Sunteți pe pagina 1din 8

https://www.youtube.com/watch?

v=FJOa6blTJ5s (9 aprilie 2013 – publicat 28


aug. 2014)
Pr. Prof. Coman.
Subiectul: ”Însoțirea bărbatului cu femeia în căsnicie.”
Introducere generală: Însoțirea celor doi este una dintre marile taine ale
existenței umane; este o chemare dumnezeiască esențială și un lucru esențial. În
această însoțire se îngemănează mai multe lucruri. Mai întâi voia dumnezeiască care a
gândit așa pe om: Bărbat și Femeie. Omul există într-o dublă ipostasă sau fire; există
om fire bărbătească și on fire femeiască și deci nu există abstracțiune de om. Însoțirea
se încadrează în împlinirea voii lui Dumnezeu. A pus Dumnezeu aici sensul vieții
omenești, acela a-l într-ajutorării, dar mai presus de toate este – împlinirea tainei
iubirii, care este sensul ultim al vieții! Poruncile dumnezeiesti sunt– ”să iubești pe
Domnul Dumnezeu și pe aproapele.” Porunca iubirii este chemată a fi împlinită de
către bărbat și femeie, pentru că el este cel mai apropiat femeii și invers. Sigur și
nașterea de prunci poate fi încadrată aici; ea este rodirea însoțirii și este o component
esențială și o expresie foarte concretă a iubirii celor doi soți. O taină mare care are și o
foarte mare responsabilitate.
Însoțirea celor doi nu se epuizează doar în voința celor doi soți. În mod tainic
e prezent și Bunul Dumnezeu. Însoțirea a doi tineri în familie nu e o responsabilitate
reciprocă numai a unuia față de celelalt, ci și o responsabilitate față de Bunul
Dumnezeu. Tot ce se întâmplă cu noi își are obârșie într-o chemare a lui Dumnezeu.
Atunci când hotărăște Dumnezeu allege El; există o hotărâre a lui Dumnezeu care îi
alege pe unii dintre alții. Existența noastră e o chemare a lui Dumnezeu. Și El
hotărăște ce se va întâmpla. Tot ce se întâmplă în viața omului este un dialog dintre
om și Dumnezeu. Noi contemplăm creația Sa și ne minunăm.
Nu e important cu cine te căsătorești!!! Important este cu oricine te-ai căsători
s-o scoți la capăt! Bunul Dumnezeu a oferit omului și multe bucurii în această
însoțire. În zilele noastre există o decadență a persoanei umane. Problema familiei nu
este foarte dezbătută de Mântuitorul Hristos. În centrul preocupărilor Sale este
persoana umană!!! Cheia din perspectiva dumnezeieștii Evanghelii e Persoana
Umană!!! Facilitatea vieții, plăceri peste plăceri care duc într-un sens invers. Criza
familiei vine odată și cu criza lumii, a culturii. Nemulțumirea omului face pe
Dumnezeu ca unii să nu se mai căsătorească. E dureros ca oamenii să rămână singuri.
Trebuie recuperate conștiința: că bărbatul e bărbat și femeia e femeie. Conștiința

