CLASIFICAREA LEZIUNILOR MUCOASEI BUCALE

Cursul 2

Mucoasa orala normala sau patologica

Examinarea cavitatii bucale de catre medicul dentist are in vedere atat arcadele dentare
cat si mucoasa orala. Un simplu control poate evidentia semne ale unei afectiuni proprii
pentru mucoasa orala, de ex. o leziune traumatica, sau manifestari ale unei boli generale, cum
ar fi diabetul. Dar nu orice modificare ce se abate de la normal este si patologica. Pentru a se
putea produce imbolnavirea, agentul etiologic, fie ca este biologic, fizic sau chimic, trebuie sa
produca o alterare la acest nivel.
Mucoasa orala reprezinta invelisul interior al cavitatii bucale ce se intinde intre rosul
de buza si mucoasa faringelui. Ea joaca un rol important in organism. In primul rand,
protejeaza structurile anatomice profunde: oase, muschi, vase de sange, etc. Apoi, este
implicata in procesul de digestie prin receptorii pentru gust (cele mai cunoscute sunt papilele
gustative prezente la nivelul limbii), receptorii pentru senzatia termica, producerea de saliva.
De asemenea, mucoasa orala are atat capacitatea de a absorbi substante precum medicamente,
alcool, nicotina etc. dar si de a elimina produsi toxici rezultati din metabolismul organismului
sau ajunsi aici accidental.
Aspectul normal pentru mucoasa orala

1. Gingia reprezinta portiunea de mucoasa orala ce inveleste zona de os in care sunt

fixati dintii. O gingie normala nu sangereaza nici macar in timpul periajului,
desigur atunci cand acesta este realizat corect. Are o culoare roz sau poate varia in
cazul persoanelor cu exces de pigment melanic (rasa neagra, populatiile cu ten
inchis ) de la maron, albastru pana la negru. Este ferma si in anumite zone, de
obicei la dintii din fata, are un aspect de coaja de portocala, usor mai accentuat la
adultul tanar. Inflamatia gingiei se numeste gingivita.
2. Mucoasa orala ce acopera limba este o structura specializata, ca urmare a prezentei
unor numeroase papile gustative. Datorita lor, atunci cand mancam, putem simti gustul
alimentelor: dulce, sarat, acru, amar sau numeroase combinatii ale acestora. La nivelul
limbii, mucoasa orala poate prezenta variatii de la normal care insa nu sunt considerate
patologice, de exemplu:
- limba fisurata este de obicei mostenita ereditar. Asa cum reiese si din
denumire, mucoasa orala ce acopera limba prezinta numeroase santuri, mai mult
sau mai putin adanci. Fotografia de mai jos prezinta o limba fisurata.
 - limba geografica se prezinta sub forma unor zone subtiri de mucoasa orala,
neregulate, cu margini alb-cenusii, ce se modifica in timp, avand aspect de harta.
Poate sa apara inca de la o varsta frageda si nu dispare intotdeauana la varsta
adulta. Fotografia de mai jos prezinta o limba geografica.

3. Mucoasa orala de la nivelul obrajilor si buzelor captuseste fata interna a acestora, protejand
musculatura. Este mobila si are o culoare roz-pal. Si la acest nivel pot exista variatii de la
normal fara caracter patologic:

- linia alba jugala este o ingrosare de mucoasa orala la nivelul obrazului, liniara, usor
proeminenta, in dreptul locului in care dintii se ating in timpul masticatiei. Mai jos este
prezentat aspectul pentru linia alba jugala.
- granulatiile Fordyce sunt mici puncte alb-galbui izolate sau grupate, ce apar pe mucoasa
orala la nivelul obrajilor sau buzelor;

- cheilita glandulara se prezinta sub forma unor noduli pe mucoasa orala la nivelul
buzelor.

