Capitolul 5.

Arderea combustibililor

Arderea este o reacţie chimică exotermă de oxidare a substanţelor

combustibile. Combustibilii sunt substanţe care prin ardere dezvoltă o
cantitate importantă de căldură care este folosită în procese industriale. În
compoziţia combustibililor intră masa organică (carbon, hidrogen, azot,
oxigen, sulf), masa minerală ( substanţe necombustibile care dau cenuşa) şi
umiditatea.

Clasificarea combustibililor

Starea fizică Combustibili naturali Combustibili

artificiali
Combustibili Lemn, paie Rumeguş
solizi Cărbune brun, huilă, antracit, turbă Mangal
Şisturi bituminoase Cocs
Brichete de cărbune
Combustibili Ţiţei (petrol) Benzină
lichizi Petrol lampant
Motorină
Păcură
Metanol, etanol
Uleiuri
Gaze petroliere
lichefiate
Combustibili Gaze naturale Gaze de cocserie,
gazoşi Gaze de sondă Gaze de rafinărie
Hidrogen

Procesul de ardere poate fi descris prin ecuaţiile chimice ale arderii în care se
consideră elementele combustibile din combustibil. Arderea poate fi completă
în situaţia în care oxidarea este totală, iar produsele arderii nu mai conţin
energie chimică. Arderea este incompletă când oxidarea nu este totală adică
apar produse de reacţie care se mai pot oxida, iar produşii de reacţie mai au
energie chimică.
Compoziţia combustibilului se stabileşte prin analiză chimică elementară.
Compoziţia chimică elementară a combustibililor solizi şi lichizi se exprimă
sub forma participaţiilor masice a elementelor componente carbon, hidrogen,
sulf, azot, oxigen, umiditate (u ), cenuşă (a).
1 kg comb  c  h  s  n  o  u  a
Compoziţia chimică a combustibililor gazoşi se exprimă sub forma
participaţiilor volumice a gazelor componente care formează amestecul
combustibil, adică monoxid de carbon, hidrogen, hidrocarburi, hidrogen
sulfurat, oxigen, dioxid de carbon, azot şi umiditate.
3
1m N comb  co  h   cm hn  h2 s  o  co2  n  u
Elementele chimice care degajează căldură sunt c , h , s .
Arderea se produce dacă combustibilul plus O2 (aer) se aduce la temperatura
de aprindere prin încălzire (cu gaze arse) , prin comprimare sau prin
aprindere de la o sursă exterioară.
Se notează maer min - cantitatea minimă de aer (care cuprinde oxigenul minim
necesar) pentru arderea completă a combustibilului , iar maer - cantitatea
de aer utilizată pentru ardere.
Raportul celor două cantităţi de aer : cantitatea reală de aer care participă la
ardere şi cantitatea minimă de aer se numeşte coeficient de exces de aer .
maer V
  aer - coeficientul de exces de aer
m aer min Vaer min
Atunci când pentru realizarea arderii complete se utilizează cantitatea minimă
de oxigen, arderea se numeşte completă, teoretică sau stoechiometrică. De
obicei arderea se produce cu un aport de oxigen mai mare decât oxigenul
minim necesar realizări arderii complete, iar arderea se zice a fi cu exces de
oxigen.

5.1.Arderea completă a combustibililor solizi şi lichizi

Dacă se consideră un kilogram de combustibil solid sau lichid cu compoziţia

elementară cunoscută:
1 kg comb  c  h  s  n  o  u  a ,
kgC kgH 2 kgS
cu c  ,h  ,s  ,...
kg comb kgcomb kgcomb
(exemplu: păcura c  0,85 h  0 ,12 s  0 ,02 o  0,01 )
prin arderea completă a carbonului, hidrogenului şi sulfului se pot scrie
ecuaţiile chimice ale acestor oxidări pentru carbon, hidrogen şi sulf.
Pentru carbon
C  O2  CO2
1 kmolC  1 kmolO2  1 kmol CO2
Carbonul are masa atomică 12, iar masa molară este M = 12 kg/kmol
12 kgC  1 kmolO2  1 kmol CO2
1 1
1 kgC  kmolO2  kmol CO2 c
12 12
 c c
c kgC  kmolO2  kmol CO2
12 12
Pentru hidrogen
1
H 2  O2  H 2 O
2
1
1 kmolH 2  kmolO2  1kmolH 2O
2
Hidrogenul are masa atomică 1, iar masa molară este M = 2 kg/kmol