1
vocației e punctual 0. Conștiința vocației în familie. Nu se poate ca să fie aceeași.
Există o ierarhie a distincțiilor în creația lui Dumnezeu. Există distincție între creat și
necreat, între material și imaterial, între femeiesc și bărbătesc. Există un specific
bărbătesc și unul femeiesc. Această cultură în numele egalității de drepturi au nivelat
și au desființat aceste vocații specifice.
Specificul firii bărbătești este acela de a stăpâni. Bărbatul are în chemare acest
lucru. Drama e ca bărbații nu stăpânesc și nu se stăpânesc nici pe ei înșiși. Firea
femeiască nu are în fire darul stăpânirii!!! Femeia are darul de a se supune. Este
motivul pentru care nici o femeie nu își ia un bărbat mai prost (slab) ca dânsa. De ce
oare? Pentru că are într-ânsa aspirația spre cineva care să stăpânească. Dar ce
înseamnă a stăpâni? Avem experiența stăpânului de scalvi, etc care se poartă cu
ceilalți așa cum nu se cuvine. Dar vocația de a stăpâni e o foarte mare
responsabilitate. Testarea bărbăției: nu vă însoțiți cu bărbatul care nu are stăpânire de
sine !!! Cea mai mare parte dintre bărbați nu îl au. Pentru că toate etapele psiho-
somtice care concură la maturizarea acestui dar sunt epuizate. Egalitatea nu este
nivelare. Există lucruri bărbătești și omenești. Cea mai mare problemă a bărbaților
este imaturitatea! Soluția este să-l maturizezi. Și mai apoi să pui sarcina conducerii
peste umerii lui. În femei există ispita stăpânirii, pentru că îi lipsește darul stăpânirii.
Drama cea mai mare este această inversare a rolurilor, din perspectiva împlinirii tainei
însoțirii celor doi soți și a iubirii, deci este o foarte mare cădere.
Cea mai mare decepție a miresei – ”încearcă să te supui bărbatului tău!” –
cheia succesului.
Astfel bărbatul se va trezi în fața vocației sale – de a decide. Stăpân e cel care
decide – ”Doamne și Stăpânul vieții mele” – pentru că El decide!!!
Cheia vieții este Crucea , adica jertfa; calea iubirii este sacrificiul de sine. Nu
exită revendicarea drepturilor. Tu însuți îți ești dat; nimic nu este al tău și totuși ne
domină ideologia revendicării , a drepturilor. Calea așadar descoperită de Bunul
Dumnezeu oamenilor este calea crucrii, ce presupune sacrificiul de sine. Pentru o
persoana care ti-e dragă te-ai face preș, totul. De ce nu ne supunem vocației pe care a
așezat-o El în firea noastră.
Bărbatul careia femeia îi va spune: Cum zici tu … se va lua de întrebări și va
decide pentru folosul soției, în favoarea ei. Gestul de iubire înseamnă mișcare liberă –
DAR! Când a apărut pentru prima oară reproșul – ai luat dreptul celuilalt să te mai
iubească, pentru că ai pus presiune pe el. Dragostea nu se manifestă astfel. Femeia și

2
Dumnezeu a așezat și în bărbat soluția, dar și în femeie a așezat. Amândoi dar și
fiecare dintre ei. Bărbatul dacă își asumă statutul va fi bine. Calea de maturizare e
aceasta. Nu cere psiholog, plată. Cu cel mai rău bărbat , nărod experimentează acest
lucru și vei vedea rezultate. Dar în momentul în care facem experiența apropierii
avem rezultate. Când îi vezi slăbiciunile soțului, ai milă față de neputință … Soluțiile:
- cu dragul (stăpânire);
- cu mintea sau
- cu mușchii,
cu ceea ce este specific firii bărbătești; bărbatul e mai puternic. Dar bărbatul nu și
activează acest lucru.
Dumnezeu ne așează cu daruri complementare; Dumnezeu îi dă femeii un
bărbat leneș, dar va avea femeia darul vredniciei! Dar de ce nu se pune darul
vredniciei tale în slujba familiei.
Dacă cei doi se iubesc, le e drag unul de celalalt, atunci nu mai se pune în
discuție acest aspect.
Darul de a stăpâni al bărbatului și supunerea femeii, cu mențiunea a se corecta
mentalitatea pe care o avem noi despre a stăpâni și a lua stăpânirea ca pe o datorie.
Cel mai greu lucru e să decizi, soarta cuiva. Bărbatului ar trebui să-I solicităm inima
mai mult și invers. Chiar și în fașa celor mai mari amenințări: începe femeia să
plângă, deci dacă bărbatul face la fel, e jale …!
E cel mai frumos chin căsnicia. Să nu-l faci pe celălalt după tine; cine s-ar
îndrăgosti de o clonă a sa. Ne îndrăgostim de celălalt pentru că e altfel și unic.
Unicitatea persoanei e foarte mare taină; e un dar de neprețuit. Marea înțelepciune a
lui Dumnezeu – El nu a făcut 2 frunze la fel, dapă-i doi oameni.
EU – e o mare taină. Însoțirea e între Mine și Tine , între Eu și Tu. Dacă nu se
descoperă acest lucru, atunci … descoperă persoana din celălalt înainte ca el să se
urâțească. Trebuie să descoperi pe celălalt și el nu îmbătrânește. Eu și cu Tine ne-a
așezat Dumnezeu împreună.
Egoismul care așteapă pretexte. Cel mai greu lucru e însoțirea celor doi pentru
că e vocația prin excelență. Ce nu este înscris în planul lui Dumenzeu e în cel al
vrăjmașului. Apropos de darul lenevirii al soților, trebuie să facem și o evaluare
pozitivă. Omul nu a fost făcut să muncească de dimineață până seară ca femeia. Dar
darul șederii și al contemplării e superior. În toată tradiția Bisericească făptuitorii,
vrednicii sunt pe un plan inferior contemplativilor. A contempla, reflecta ține de darul

