Felinarul - Octavian Goga

Neadormit veghează felinarul,

În taina nopţii osândit să vadă,

Tovarăş are colţul vechi de stradă,

Singurătăţii sfetnic — trotuarul.

El vede -a vieţii nesfârşită pradă,

Asfaltu-i spune patima ş -amarul,

În faţa lui îşi plimbă-ntreg calvarul

Întunecata veacului baladă...

În tremur lin lumina i se frânge,

Clipind încet cu licărire rară,

Îţi pare-un ochi îndurerat ce plânge.

Şi parc-aud oftarea lui sihastră:

"De ce m-aprindeţi fiecare sară,

Să luminez nenorocirea voastră?.. ."