4. Mucoasa palatinala tapeteaza structura osoasa ce desparte cavitatea bucala de nas.

In aceasta zona mucoasa orala este fixa si are o culoare roz-pal. Catre faringe se continua cu
valul palatin, mucoasa orala mobila si colorata galbui.
5. Mucoasa orala ce inveleste planseul bucal este foarte subtire, astfel ca se poate observa cu
ochiul liber traseul vaselor de sange. Aceasta proprietate este utila in cazul administrarii unor
medicamente ce trebuie sa se absoarba foarte rapid in organism. Dar la fel pot ajunge si
substante nocive precum cele din tigari, bauturi alcoolice, etc. sau microorganisme patogene.
Mucoasa orala este agresata in permanenta de agenti cu potential patogen. Igiena orala
deficitara, alcoolul, medicamentele, alimentele foarte dure, extrem de reci sau fierbinti,
microorganismele, carentele alimentare, traumatismele, bolile generale, sunt exemple de
elemente ce pot avea repercusiuni la acest nivel. Pot genera afectiuni infectioase (cand sunt
incriminate virusuri, bacterii, ciuperci) sau neinfectioase. Nu amana vizita la stomatolog daca
observi modificari de mucoasa orala, in special daca acestea se transforma in timp si nu dau
semne de vindecare. In unele cazuri ar putea fi vorba chiar de leziuni ce ar putea da nastere
unui cancer oral.
Cateva exemple de afectiuni de mucoasa orala frecvent intalnite la acest nivel:
 gingivita conica de cauza bacteriana este caracterizata de gingii rosii, sangerande,
moi, netede, lucioase, marite de volum. Principala cauza este constituita de absenta
sau ineficienta mijloacelor de igienizare a cavitatii bucale;
  herpesul bucal se prezinta sub forma unei eruptii de vezicule ce se sparg repede,
lasand in urma mici leziuni ulcerate policiclice. De cele mai multe ori ne infectam in
copilarie. Chiar daca infectia herpetica primara dispare, virusul ramane in stare
latenta in organism. Astfel, pe parcursul vietii se poate reactiva de nenumarate ori ca
raspuns la stres, scaderi imunitare, etc. ;
 candidoza orala se poate manifesta fie sub forma unor depozite alb-galbui ce pot fi
indepartate de pe mucoasa orala lasand o suprafata rosie, fie sub forma unor zone de
mucoasa orala subtiri, rosii, insotite de senzatie de arsura sau usturime. Dezvoltarea
ei este favorizata de igiena deficitara, utilizarea timp indelungat a antibioticelor cu
spectru larg, fumat, boli generale, lucrari protetice vechi, etc. ;

 aftele bucale apar ca ulceratii dureroase dar nesangerande, de dimensiuni variabile, cu

contur neregulat, acoperite de depozite alb-cenusii si inconjurate de halou rosu.
Implicati in aparitia lor sunt considerati factori imunologici, microbieni, virusuri,
alergii, deficite de vitamina B12, acid folic, fier, etc. ;
 alergiile de contact se manifesta ca zone rosii de mucoasa orala, vezicule, ulceratii,
strict in locul in care substanta alergena ia contact cu cavitatea bucala. Pot fi generate
de diferite substante, cum ar fi: medicamente, componente din pasta de dinti sau apa
de gura, coloranti alimentari, materiale utilizate in cabinetul dentar, etc.

Afecţiunile mucoasei bucale pot fi clasificate după mai multe criterii: localizare
topografică, extindere, evoluţie (acute, subacute, cronice), singulare sau asociate.
Clasificarea etiologică este dificilă motiv pentru care se foloseşte clasificarea
după leziunile elementare (aspecte macroscopice lezionale).