3
bărbatului. Medicina: toată structura firii femeiești, este sub semnul primirii, al
receptării, totul. Iar bărbatul este sub semnul inițiativei, al mișcării spre … deci
trebuie să aibe decizia, să facă pasu. Trebuie să vină spre fată băiatul. Să fie îndrăzneț,
dar ea e consecința necurăției. Sf Ioan Gura de Aur: ”Unde e sfințenie e îndrăzneală.
Unde e întinăciune e neîndrăzneală.” Băiatul oferă și ea primește, dar în a primi nu
ești inferior, ci ești la fel de liber. Inițiativa bărbatului rodește. Pământul zămislește
sămânța pe care o primește; deci și femeia zămislește nu numai prunci ci și decizia
bărbatului.

*****
Preot Prof. Coman: https://www.youtube.com/watch?v=H5CBXIlW_G0
(Publicat pe 12 mar. 2014)
Perspectivă creștinească în ecuația familiei intră Bunul Dumnezeu. Dacă
înțelegem cum e prezent Dumnezeu în viața noastră , atunci înțelegem cum e prezent
și în familie. Perspectiva teologică: ne propune calea sacrificiului de sine ca și calea
iubirii; a cultiva sacrificiu de sine; iubirea înseamnă sacrificiu de sine pentru celălalt.
Nu ne preocupă faptul de a iubi, ci de a fi iubiți.
Darurile sunt împărțite; există un revers pozitiv al slăbiciunii.
Dacă ne setăm pe căutarea satisfacției a plăcerii sau a bucuriei, nu suntem în
concordanță cu perspectiva creștinească. Pentru reușita unei căsătorii trebuie ca
bărbatul să își conștientizeze firea bărbătească iar femeia firea femeiască. Dacă
bărbatul nu se așează în natura sa bărbătească – să gândești, să respiri bărbătește,
atunci nu se poate însoți. Bărbatul are darul stăpânirii, iar femeia în contrast și în
completare are darul supunerii.
Momentul însurătorii este când ai ajuns la maturitatea coștientizării darului
stăpânirii ca bărbat! Prima dată se testează darul stăpânirii în stăpânirea de sine !!!
Prima care constată lipsa stăpânirii de sine a bărbatului este femeia; când bărbatul nu
are stăpânire de sine, este sub ispita cedării acestei responsabilități, pentru că din dar
rezultă o responsabilitate. Bărbatul gestionează cuplul !!! Din dar rezultă o
responsabilitate.
Toată lumea crede că dragostea vine așa … Dragostea după cum ne zice
Hristos: e cel mai înalt lucru, cel mai greu de împlinit. E voluntar … Problema e cel

4
pentru care iubește. Ispita e să faci ce nu e al tău și să faci ce e al celuilalt! Femeia
care se va așeza în ascultarea de bărbat va fi cea mai fericită. Cu vorba stăpânim în
familie, dar niciodată nu putem găsi lucrurile la măsura optimă: bărbatul să aibe duh
stăpânitor și femeia să fie în ascultare. Toți se zbat pentru a-l schimba pe cel de
lângă. Trebuie să îți asumi pe cel pe care l-ai ales.
Șansa a doua – să ne arătăm un pic de întelegere unul altuia; Înțelegerea !!!
Dumnezeu a împățit darurile atât de bine încât dacă fiecare ne-am așeza în darul lui
am fi foarte fericiți! Iți trebuie mai multă putere să asculți și să te supui decât să
stăpânești. Femeia e mai tare, darul ascultării cere mai multă putere decât cel al
stăpânirii ! Darul ascultării cere mai multă putere decât cel al stăpânirii.
Dumnezeu ne arată exemplul propriei Sale existențe – avem în Ev. după Ioan
avem pe Fiul și Tatăl. Și unul Dumnezeu și celălalt; Fiul nu face nimic din proprie
inițiativă și face întotdeauna voia Tatălui în ascultare desăvârșită. Hristos ne arată
modelul propriei Sale existențe. Fiul nu face nimic altceva decât să se supună voii
Tatălui de la A - Z până la moartea pe cruce, iar Tatăl e izvorul voinței și al
proiectului si El poruncește. Deci Tatăl nu face nimic decât poruncește, El este izvorul
voinței și al proiectului – avem imaginea dintr-o căsnicie! Cel ce își împlinește darul
împlinirii și al poruncii e Tatăl. Împlinindu-și fiecare darul înseamnă că sunt egali.
Feminismul – încearcă să dobândească pentru femei drepturile bărbaților.
Femeia să se adâncească în feminitatea ei! Femeia ar trebui să nu facă din propria
voință ceva. Femeie este :simte altfel, socotește altfel. Femeia ar trebui să nu facă
niciodată din propria voință ceva. Femeia nu e cu inițiativa! Toata structura
femeiască nu este sub semnul inițiativei ci e sub semnul ascultării inițiativei.
Femeia vine în întâmpinarea inițiativei bărbatului și o împlinește, o face roditoare. A
da și a primi pentru a fi egali înseamnă : unul dă cu măsura deplinătății și invers,
celălalt primește deplin.
Cât contează gestul meu de a da în concordanță cu primirea darului. Cel care
mișcă spre … este bărbatul; femeia are o a doua mare neputință : îndărătnicia!!! Ăsta
e semnul unui dat pozitiv al firii; femeia nu are datul inițiativei, ci al primirii
inițiativei și apare libertatea de a zice Da sau Nu !!! Bărbatul îi revendică și îi cere
femeii sale; bărbatul trebuie să fie cap și stăpân femeii.
”Ca un îndrăgostit Hristos se duce la Biserică , iubita Sa și bate și nu vine cu
mână goală ci cu daruri …” Nicolae Cabasila

