Curs 9

4.2 Semnale cu modulaţie unghiulară

4.3.1 Noţiuni generale privind modulaţia unghiulară
Modulaţia unghiulară cuprinde modulaţia în frecvenţă (MF) şi modulaţia în fază
(MP). Aşa cum se va arăta în cele ce urmează, instrumentul matematic utilizat la
modelare este acelaşi, iar spectrele semnalelor modulate sunt similare. Principalul avantaj
al acestor modulaţii este marea robusteţe la paraziţi.
Fie un semnal purtător:
cos [ F (t ) ] ,
(4.23) x p (t ) = Ap �

în care relaţia dintre fază F (t ) şi pulsaţia semnalului w (t ) este de forma:

t
w (t )dt + F 0
(4.24) F (t ) = �
0

Modulaţia în fază este caracterizată de relaţia:

(4.25) F (t ) = F p (t ) + DF (t ) ,

în care F p (t ) = w p t , iar deviaţia de fază DF (t ) este proporţională cu semnalul

modulator:
(4.26) DF (t ) = K p �
x(t ) ;

rezultă:
(4.27) F (t ) = w p t + K p �
x(t )

Semnalul MP este:

(4.28) xMP (t ) = Ap � w pt + K p �
cos �
� x(t ) �
�
Modulaţia în frecvenţă este caracterizată de relaţia:
(4.29) w (t ) = w p + Dw (t ) ,

în care deviaţia de frecvenţă Dw (t ) este proporţională cu semnalul modulator x(t ) :

(4.30) w (t ) = w p + Kw �
x(t )

Utilizând relaţia (4.24), în care se admite F 0 = 0 , expresia fazei devine:

t
(4.31) F (t ) = w p t + Kw �
x (t )dt ,
0

iar semnalul MF este:

 � t �
x
(4.32) MF (t ) = A p �
cos w
�p t + K �
w � x(t )dt �
� 0 �
Se constată că semnalele MP şi MF, având expresiile (4.28), respectiv (4.32), sunt
asemănătoare: în primul caz deviaţia de fază este proporţională cu semnalul modulator,
iar în cel de-al doilea caz – cu integrala semnalului modulator. În ambele situaţii,
frecvenţa unghiulară a semnalului modulat depinde de x(t), fapt care justifică denumirea
generică de modulaţie unghiulară dată ansamblului MP şi MF.
În fig. 4.24 s-au ilustrat cele două tipuri de modulaţie pe cazul celui mai simplu
semnal modulator: semnalul binar (telegrafic).
S-au utilizat notaţiile: x(t ) – semnal de bază; xMF (t ) – semnal modulat FSK
(Frequency Shift Keying); xMP (t ) – semnal modulat PSK (Phase Shift Keying).
Utilizând termenul de „cheiere” (în sensul comutării valorii unui parametru), FSK şi PSK
înseamnă „cheierea deviaţiei de frecvenţă”, respectiv „cheierea deviaţiei de fază”.
xt()
t
0
xMF (t )
t
0

xMP (t )
t
0

Fig. 4.24 Semnale MF şi MP, de tip FSK şi PSK

4.3.2 Analiza spectrală a semnalului modulat în frecvenţă

Să considerăm cazul când semnalul de bază e cosinusoidal, de frecvenţă w0 . În acest
caz, frecvenţa purtătoare este:
(4.33) w (t ) = w p + Dw �
cos(w0t ) ,

iar faza are expresia:

t t Dw
F (t ) = � w (t )dt + F 0 = � w p + Dw cos(w0t ) �
�
� �dt + F 0 = w p t + sin(w0t ) + F 0
0 0 w0

Considerând pentru simplificare F 0 = 0 , rezultă:

(4.34) F (t ) = w p t + b �
sin(w0t ) ,
 Dw
unde b = se numeşte indice de modulaţie.
w0
Expresia semnalului modulat în frecvenţă devine:

(4.35)
xMF (t ) = Ap � (
cos w p t + b �
sin(w0t ) = )
cos [ b �
cos(w p t ) �
= Ap � sin(w0t ) ] - Ap � sin [ b �
sin(w pt ) � sin(w0t ) ]