Din punct de vedere al localizării distingem:

1. gingivite ( procese inflamatorii gingivale);
2. stomatite inflamaţie locală a mucoasei orale asociată cu cea gingivală (gingivo-
stomatita);
3. cheilite inflamaţii ale mucoasei buzelor;
4. glosite inflamaţii ale mucoasei linguale;
Leziunile elementare întâlnite în aceste afecţiuni pot să fie:
a) eritem;
b) maculă;
c) papulă;
d) veziculă;
e) bulă;
f) pustulă;
g) eroziune;
h) fisură;
i) ulceraţie;

Aceste leziuni elementare se întâlnesc mai frecvent asociate decât singulare,

astfel: gingivitele şi gingivostomatitele se pot prezenta ca eritematoase, ulceroase,
veziculoase, buloase, veziculo- buloase, pustuloase, ulcero- necrotice, veziculo-
pustuloase,

Aceste leziuni se pot prezenta ca şi simptomatice, în cadrul unor afecţiuni în

cadrul aspectelor clinice din: intoxicaţii cu metale, carenţe vitaminice, discrazii, boli
infecţioase şi virale, afecţiuni micotice, cele provocate de antibioterapie, boli specifice
(TBC, Lues), afecţiuni cronice ale mucoasei bucale.
În aceste situaţii clinice, leziunile elementare se suprapun cu simptomele
caracteristice bolilor sistemice.

STOMATITELE

Elementul preponderent este eritemul (congestia) mucoasei, ca expresie a

localizării inflamaţiei la nivelul cavităţii bucale, poate fi limitat la nivelul gingiei
(gingivită), dar poate cuprinde şi toată mucoasa(stomatită), asociate gingivo-stomatită,
sau în placarde izolate prin zone de mucoasă sănătoasă.
Eritemul simplu este roşu aprins, cu alterări epidermice (epiteliale) de aspect
opalin dat de infiltraţii leucocitare sau depozite de fibrină cu eroziuni.
Din punct de vedere etiologic desprindem :

Factori locali:
- igiena bucală deficitară;
- tartrul;
- leziuni carioase;
- obturaţii debordante;
- lipsa punctelor de contact;
- resturi radiculare;
- croşete;
- aparate gnato- protetice fixe sau mobile (neadaptate).
2. Factori generali:
- febre eruptive;
- boli hepatice (hepatită cronică, ciroze hepatice);
- boli renale;
- boli endocrine;
 - boli digestive (dispepsii);
Clinic gingivo-stomatitele eritematoase pot fi: gingivostomatitele eritematoase
(simple), pultacee, gingivite hiperplazice, stomatite eritematoase.
Gingivitele se pot prezenta: acute, subacute, cronice şi pot cuprinde numai papila (papilită),
sau şi marginea gingivală liberă şi gingia fixă (gingivite difuze).
Clinic, semnele gingivitei sunt: tumefacţie gingivală, congestie, sângerare precoce,
sensibilitate la periaj, senzaţie de tensiune, usturime, prurit, arsură gingivală.

În forma cronică, semnele sunt mai atenuate şi mai uşor suportate de către
pacient.
Gingivitele hiperplazice pot fi date de factori:
- endogeni(diabet);
- hormonali(sarcină, pubertate);
- carenţe vitaminice(C);
- medicamentoşi (hidantoină şi antagonişti de calciu);
- idiopatici (fibromatoza gingivală);
- boli sanguine(leucemie acută, agranulocitoză);

STOMATITA ERITEMATOASĂ

Este o afecţiune care apare în cadrul unor boli eruptive, febrile, la copii
caşectici, diabet zaharat, disendocrinii,pacienţi cu boli hepatice, enterocolite,
malabsorbţie, boli renale (nefrită), caracterizată în general prin mucoasă tumefiată,
congestivă, aspect roşu aprins.
 STOMATITA DE PROTEZĂ