5
”Bărbatul nu e stăpân pe trupul … ” la I Corinteni zice Sf. Pavel lucrurile
aceste lucruri – celălalt să fie măsura ta. Deci, celălalt să fie măsura ta în familie,
relație. Bărbatul să își asume vocația și darul stăpânirii. – secretul fericirii în familie:
femeia să aibe aceste cuvinte în ea: ”…de acu înainte să înveți un singur cuvânt” –
”cum zici tu …!!! ”
Semnul desăvârșirii e că Dumnezeu l-a creat pe om cu opțiuni avându-le în el.
Bărbatul poate să ajungă fericit. Femeia invocă evlavia pentru a-l respinge pe
bărbat. Disociază așezare creștinească de bucuria și plăcerea trupească.
Ești nefericit pentru că nu-ți asumi tu!!! Treaba ta este ca bărbat să fii
stăpân! Marea problemă e când ne scăldăm în rutină.
În familie celălalt e măsura. Noi ne definim când ne privim față către față
cu cineva. Nu poți concepe bărbatul fără raportarea la femeie.
Asumarea firii bărbătești e necesară chiar și călugărilor, ei nu eludează firea ci
se ridică deasupra ei; și-o asumă și apoi se ridică deasupra; călugăria e așezarea prin
excelență în alt plan de existență. ”Dragostea e exitența de vârf.” (Pr. Stăniloae) De
două ori s-a căzut din starea firii și cea a bărbatului, dar și cea a femeii. Dragostea e
lucrul cel mai înalt.
”Când v-ați căsătorit nu începeți cu înfrânarea…!” – Dacă nu ai delicatețea și
bunul simț ca să ți-l asumi pe celălalt cum este și el e trup … privește-l cum doarme,
cercetează-l … când iubești pe cineva iubește și trupul … i-am mânca la propriu pe
prunci, pentru că ne sunt așa de dragi și pentru că acolo nu există nici un amestec
pătimaș… de ce nu s-ar întâmpla și cu soțul și soția – apropie-te de el că el / ea ca e al
tău !!! Apropiete-te de el că e al tău și tot așa.
Un cadou când îl primim desfacem pachetul pentru că asa cere eticheta, dar un
bărbat sau o femeie ce o primim în dar de la Dumnezeu nu îl cercetăm ?
Osesia trupească de care se plâng femeile în general, e ca femeia nu își
găsește și o responsabilitate a trupului … întrucât nu se dă și ea ca femeie și atunci
apar obsesiile ... soțul te vrea pe tine, că i te dăruiești … o soție care își ascultă soțul,
l-a muiat , terminat … !!!
Însoțirea bărbatului cu femeia.
Ce este cununia pentru un cuplul tânăr? E ceea ce botezul este pentru o
persoană. Însoțirea celor 2 în duhul dumnezeiesc. Ceilalți din afară nu au duhul, iar
duhul lucrează liber și nu de sine și îl provoacă pe om să colaboreze cu el. Soluția

