Copile, vei trăi, când voi fi dus,

de-al vieţii tâlc, ascultă ce-am de spus:

Nu-i nici noroc, nici chin şi nu-i nici joc,
nu e nimic şi-s toate la un loc.
Între tăcere şi tăcere, pod;
se-nalţă-un pom, ori cade fără rod.
Sub arc se scurge veşnicul a fi
ce chipu-ţi efemer va oglindi.
Şi cel mai pur extaz şi înălţare
e să te vezi în unda trecătoare.