Este cunoscută şi sub numele de stomatita levurică de sub placa protetică. Factorii
predispozanţi sunt reprezentaţi de tratamente prelungite cu antibiotice, leziuni de decubit prin
suprasolicitare, maladiile sistemice, diabetul zaharat.
Apare sub placa de proteză, datorită unei igiene deficitare, a purtării permanente a
lucrării protetice (ziua şi noaptea), fiind astfel favorizată dezvoltarea florei microbiene şi
miceliene (candida albicans) în spaţiul dintre proteză şi câmpul protetic. Această stomatită
copiază conturul protezei, motiv pentru care, a fost fals denumită şi alergică. Aspectul
clinic al stomatitei levurice de sub placa protetică seamănă cu candidoza cronică din muguet.
Clinic stomatita se manifestă prin:
- mucoasă roşie, uscată, tumefiată care poartă amprenta dinţilor lingual şi jugal;
- patul mucos corespunde dinţilor protezei, este în întregime interesat inflamator,
uneori are aspect opalin datorită persistenţei factorilor de iritaţie (infiltrate
leucocitare);
- halenă;
trismus;
- adenopatie satelită;
Se asociază şi tulburări funcţionale:
- disfagie;
- disfonie;
- sialoree;
- jenă la masticaţie;

Tratamentul stomatitei de sub placa protetică impune prioritar repaus în purtarea

protezei, readaptarea corespunzătoare a acesteia, igienă bucală satisfăcătoare,
alternarea purtării protezei.
În general tratamentul stomatitelor impune: îndepărtarea depozitelor moi şi de
fibrină cu tampoane îmbibate în soluţie de cloramină, apă oxigenată, spălături largi
bucale cu clorhexidină, cloramină 3%, antiseptice slabe, permanganat de potasiu, ceai
de muşeţel (romazulan), apă călduţă, igienă corespunzătoare, spălături din jumătate în
jumătate de oră, aplicarea de colutoriu (30 gr glicerină cu 100 mg Fenergan)
Tratamentul:
a) general (al afecţiunii de fond sistemice):

- vitaminoterapie (vitaminaC, complexul de vitamine B, regim

vegetarian).

b) local:
- igiena cavităţii bucale şi a protezei;
- tratament stomatologic (medicamentos antiinflamator şi antimicrobian, îndepărtarea
resturilor radiculare, a obturaţiilor şi lucrărilor protetice neadaptate, restaorarea morfologică
coronară funcţională, control periodic) ;

STOMATITA GANGRENOASĂ

Cunoscută şi sub numele cancrum oris, apare la persoanele cu deficienţe de imunitate,

nutriţie şi afecţiuni psihice.
Apere sub forma unei ulceraţii gingivale la nivelul mucoasei jugale şi linguale, având
în centru elemente de necroză de culoare cenuşiu închis cu un şanţ delimitant periferic.
Evoluţia poate fi spre os şi produce o denudare cu deperiostare, avulsie dentară, fie la
nivelul palatului spre fosele nazale care determină o comunicare oro- nazală, sau spre obraz,
ceea ce facilitează perforarea lor şi implicit ulceraţii la acest nivel cu caracter gangrenos.
CHEILITELE
CHEILITA GLANDULARĂ
Este tradusă printr-o creştere în volum a glandelor salivare accesorii (auxiliare), cu
aspect nodular, alături de inflamarea şi dilatarea orificiilor canalelor excretorii, apar ca nişte
macule roşii (pete).
Se cunosc trei tipuri de cheilită glandulară:
- simplă – care este cel mai frecvent întâlnită, reprezentată prin multiple
leziuni nodulare (de mărimea unei gămălii de ac);
- superficială – cu prezenţa unor induraţii şi ulceraţii atât superficiale
cât şi profunde;
- supurativă (cheilita glandulară aposteomatoasă);
Din punct de vedere clinic tipul supurativ profund se caracterizează prin abcese cu
traiecte fistuloase.
Cheilita glandulară este considerată o leziune precanceroasă.
CHEILITA GRANULOMATOASĂ
(MERCKELSON-ROSENTHAL)

Este cea mai frecventă inflamaţie difuză la nivelul buzei inferioare, de aspect
angioneurotic. La palpare buza este fermă, pot apare vezicule, pustule sau fisuri.
Caracteristică este asocierea cu paralizia facială şi limba scrotală ceea ce duce la triada
sindromului Merckelson- Rosenthal.
Tratamentul:
- steroizi;
- chirurgical;
- uneori o regresie spontană a simptomelor;
HIPERPLAZIA EPITELIALĂ FOCALĂ
(BOALA LUI HECK)

Este caracterizată prin leziuni nodulare de 1,5 mm, de consistenţă moale, fără
modificări de culoare, care uneori după 4-6 luni regresează, cel mai frecvent este localizată la
nivelul buzei inferioare şi la copii între 3- 16 ani.

