Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
FACULTATEA FSEMP
SPECIALIZAREA : PEDAGOGIA INVATAMANTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
PORTOFOLIU REFERATE
TEORIA ȘI METODOLOGIA INSTRUIRII
2018
Principiile didactice
Principiile didactice sunt definite de către specialiști ca fiind sistemul normative care
stă la baza întregii activități desfășurate de către cadrele didactice, indifferent de nivelul la
care prestează sau disciplina de predare.
Termenul vine din latinescul principium (început, bază, fundament).
Principiile didactice au fost elaborate treptat, pe parcursul timpului, pornind de la
pedagogia populară, unde erau transmise doar ca niște simple aluzii și ajungând, în prezent, la
formularea clară și categorică a acestora.
Astfel, principiile didactice sunt cerințe cu caracter logic privind esența procesului de
predare-învățare a căror cunoaștere și respectare condiționează realizarea obiectivelor
acestuia.
Acestea sunt cerințe cu character logic privind esența procesului de învățământ.
Caracterul logic derivă din modul în careprincipiile didactice exprimă raporturile
esenţiale şi globale care orientează conceperea şi desfăşurarea procesului de învăţământ.
Pentru profesori, acestea pot reprezenta teze normative, idei generale în organizarea şi
conducerea activității instructiv-educative.
Caracteristici generale ale acestora:
- au la bază raportul de condiţionare dintre: natura copilului, scopul educaţiei şi
ştiinţă, efectele instructiv-formative;
- sunt principii didactice fundamentate psihologic;
- servesc drept îndrumar în proiectarea şi realizarea procesului de învăţământ;
- au aplicabilitate largă în toate domeniile educaţiei (= principii fundamentale ale
educaţiei).
Principiile didactice îndeplinesc următoarele funcții:
Orientează procesul educativ înspre obiectivele propuse de cadrul didactic;
Normează practica educativă, prin respectarea unor particularităţi psihologice,
pedagogice, deontologice, ştiinţifice;
Prescrie moduri de relaţionare în raport cu situaţia de învăţare;
Reglează activitatea didactică atunci când rezultatele şi performanţele la care se
ajunge nu sunt cele scontate.
Principiile didactice sunt într-o relație de interdependență, ceea ce înseamnă că
încălcarea unuia dintre ele provoacă, inevitabil, încălcarea celorlalte principia, iar respectarea
unuia înseamnă și respectarea tuturor celorlalte. Putem spune, deci, că principiile didactice au
o conexiune bine definită și că sunt inseparabile.
De-a lungul timpului au fost formulate numeroase principia didactice, însă, cele mai
actuale principii utilizate în procesul de predare-învățare sunt următoarele:
Principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale
Acest principiu se referă la crearea de condiții optime pentru ca fiecare elev să se
dezvolte în ritmul său propriu, prin activizarea potențialului său real și valorificarea acestuia.
În concluzie, principiile didactice formează un sistem unitar, cu o valoare orientativă
pentru activitatea profesorului și caracter deschis, dynamic, iar respectarea lor asigură un
echilibru procesului de învățământ.
Principiul participării conştiente şi active a elevilor în activitatea didactică
Presupune participarea conştientă a elevului la actul învățării, respectiv înțelegerea cât
mai clară şi profundă a materialului de învățat. În același timp, participarea activă presupune
efortul voluntar din partea elevilor de a se implica în următoarele activități: ascultare, scriere,
discuții libere, experimentare, problematizare și propunerea unor soluții, creație.
Principiul corelaţiei dintre senzorial şi raţional, dintre concret şi abstract
(principiul intuiţiei)
Vizează abordarea învățării ca proces de cunoaştere, realizat în manieră senzorială,
intuitivă.
Respectarea acestui principiu presupune valorizarea pedagogic a experienței directe în
cunoastere, iar aplicarea sa în practica școlară previne formalismul și verbalismul.
Principiul interdependenţei dintre teorie şi practică
Proiectarea lecțiilor trebuie să fie realizată în așa fel încât acestea să ofere copiilor
suficiente oportunități de a își valorifica și de a își pune în practică toate cunostințele teoretice
și capacitățile dobândite (transferul învățării în circumstanțe noi).
Lectiile predate trebuie să aducă elemente de viață cotidiană în școală și să aibă
aplicabilitate în realitate.
Executarea se învață exersând. Talentul se dezvoltă prin exercițiu. Cititul se învață
citind, scrisul scriind, cântul cântând. Fiecare limbă se deprinde mai bine prin practică, pe
cale orală, prin auz, lectură, decât prin reguli! (J.A. Comenius)
Principiul însuşirii temeinice a cunoştințelor şi deprinderilor
Însuşirea durabilă a cunoştințelor şi abilităților sunt necesare pentru ca informațiile a
să poată fi actualizate şi utilizate atunci când se reclamă prezența lor.
Persistența în timp şi fidelitatea celor însuşite de elevi, precum şi profunzimea
(implementarea lor în sistemul de personalitate) şi mobilitatea lor în reproducerea datelor
accumulate reprezintă cerințe obligatorii ale acestui principiu.
Temeinicia este generată de:
baza intuitivă, concret-senzorială;
aplicații practice;
sistematizări logice;
însuşire conştientă şi prin efort propriu;
completări şi aprofundări continue;
integrarea în sisteme tot mai cuprinzătoare.
Principiul sistematizării şi continuităţii în învăţare presupune:
Desfăşurarea ordonată, logică şi pedagogică a conținuturilor predării şi
învățării.
Sistematizarea tematică a programelor şcolare, a planificărilor calendaristice, a
unităților de învățare şi a lecțiilor.
Continuitatea presupune cerințe unitare, constante, controlate sistematic şi
succesiv de către toți factorii educativi, pe măsura dezvoltării copilului.
Principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor
Conținutul lecției, metodele și tehnicile instruirii utilizate, dar și limbajul folosit
trebuie să fie adaptate nivelului de înțelegere al copiilor pentru a conduce la însușirea
informațiilor și formarea unor deprinderi și pentru a putea realiza concordanța dintre
posibilitățile intelectuale ale elevilor și dificultățile de învățare.
Informația transmisă trebuie să fie individualizată în funcție de particularitățile lor
fizice și psihice, prin diferențierea sarcinilor didactice și a mijloacelor de îndeplinire a
acestora.
Metoda conversației