Funcţiile trigonometrice care au ca argument alte funcţii trigonometrice se pot

exprima prin funcţii Bessel de speţa I:
�
(4.36) cos [ b �
sin(w0t ) ] = J 0 ( b ) + 2 �� J 2i (b ) �
cos(2iw0t )
i =1
�
(4.37) sin [ b sin(w0t ) ] = 2 �� J 2i -1 ( b ) �
sin [ (2i - 1)w0t ]
i =1

Membrul drept al relaţiei (4.35) va conţine produse de forma:

2cos(w p t ) �
cos(2iw0t ) = cos �
(w p + 2iw0 ) �
� t� (w p - 2iw0 ) �
�
�+ cos � t�
�

2sin(w p t ) �
� (
sin(2iw0t ) = cos �w p + (2i + 1)w0 �
� � ) (
t �- cos �w p - (2i + 1)w0 �
t�
� )
Drept urmare, relaţia (4.35) se rescrie sub forma:
J0 (b ) �
xMF (t ) = Ap � cos(w p t ) +

{ }
(4.38) �
k
+ Ap �� J k ( b ) �cos �
(w p + kw0 ) �
� t� (w p - kw0 ) �
�
�+ (-1) cos � t�
�
k =1
Funcţiile Bessel pot fi şi de ordin negativ, în care caz este valabilă relaţia:
� J ( b ), k par
(4.39) J -k (b ) = � k
�- J k ( b ), k impar
Dacă în relaţia (4.38), indicele k din sumă se extinde de la -� la +�, atunci relaţia
(4.39) permite scrierea expresiei (4.38) a semnalului MF într-o formă foarte compactă:
�
(4.40) xMF (t ) = Ap �� J k ( b ) � (w p + kw0 ) �
cos �
� t�
�
k = -�

Admiţând, pentru simplificare, Ap = 1 , rezultă că armonicile aferente pulsaţiilor

w p �kw0 sunt date de funcţiile Bessel J �k ( b ) . În fig. 4.25 sunt date graficele primelor
7 funcţii Bessel de speţa I: J k ( b ), k = 0,1,..., 6 .
Aceste funcţii au fost generate cu funcţia Matlab besselj, utilizată în cadrul
următorului program:

d=[0:0.01:10];
for i=1:7,
 p=besselj(i-1,0:0.01:10);
plot(d,p);
hold on;
axis([0 10 -0.5 1]);
grid;
end;
Jb()k
1
J0(b)

J1(b)
J2(b)
J3(b) J (b)
0.5 4 J5(b) J6(b)

b
0

-0.5 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Fig. 4.25 Primele 7 funcţii Bessel de speţa I

Spectrul semnalului MF se obţine folosind următorul program Matlab:

beta=[0.3 2.4 5.5];

for k=1:length(beta),
for i=1:19,
j=i-10;
ind(i)=i;
p(i)=besselj(j,beta(k));
end;
stem(ind,p);grid;pause;
end;

J k (2.4)
0. J2
6
0.
4 J0 J4 J6 J8
0. J-8 J-6 J-4 J-2
2 w
0
J-7 J-5 J-3 J1 J3 J5 J7 J9
-
0.2 w0
-
0.4
- J-1
0.6
- 0 2 4 6
1 1 1 1 1 2 8
0.8 0 2 4 6 8 0
Fig. 4.26 Spectrul semnalului MF pentru b = 2.4
 Din cele prezentate se desprind următoarele concluzii:
 Chiar pentru cazul cel mai simplu, al unui semnal modulator cosinusoidal,
spectrul semnalului MF e larg şi complex.

 Spectrul depinde foarte mult de indicele de modulaţie, b. Este posibil să se

adopte un indice de modulaţie pentru care J 0 ( b ) = 0 , având în acest caz un semnal
modulat cu purtătoare suprimată.