MACULELE MELANOTICE

Pot să se localizeze labial şi oral, sunt leziuni pigmentate asimptomatice, fie singulare,
fie multiple, de culoare brună sau neagră situate aproape de linia mediană. Definiţia de
maculă melanotică se atribuie leziunilor ce nu au o etiologie bine definită.
Leziunile cu etiologie definită se întîlnesc în: boala Addison, pigmentarea rasială,
pigmentarea nicotinică, traume, post infecţii prelungite în lichenul plan.
GRANULELE LUI FORDICE

Sunt glande sebacee individuale, inclavate embriologic în mucoasa labială sau jugală
şi se prezintă sub forma unor papule galbene sau alb cremoase.

CHEILITA ACTINICĂ

Apare frecvent la nivelul buzei inferioare, datorată expunerii timp îndelungat la

radiaţiile solare. În faza incipientă, buza inferioară este keratozică cu dispariţia roşului
buzelor, ulterior apar zone focale albe, difuze sau netede iar cu timpul buza devine de o
consistenţă fermă, tumefiată, cu aspect solzos, iar în final apar ulceraţii cu cruste.
Această afecţiune reprezintă o stare precanceroasă.
Tratamentul este chirurgical, iar local aplicaţii cu 5 Fluoruracil.
CHEILITA CANDIDOZICĂ

Apare frecvent la copii şi indivizii cu obiceiuri vicioase precum cel de sugere a buzei.
Se manifestă prin apariţia tulburărilor în nutriţia buzei, care prezintă prezintă fisuri
verticale şi durere la alimente fierbinţi; tegumentele perilabiale sunt roşii, atrofice şi fisurate.
Tratamentul se realizează prin întreruperea obiceiului vicios şi aplicare de unguente
antimicotice, gen Nistatin.

CHEILITA ANGULARĂ

Denumită şi perles, cheilita candidozică sau micoză interlabială apare frecvent la

femei după 55 ani şi la purtătorii de proteze, la care din punct de vedere medical, dimensiunea
verticală de ocluzie (DVO) este incorect determinată sau micşorată.
Această afecţiune se manifestă prin fisuri radiale la nivelul comisurii buzelor (bucale).
CHEILITA EXFOLIATIVĂ

Apare frecvent la femei tinere şi adolescente, sub forma unor leziuni fisurale, singulare
sau multiple care se cicatrizează, lăsând un aspect de cicatrice alb- gălbuie, sau se ulcerează
fiind acoperite de cruste hemoragice; apar infecţii cu candida sau alte infecţii orale.
Tratamentul este eficient prin îndepărtarea factorilor predispozanţi şi medicaţie
antifungică.
AFECŢIUNI ALE LIMBII

MICROGLOSIA

Este de obicei o afecţiune congenitală, limba rudimentară cu tulburări fonetice şi

masticatorii.

MACROGLOSIA

Se manifestă printr-o creştere în volum a limbii; poate fi o afecţiune congenitală cu o

hipertrofie musculară generalizată.
Secundar poate apare în : limfangiom, hemangiom, hipotiroidism, acromegalie determinând
tulburări ale relaţiilor ocluzale şi deplasări dentare.
ANCHILOGLOSIA

Reprezintă fuzinea dintre limbă şi planşeu, care poate fi totală şi determină tulburări de
masticaţie, sau parţială cu frenul scurt când pacientul va suferi tulburări fonetice.

LIMBA FISURATĂ

Prezintă pe faţa dorsală un număr important de şanţuri ce sunt dispuse de-a lungul
liniei mediane; această afecţiune fiind asociată şi cu limba geografică.
Etiologie: factori traumatici cronici şi deficienţe vitaminice.

