UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA STIINTE ECONOMICE

Departamentul „ ADMINISTRAREA AFACERILOR”

„Managemantul corporativ”

Lucru individual:
“Tipuri de uniuni corporative,,

Conducător ştiinţific: Ana Timuş Lector universitar.

Autorul: Axentii Vladislav BA1451

Chişinău – 2017
 Cuprins:

1.2.1. Uniune de întreprinderi

1.2.2. Cooperativa

1.2.3. Asociaţia de producere

1.2.4. Concern

1.2.5. Consorţiu

1.2.6. Grupa financiar-industrială (GFI)

1.2.7. Holding

1.2.8. Trust

1.2.9.Conglomerat

1.2.10. Sindicat

1.2.11. Franchising

1.2.12. Cartel

1.2.13. Pul (Pool)

1.2.14. Alianţa strategică

Bibliografie
 Introducere
Tipurile de uniuni corporative Agenţii economici, societatea de mai bine de un secol sunt în căutarea
formelor organizatorice de asociere a companiilor. În practica mondială se evidenţiază o mulţime de
forme de reuniune a firmelor, ce se deosebesc / se aseamănă în dependenţă de scopurile cooperării,
caracterul relaţiilor de parteneriat între participanţi la „uniunea corporativă”, gradul de independenţă
a participanţilor, domeniul de activitate, regiunea şi piaţa dezvoltării intereselor, etc. În Republica
Moldova relaţiile de piaţă se conturează, însă nu au ajuns într-o stadie finală. Şi la etapa actuală au
loc procese de restructurare, reorganizare a întreprinderilor: atât a întreprinderilor de stat, cât şi a
întreprinderilor private.
Perioada contemporană de dezvoltare a businessului internaţional se caracterizează prin schimbări
considerabile în toate ţările, ce afectează aspectele juridice, politice, economice, sociale, culturale,
etc.
Tendinţa de alege „mijlocul de aur” între centralizare, decentralizare, responsabilitate, autonomie în
timpul reuniunii companiilor ne conduce spre selectarea a aşa forme organizatorice care ar permite
ridicarea eficienţei acesteia.
Astfel la etapa actuală avem: alianţe strategice, uniuni, asociaţii, concerne, consorţium, cartel,
sindicat, pool, conglomerat, trusturi, holding, grupe financiar-industriale, franchising, etc.
Este necesar de menţionat că formele de uniuni corporative nu au fost lichidate, înlocuite cu altele
mai noi, ci au fost completate, inclusă de necesităţile obiective ale societăţii şi, mai ales, a agenţilor
economici.
Astfel, procesul tehnico-ştiinţific, evoluţia necesităţilor a impus şi apariţia unui număr mare de tipuri
de uniuni corporative. Caracterul relaţiilor între participanţii la „uniune corporativă” este din ce în ce
mai complicat, mai complex.
Deosebirile, hotarele acestor forme de „uniuni corporative” sunt deseori greu de depistat, încât
specialiştilor în domeniu le este dificil de a determina dacă o companie sau alta face parte / sau se
numeşte holding, concern, consorţium, alianţă strategică, etc.
1.2.1. Uniune de întreprinderi
Uniunile de întreprinderi reprezintă un grup de întreprinderi din aceeaşi ramură sau care se află în
acelaşi spaţiu economic , pentru aşi apăra interesele atât la nivel de stat cât şi la nivel de organizaţii
internaţionale. Uniunile au dreptul să-şi formeze reprezentanţele sale în diverse regiuni ale lumii,
care au un interes pentru uniune. Membrii asociaţiei pot să nu ducă o activitatea economică
împreună. Cu toate că funcţiile uniunii, de obicei, sunt concentrate spre reprezentare, ele de obicei se
amplifică prin interesele acesteia încât uniunile corporative pot convoca reuniuni internaţionale, pot
efectua previziuni atât economice cât şi juridice, organizează conferinţe, oferă informaţii tuturor
participanţilor la uniune. Activitatea uniunii pot să se bazează pe cotizaţiile membrilor uniunii.
 În Republica Moldova crearea şi activitatea uniunilor se admite în cazul:
 intrării benevole a întreprinderilor în uniune şi ieşirii din uniune în condiţiile prevăzute de
contractul sau statutul uniunii;
 respectării legislaţiei antimonopol şi a altor acte normative;
 organizării pe bază de contract a raporturilor dintre întreprinderi ce fac parte din uniune.
 De asemenea societatea-uniune este persoană juridica şi acţionează în baza contractului şi
statutului.
Societatea trebuie să aibă firma (denumire) proprie, patrimoniu separat şi patrimoniu distinct, bilanţ
propriu centralizator, cont de decontări şi alte conturi în instituţiile financiare, ştampilă cu firma sa şi
alte elemente caracteristice. Firma societăţii va include unul din cuvintele: "asociaţie", "uniune" sau
"concern"[1]. Statutul societăţii va cuprinde: firma, sediul (adresa juridică), scopul activităţii, lista
asociaţilor, condiţiile formării şi competenţa organelor de conducere, modul de luare a deciziilor,
precum si modul de distribuire a bunurilor rămase după lichidarea societăţii. Întreprinderile ce intră
în componenţa societăţii îşi păstrează independenţa şi drepturile de persoană juridică sau fizică.
Asociaţii societăţii, în activitatea lor de antreprenoriat, pot folosi firma societăţii, indicând
apartenenţa lor la aceasta. Uniunea nu poartă răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor care fac
parte din componenţa acesteia, iar întreprinderile nu poarta răspundere pentru obligaţiile uniunii,
dacă documentele de constituire nu prevăd altfel. Înregistrarea şi reînregistrarea uniunilor, condiţiilor
de activitate, precum şi reorganizarea sau lichidarea acestora se efectuează în Republica Moldova
conform Legii Republicii Moldova „cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi”, legislaţia
antimonopol şi alte acte normative.
Exemple de uniuni:
1. Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare (UNSAR, România, www.unsar.ro)
2. Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii (Geneva, 1992)
3. Uniunea Poştală Universală
4. Uniunea Europeană de radioteleviziune
5. Uniunea Vamală între Republica Moldova şi Ucraina