6
cuplului e soluția persoanei. Hristos nu investește în nici o instituție ci doar în
persoana umană.
Trebuie să prețuim pe toți oamenii că sunt creaturi ale lui Dumnezeu. Taina
creației lui Dumnezeu care e în toate nivelurile ei o realitatea deschisă spre ceilalți.
Familia dacă se închide în sine se asfixiază. În perspectivă bisericească noi trebuie
să îi primim pe toți și să îi îmbrățișăm. Dumnezeu e stăpânul istoriei. Beneficiul
major e că avem accesat la darul lui Dumnezeu nemijlocit. Deși nu îl simțim mereu
dar tânjim după el, venim în Biserică.
Suportul dumnezeiesc al întregii creații – există harul dătător de existență;
există harul dătător de viață; există harul dătăror de rațiune; există harul
îndumnezeitor de care se împărtășește omul. Primele 3 sunt pentru toți, fiindca se
dau firii, iar cel al patrulea e după voință (katavoulisin)!
Există taina lui Dumnezeu; nimic din ceea ce ne este accesibil e absolut.
Dumnezeu rămâne stăpânul absolut și imprevizibil al lucrurilor. Darul lui Dumnezeu
e mare și în mod excepțional e că el lucrează. Marele păcat al iudeilor e faptul că au
instituționalizat darul. Biserica nu e o realitate pentru noi, e o realitate deschisă
lumii întregi. Avem reflexe iudaice – excludem pe ceilalți, ne închidem în noi. Cine
se adună în biserică se solidarizează instant cu toată lumea. Noi ne rugăm pentru toată
lumea la Biserică.
Femeia să își odihnească bărbatul și de aici, să înainteze până a se bucura.
Pustinicii mari: ”Să-l odihnești pe bărbat și sufletește și trupește!”, deci bărbatul este
stăpânul și sluga odihnește stăpânul, adică femeia. Femeia nu este cap nimănui. Asta e
rânduiala și rânduiala nu a făcut-o nimeni; ne naștem bărbat și femeia că așa e decizia
divină. Bărbatul nu avea alternativa de a fi femeia sau invers. Și-a găsit bucuria
femeia, pentru că se împlinește când își săvârșește rostul ei.
Nici o femeie nu își ia un bărbat mai slab ca ea !!! Afirmând că e în ascultare
să se așeze astfel.
Părinții încep teologhisirea cu firea omului și a lucrurilor. Trebuie să începem
de la cunoașterea firii. Firea vorbește despre așa ceva. Femeia să facă exercițiul de a
nu mai face reproșuri și cicăleală permanentă. Are ce reproșa, da, dar și bărbatul ar
avea ce să reproșeze și totuși tace. Bărbatul în momentul în care femeia îi pune toate
deciziile în cârcă lui, conștientizează că trebuie să meargă după femeie. Bărbatul va fi
mângâiat de faptul că femeia îi cedează. Bărbatul căruia femeia i se va încredința , îi

7
va face daruri și toate lucrurile le-ar face spre bucuria ei. Discursul e una si
aplicabilitatea e alta, dar să luăm aminte !
Sunt chemări excepționale, ce depășesc provocarea unei familii, dar
majoritatea ne înscriem într-un start de replică profesională normal. Femeia puternică
e foarte plăcută bărbatului; e o mare problemă, dar trebuie să avem curajul să punem
piciorul în prag. Noi nu trăim ca să muncim ci trăim ca să sărbătorim. Dumnica e în
centrul existenței noastre.
Munca era sinonimul chinului în textele vechi bisericești. Omul muncește mai
mult decât iar trebui lui ca să trăiască. Suntem un neam de aneraști , neiubitori.
Finalitatea , capătul existenței e iubirea. Pr. Stăniloae – Sf. Treime, structura supremei
iubiri. Evident e că există un exces …

https://www.youtube.com/watch?v=Vw1Mza5ucC8 (publicat in 21 dec 2014)


”Bărbatul trebuie să fie foarte bărbat și femeia foarte femeie. Dacă se
amestecă firile însoțirea e eșuată. Dacă firile sunt sub presiunea decadențelor , evident
că însoțirea e condamnată. Persoana e un subiect uman cu conștiință de sine.
Conștient de bogăția propriei sale existențe, de darurile și neputințele propriei firi.
Duhul omului cunoaște cele ale omului cel mai bine. Noi suntem într-o legătură cu
Dumnezeu continua datorită faptului că suntem într-o legătură permanent cu EL. Dar
avem un grad foarte redus al relaționarizării.
Taina Persoanei e la baza oricărei însoțiri. De la cum arată și cum privește sau
zâmbește și până la ultima moleculă din ea , femeia e alta și bărbatul altul. Asumarea
acestei specificitate a vocațiilor. Specificitatea constă în vocația și chemarea
bărbătească și femeiască: conducerea sau stăpânirea sau ascultarea și supunerea!!!