GLOSODINIA

Este frecvent întâlnită la femei în climateriu, cu suferinţe nevrotice, psihice; durerea

apare fără un suport morfopatologic.
Sunt incriminaţi anumiţi factori atât locali, cât şi generali:
• factori locali- carii, tartru, lucrări protetice;
• factori generali- tuberculoza ( TBC ), intoxicaţii medicamentoase;
Pot apare: - dureri la nivelul mucoasei
în forma parestezică;
dureri în profunzime întâlnite în forma reumatică;
- şi nevralgii în nevrite la nivelul nervului lingual;

TULBURĂRI MOTORII ALE LIMBII

Apar sub forma unor pareze unilaterale sau bilaterale, cu afectarea nervului hipoglos
sau în tumori ale bazei craniului.

MODIFICĂRI DISCHINETICE LINGUALE

Sunt afecţiuni caracterizate prin mişcări ale limbii greu de stăpânit care pot fi întâlnite
în boala Parckinson.

TULBURĂRI DE SENSIBILITATE GUSTATIVĂ

Traduse prin diminuarea simţului gustativ si denumite ca hipoagenezie.

GLOSITE

GLOSITA ROMBOIDALĂ

Este o afecţiune congenitală datorată retragerii tuberusului impar, înaintea fuziunii

jumătăţilor laterale a limbii.
Clinic se prezintă ca o placă (pată) rombică (ovală), roşietică, uşor mamelonată, pe
faţa dorsală a limbii , înaintea “ V “ lingual.
Frecvenţa este de trei cazuri la o mie de subiecţi, la bărbaţi fiind de trei ori mai des
decât la femei, putând să se asocieze cu paracheratoză şi fungi.
Tratamentul este antifungic: Nistatin.
GLOSITA MIGRATORIE BENIGNĂ

Cunoscută şi sub denumirea de limba geografică, se asociază cu infecţii fungice,

bacteriene, stres emoţional, poate fi întâlnită în psoriazis, etiologia acestei boli este
necunoscută.
Frecvenţa este crescută la femei, statisticile au relevat faptul că 2% din populaţia
Americii suferă de această afecţiune.
Clinic se întâlnesc arii mici rotunde sau neregulate, de keratinizare şi descuamare a
papilelor filiforme, cu apariţia zone congestive, înconjurate de margini albe sau alb- gălbui.
Caracteristic este faptul că aceste zone migrează, fuzionează, regresează, dispar şi
reapar. Diagnosticul pozitiv al limbii geografice se bazează pe: apariţia în copilărie, caracterul
migrator al leziunii şi eviluţia de lungă durată. Dintre elementele prezente sunt şi senzaţia de
gâdilare, în rest afecţiunea fiind asimptomatică.

LIMBA NEAGRĂ PĂROASĂ

Clinic se observă hipertrofia papilelor filiforme cu descuamare redusă, până la

absenţă; culoarea papilelor variază de la brun maroniu la negru, explicată prin mecanismul de
hiperkeratoză, în funcţie şi de factorul microbian, nicotină, melanină. Diagnosticul pozitiv se
bazează pe hipertrofia papilelor filiforme, alungirea şi îngroşarea lor, keratoza pe linia
mediană.
Caracteristică este şi limba simptomatică cu papile filiforme, hipertrofiate care se
întâlneşte în anemii, infecţii cu fungi, utilizarea timp îndelungat a antibioticelor cu spectru
larg, radioterapie, ape de gură cu perborat de sodiu şi apă oxigenată, la marii fumători.
GLOSITA DISPEPTICĂ

Clinic se observă limba de culoare roşu intens, tumefiată cu hipertrofia papilelor sau
albă cu edem discret, denumită şi limbă încărcată.
Tratamentul se orientează în două direcţii: asupra bolii generale şi tratament cu
antifungice.