1
2 kgH 2  kmolO2  1kmolH 2 O
2
1 1
1 kgH 2  kmolO2  kmolH 2 O h
4 2
h h
h kgH 2  kmolO2  kmolH 2O
4 2
Pentru sulf
S  O2  SO2
1 kmolS  1 kmolO2  1 kmolS O2
Sulful are masa atomică 32, iar masa molară este M=32kg/kmol

32 kgS  1 kmolO2  1 kmolS O2

1 1
1 kgS  kmolO2  kmolS O2 s
32 32
s s
s kgS  kmolO2  kmolS O2
32 32
Pentru arderea 1 kg de combustibil vom putea calcula care este cantitatea de
O2 necesară (deci minimă) pentru arderea completă:
 c h s o  kmolO2
O2 min      
 12 4 32 32  kg comb
 c h s o  kgO2
mO2 min        32
 12 4 32 32  kg comb
 c h s o  m N3 O2
VO2 min        22 , 414
 12 4 32 32  kg comb
VO2 min  m 3N aer 
Vaer min   
0 ,21  kgcomb 

rN 2  79%
rO2  21%
 m Naer
3

Vaer  Vaer min  
 kgcomb 
Valoarea coeficientului de exces de aer depinde de natura combustibilului şi
de tipul instalaţiei de ardere. De exemplu pentru combustibili solizi
  1,1...2,( λ lemn=1,2…1,4 ; λ cărbune= 1,5..2 ), iar pentru combustibili
lichizi   1,15...1,4
.
Produsele arderii sunt gazele arse care au volumul egal cu suma gazelor
rezultate din oxidările precedente , Vg
 m N3 gaz 
Vg  VCO2  VH 2O  VSO2  VN 2 min  Vaer ex  kg comb 
 
c  mN 3
CO2 
VCO2  22 ,4  
12  kg comb 
h u   m N3 H 2O 
V H 2O    22,4  kg comb 
 2 18   
s  mN 3
SO2 
VSO2  22 ,4  
32  kg comb 
n  mN 3
N2 
V N 2 min  0 ,79Vaer min  22 ,4  
28  kg comb 
Vex aer  Vaer  Vaer min  Vaer min  Vaer min     1Vaer min
Masa produselor de ardere este
mg  mCO2  m H 2O  m SO2  m N 2 min  maer ex
mCO2   N CO2 VCO2
m H 2O   N H 2O V H 2O
m SO2   N SO2 VSO2
m N 2 min   N N 2 V N 2 min
maer ex   N aerVaer ex
M M  kg 
N  
VM N 22,414  m N3 

5.2.Arderea completă a combustibililor gazoşi

Dacă se consideră un metru cub normal de combustibil gazos cu compoziţia

elementară cunoscută:
1m N3  co  h   cm hn  h2 s  o  n  u  co2

cu co 
m N3 CO
, h 
m N3 H 2
,...
în care principalii componenţi sunt
3 3
m Ncomb m Ncomb
monoxidul de carbon CO, hidrogenul, hidrocarburile, hidrogenul sulfurat,
oxigenul , azotul, umiditatea şi dioxidul de carbon, atunci prin arderea
completă a monoxidului de carbon, a hidrogenului, a hidrocarburilor şi a
hidrogenului sulfurat se pot scrie ecuaţiile chimice ale acestor oxidări.
(exemplu de compoziţie a unui gaz de cracare :
co  0 h  0,03 ch4  0,38 c2 h4  0,1 c2 h6  0,14 c2 h8  0,18 c4 h8  0,02 c4 h10  0,1
n  0,05
Pentru monoxidul de carbon CO
1
CO  O2  CO2
2
1
1 kmolCO  kmolO2  1 kmol CO2
2
1
22,4m N CO  22,4m N3 O2  22,4m N3 CO2
3

2
1 3
1m N CO  m N O2  1m 3N CO2 co
3
2
3 co 3
co m N CO  m N O2  co m N3 CO 2
2
Pentru hidrogen H2
1
H 2  O2  H 2 O
2
1
22,4m N3 H 2  22,4m N3 O2  22,4m N3 H 2 O
2
1
1m 3N H 2  m 3N O2  1m 3N H 2 O h
2
h
h m N3 H 2  m N3 O2  hmN3 H 2O
2

Pentru hidrocarbura CmHn

 n n
C m H n   m  O2  mCO2  H 2 O
 4 2
 n  n
1 kmol C m H n   m  kmolO2  mkmolCO2  kmolH 2 O
 4 2
 n n
1 m N3 C m H n   m  m N3 O2  mm N3 CO2  m N3 H 2O cm hn
 4 2
 n n
cm hn m N3 Cm H n  cm hn  m  m N3 O2  cm hn mmN3 CO2  cm hn m N3 H 2O
 4 2