1.2.2. Cooperativa
Cooperativele - întreprinderea (organizaţia) cooperatista, sau cooperativa, este o organizaţie a
cetăţenilor asociaţi benevol în calitate de membri pentru a desfăşura în comun o activitate de
antreprenor sau de altă natură pe baza bunurilor ce-i aparţin cu drept de proprietate, a bunurilor
arendate sau primite în folosinţă şi este recunoscută ca persoană juridică. Membru al cooperativei
poate fi oricare cetăţean (în Republica Moldova care a atins vârsta de 16 ani), cetăţenii altor state,
precum şi apatrizii. Important este faptul că persoanele juridice nu pot fi membri ai cooperativei.
 Cooperativa se bucură de drepturi, îndeplineşte obligaţii privind activitatea ei şi are balanţa proprie.
Cooperativa are dreptul să-şi deschidă filiale şi reprezentanţe, care se înregistrează la locul lor de
amplasare, în modul prevăzut de legislaţie.
În cadrul sistemului cooperatist activează următoarele tipuri de cooperative:
1. cooperative de producţie,
2. cooperative de consum,
3. cooperative mixte.
Cooperativele de producţie produc mărfuri, îndeplinesc lucrări şi prestează servicii întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor.
Cooperativele de consum satisfac necesităţile cetăţenilor în ceea ce priveşte deservirea comerciala şi
socială, precum şi ale membrilor lor privind asigurarea cu locuinţe, cu terenuri pentru grădinărit, cu
garaje şi locuri de parcare a autoturismelor şi privind prestarea serviciilor de ordin social-cultural şi
de altă natură.
Cooperativele mixte îmbină activitatea de producţie cu cea de consum.
Cooperativele pot să se creeze şi să acţioneze în toate ramurile economiei naţionale, având dreptul să
desfăşoare orice tip de activitate, cu excepţia celor interzise de legislaţie sau a celor la care au dreptul
in mod exclusiv întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile de stat. Unele tipuri de activităţi pot fi
practicate de cooperative numai in baza licenţelor. [2]
Cooperativa se organizează şi funcţionează în bază următoarelor principii:
a) asocierea benevolă în cooperativa şi retragerea liberă din ea;
b) administrarea pe principii democratice a activităţii cooperativei;
c) unitatea intereselor de muncă, contribuţia economică şi ajutorul reciproc al membrilor
cooperativei;
d) accesul liber la informata privind activitatea cooperativei.
Organul superior de conducere al cooperativei este adunarea generală, care alege pentru dirijarea
activităţii curente un preşedinte sau un comitet de conducere. Fiecare membru al cooperativei are
un singur vot, indiferent de aportul lui patrimonial. Adunarea generală este deliberativa, dacă la ea
sunt prezenţi nu mai puţin de jumătate din numărul total al membrilor cooperativei.
Una din cele mai mari cooperative din Republica Moldova este Moldcoop-ul.
1. Moldcoop
2. Cooperativa de construcţie a locuinţelor "Apartament"
3. Asociaţia specializată cooperatistă de stat de proiectări şi construcţii pentru ocrotirea solurilor
1.2.3. Asociaţia de producere
Asociaţiile de producere[3]. (lat. associatio – asociere, eng. - economic union) - Asociaţiile
gospodăreşti sunt foarte apropiate după organizarea sa de uniuni, deoarece are foarte multe puncte
tangente. Acestea la rândul său se formează tot după apartenenţă la ramură a participanţilor şi, la
rândul său, participanţii pot să fie membri şi a altor asociaţii. Asociaţiile, uniunile mai au un scop
comun care este reprezentarea intereselor în faţa societăţii, statului. Reprezintă o grupare de
întreprinderi reunite pentru-n interes comun şi pa baza liberei iniţiative. Dar în asociaţiile
gospodăreşti - de producere principalul este că ea constituie o formă de organizare a utilizării în
comun a tuturor factorilor de producţie aflaţi în proprietate sau a unei părţi a acestora în vederea
satisfacerii în condiţii mai bune a cerinţelor de bunuri şi servicii ale populaţiei, prin folosirea
eficientă a resurselor de materii prime şi materiale, precum şi prin creşterea gradului de utilizare a
resurselor de muncă[4].
Asociaţiile pot fi :
 de producţie, se creează pentru fabricarea producţiei şi constau din câteva verigi
conducătoare;
 de producţie ştiinţifică, pentru elaborarea şi fabricarea în perioadă scurtă de timp a
complexurilor de utilaje;
 tehnice şi de producţie, în frunte se află o organizaţie de producere.
Deseori asociaţiile după o perioadă scurtă de activitate se transformă în / sau înfiinţează tovărăşii sau
alte societăţi comerciale.
Exemple de Asociaţii de producere:
 Asociaţia Republicană de Producţie "Termocomenergo"
 Asociaţia de Stat de Producţie pentru Combustibil
 Asociaţia de producţie "Vibroaparat"
 Asociaţia de producţie „Aroma” (la moment societate pe acţiuni)
1.2.4.Concern
Concernele în comparaţie cu formele enumerate mai sus este o uniune corporativă mai centralizată şi
mai dură. Este o formă de asociere ce se caracterizează prin unitatea proprietăţii şi a controlului. De
asemenea ele reprezintă o fuziune centralizată a tuturor funcţiilor întreprinderilor: de producere, de
investiţii, financiare, tehnice, politicii economice externe care îşi are scopurile sale.
Conducerea concernelor este compusă dintr-un organ format de toţi fondatorii concernului şi acest
organ este independent de părţile care participă la formarea concernului, ceea ce reprezintă un factor
foarte important pentru concern.
Anume existenţa unui organ de conducere unic este o caracteristică de bază a aşa tipuri de uniuni
corporative.
Relaţiile dintre participanţii la concern sunt destul de severe, cu toate că fuziunea a avut loc benevol
şi sunt formate nu pe bază ierarhică ci pe baze contractuale. De exemplu fără aprobarea concernului
membrii ei nu pot fi şi membri ai altor uniuni corporative. De asemenea concernele pot forma
 propriile corporaţii, centre, departamente, statutul juridic al cărora îl stabileşte de asemenea
concernul. Membrii concernului poartă răspundere de obligaţiile concernului, iar, respectiv,
concernul poartă răspundere de obligaţiile, datoriile membrilor.
Concernul este persoana juridică, îşi desfăşoară activitatea în condiţii de autonomie, dispune de cont
în instituţiile bancare, ştampila şi denumirea firmei, precum şi de marcă de deservire.
Concernele se împart în două categorii principale:
1. Concerne verticale;
2. Concerne orizontale.
Concernele verticale au o structură foarte complicată şi reuneşte organizaţii din diferite domenii
industriale, ce activează în procese tehnologice asemănătoare.
Concernele orizontale după structura sa organizatorică sunt mai simple, deoarece acestea reunesc
companii ce se referă la aceeaşi ramură.
Exemple de concerne în Republica Moldova:
1. Concernul de Stat "Inmacom" (an. 1994)
2. Concernul de Stat "Moldovagaz" (an. 1994, reorganizat în SA an. 1996)[5]
3. Concernul de Stat pentru Gospodărirea Apelor "ACVA" (an.1995)
4. Concernul republican pentru resurse materiale "Moldresurse" (an.1995)
5. Concernul "Presa", (înfiinţat an.1997, lichidat an. 2001)
Concerne în diferite ţări:
1. Concernul „Continental AG”(Germania)
2. Concernul „BAYER” (Germania)
3. Concernul farmaceutic „Schering” (Germania)
4. Concernul „Simson” (Germania)
5. Concernul chimic si farmaceutic „Grupul Schering” (Germania)
6. Concernul „Merck” (SUA)
7. Concernul petrolier „LUKOIL” (Rusia)