 Este necesar să se determine valoarea indicelui de modulaţie pentru care

proprietăţile semnalului MF sunt avantajoase din punct de vedere al comunicaţiilor.
J(5.)
k
J-4 J-1 J4
0.4
0.3 J-8 J-6 J6 J8
0.2
J-2 J0 J2
0.1 w
0
wp J3 J5 J7 J9
-0.1
J-9 J-7
-0.2
-0.3
J-5 J-3 J1
-0.40 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
Fig. 4.27 Spectrul semnalului MF pentru b mare ( b = 5.5 )

Vom calcula puterea medie a semnalului MF pe baza modelului (4.40) al semnalului:

2
1 T 2 A2p T � � �
(4.41) P= ��xMF (t )dt = ��� � J k ( b ) � (w p + kw0 ) �
�
cos � �
t�� dt
T 0 T 0� k = -�

Dezvoltând pătratul de sub integrală, rezultă 2 categorii de termeni:

 termeni care conţin pătratul componentelor cosinusoidale. Integrând aceşti
termeni, rezultată T 2 , adică pătratul normei funcţiei trigonometrice;
 termeni care conţin produse a două componente cosinusoidale distincte.
Integrala acestor termeni este nulă, întrucât funcţiile cosinusoidale sunt ortogonale.
În consecinţă, expresia (4.41) devine:
A2p � A2p
(4.42) P= �� J k2 ( b ) = ,
2 k = -� 2
deoarece:
�
2
(4.43) � J k (b ) = 1
n =-�

Rezultă că puterea semnalului MF este independentă de indicele de modulaţie,

indiferent dacă se aplică sau nu semnal modulator.
Vom analiza în continuare următoarea relaţie:
A2p �
(4.44) P= �� J k2 ( b )
2 k = -�
Se pune problema determinării benzii din spectrul semnalului MF. Teoretic, spectrul
este infinit, componentele spectrale având pulsaţia w p �kw0 . În practică se consideră că
banda este finită, ea limitându-se la ansamblul armonicilor care dau 99% din puterea
semnalului MF. Deci, în (4.44) limitele de sumare se consideră finite, de la - N la + N .
Se impune ca, în cazul limitelor finite, suma să scadă de la 1 (relaţia (4.43)), la 0.99:
N
2
(4.45) � J k ( b ) = 0.99
k =- N

În condiţiile în care se cunoaşte b, această relaţie se poate considera ca o ecuaţie cu

necunoscuta N. Valoarea aproximativă a soluţiei este:
(4.46) N = [ b + 1] ,

unde [ �
] reprezintă partea întreagă. Banda semnalului MF va fi egală cu domeniul de
w p - N w 0 ; w p + N w0 �
frecvenţe: �
� �. Lărgimea benzii este:
(4.47) B = 2( b + 1) �
w0
Vom analiza în continuare două cazuri: cazul semnalelor MF cu indice de
modulaţie redus, respectiv cu indice modulaţie mare.
Pentru indice de modulaţie redus, se ţine cont că funcţia:
k �
�b � �1 b2 b4 b6 �
�
J k ( b ) ; � �� � - + - + ...�
�2 � �k ! 22 �
1!( k + 1)! 24 �
2!(k + 2)! 26 �
3!( k + 3)! �
se poate exprima astfel:

bk
(4.48) J k (b ) ;
k !2k
b b2
Rezultă: J 0 ( b ) ; 1; J1( b ) ;
; J2 (b ) ; ; ... .
2 8
I. Dacă se consideră b < 0.4 , J 2 ( b ) devine neglijabil. Drept consecinţă, relaţia
(4.40) devine:

(4.49) xMF (t ) ; Ap cos(w p t ) + Ap

b
2
{ (w p + w0 )t �
cos �
�
�
�- cos � }
(w p - w0 )t �
�
Spectrul semnalului MF cu indice redus de modulaţie este prezentat în fig. 4.28. Se
constată că, dacă b este mic, banda semnalului MF e aceeaşi ca la semnalul MA. Indicele
de modulaţie redus se utilizează în transmisiuni de date.
 J(0k.3)
1.2 J0
1
0.8
0.6
0.4
J1 J3 J5 J7 J9
0.2 J-9 J-7 J-5 J-3 J-1
w
0
wp J2 J4 J6 J8
-0.2 0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20
Fig. 4.28 Spectrul semnalului MF cu b redus ( b = 0.3 )

Reprezentarea fazorială a semnalului MF cu indice redus de modulaţie

(fig. 4.29).