GLOSITA CAŞECTICĂ

Este specifică bolnavilor aflaţi în suferinţe generale grave şi convalescenţă.

Clinic se observă vârful limbii neted, depapilat, de culoare roşie, eritematos, cu fisuri
dureroase.
GLOSITA ELECTROGALVANICĂ

Manifestată printr-o congestie inflamatorie a mucoasei linguale în condiţii de

bimetalism.

Leziunile tumorale de la nivelul cavității bucale se încadrează în cadrul afecțiunilor

benigne sau maligne, orale sau oro-maxilo-faciale. Această regiune (orală și maxilo-facială)
cuprinde numeroase structuri anatomice importante, cu o vascularizație bogată, atât sanguină
cât și limfatică, aproximativ o treime din totalitatea limfonodulilor din organism fiind situați
la nivelul gâtului. De aceea, în cazul unei tumori maligne la acest nivel, sunt afectate rapid
structuri de importanță vitală, iar metastazele locale și generale sunt de asemenea prezente în
multe dintre cazuri.
În anul 2008, în România, incidența leziunilor tumorale maligne la nivelul cavității
bucale și buze era de 4, 8% din totalul cancerelor, cea mai frecventă formă de cancer la acest
nivel fiind carcinomul cu celule scuamoase. Dar, multe dintre aceste carcinoame se dezvoltă
din leziuni preexistente la nivelul cavității bucale.
Aceste leziuni (considerate leziuni pre-maligne sau precursoare maligne) ale cavității
bucale reprezintă o problemă de sănătate la nivel mondial deoarece, deși multe dintre ele pot
fi depistate cu ușurință printr-un control la medicul dentist, marea majoritate sunt
diagnosticate în faze tardive.

Leziunile premaligne ale cavității orale

Leziunile premaligne sunt acele leziuni cu caracter ireversibil (adică nu se vindecă de

la sine) și care vor evolua cu certitudine spre leziuni maligne ale cavității bucale. Până în acest
moment sunt considerate leziuni premaligne: leucoplazia, eritroplazia și eritroleucoplazia. În
afara acestor trei afecțiuni, încă două se consideră a fi leziuni cu potențial de malignizare
(asociate cu un risc crescut de cancer) – fibroza orală submucoasă și lichenul plan.
Leucoplazia

Leucoplazia poate fi caracterizată ca o pată albă, prezentă la nivelul cavității bucale,

care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o compresă de tifon și care nu poate fi încadrată
de către medic în altă categorie de afecțiuni. Așadar este diagnosticată prin excluderea altor
afecțiuni cu aspect asemănător.
Se localizează frecvent la nivelul limbii, palatului, mucoasei bucale, planșeului bucal,
buzelor și regiunii posterioare de ultimul molar inferior (cunoscută și sub numele de trigon
retromolar) .
Eritroplazia

Eritroplazia este reprezentată de o pată roșie, cu aspect catifelat, la nivelul mucoasei

cavității bucale, care nu poate fi îndepărtată prin ștergere cu o compresă de tifon și care nu
poate fi încadrată de către medic într-o altă categorie de afecțiuni. Este considerată o formă de
debut a tumorilor maligne din cavitatea bucală. Cel mai des, eritroplazia apare la nivelul
planșeului bucal, părților laterale ale limbii, palatului și trigonului retromolar.
Leziuni cu potențial de malignizare

Așa cum am menționat anterior, aceste leziuni au un potențial crescut de

„transformare” într-o tumoră malignă.

