Sunteți pe pagina 1din 29

Conceptul de risc in afaceri

1. Introducere

Riscul este definit şi înţeles în mai multe feluri. Termenul, în sine, datează din mijlocul
secolului al 17-lea, când este întâlnit sub forma “risque” în limba franceză şi “rischo” (derivat
din “rischiare”) în limba italiană. Englezii l-au naturalizat mai târziu, sub forma “risck”.
Dicţionarele definesc riscul, de asemenea, în diferite moduri. Le petit Larousse dă următoarele
accepţii : “pericol, inconvenient mai mult sau mai puţin probabil, la care suntem expuşi”sau
“expunere la un pericol, o pierdere sau un eşec”. În termeni de asigurare, riscul este definit
ca: “prejudiciu, eventuale calamităţi, pe care companiile de asigurare le garantează, în
condiţiile plăţii unei prime de asigurare”. Există şi noţiunea de risc social : “eveniment, ale
cărui consecinţe urmează a fi reparate de sistemele de securitate socială (boală, invaliditate,
şomaj etc.). Webster`s Dictionary dă definiţiile : “şansa de a suferi vătămare (ceva rău) sau
pierdere”, “pericol, expunere la ceva primejdios”, dar şi “a încerca şansele”, mai aproape de
tematica noastră,

În consecinţă, se pot evidenţia următoarele trăsături ale riscului :

Conceptul de risc:

 Un eveniment incert dar posibil, originea lui aflându-se în incertitudine; este păgubitor,
efectele lui odată produse nu mai pot fi înlăturate; apare procesul activităţii umane,
sociale, economice, politice şi în raporturile dintre om şi natură.
 Expunerea la situaţii nedorite.
 Eveniment posibil şi nedorit, previzibil sau imprevizibil.
 Definiţia riscului diferă de la o disciplină la alta, chiar în cadrul aceluiaşi domeniu sunt
uneori definiţii contradictorii. Cu toate aceste diferenţieri toate definiţiile conţin două
elemente comune: nedeterminare (incertitudine) şi pierdere.
 Noţiunea de nedeterminare a rezultatelor este implicată în toate definiţiile riscului.
Când riscul s-a spus că există, atunci întotdeauna există cel puţin două rezultate
posibile. Dacă se cunoaşte cu certitudine că o pierdere se va realiza aceasta nu
înseamnă că evenimentul respectiv este afectat de risc.
 Definiţii ale riscului:
o Posibilitatea de a pierde;
o Incertitudinea ce afectează rezultatul;
o Dispersia rezultatelor aşteptate;
o Probabilitatea ca orice rezultat să difere de unul aşteptat.
o Posibilitatea de a pierde
o Incertitudinea ce afectează rezultatul
o Dispersia actuală a rezultatelor aşteptate
o Probabilitatea ca orice rezultat să difere de unul aşteptat
o Concept multidimensional al cărui nivel nu poate fi redus la un singur
element, la o cifră.

1
Obiectivul fiecărui om de afaceri este obţinerea de profit. Dar atingerea acestui obiectiv
nu se poate face fără asumarea riscului. Unul dintre marii teoreticieni ai domeniului,
James Lam a afirmat, cu bună dreptate că „Cel mai mare risc este acela de a ţi-l asuma”.

Din punct de vedere al unei organizaţii, conceptul de risc, oferă următoarele definiţii:

 Disponibilitatea unei firme de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la modificările
de mediu;
 Variabilitatea profitului faţă de media profitabilităţii din ultimii ani;
 Variabilitatea rezultatului posibil în funcţie de un eveniment nesigur, incert;
 Construirea unor decizii în condiţii de incertitudine;
 Posibilitatea ca pierderile să fie mai mari decât se aşteaptă;
 Incertitudinea cu privire la producerea unei pagube.

Riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinţe nedorite să se producă.