- b Ap b Ap
�(w p - w0 )t �(w p + w0 )t
2 2

Ap w p t w0 w0
wp
Fig. 4.29 Reprezentarea fazorială a semnalului MF cu indice redus de modulaţie
Faţă reprezentarea similară a semnalului MA, dată în fig. 4.4, există 2 diferenţe:
gradul de modulaţie m este înlocuit prin indicele de modulaţie b şi componenta laterală
de pulsaţie w p - w0 are semnul minus. În consecinţă, fazorul corespunzător acestei
componente este orientat invers, faţă de cazul din fig. 4.4. În această situaţie se constată
din fig. 4.29 că însumarea la vectorul semnalului purtător a rezultantei componentelor
laterale conduce la un fazor rotitor care pendulează cu pulsaţia w0 în jurul fazorului
purtătoarei, aceasta rotindu-se, la rândul ei, cu pulsaţia w p .
II. În radio-comunicaţii se utilizează indice de modulaţie mare, adică b ? 1 .
Neglijând pe 1 în raport cu b, din relaţia B = 2( b + 1) �w0 , rezultă:

(4.50) B = 2( b + 1) �
w0 ; 2 bw0

sau, ţinând cont de faptul că b = Dw w0 :

Dw
(4.51) B = 2  w 0 = 2D w
w0
Deviaţia de frecvenţă este un parametru al modulaţiei. Constatăm ca banda
semnalului MF nu depinde de frecvenţa semnalului modulator, w0 . În radiocomunicaţii
se adoptă Df = 75 kHz , de unde rezultă banda B = 150 kHz .
Din punct de vedere practic, semnalul MF se întâlneşte cel mai frecvent în două
situaţii specifice:
 cu indice redus de modulaţie (b<0.4) pentru comunicaţii de date;
 cu indice mare de modulaţie, când banda semnalului MF este B = 2 Dw , caz
utilizat în radiodifuziune.

4.3.3 Analiza spectrală a semnalului modulat în fază

Vom presupune că semnalul modulator este sinusoidal de pulsaţie w0 . Rezultă:

(4.52) F (t ) = j p (t ) + Dj �
sin(w0t ) ,

unde Dj este deviaţia maximă de fază, j p (t ) = j p (t ) este faza purtătoarei nemodulate.

Semnalul MP este:

(4.53) cos [ F(t ) ] = Ap �

xMP (t ) = Ap � w p t + Dj �
cos �
� sin(w0t ) � w pt + a �
cos �
�= Ap � � sin(w0t ) �
�
La modulaţia de fază indicele de modulaţie se notează cu a şi este deviaţia maximă
de fază:
a = Dj
Pentru un a oarecare, spectrul semnalului MP este similar spectrului semnalului MF:
xMP (t ) = Ap J 0 (a ) �
cos(w pt ) +
(4.53)
{ }
�
k
+ Ap � J k (a ) cos �
(w p + kw0 ) �
� t� (w p - kw0 ) �
�
�+ (-1) cos � t�
�
k = -1

Dacă indicele de modulaţie este mic, adică a < 0.4 , se obţine un semnal cu banda
B = 2w0 , de tip purtătoare cu două componente laterale, exact ca la modulaţia în
frecvenţă. Acest caz se utilizează efectiv în comunicaţii de date.
Dacă indicele a este mare, banda semnalului MP are expresia B = 2(a + 1) �w0 , care
depinde de pulsaţia w0 a semnalului modulator. Deviaţia maximă de fază este cuprinsă în
domeniul [ -p , p ] , deci a = Dj nu poate lua valori mai mari de π. Rezultă că, spre
deosebire de MF, modulaţia MP nu se poate aplica la valori mari ale indicelui de
modulaţie. În schimb, modulaţia de fază cu indice redus de modulaţie se utilizează
frecvent în comunicaţiile de date.