Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Instalatii
Instalatii
LA PĂMÂNT
Prin legare la pământ se înţelege stabilirea în mod voit a unui contact electric cu
pământul. Scopurile legării la pământ sunt următoarele:
Deşi este posibil ca pentru fiecare dintre aceste funcţiuni să se realizeze câte o
instalaţie de legare la pământ separată, la noi în ţară şi în multe alte ţări o singură instalaţie de
legare la pământ este folosită în comun pentru realizarea funcţiunilor de mai sus.
Evident că, o astfel de instalaţie trebuie să corespundă tuturor condiţiilor impuse de
fiecare funcţiune în parte.
184
De regulă, condiţiile cele mai severe le impune funcţiunea de protecţie a vieţii
oamenilor împotriva accidentelor prin electrocutare.
În cele ce urmează, ne vom ocupa, în principal, de această primă funcţiune a unei
instalaţii de legare la pământ.
reţele cu neutrul legat la pământ (simbol T, de la franţuzescul Terre), din care fac parte:
reţele cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă;
reţele cu neutrul legat efectiv la pământ.
Ca urmare, putem discuta despre următoarele tipuri de instalaţii electrice, prin prisma
celor două aspecte de mai sus:
instalaţii tip IT = reţele cu neutrul izolat (I), în care metoda de protecţie de bază este
legarea la pământ (T);
instalaţii tip TT = reţele cu neutrul legat la pământ (T), în care metoda de protecţie de bază
este legarea la pământ (T);
instalaţii tip TN = reţele cu neutrul legat la pământ (T), în care metoda de protecţie este
legarea la nul (N).
Reţelele electrice de înaltă tensiune (Un 1000V) pot fi din categoria cu neutrul izolat
sau din categoria cu neutrul legat la pământ. În toate aceste reţele metoda de bază de protecţie
împotriva accidentelor prin electrocutare este legarea la pământ de protecţie (deci pot fi
reţele tip IT sau TT).
185
Reţelele electrice de joasă tensiune (Un 1000V) pot fi, de asemenea, din cele două
categorii în cele ce priveşte tratarea neutrului, dar metodele de bază de protecţie diferă. În
cazul reţelelor de joasă tensiune cu neutrul izolat se foloseşte ca metodă de protecţie de bază
legarea la pământ de protecţie (deci, reţele tip IT ). În schimb, în reţelele de joasă tensiune cu
neutrul legat efectiv la pământ metoda de protecţie de bază este, de regulă, legarea la
conductorul de nul de protecţie (deci, reţele tip TN).
reţeaua de legare la priza de pământ, compusă din totalitatea electrozilor metalici prin
care se realizează legătura între părţile metalice ale echipamentelor care trebuie legate la
pământ şi priza de pământ; este realizată în mod uzual din conductor de oţel lat.
186
V
Vx
Ip
x V
Rd
Pentru cazul simplu al unui singur electrod implantat în pământ valorile potenţialului
pământului din jurul acestuia sunt reprezentate calitativ în diagrama de mai sus (fig.11.1),
numită şi pâlnia de potenţial.
Prin atingere directă a unui conductor aflat în mod normal sub tensiune. Măsurile de
protecţie constau în împrejmuiri, supraînălţări şi prin instruirea personalului să respecte
regulile de lucru în instalaţiile electrice sub tensiune.
Prin atingere indirectă, adică prin atingerea unor părţi metalice care în mod normal nu
sunt sub tensiune, dar care în mod accidental pot intra sub tensiune.Pentru a ilustra două
187
dintre cazurile de astfel de electrocutări să revenim la curba distribuţiei de potenţial în
jurul unei prize, la scurgerea unui curent prin ea, în pământ (fig.11.2).