Această definiţie are la bază eventualitatea ca un eveniment (anticipat) cu o anumită
probabilitate sau neprevăzut de decident să se materializeze şi să afecteze negativ anumite
aspecte ale activităţii economice. Accentul cade pe efectele pe care le generează evenimentul
respectiv.

Acea situaţie în care există posibilitatea unei devieri potrivnice a rezultatului sperat.

Teoria riscului în cercetarea operaţională porneşte de la anumite modele de risc, într-o


concepţie holistică, adică globală.

Pentru înţelegerea noţiunii de risc se porneşte de la termenul de incertitudine, termen ce


exprimă o stare de nesiguranţă cu privire la viitor.

Nesiguranţa economică are ca sursă fie caracterul obiectiv, impredictibil al unui proces
economic, fie caracterul incomplet, aproximativ al cunoştinţelor existente la un moment dat.
Incertitudinea se referă deci la starea de nesiguranţă legată de rezultatele scontate a se obţine în
urma unei acţiuni economice.

Spre deosebire de incertitudine, riscul se caracterizează prin posibilitatea descrierii unei


legi de probabilitate pentru rezultatele scontate, indicând modalităţile de tratare a acestei legi
de către agenţii economici.

Riscul şi incertitudinea se întâlnesc combinate în diferite proporţii dar, în realitate,


incertitudinea nu poate fi eliminată nicicând.

Astfel, evenimentele imprevizibile pot provoca abateri care să schimbe fundamental


configuraţia datelor puse în evidenţă prin observaţiile statistice anterioare.

Orice proces decizional bazat pe analiza datelor statistice raportate la o stare anterioară
şi pe încercarea de validare a unei eventuale distribuţii de probabilităţi aplicabile viitorului,
implică un anumit grad de incertitudine. Incertitudinea devine o potenţială sursă de risc când

2
decurge dintr-o informare incompletă sau din apelarea la surse adesea incompatibile.
Majoritatea agenţilor economici consideră esenţiale metodele de măsurare a riscului cu ajutorul
teoriei probabilităţilor, dar probabilitatea şi riscul sunt concepte diferite.

Riscul nu poate fi suprimat din moment ce el există în activitatea economică şi în lumea


afacerilor, iar deciziile sunt luate într-un mediu incert şi riscant, nu însă fără o evaluare a
alternativelor de decizie, a consecinţelor lor, dar considerând că efectele deciziilor nu sunt
cunoscute cu siguranţă.

Este evident că o strategie managerială performantătrebuie să cuprindă atât programe


cît şi proceduri de gestionare a riscurilorcare vizează de fapt minimizarea probabilităţii
producerii acestor riscuri şi a expunerii potenţiale. Obiectivul central al acestor politici este
acela de minimizare a pierderilor sau cheltuielilor suplimentare suportate de organizaţie,
obiectivul fiind obţinerea unui profit cît mai mare.

Citându-l pe fizicianul Louis de Broglie : „Trebuie să urmărim riscul pentru că riscul


este condiţia la toate succesele”, vom defini domeniul riscului care, concentrat, se rezumă la
infinitivul a trei verbe:

Analizare: să identificăm riscurile existente şi să evaluăm consecinţele


posibile directe şi indirecte;
Reducere: să le prevenim pentru a le diminua sau a le elimina; să ne
asigurăm în raport cu apariţia noilor riscuri şi să atenuăm
efectele neprevăzute prin acţiunea mijloacelor de protecţie
corespunzătoare;
Finanţare: să stăpânim ansamblul costurilor şi pierderilor potenţiale
acceptate.

Analizând aceste definiţii ale riscului, se pot observa anumite caracteristici comune,
anumite criterii de definire a riscului.

Riscul derivă din incertitudine: adoptarea deciziei are loc în prezent, iar punerea în practică şi
rezultatele se vor produce în viitor; incertitudinea provine din necunoaşterea cu privire la care
eveniment din cele identificate se va produce şi la ce moment, care vor fi efectele reale şi
amplitudinea producerii acestuia.