1.2.5. Consorţiu
Consorţiu - Este una din formele de asociere juridic-organizatorico a partenerilor, create, de regulă,
pentru realizarea unor proiecte de mari proporţii, care din motive financiare, comerciale, tehnice sau
din alte motive necesită unirea eforturilor a câtorva parteneri. Aceste tipuri de uniuni sunt formate pe
perioade limitate de timp. Participanţi la consorţiu pot fi atât organizaţiile particulare, băncile, statul
cât şi state întregi. Participanţii la consorţiu îşi păstrează independenţa deplină.
 Activitatea uniunii se bazează pe fondurile financiare transferate de către participanţii la uniune. De
asemenea este admis cazul folosirii mijloacelor împrumutate. Conducerii pe care ei o aleg în comun,
ei i se supun numai atunci când activitatea este îndreptată spre realizarea scopurilor comune.
În Republica Moldova în scopul menţinerii solvabilităţii băncilor, reducerii riscului posibil şi
pierderilor în cazul insolvabilităţii debitorilor, în scopul creditării întreprinderilor şi proiectelor
de proporţii mari, ce necesită cheltuieli mari, băncile comerciale pot asocia resursele creditare
şi acorda credite de consorţiu.[6]
Debitorul ce doreşte să obţină un credit în suma mare, determină independent banca, care-şi asumă
responsabilitatea organizării consorţiului bancar şi realizarea funcţiilor de conducere în efectuarea de
credit. Se alege ca principala bancă mai mare, de regula banca în care este deschis contul de
decontări al agentului economic. Banca coordonatoare efectuează analiza eficienţei acordării
creditului de consorţiu şi la adoptarea unei decizii pozitive selectează băncile - potenţiali participanţi
la creditul de consorţiu.
Numărul băncilor participante la consorţiul bancar nu se limitează şi depinde de mărimea creditului
solicitat, capacitatea băncilor şi cointeresarea lor în afacere. Totodata, fiecare dintre băncile
creditoare urmează să respecte normativele economice stabilite, ţinând cont de cota sa în creditul de
consorţiu.
Exemple de consorţiu:
1. Consorţiul unional "Delovoi mir" (an. 1991)
2. Consorţiul interstatal "Uzina de autoturisme din Elabuga"
3. Consorţiul european al bibliotecilor ştiinţifice (Consortium of European Research Libraries)
4. Consorţiul pentru gestiunea şi dezvoltarea sistemei de distribuţie a gazului în Ukraina
5. Consorţiul „Alfa-Grup” (Rusia)
6. Grupul financiar-industrial „Consorţiul Rusesc Aerian”