P o t e nţ ia l u l m â in ii = t e n s i u n e a p e p r iz ă
V m â nă Up
T e n siu n e a d e p a s T e n s iu n e a d e a tin g e r e
U p a s = V p ic io r1 - V p ic io r2 = k p a s U p U a = V m â nă - V p i c i o r = k a U p
P o t e nţ i a l u l p ic i o r u l u i 1 P o t e nţ i a l u l p ic i o r u l u i
V p ic io r 1 V p ic io r
P o t e nţ i a l u l p ic i o r u l u i 2
V p ic io r 2
Ip
R e z i s t e nţ a d e d i s p e r s i e a
p r i z e i n o t a tă c u R p
F ig . 1 1 . 2 . E le c t r o c u t a r e a p r in t e n s iu n i d e a t in g e r e ş i d e p a s
U p Vp 0 Rp I p
(11.1)
În cazul trecerii unui curent Ip prin priză, toate părţile metalice legate la priza de
pământ vor avea acestă tensiune.
188
U a Vmână V picior (11.2)
Ua
ka 1 (11.3)
Up
Electrocutare prin tensiune de pas. Tensiunea de pas este diferenţa de potenţial ce apare între
cele două tălpi ale unui om care păşeşte într-o zonă în care se află amplasată o priză de pământ, în cazul
scurgerii prin aceasta a unui curent în pământ (vezi figura 11.2):
U pas
k pas 1 (11.5)
Up
Situaţia cea mai gravă apare atunci când omul atinge cu o mână o carcasă a unui
echipament intrată accidental sub tensiune (Up), iar cu cealaltă mână ţine, de exemplu, un cablu derulat
de lungime mare, care la celălalt capăt este în contact cu pământul aflat la distanţa de priză:
Curentul electric este periculos chiar atunci când nu trece prin corpul omenesc. Arcul
electric produs de un curent poate provoca orbiri sau arsuri ca urmare a metalului topit pe care
îl împrăştie.
La trecerea curentului prin corpul omenesc prin intermediul sistemului nervos sunt
afectate musculatura, sistemul respirator, sistemul circulator şi se pot produce arsuri ale
ţesuturilor. Deci, efectele specifice electrocutării sunt produse de trecerea unui curent prin
corpul omenesc.
Curentul ce trece prin corpul omenesc (Ih) este raportul dintre diferenţa de potenţial ce
poate să apară între două părţi ale corpului omenesc (şi care depinde de modul de producere al
electrocutării) şi rezistenţa corpului omenesc (Rh).
189
În calcule se iau valori acoperitoare, mult mai mici decât cele reale:
Rh = 1000 pentru cazul electrocutărilor prin atingere directă;
Rh = 3000 pentru cazul electrocutărilor prin atingere indirectă.
Pe baza celor arătate mai sus privind curenţii maximi admisibili şi valorile de calcul
ale rezistenţei corpului omenesc s-au calculat valori admisibile pentru tensiunile accidentale la
care poate fi supus un om într-o instalaţie electrică. Ca urmare, normele prevăd valori maxime
admise pentru tensiunile de atingere şi de pas în funcţie de:
tensiunea nominală a instalaţiei: joasă tensiune sau înaltă tensiune;
durata defectului condiţionată de modalităţile de eliminare a defectelor;
zona de amplasare a instalaţiei electrice.
Tabelul 11.1
Valorile maxime admise pentru tensiunile de atigere şi de pas în cazul unui defect la instalaţii de joasă tensiune
[V], conform 1.RE - Ip - 30 -90
Prizele de pământ se pot clasifica, pe baza anumitor criterii, în mai multe categorii.
Astfel, după scopul pentru care au fost introduşi electrozii în sol prizele, pot fi:
190
prize naturale constituite din elemente conductive ale unor construcţii sau instalaţii
destinate altor scopuri şi care sunt în contact permanent cu pământul, putând fi folosite în
acelaşi timp şi pentru trecerea curenţilor în pământ;
prize artificiale constituite din electrozi implantaţi în pământ anume în scopul asigurării
trecerii curenţilor spre pământ.