Riscul implică ideea de pierdere potenţială (de orice tip) generat de evoluţia unui factor în
sens contrar aşteptărilor decidentului.

Riscul a fost, din totdeauna, o ameninţare, dacă nu a fost cunoscut şi gestionat corespunzător, şi
o performanţă, un avantaj, un succes, dacă a fost înţeles şi abordat ştiinţific. Plaja abordărilor s-

3
a întins de la opinia din antichitate a lui Syrus,potrivit căruia ,, cu cât un lucru este mai
important, cu atât este mai plin de riscuri”, până la opiniile de vârf contemporane , potrivit
cărora,cea mai mare performanţă în management, este să iei decizii dincolo de risc, adică în
zona incertitudinii, unde a rămas singura piaţă încă ne explorată şi unde există loc pentru toţi
competitorii . Pe de altă parte, specialiştii în management sunt tot mai aproape de unanimitate
în vederi – un lucru destul de rar între ei, în alte domenii şi probleme – că ,,
riscul este umbra oricărei afaceri”, că ,, de regulă, nu există afacere fără risc”, că ,,
avantajele potenţiale ale afacerilor sunt proporţionale cu riscul asumat în mod
ştiinţific”.Ca urmare, se tinde spre acreditarea concepţiei potrivit căreia, managerii zilelor
noastre se stratifică, în funcţie de modul în care abordează riscul în afaceri,în trei
categorii distincte:
- managerii care consideră că performanţa lor cea mai mare este să prevină riscul,
manageri care, curios, sunt cei mai apreciaţi de către oameni , cu sintagma ,, ăştia ne
păzesc de rău, de pierderi, de necazuri”, uitând că, potrivit celor arătate mai sus, dacă nu
accepţi ( evident, ştiinţific), riscul, nu accepţi afacerea, avantajele ei potenţiale şi, ca
urmare, ei sunt catalogaţi de către cunoscătorii în domeniu, ca fiind ,, un pericol social”;
- manageri care acceptă riscul ca pe o realitate obiectivă a zilelor noastre, dar îl
cuantifică şi îl acceptă doar până la un anumit nivel ( de pildă, se aud tot mai frecvent
exprimări de genul,, până la un risc de 5 % putem discuta”), deşi, aşa cum s-a arătat, avantajele
sunt
proporţionale cu riscul asumat şi, ca urmare, limitarea lui, arbitrar, ne ştiinţific, înseamnă
limitarea avantajele potenţiale ale afacerii respective şi, ca urmare, şi aceşti manageri
sunt consideraţi tot ,, un pericol social”;
- manageri care acceptă riscul ca pe o componentă inseparabilă a oricărei activităţi şi, mai cu
seamă, a oricărei creaţii, care consideră managementul riscului chiar ca un hoby, preocuparea
lor prioritară fiind asumarea conştientă, ştiinţifică a riscului în afaceri, ca singura modalitate de
câştig, de performanţă, de valoare, într-o lume a schimbării – caracteristica dominantă a acestui
secol – aceştia fiind consideraţi managerii viitorului.
Abordând managementul riscului din alt unghi, se impune atenţiei faptul că între
specialişti nu există o unitate de vederi privind tipologia riscurilor în afaceri, plaja opiniilor
extinzându-se de la unii care consideră că afacerile sunt vizate de opt tipuri de riscuri, alţii de
cinci tipuri, alţii de trei, iar autorul rândurilor de faţă consideră ca fiind cele mai grave riscuri
în afaceri, doar două. Această dispersie vizează nu numai
specialiştii români, ci, aşa cum se va vedea, şi pe cei străini (fiind suficient să se studieze
documentele Congresului Mondial de Risk –Management, de la Bucureşti, din luna Oct. 2004).
Ne existând o unitate de vederi privind tipologia riscurilor în afaceri,nu există nici o
metodologie unitară de identificare, de evaluare, de finanţare, de
monitorizare, etc, a acestor riscuri ,, la ordinea zilei”, iar, ce este mai grav, literatura
de specialitate în acest domeniu ( autohtonă şi străină), este ne permis de săracă,în
totală distonanţă cu importanţa şi actualitatea problemei.
Mutaţiile previzibile în lumea contemporană : ,, Schimbarea”, ,,Globalizarea
afacerilor”, ,, Internaţionalizarea firmelor”, ,, Orientarea către client”, ,, Economia,
Organizaţia şi Managementul bazate pe cunoştinţe”, ,,Capitalul de cunoştinţe”, etc,nu
vor simplifica problematica riscului în afaceri, ci, dimpotrivă. Intrând, să zicem, într-un fel în
fondul problemei abordate, facem, de la capul locului, precizarea, că admirăm, venerăm, chiar,