1.2.6. Grupa financiar-industrială (GFI)

Grupa financiar-industrială (GFI) este o reuniune de persoane, ce activează ca întreprindere de bază
şi întreprinderi-fiice, care parţial sau total au unit activele materiale şi nemateriale în baza
contractelor de formare a acestei Grupe (GFI) în scopul integrării economice şi tehnologice necesare
pentru realizarea proiectelor şi programelor, orientate spre ridicarea competitivităţii şi dezvoltării
pieţelor de desfacere a produselor şi serviciilor, ridicarea capacităţii şi eficienţei producerii, formarea
noilor locuri de muncă.
În Republica Moldova compania centrală a grupei financiar-industriale –persoană juridică, instituită
de către toţi participanţii la contractul de constituire a grupei financiar-industriale sub forma juridica
de organizare "societate pe acţiuni", care reprezintă interesele membrilor grupei, şi abilitata cu
gestiunea afacerilor.[7]
Compania centrală a grupei financiar-industriale răspunde pentru obligatiile sale cu întreg
patrimoniul ce îi aparţine cu drept de proprietate şi nu răspunde pentru obligaţiile membrilor grupei
financiar-industriale. Particularităţile răspunderii companiei centrale şi a membrilor grupei financiar-
industriale se stabilesc în contractul de constituire a grupei. Rezultatele activităţii grupei financiar-
industriale pe parcursul exerciţiului financiar se dau publicităţii.
Membri ai grupei financiar-industriale sunt recunoscute persoanele juridice cu orice tip de proprietate
şi formă juridica de organizare rezidente sau nerezidente în Republica Moldova, care au semnat
contractul de constituire a grupei. Printre membrii grupei financiar-industriale trebuie sa fie
organizaţii ce funcţionează în sfera producţiei de mărfuri şi servicii, precum şi bănci sau alte instituţii
financiare. Băncile străine participă la grupa financiar-industrială numai prin filialele şi sucursalele
lor, care funcţionează în baza licenţei Băncii Naţionale a R. Moldova.
În Rusia grupele financiar-industriale pot fi compuse din organizaţii comerciale, necomerciale,
inclusiv şi nerezidente cu excepţia organizaţiilor obşteşti şi religioase; dar participarea în mai multe
grupe financiare este interzisă[8].
Majoritatea întreprinderilor japoneze sunt reunite în diferite uniuni financiar-industriale, ce includ
bănci, companii de asigurări, companii comerciale, corporaţii industriale, de transport, etc. După cum
ştim în centru sunt situate băncile. Dar Grupele Financiar-industriale (după cum sunt în Republica
Moldova, Rusia, Ukraina, Belorusia s.a.) nu au un statut aparte în Japonia şi de asemenea nu au un
organ unic de control, fapt ce le scoate din zona de influenţă a legislaţiei antimonopoliste.
Coordonarea activităţii acestor grupuri se efectuează în baza întrunirilor preşedinţilor corporaţiilor şi
băncilor – membri ai acestui GFI. La aceste întruniri se iau decizii referitor la politica GFI în
domeniul preţurilor, investiţiilor şi dezvoltării, a relaţiilor cu alte grupe (inclusiv GFI), corporaţii,
organizaţii statale, partide politice, companii de peste hotare, etc.
Unitatea grupurilor (aceleaşi keiretsu) este bazat pe deţinerea reciprocă de hârtii de valoare, posturi
cheie, aprovizionarea reciprocă cu materii prime, materiale, utilaje şi, caracteristic, pe importanţa
camerelor (caselor) de comerţ.
În Japonia putem menţiona 6 GFIprincipale:
1. “Mitsubishi Group”
2. “Mitsui Group”
3. “Sumitomo Group”
4. “Fuyo Group”
5. “Dai-Ichi Kangyo”
6. “Sanwa Group”[9]
 Exemple de Grupe financiar-industriale în diferite ţări:
1. Finance Industrial Group „Dragotsennosti Urala” (Rusia)
2. Grupa Financiar-industrială "Rushim", (Rusia)
3. Grupa Financiar-industrială "Evrozoloto,
4. Grupa Financiar-industrială "Avico-М", (Rusia)
5. Grupa Financiar-industrială Interros (Rusia)
6. Grupa Financiar-industrială "Mobila Grup" SA (Moldova)
7. Grupa Financiar-industrială „Incon” SA (Moldova)
8. "Transnatsionalinaya aliuminievaiya companiya" ("TANAKо"), (Rusia)