Este evident că, ori de câte ori este posibil, trebuie folosite în primul rând prizele
naturale. Acestea pot fi constituite din:
stâlpii metalici, stâlpii din beton armat, fundaţiile din beton armat ale construcţiilor; aceste
elemente constituie prize foarte sigure în exploatare deoarece au o durată lungă de
funcţionare, rezistenţe de dispersie reduse, nu necesită verificări periodice, nu se
corodează, betonul din jurul armăturilor are o rezistivitate chiar mai mică decât a solului
(din cauza capilarităţii); este necesară însă realizarea continuităţii electrice a armăturilor
(se face prin sudură);
conductele metalice de apă şi alte fluide necombustibile, armaturile metalice exterioare ale
cablurilor electrice, ţevile metalice pentru forare; la toate acestea trebuie să se ia măsuri
pentru asigurarea continuităţii lor electrice.
Dacă nu se dispune de priză naturală sau dacă rezistenţa de dispersie a acesteia este
insuficientă pentru asigurarea condiţiilor cerute, trebuie realizată priza artificială, ale cărei
191
elemente componente sunt prevăzute special pentru trecerea curenţilor spre pământ, fiind
interzisă folosirea lor în alte scopuri.
Pentru executarea acestor prize se folosesc electrozi din oţel şi, numai în cazuri
speciale, electrozi din cupru. Nu se folosesc funii de oţel şi nici electrozi de aluminiu. Primele
se corodează foarte repede, iar electrozii de aluminiu au rezistenţă mecanică redusă şi, în plus,
se acoperă cu un strat superificial de oxid, care este izolant.
În fiecare caz în parte trebuie avută în vedere influenţa reciprocă a diferitelor elemente
din care se compune priza de pământ, influenţa geoelectrică a solului, costul materialelor şi a
manoperei pentru executarea prizei respective.
Dacă electrozii unei prize multiple sunt amplasaţi la o distanţă de peste 40 m, repartiţia
curentului ce trece din electrod în pământ se face uniform în toate direcţiile.
Alegerea tipului cel mai indicat de priză de pământ, ţinând seama de optimizarea
instalaţiei de legare la pământ, prezintă adeseori, contrar aparenţelor, anumite dificultăţi.
192
Prizele verticală şi cea orizontală se realizează prin amplasarea electrozilor verticali,
respectiv, orizontali, pe un contur situat pe teritoriul staţiei la circa 1,5 m de gard în interior.
Electrozii verticali sunt, de regulă, din ţeavă de oţel cu diametrul de 2" - 2 12" (50 - 65 mm),
cu lungimea lv = 3 m. Adâncimea de îngropare a capătului superior al electrozilor este
cuprinsă între 0,8 - 1,0 m.
Electrozii orizontali sunt, de regulă, realizaţi din oţel lat sau rotund şi prin intermediul
lor se realizează legătura între electrozii verticali, la capătul superior al acestora. Rezultă că
adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali este tot h = 0,8 - 1,0 m.
Lungimea unui electrod orizontal lo constituie totodată şi distanţa dintre doi electrozi
verticali. În mod frecvent, lo = (2 sau 3) x lv, respectiv lo= 6 sau 9 m; mult mai rar se foloseşte
lo = 1 x lv = 3 m. Secţiunea acestor electrozi trebuie să asigure, în caz de defect, trecerea unui
curent egal cu jumătate (conductoarele formează un contur închis) din curentul maxim de
scurtcircuit care poate să parcurgă părţile metalice ale instalaţiei de legare la pământ (Isc).