4
pe toţi cei care au scris, mai mult, sau mai puţin, despre managementul riscului în afaceri,
considerând că au făcut un adevărat pionerat în acest domeniu vital al zilelor noastre, fiecare
având o contribuţie
remarcabilă, de luat în seamă, pentru mersul mai departe al lucrurilor, meritând, deci, întreaga
recunoştinţă. Scriind în premieră despre un asemenea domeniu, este firesc ca fiecare să ţină la
creaţia sa, aşa încât a le pune în antiteză opiniile este, credem, cel mai rău lucru care se poate
face, într-un moment în care, strângerea rândurilor acestora, pentru a asigura progresul rapid
necesar în domeniul respectiv, este cea mai înţeleaptă cale. Ca urmare, noi vom prezenta
problemele aşa cum le vedem astăzi şi mai ales în perspectivă, folosindu-ne şi de opiniile lor,
dar fără a le departaja şi nominaliza. Conceptul de risc în afaceri, es te,fires c,prima problemă
care se cere clarificată, delimitările conceptuale fiind indispensabile, determinante, pentru
construcţia ştiinţifică, a managementului riscului în afaceri, în ansamblul său. În legătură cu
stadiul în care ne găsim, fără să absolutizăm, ci doar să provocăm interes în abordare, facem
doar precizarea că până în prezent circulă doar versiuni secvenţiale, de tipul ,,riscul de firmă”,
,, riscul bancar”, ,, riscul de ţară” şi, doar ca excepţii, ca ,, management al riscului în afaceri”.
Lipsa unui asemenea concept,bine conturat şi structurat, a unei lucrări, cu acest titlu, la care am
început să lucrăm noi, cât de cât acceptabile caînceput, mai cu seamă în contextul schimbării,
al globalizării afacerilor şi internaţionalizării firmelor, abordându-se managementul riscului ca
subsistem al managementului general, reprezintă un mare handicap pentru manageri.
Revenind la conceptul de risc, o definiţie de pornire, formulată, ar fi : ,, Riscul este
variabilitatea rezultatelor sub presiunea factorilor de mediu”, definiţie formulată, probabil,
pornindde la realitatea că deciziile se fundamentează, elaborează şi operaţionalizează sub
impactul factorilor de mediu. Dar, această variabilitatenu provine numai din risc, ci şi din
incertitudine, care sunt două concepte distincte şi trebuie, în continuare, abordate ca atare. O
definiţie care se apropie mai mult de cerinţele construcţiei managementului riscului în afaceri,
este formulată astfel: ,, Riscul este o categorie socială, economică sau naturală a cărei origine
se află în incertitudinea care poate sau nu să genereze o pagubă datorită ezitărilor şi
inconsistenţei în luarea deciziei”. Autorul, deşi face o demarcaţie corectă, ştiinţifică, între risc
şi incertitudine, în definiţie, după cum se observă, le combină, motivându-şi opţiunea prin
faptul că ,,riscul şi incertitudinea se întâlnesc combinate în diferite proporţii, iar în realitate
incertitudinea nu poate fi eliminată”.