Fibroza orală submucoasă se manifestă prin prezența unor mici vezicule, pete sau mici
zone ulcerative la nivelul cavității bucale. Pacientul acuză o senzație de arsură (mai ales la
contactul cu alimente acide sau condimente), iar uneori chiar senzația de gură uscată
(xerostomie). Această leziune poate fi prezentă împreună cu leucoplazia.
Lichenul plan este o afecțiune a mucoasei cavității bucale căreia nu i se poate asocia o
anumită cauză. Are aspectul unor pete albe, situate bilateral în cavitatea bucală, iar
tratamentul este deseori de expectativă (de observație).
Factori de risc

Factorii de risc locali în cazul acestor afecțiuni sunt, în mare parte, aceiași ca și în
cazul apariției tumorilor maligne de la nivelul cavității bucale.
Tutunul
Fie că este vorba de fumat, mestecatul de tutun sau fumatul pasiv, tutunul este un
factor principal de risc în cazul apariției leziunilor premaligne. Acest lucru a fost dovedit prin
numeroase cercetări, în cazul fumatului gudroanele produse prin ardere sunt responsabile de
apariția acestor leziuni.
Alcoolul
Alcoolul este și el considerat un factor de risc important, iar în combinație cu tutunul,
efectul acestora este potențat. Alcoolul își exercită efectul atât local (prin contactul direct al
impurităților pe care le conține), dar și la nivel sistemic (general). Se consideră că un consum
de peste 1l de alcool nedistilat pe zi sau 250ml de alcool distilat pe zi reprezintă un factor de
risc important în apariția acestor leziuni premaligne.
Agenți infecțioși
La nivel local, candida albicans este deseori prezentă pe fondul leucoplaziei. Se
presupune că aceste microorganisme determină produși cancerigeni (nitrozamine endogene),
care sunt responsabili de inducerea tumorilor maligne la nivelul cavității bucale.
Alți factori infecțioși – virusul papiloma uman, virusul herpex simplex – sunt
considerați, de asemenea, factori de risc în apariția leziunilor premaligne și maligne

Statusul dentar și parodontal

Igiena orală deficitară, prezența infecțiilor dentare și parodontale, precum și iritațiile

constante ale mucoasei bucale produse de margini dentare tăioase, ascuțite (fie ale dinților
naturali, fie ale obturațiilor dentare sau ale lucrărilor protetice) sunt cunoscute ca fiind un
factor de risc în apariția leziunilor premaligne.
Factorii de risc generali în apariția acestor leziuni sunt aceiași ca și pentru alte tumori
maligne. Astfel, vârsta (peste 45-50 de ani) reprezintă un factor de risc, precum și anumiți
factori nutriționali (niveluri scăzute de vitamina A sau ale vitaminelor B). De asemenea,
deficitul imunitar, fie ca este vorba de o imunodepresie cauzată de virusul HIV, fie că este
produs prin medicație imunosupresoare, se pare că reprezintă factori de risc în apariția
leziunilor premaligne la nivelul cavității bucale.
Diagnostic

Diagnosticarea acestor leziuni premaligne se face cel mai adesea de către medicul
dentist printr-un control riguros al cavității bucale, adică prin examinarea acesteia.

Alte metode de diagnostic presupun colorarea leziunii cu albastru de toluidină,

citologia orală (prin raclarea unui strat de celule superficiale de la nivelul leziunii) sau metode
iluminescente de diagnostic cu ajutorul unei aparaturi speciale.
În urma examenului clinic medicul observă aceste leziuni, după care va efectua un diagnostic
diferențial, adică va exclude leziuni asemănătoare, care nu se confirmă în acel caz. Prin
excluderea acelor leziuni, medicul va putea pune un diagnostic prezumtiv de leziune
premalignă (leucoplazie, eritroleucoplazie etc).

Un aspect foarte important este faptul că diagnosticul final al acestor leziuni este pus
pe baza diagnosticului histopatologic, de către medicul anatomopatolog, care va analiza la
microscop leziunea extirpată (parțial – prin biopsie sau în totalitate).
Tratament

În general, leziunile premaligne se vor extirpa în totalitate pentru a fi corect

diagnosticate și pentru a scădea riscul apariției tumorilor maligne la nivelul cavității bucale.
Medicul dumneavoastră ar putea să vă propună prelevarea unei porțiuni din leziune
pentru a putea stabili diagnosticul de certitudine, după care va lua decizia extirpării în
totalitate sau a menținerii sub observație.