaunului gol
→absența din cadrul CS nu se consideră ȋmpotrivire

29
=> rușii și-au luat țeapă
→ SUA:
→ soluția vine din partea lor:
→ Rezoluția 377: „Uniting for Peace” – Dean Acheson = articolul 12 răsturnat:
→atunci când CS nu ȋși ȋndeplinește funcțiile, Adunarea
Generală poate face recomandări/ propuneri pentru
menținerea păcii

→ nu se va recurge la Rezoluția Acheson pentru acțiuni


ce prevăd folosirea forței

Operațiuni de menținere a păcii

→ Consiliul de Securitate : principalul organ


→ regres al sistemului de securitate: nu funcționează așa cum a fost gândit inițial
→ este terdiv să mai se ȋncheie Acordurile ȋn baza cărora ar fi trebuit să funcționeze articolele
42-47 din capitolul VII.

Carrillo Salcedo:
→ cataloghează misiunile de peacekeeping ca fiind un nou gen de
acțiune executorie constând ȋn abandonarea schemei de securitate
colectivă și ȋnlocuirea acesteia cu un nou sistem preventiv și protector mai
degrabă decât represiv

→ un nou sistem de recurgere la forță prin ONU

30
OPERAȚIUNI DE PEACEKEEPING

→ ONU este reprezentată prin intermediul Căștilor Albastre (militari + obervatori civili + forțe
de poliție)

→ nu sunt acțiuni coerctive, ȋntrucât desfășurarea lor este realizată având consimțământul
statelor implicate ȋn conflict

→ participă forțe imparțiale/ third party


→ recursul la forță este permis numai ȋn caz de legitimă părare
→ au caracter temporar: durată de timp limitată, ȋnsă poate fi prelungită până la finalizarea
conflictului

→ ȋn funcție de obiectivele operațiunii:


→ observatori civili → observare
→ exemplu: 1948: Palestina: supraveghere armistițiu UNTSO
→ forțe militare: misiune de a se impune ȋntre beligeranți
→exemplu: 1960: Congo: ONUC

→ primele astfel de acțiuni instituite apar la sfârșitul anilor 1940:


→ exemple: → 1948: Palestina: ONUST
→ 1949: India și Pakistan: grup de observatori ai ONU

→ Finanțare:
→ buget ordinar ONU: contribuții voluntare state
→ nu prea se mai practică ȋn prezent
→ 1956-1967: crearea Fondului de Urgență al ONU (FUNU 1) la cererea
Egiptului ȋn contextul Crizei
Suezului
→ de aici ȋnainte ONU este finanțat din fonduri/ surse externe

→ 1956: prima generație de operațiuni de peacekeeping:


→ Secretarul General:

31
→ negociază punerea la dispoziție a mijloacelor necesare
→ desemnează comandamentul misiunii
→ primește rapoartele
→ obține acordul pentru desfășurarea de operațiuni de
peacekeeping

Curs IX – 16 decembrie 2013

Organizații Internaționale

→ Două mari etape ȋn operațiunile de menținere a păcii (OMP)


→1956-1987: FUNU 1: este o perioadă ȋn care asistăm la conturarea și
consolidarea OMP
→ 1987- prezent: extinderea directivelor misiunilor și transformarea OMP

→ Există 2 generații de operațiuni de menținerea a păcii:


I. FUNU 1:
→ s-a dezvoltat pe fondul Crizei Canalului Suez
→ este creat de Adunarea Generală prin aplicarea Rezoluției Acheson
→ oranism subsidiar al Adunării Generale pentru gestionarea crizelor
II. ONUC:
→ conflict ȋn urma intervenției belgiene

32
→ operațiune dată de Consiliul (General) de Securitate dată prin
Secretarul General

→ Aceste două operațiuni au pus două probleme:


a) repartizarea competențelor ȋntre AG și CS
→ URSS critică Rezoluția Acheson, considerând că aduce o violare a Cartei ONU
și că astfel de acțiuni pot fi desfășurate doar sub Consiliul de Securitate.
b) obligativitatea statelor membre de a contribui la costurile operațiunilor
→ ex.: Mongolia, Cuba → Franța refuză plata cheltuielilor
→ Mecanisme pentru soluționarea celor două probleme:
→ avizul CIJ: → CIJ trimite un aviz prin care decide că aceste costuri țin
de cheltuielile organizației => statele sunt obligate să le suporte
→ diluarea Cartei ONU: FUNU1 și ONUC = nu cap.7, ci la art. 29+98

→ Adunarea Generală va crea un Comitet special pentru OMP:


→ Comitetul:
→ redactează un raport conținând liniile directoare
→ conține următoarele principii:
→ OMP țin de mandatul organizației, mandat cu care Secreatarul General
este investit de Consiliul de Securitate
→ Consiliul de Securitate poate delega conform dispozițiilor Cartei ONU
autoritatea sa unui organism subsidiar ȋnsărciant cu operațiuni de
menținere a păcii:
→ Comitetul de Stat Major
→ Secretarul General (comandantul șef al ONU ȋn materie de
operațiuni de menținere a păcii)

→ OMP trebuie să ȋndeplinească 3 condiții:


1. → ȋncredere totală și sprijin al Consilului de Securitate
2. → să realizeze operațiuni ȋn ȋntreaga cooperare a statelor implicate
ȋn conflict
3. → să funcționeze ca unități multiple

33
→ Mandatul OMP:
→ supravegherea și aplicarea măsurilor de ȋncetare a focului
→ descurajarea și retragerea trupelor beligerante
=> funcția lor este de a ȋngheța crizele și nu de a le
soluționa!!!

→ Adaptarea OMP la mediul internațional actual: transformarea ȋn acțiuni umanitare

→ Din cauza faptului că de cele mai multe ori conflictele antrenează prăbușirea
instituțiilor statale
=> nevoiea apariției unui al treilea fel de operațiuni de menținere a păcii:
→ obiectiv: RECONSTRUCȚIE STATALĂ

34

S-ar putea să vă placă și