Pentru hidrogen sulfurat

3
H 2 S  O2  SO2  H 2 O
2
3
1 kmol H 2 S  kmolO2  1kmolSO2  1kmolH 2 O
2
3
22,4m N H 2 S  22,4m N3 O2  22,4m N3 SO2  22,4m N3 H 2 O
3
2
3 3
1m N H 2 S  m N O2  1m N3 SO2  1m N3 H 2O h2 S
3

2
 3
h2 S m N3 H 2 S  h2 S m 3N O2  h2 S m 3N SO2  h2 S m N3 H 2 O
2
Volumul de oxigen minim necesar oxidării
 co h  n 3  m 3N O2
VO2 min    
 2 2
  m  4 c m hn 
2
h2 s  o 
 m 3N comb
O min N
V m 3 aer
Volumul de aer minim necesar este Vaer min  02,21
m N3 comb
Volumul real de aer Vaer  Vaer min
Vg  VCO2  VH 2O  VSO2  Vaer ex  VN 2 min

Produsele arderii sunt gazele arse care au volumul egal cu suma gazelor
rezultate din oxidările precedente , Vg
V g  VCO2  VH 2O  VSO2  Vaer ex  VN 2 min
 m N3 CO2 

VCO2  co  m cm hn  co2  3
 m N comb 


n  m N3 H 2O 
VH 2O  h  h2 S  u   cm hn  3 
2  m N comb 
 m 3 SO 
VSO2  h2 S  3N 2 
 m N comb 
 m N3 N 2 
V N 2 min  0 ,79Vaer min n  3 
 m N comb 
 m 3N aer 
Vaer ex     1Vaer min  3 
 m N comb 
Masa produselor de ardere este
mg  mCO2  mH 2O  mSO2  mN 2 min  maer ex
mCO2   N CO2 VCO2
m H 2O   N H 2OV H 2O
m SO2   N SO2 VSO2
m N 2 min   N N2 V N 2 min
maer ex   N aerVaer ex
M M  kg 
N  
VM N 22,414  m N3 

5.3.Puterea calorică
Puterea calorică este cantitatea de căldură degajată prin arderea completă
(la p  p0  760 mmHg ) a unităţii de combustibil (care este kilogram kg pentru
combustibilii solizi şi lichizi şi metru cub normal m 3N pentru combustibilii
gazoşi).Puterea calorică se notează cu Q şi se măsoară în J/kg ( kJ /kg) sau
cal/kg (kcal/kg) pentru combustibilii solizi sau lichizi sau J/ m 3N
Puterea calorică a combustibilului se clasifică după starea de agregare a apei
din gazele arse în putere calorică superioară şi inferioară . Puterea calorică
superioară reprezintă cantitatea degajată prin arderea unităţii de combustibil
în condiţiile în care vaporii de apă se află în stare lichidă (adică Qs conţine
căldura latentă de condensare a apei din gazele de evacuare ).
Puterea calorică inferioară reprezintă cantitatea degajată prin arderea unităţii
de combustibil în condiţiile în care vaporii de apă se găsesc în stare gazoasă
(adică Qi nu conţine căldura latentă de condensare a apei în gazele de
evacuare).
Puterea calorică se determină experimental sau funcţie de compoziţia
elementară a combustibilului :
- la combustibili solizi şi lichizi
 o  kJ 
Qi  33900c  119850  h    10470 s  2500u  
 8   kg 
- la combustibili gazoşi
Qi  12644co  10760h  22985h2 s  35797ch4  59955c2 h4  64351c2 h6 
 kJ 
 93575c3h8  121627c4 h10  3 
 mN 

De regulă puterea calorică superioară este utilizată pentru calcule de

laborator, iar puterea calorică inferioară e utilizată pentru calcule inginereşti
de dimensionare a unor instalaţii de ardere.Puterea calorică inferioară este
cu circa 10% mai mică decât puterea calorică superioară.
Câteva valori ale puterii calorice inferioare ale combustibililor sunt
următoarele :

Combustibil Puterea calorică inferioară

(MJ/kg)
Cărbune antracit 20-33.3
Cărbune inferior 18
Lemn 12-16 umed 6-9
CO 10.9
Metan –CH4 50.1
Benzină 42.5
 Motorină 43
Hidrogen 120.1
Carbon 32
Sulfur 9

Pentru amestecuri de combustibili

Qik   giQik
k
- pentru combustibilii raportaţi la masă, cu gi participaţia
masică a combustibilului k din amestecul de combustibili ;
Qik   riQik - pentru combustibilii raportaţi la volumul normal, cu r i
participaţia volumică a combustibilului k din amestecul de combustibili.