1.2.7. Holding
Holdinguri (eng. holding) - funcţia principală costă în deţinerea participaţiilor financiare în alte
întreprinderi cu scopul de a controla activitatea acestora, fără să-şi asume ea însăşi exploataţia. Deci,
holdingul are o vocaţie pur financiară, urmărind valorificarea capitalului investit.
Holdingul este companie în componenţa activelor căreia intră pachetele de control a altor
întreprinderi (afiliate).
Deci, holding este compus din o societate mamă, una sau mai multe societăţi filiale, una sau mai
multe societăţi subfiliale, una sau mai multe participaţii, una sau mai multe societăţi „aliate”.
Societatea-mamă are următoarele caracteristici:
 capitalul său nu este deţinut în proporţie mai mare de 50% de o altă societate,
 posedă participaţii de peste 50% în una sau mai multe societăţi.
Societăţi filiale - au capitalul deţinut în proporţie de peste 50% de către societatea-mamă.
Societăţi subfiliale - sunt controlate în proporţie de peste 50% de către filiale.Participaţiile - sunt
inferioare proporţiei de 50% şi ele pot oferi holdingului posibilitatea de a controla societăţile cu
capital dispersat. Societăţile afiliate deţin relaţii tehnice, comerciale cu holdingul.
Holdingurile se creează pentru a sprijini cooperarea în procesul de producţie, activitatea
investiţională, economica externa şi alte genuri de activitate.
Holdingul are dreptul să exercite activităţi investiţionale, inclusiv să cumpere şi să vândă hârtii de
valoare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În Republica Moldova principalele tipuri de holdinguri sunt:
 holding simplu - holding care se ocupa în exclusivitate cu activitatea de control şi administrare;
 holding mixt - holding de competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şi administrare, ţine şi
activitatea de antreprenoriat;
 holding de stat - holding ale cărui peste 50% din suma capitalului statutar aparţin statului;
 Holdingurile sunt considerate uniunile de întreprinderi, nu atât benevole cât impuse spre uniune,
din cauza situaţiei economico-financiare pentru a supravieţui. Deseori, sub formă de holdinguri sunt
reunite diferite departamente, ministere, întreprinderi de stat.
Holdingurile pot fi create:
 La divizarea întreprinderilor mari cu separarea din componenţa lor a unor subdiviziuni în calitate de
persoane juridice independente (întreprinderi afiliate);
 La comasarea pachetelor de acţiuni (cote) ale întreprinderilor independente din punct de vedere
juridic, inclusiv prin absorbţia întreprinderilor;
 La constituirea noilor societăţi pe acţiuni şi altor întreprinderi.
Prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova, pot fi create holdinguri de stat în ramurile
(subramurile) economiei.
Fondatori (cofondator) al holdingului nestatal pot fi oricare persoane juridice sau fizice, daca aceasta
nu contravine legislaţiei în vigoare.
Holdingurile se creează sub forma de societăţi pe acţiuni de tip deschis şi alte forme organizatorice-
juridice, iar întreprinderile afiliate - sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţi cu răspundere limitata,
societăţi în comandită şi societăţi cu răspundere nelimitata.
Holdingul poate fi întreprindere afiliata a altui holding. Întreprinderea afiliata îşi păstrează
independenţa juridică, financiara şi economică.
Exemple de holdinguri:
 Holdingului de stat S.A. "Avicola" (R. Moldova)
 Holdingul de stat "Agromecanica" SA (R. Moldova)
 MONTTEHSAN Holdingul S.A., CHIŞINĂU (R. Moldova)
 Holdingul ROKURA CSR(România)
 Holdingul Zepter (Germania)
 Holdingul Porsche (Germania)

1.2.8. Trust
Trusturile (din engl. trust – încredere, răspundere, tutelă) reprezintă o uniune de corporaţii, care se
deosebeşte prin trăinicia relaţiilor economice şi organizaţionale. Corporaţiile care participă în trusturi
îşi pierd individualitatea juridică, deoarece în trusturi unirea are loc după toţi parametrii de activitate.
Trăsăturile caracteristice a trusturilor sunt:
1. una din cele mai dure forme de uniune a companiilor;
2. sunt unite toate funcţiile activităţii companiilor, nu doar una sau o parte din acestea;
3. trusturile se deosebesc prin omogenitatea activităţii, ce este un rezultat al specializării;
4. în cadrul trustului companiile pierd independenţa juridică, de producere, comercială;
5. toate companiile, unite în trust sunt subordonate unei Companii-conducătoare, acre îndeplineşte toate
funcţiile – planificarea unică, planurile de aprovizionare şi desfacere unice; organizarea, controlul,
motivarea – unice pentru toată compania.
Trusturile deseori se formau mai ales în domeniul construcţiei, deoarece este una din modalităţile de
concentrare a resurselor financiare şi a acţiunilor companiilor participante pentru finalizarea
proiectului stabilit. Anume centralizarea tuturor funcţiilor este un factor ce influenţează doritorii
(companiile) de se uni sau nu în aşa tipuri de uniuni: managerii care simt necesitatea în
decentralizare, în posibilitatea de a adopta singuri deciziile strategice, tactice pentru companie – nu
acceptă fuziunea cu aşa / în aşa uniune cum este trustul, mai ales dacă nu au posibilitatea de a
participa, având unul din voturile decisive (cum are loc în cadrul unei corporaţii); pe când managerii
care pun planurile şi interesele corporaţii mai presus decât autorealizarea sau dorinţa ne putere sunt
de acord să se unească – principalul fiind rezultatul prognozat. La momentul actual trusturile
activează în foarte multe domenii.
Companiile fiduciare (trusturile) publica darea de seama despre activitatea sa o dată pe an, nu mai
târziu de 3 luni după sfârşitul anului financiar.
Exemple de trusturi:
 Trustul de Constructii (România)
 Compania fiduciară "Europa-trust" (R.Moldova)
 "Green Hills" Trust (R.Moldova)
 Trustul investiţional «SPDR Trust» (SUA)
 Central European Trust
 SPDR Trust (SUA)
 CF "Trust-petrol" (R.Moldova)
 CF "Mobiastrast" (R.Moldova)
 CF "Fond" (R.Moldova)
 CF "Codru" (R.Moldova)
 Trustul "Nord", (amplasat în Rusia, aparţine R.Moldova)
 Trustul de Presă „Agenda“ (România)
 Trustul de Presa al Armatei (T.P.A.) (România)
 Trustul Editorial LIDER (România)
 Trustul de presa ADEVARUL (România)
 Trustul Instalatii Montaj Iasi (România)