Ca urmare:
t defect s
I sc A
1 s mm 2
s (11.7)
A
2 70
mm 2
193
3,5 m contur priză de dirijare a potenţialelor
benzi de dirijare a potenţialelor care servesc şi drept
conductoare principale de legare la priza aparatelor
lo
fundaţie de
stâlp cu
paratrăsnet
a
h=0,4 - 0,6 m
aparat electric
legat la priză
prin două
conductoare
fundaţie
transformator
corp clădire
comandă sau/şi
staţie interioară
împrejmuire
1,5 m
electrozi orizontali electrozi verticali
contur de dirijare împreună formează conturul prinicpal al 1,5 m
exterior împrejmuirii prizei h = 0,8 - 1,0 m
h=1,0-1,2 m
194
În jurul clădirilor aflate în incinta staţiei, în jurul fundaţiilor pentru transformatoare, se
prevede un contur de dirijare aflat la circa 0,8 m de fundaţii.
În anumite situaţii, poate fi necesară executarea unui contur de dirijare şi în jurul
împrejmuirii staţiei, în exterior, contur care însă se leagă numai la împrejmuire (gard). De
regulă, gardul nu se va lega la priza de pământ.
Trebuie remarcat faptul că benzile paralele ale prizei de dirijare a potenţialelor servesc
şi drept conductoare principale de legare la priza de pământ a echipamentelor din staţie.
Aceste echipamente se vor lega prin conductoare de ramificaţie la două benzi vecine.
Conductoarele de ramificaţie trebuie să aibă o secţiune care să respecte condiţia (11.8)
deoarece este posibil ca ele să fie parcurse de întreg curentul de scurtcircuit. Conductoarele de
coborâre de la stâlpii care au montate pe ei paratrăsnete se vor lega la aceste benzi în trei
puncte (vezi fig.11.8).
Priza artificială pentru staţii interioare se compune din aceleaşi prize ca şi o staţie
exterioară.
Prizele verticală şi orizontală se execută la fel ca în cazul staţiilor exterioare, din
acelaşi fel de electrozi, însă de această dată pe un contur aflat în jurul fundaţiei clădirii la o
distanţă de 1,5 - 2,0 m. Adâncimea de îngropare este tot de 0,8 - 1,0 m. Secţiunea electrozilor
orizontali trebuie să respecte condiţia (11.7).
Priza de dirijare este realizată din trei contururi concentrice cu conturul prizelor verticală şi
orizontală: două contururi în interiorul acestuia şi unul în exterior (vezi fig.11.9). Evident,
toate aceste prize se leagă între ele. Pentru legarea la pământ a aparatelor din staţie, în
interiorul clădirii se execută un contur închis de conductoare principale de legare la priză la
care urmează să fie legate echipamentele din staţie. Secţiunea acestor conductoare trebuie să
respecte condiţia (11.7). Acest contur se va racorda la priză prin cel puţin două legături.
195
3,0-3,5 m
1,5-2m
0,8 m
lo
0,3 m
zid
clădire
h = 0,2 m
electrozi h =0,4-0,6 m
verticali
h =0,9-1,0 m
m
electrozi
orizontali
h = 1,0-1,2 m
aparat electric
conductor legat la priză
principal de
legare la pământ
contururi
orizontale de
dirijare a
potenţialelor
196
11.2.3. PRIZELE POSTURILOR DE TRANSFORMARE INTERIOARE
Prizele posturilor de transformare interioare se bazează mult pe prizele naturale
constituite din fundaţiile clădirii. La acestea se adaugă o priză artificială realizată din electrozi
orizontali care constituie de fapt elementele de legătură între prizele naturale ale postului.
Dacă este nevoie, se poate realiza o priză artificială asemănătoare cu cea a staţiilor
interioare.
Conductoarele artificiale de legare la priză se realizează din oţel lat. Cele amplasate
aparent se vopsesc în negru.
Mai trebuie remarcat faptul că fiecare element care trebuie legat la priză este necesar
să aibă legătură proprie la conductoarele principale de legare la priză. Această legătură trebuie
dimensionată astfel încât să suporte trecerea întregului curent de defect.
t defect s
I sc A
1 s mm2
s (11.8)
A
70
mm2
197