5.4.Efectele proceselor de ardere

Arderea ideală a combustibililor se realizează prin evidenţierea

compuşilor prezenţi în schema
Combustibil

O2, N2, CO2, H2O,

Ardere ideală
gaze nobile

O2, N2, CO2, H2O,

gaze nobile
Fig.37 Arderea ideală.
Combustibil NOx (NO+NO2), HC

O2 , N2, CO2, H2O,

Ardere reală gaze nobile

O2 , N2, CO2 , H2O, CO, SOx (SO2+SO3),

gaze nobile
Fig.38. Arderea reală.
Arderea ideală este completă şi are ca produşi de reacţie dioxidul de carbon
şi apa .Arderea reală nu este completă şi există un procent de compuşi din
gazele de evacuare care au efecte poluante importante asupra stării de
sănătate a oamenilor şi a mediului.
Dioxidul de carbon – CO2 , considerat până de curând un produs „curat“ al
arderii, este acuzat în prezent de producerea efectului de seră, cu consecinţe
nefaste asupra mediului înconjurător; singura metodă de a limita acest
poluant este reducerea consumului specific de combustibil.
Apa este un produs curat al arderii fiind integrată în ciclul său natural.
Hidrocarburi nearse sau parţial arse HC apar dacă combustibilul nu găseşte
suficient oxigen în procesul de combustie ; aceste hidrocarburi sunt toxice
pentru oameni, multe din componentele familiei fiind cancerigene, afectează
şi mediul înconjurător creind smogul fotochimic.
Monoxidul de carbon – CO apare la arderea incompletă a carbonului din
combustibil;este un produs toxic care în concentraţii mari produce o
intoxicaţie specifică, CO combinându-se rapid cu hemoglobina din sânge.
Oxizii de azot – NOx ( NO + NO2 ) şi oxizii de sulf – SOx ( SO2 + SO3 ;
cauzează ploile acide, care distrug vegetaţia; metoda de limitare a acestor
poluanţi constă în reducerea conţinutului de sulf din combustibil;asupra
oamenilor oxizii produc iritaţii ale căilor respiratorii superioare, astm
bronşic, edem pulmonar. Oxizii de azot sunt vinovaţi de distrugerea
ozonului stratosferic ceea ce produce creşterea incidenţei cancerelor oculare
şi de piele.
Arderea combustibililor fosili este considerată a fi factorul cel mai poluant
care afectează Terra şi produce efectul de seră, reducerea grosimii stratului
de ozon şi ploile acide. Arderea combustibililor este necesară în energetică,
pentru producere energiei electrice şi termice (în termocentrale), în
transporturi care utilizează motoare cu ardere internă, în majoritatea
industriilor chimice, petrochimice, metalurgice.

Întrebări

1. Ce este arderea ?
2. Cum se clasifică substanţele combustibile ?
3. Ce este arderea stoechiometrică ?
4. Ce este excesul de aer ?
5. Care este compoziţia elementară a combustibililor solizi şi lichizi ?
6. Care este compoziţia combustibililor gazoşi ?
7. Cum se determină volumul şi masa de oxigen necesare pentru oxidare
completă a unităţii de masă a unui combustibil ?
8. Cum se determină volumul şi masa de aer necesare pentru oxidare
completă a unităţii de masă a unui combustibil ?
9. Cum se determină volumul şi masa produşilor de ardere ?
10.Ce este puterea calorică a unui combustibil ? Cum se clasifică
aceasta?
11.Care sunt efectele nefaste ale arderii combustibililor ?
Problema rezolvata

1. Se consideră 1kg de carbune cu următoarea componență masică:

 c=0.57
 h=0.03
 o=0.04
 n=0.1
 s=0.01
 u=0.1 (umiditate)
 a=0.15 (cenusa)
Cărbunele arde cu exces de aer λ=1,1

Să se determine:
a) Volumul minim de oxigen;
b) Volumul de aer minim;
c) Volumul de aer real;
d) Volumul si masa produsilor de ardere.

a. Volumul de oxigen minim

Explicatia formulei de mai sus din curs din ecuatia arderii carbonului:

Analog pentru hidrogen si sulf.

100
b. V aer min  VO 2 min  5.76mN3 aer/kg carbine
21
c. Volumul real de aer

g.Volumul produsilor de ardere

h u  0.03 0.1
VH 2O      22.4  (  )  22.4  0.46mN3 de H2O/kg carbune
 2 18  2 18
 s
VSO 2   22.4  0.007 mN3 de S2O/kg carbune
32