1.2.9.Conglomerat
 Conglomerate (engl. conglomarate) - reprezintă uniuni corporative formate din corporaţii care sunt
unite reciproc în procesul de producţie. Dar se întâlnesc şi uniuni care nu sunt bazate pe capacităţi de
producţie. Deosebirea conglomeratului de concern este faptul că participanţii la conglomerat sunt
mai autonomi. Această autonomie se datorează faptului că participanţii pot investi mai efectiv
capitalul, fără a avea permisiunea celorlalţi parteneri de la conglomerat. Această autonomie este
benefică pentru conglomerat deoarece investiţiile efectuate aduc rezultate pozitive atât investitorilor
cât şi conglomeratului în parte.
Conglomeratele sunt uniuni diversificate, care funcţionează mai mult decât într-o ramură a
economiei. Decentralizarea este una din caracteristicile de bază ce caracterizează aceste uniuni
corporative.
Din punct de vedere economic conglomeratele se caracterizează prin:
1. amploarea activităţii;
2. independenţa reală;
3. stabilitatea instituţională şi economică;
4. perspective reale de dezvoltare;
5. interdependenţa cu relaţiile de piaţă
6. activitatea pe pieţele interne şi externe.
Conglomeratele au de asemenea şi roluri informaţionale şi politice. Punctul cel mai slab aşa tipuri de
uniuni este responsabilitatea managerilor de a lua decizii pentru domenii foarte diferite de activitate a
companiilor.
Pentru a evidenţia particularităţile conglomeratului este necesar de a da câteva exemple, formând
astfel o viziune mult mai clară decât doar de a numi unele momente specifice. În legislaţia Republicii
Moldova aşa formă uniuni practic nu este întâlnită.
Exemple de conglomerate:
 The Supervision of Financial Conglomerates (SUA)
 Conglomeratul Bakrie & Brothers (Indonezia);
 „General Electric” (SUA)
 „Textron Inc” (SUA)
 „United Technologies Corp” (SUA)
 „Hanson” (M.Britanie)
 „Philips Electronics” (Olanda)
 „Hyundai” (Coreea de Sud)
 „Thakral Group” (Singapore)
 Daewoo Group (Coreea de Sud)
 „Elektrim” (Polonia)
Deseori, chiar dacă în denumire nu există cuvântul conglomerat, aceste uniuni, din cauza
diversificării domeniilor de activitatea.

1.2.10. Sindicat
Sindicate (engl. syndicate, germ. syndikat, din greacă syndikos – în vigoare) – uniuni de
antreprenori, producători cu scopul de realizarea a produselor, pentru asigurarea unei politici de preţ
unice şi a altor activităţi comerciale, păstrând totodată independenţa juridică şi de producere.
Sindicatul anderraiterilor (Underwriting syndicate) – grupa băncilor de investiţii, formată pe
perioade neîndeplungate de timp pentru asigurarea realizării unei emisii noi de hârtii de valoare la
preţul stabilita în contractul anterior.
Sindicat de asigurări – o grupă de companii de asigurare, ce efectuează împreună underwriting în
care fiecare din asigurători poartă răspundere doar pentru cota parte a sa de risc.
De asemenea sindicatul reprezintă uniunea, a cărei membri - corporaţiile îşi pierd autonomia
comercială. Cea mai importantă funcţie a sindicatului este rezolvarea problemelor de realizare.
Pentru realizarea acestor scopuri în sindicate se formează departamente de realizare. Dar activitatea
lor nu este limitată doar la procesul de desfacere a producţiei, ei se pot ocupa şi cu probleme de
gospodărie, de reprezentare, de formarea a politicilor unice, a strategiilor de dezvoltare, care pot să
nu fie obligatorii pentru membrii acestei uniuni corporative.
Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel ALFA" (România)
1.2.11. Franchising
Franchisingul - reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea
denumită franchiser acordă parţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a comercializa
anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului,
precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnica şi organizatorică a acestuia.
Franchiser este întreprinderea producătoare, reputată pe o anumita piaţă, care dispune de marcă
proprie şi care a încheiat contract de franchising cu o altă întreprindere.
Franchiser poate fi o persoana fizica sau juridică:
a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau
străină;
b) din alta ţară care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă.
Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat în
urma încheierii unui astfel de contract.
Franchisee poate fi o persoana fizica sau juridica:
a) din Republica Moldova care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau
străină;
b) din altă tara care a încheiat contract de franchising cu o întreprindere autohtonă.

1.2.12. Cartel
Cartel - (Cartel, ital. Carta – document) Reprezintă uniuni de corporaţii care sau unit pentru
rezolvarea problemelor de realizare a producţiei. Formarea cartelului se formează pe baze
contractuale şi de bună-voinţă. De asemenea ele sunt formate pentru rezolvarea problemelor cum ar
fi: găsirea pieţelor de desfacere, regularea preţului pe pieţe, determinarea sferelor de influenţă.
Cartelul se formează de obicei sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată.
Membrii cartelului îşi păstrează independenţa comercială şi de producere, totodată făcând înţelegeri /
contracte ce afectează volumul de producere, condiţiilor de realizarea a produselor, divizarea /
împărţirea pieţelor de influenţă, aprovizionarea cu materie primă şi materiale, stabilirea politicii de
preţ ş.a.

1.2.13. Pul (Pool)

Pul (Pool) – uniune temporară a unor companii pentru atingerea unor scopuri anumite.
Există mai multe tipuri de pool-uri în dependenţă de domeniul de activitatea, specificul activităţi etc.
Pool bursier – poolul format pentru coordonarea afacerilor speculative cu hârtiile de valoare.
Pool de patent – înţelegerea mai multor companii întru utilizarea comună a patentelor sau a unui
grup de patente. Membrii poolului de patent primesc profitul de la utilizarea, în corespundere cu cota
de participare stabilită la intrarea în pool, a patentelor.
Pool nevăzător (Blind pool) – parteneriat limitat, ce nu anunţă din timp care va fi obiectul
investiţiei.
Pool specific (Specified pool) - parteneriat limitat, ce anunţă din obiectul investiţiei.
Pool de asigurare – o formă de parteneriat benevol a companiilor de asigurarea, care încheie
acorduri, în baza cărora fiecare din ei ia asupra sa o anumită cotă parte din riscurile de anumită
categorie. De obicei, poolurile de asigurarea se formează pentru asigurarea riscurilor aviatice,
atomice, militarea, medicale, etc.
Pool de reasigurarea: fiecare membru are o asigurarea independentă, utilizând poolul ca metodă
suplimentară de asigurarea a responsabilităţii primite. Poolul de reasigurarea intervine ca
intermediar, ce repartizează riscul asumat între participanţi.
 Pool regional – pool de asigurarea, format cu scopul de mărire a sumei totale de asigurarea şi
menţinerea în regiunea dată a sumei maxime. Poolul regional este gestionat din una din companiile-
membre, sau de o companie special formată pentr aceste necesităţi.
Pool de piaţă – format între companiile de asigurări în cadrul unei ţări, în domeniul stabilit cu scopul
de acoperire a riscurilor naţionale specifice. Acest tip de pool activează ca persoană juridică
independentă şi emite poliţe de asigurarea din numele tuturor participanţilor.
Pool ipotecar – formarea portofoliului ipotecar cu caracteristice specifice: tipuri de proprietăţi
gajate, termenele de scadenţă, cote procentuale.
Pool ipotecar gigant (Jumbo) – poolul ce constă din ipoteca a mai mulţi emitenţi. De obicei aceste
organizaţii au o arie geografică de activitate foarte mare. Cotele procentuale deosebindu-se de obicei,
în limitele a câtorva procente (+/-1,2%).
Pool cu mai mulţi emitenţi (Multiple-issuer pool) - poolul cu mai mulţi emitenţi, în SUA se
formează prin intermediul agregării pachetelor creditare a emitenţilor individuali în ramurile
proiectelor de stat a Asociaţiei Ipotecare Naţionale de Stat.
1.2.14. Alianţa strategică
Alianţele strategice (Stategic Alliance) – sunt înţelegerile de cooperare între două sau mai multe
companii independente pentru atingerea anumitor scopuri comerciale, pentru obţinerea unei sinergii
în utilizarea resurselor strategice a companiilor.
Uniunile strategice sunt una din cele mai importante forme ce au o perspectivă foarte mare de
dezvoltarea, fiind o modalitate foarte rapidă de apărare a intereselor „corporative” şi de formare a
acestor uniuni fără anunţarea organelor ce au în competenţă lupta antimonopol, fără trecerea peste
anumite bariere birocratice, ce sunt legate de formarea unor noi uniuni.
În calitate de trăsături caracteristice ala alianţelor strategice putem menţiona:
- aceste cooperări au loc între firmele care formează legături foarte puternice dar nu merg spre
fuziune;
- aceste alianţe sunt bazate pe încheierea contractelor pe perioade medii şi lungi de activitatea (3-5-10
ani);
- în alianţa strategică pot intra nu numai partenerii ci şi concurenţii (Grundig şi Philips au reunit
forţele în domeniul înregistrărilor video; Honda şi Rover în domeniul telefoniei mobile; Parteneriatul
în industria auto este ceva obişnuit: DAIMLER-CHRYSLER cu MITSUBISHI MOTORS,
GENERAL MOTORS cu FIAT, SUBARU cu SAAB, FORD MOTORS cu MAZDA şi VOLVO,
NISSAN cu RENAULT. Singurii independenti sunt HONDA si BMW:http://www.angelfire.com)
- în limitele alianţei strategice se efectuează o coordonare comună a planurilor strategice, ceea ce
permite elaborarea planurilor strategice de lungă durată;
- alianţa de obicei nu este persoană juridică independentă;
 - companiile pot fi membre a mai multor alianţe strategice;
- alianţele sunt lichidate atunci când necesitatea acestora este depăşită;
- alianţele se formează pentru orientarea puterilor spre concurenţi şi nu pentru lupta între participanţi;
- este o modalitate care nu este limitată de legislaţie, ceea ce permite promovarea politicii şi
produselor pe noi pieţe, fără mari limite birocratice, legislative, etc.
Alianţele deseori sunt ascunse şi nu sunt răspândite aşa tipuri de informaţii public.
Motivele principale ce influenţează formarea alianţelor sunt:
1. profitabilitatea;
2. utilizarea în comun a capacităţilor de producere;
3. uniunea capacităţilor în producerea unor componente sau pentru asamblarea producţiei finite;
4. micşorarea nedeterminabilităţii mediului şi creşterea stabilităţii pieţei;
5. micşorarea riscurilor;
6. obţinerea accseului la pieţe;
7. transmiterea tehnologiilor, inovaţiilor;
8. producerea produselor ce necesită tehnologii complexe şi complicate
9. ş.a.
Uniunile corporative care sunt prezentate mai sus sunt foarte greu de depistat, chiar având
mai multe informaţii despre una sau mai multe uniuni, membrii ai acestor uniuni.

Analiza uniunilor corporative în Republica Moldova

În Republica Moldova există mai multe tipuri de societăţi pe acţiuni din punct de vedere a
domeniului de activitate :
S.A. de tip clasic,
S.A. Fonduri de investiţii,
S.A. Bănci Comerciale,
S.A. Mixte (cu investiţii străine),
S.A. companii de asigurare.
Pentru o reprezentativitate mai bună prezentăm aceste tipuri de SA în tab. (evolutia)
Bibliografie
[1] Notă: Menţionăm faptul că legislaţia unor ţări, precum şi unii autori fac o diferenţă foarte mică dintre

diferite uniuni corporative, iar esenţa propriu zisă a uniuni (ce este ea? uniune, asociaţie, consorţiu, etc.) se poate de

văzut doar prin analiza detaliată a statutului acesteia.(aut.)

[2] Legea Republicii Moldova cu privire la cooperaţie a fost abrogată prin Legea N 1007-XV din 25.04.2002

[3] În Republica Moldova avem şi asociaţii obşteşti: care se consideră mişcările obşteşti, organizaţiile

pacifiste şi de apărare a drepturilor omului, organizaţiile de femei, de veterani, de invalizi, de tineret şi de copii,

societăţile ştiinţifice, tehnice, ecologiste, cultural-educative, sportive, alte societăţi benevole, uniunile de creaţie

(despre care s-a mai vorbit), comunităţile naţional-culturale, instituţiile obşteşti, alte asociaţii ale cetăţenilor. (Aici

nu se includ partidele şi alte organizaţii social-politice, sindicatele, asociaţiile de patroni, fundaţiile, organizaţiile

religioase şi persoanele lor juridice, organizaţiile create de autorităţile publice, organizaţiile cooperatiste şi alte

organizaţii ce au scopuri comerciale sau contribuie la obţinerea profitului de către alte întreprinderi şi organizaţii,

formaţiunile de iniţiativa obştească (consiliile şi comitetele de microraion, comitetele de imobil, de strada, săteşti

etc.), al căror mod de constituire şi de activitate este stabilit de alte acte legislative.)

[4] Exemplu: Asociaţiile de producere "Volna" şi "Uzina de tractoare" care au la baza forma organizatorică

juridică la moment societatea pe acţiuni.

[5] Concernul dat a desfăşurat activitatea în condiţiile gestiunii economice depline, autofinanţării şi

recuperării şi nu purta răspundere pentru obligaţiile întreprinderilor din cadrul lui, după cum nici întreprinderile

menţionate nu purtau răspundere pentru obligaţiile concernului.

[6] Regulament cu privire la acordarea de către băncile comerciale a creditelor de consorţiu din 03.02.95.

Monitorul Oficial al R. Moldova nr.38-39 din 14.07.1995

[7] Legea Republicii Moldova cu privire la grupele financiar-industriale, Nr.1418-XIV din 14.12.2000,

Monitorul Oficial al R.Moldova nr.27-28 din 06.03.2001

[8] Legea federativă a Rusiei privind grupele financiar-industriale, 30 noiembrie 1995

[9] Dai-Ichi Kangyo Bank Group (Sankin-kai). Fuyo Group (Fuyo-kai). Mitsubishi Group

(Kinyo-kai). Mitsui Group (Nimoku-kai). Sanwa Group (Sansui-kai). Sumitomo Group (Hakusui-kai)

(www.ewc.co.jp)