Conceptul de risc în afaceri şi importanţa lui în managementul Modern

Un prim aspect, se referă la diferenţierea abordării riscurilor în management,


după originea lor. Potrivit acestui criteriu, avem riscuri naturale ( cutremure, inundaţii,
etc.), care vizează managementul în special din punct de vedere al finanţării şiris cu ridatorate
activităţii umane, care sunt cele mai multe, mai diverse, mai sofisticate, mai dificil de cunoscut
şi gestionat, cu consecinţe mai greu cuatificabile, mai greu de
anticipat şi monitorizat, datorită, în primul rând, caracterului imprevizibil al acţiunii
oamenilor, caracterului unic al fiinţei umane. Datorită acestor aspecte, riscurile
respective trebuie să polarizeze corespunzător activitatea managerilor în general şi a
managerilor de risc, în special. Nu este lipsită de importanţă, ci dimpotrivă, realitatea
subliniată de marele nostru poet naţional, Mihai Eminescu, care grupa oamenii în două

5
categorii : unii care caută şi nu găsesc şi alţii care găsesc şi nu sunt mulţumiţi, categorii
care trebuie abordate diferenţiat în managementul riscului în afaceri.
În al doilea rând, aşa cum s-a arătat în prefaţa lucrării, cu cât un lucru este mai important, cu
atât este mai riscant. Ca urmare, activitatea managerilor în general şi a managerilor de risc în
specialtrebuie orientată selectiv, în funcţie de impactul riscului potenţialîn activitatea
organizaţiei pe care o conduc. Stabilirea acestor priorităţi impune, obligatoriu, utilizarea
metodologiei managementului prin excepţie(managementul excepţiilor), în mod deosebit
Legea lui Pareto (Metoda ABC), al căreiconcept a fost amplificat de către Peter Drucker( 1 ) ,
potrivit căruia 90 la sută dinrezultate se datorează doar la 10 la sută din evenimente, cea ce ar
duce la concluzia că
90 la sută din evenimente, mai ales din resurse, produc doar 10 la sută din rezultate.
Acest aspectdevine esenţial în management, în general şi în managementul riscului, în
special.
Extrapolând aceste aspecte, trebuie să remarcăm situaţia de ansamblu în care ne găsim şi
anume, societatea românească, şi nu numai, se află în etapa unor transformări politice,
economice, sociale, culturale care afectează viaţa tuturor, şi, ca urmare, riscul care însoţeşte
aceste transformări ne vizează, într-un fel sau altul, pe toţi. Această realitate impune o cultură a
riscului, în substanţa căreia să regăsim convingerea că arma de apărare împotriva riscului şi
noilor vulnerabilităţi, în general, este cunoaştereaşi managementul riscului, care devin
principala resursă a societăţii viitorului.
Exemplificându-se aceste pericole, într-o publicaţie se prezintă, ca fiind de notorietate,
căderea, pentru numai o oră, a sistemului de calculatoare al Bursei din New York, carea creat,
în iunie 2001, panică şi confuzie la scară mondială, subliniindu-se, între cauze, şi impactul
erorii umane în sistemul informaţional.
Acţiunile criminale, spionajul industrial, terorismul, războiul informatic, privite
în ansamblu, impun, apoi, o cultură de securitate.
Evenimentele care pot afecta afacerea sunt aşa de numeroase şi complexe, încât
identificarea , evaluarea şi gestionarea lor a devenit o provocare majoră şi pentru cei
mai abili şi experimentaţi investitori, pentru că viitorul este, în mare măsură, necunoscut.
Cel mai mare risc, însă, va fi lipsa de voinţă, ori unde aceasta s-ar manifesta.
Vor trebui să predomine abordările bazate pe un management al riscului, adecvat şi
performant.
Echilibrul dintre evitarea riscurilor majore şi valorificarea oportunităţilor , este
considerat calea de aur care trebuie urmată, în care noţiunea de risc este sinonimă cu
aceia de activitate.Se vor diversifica daunele clasice şi vor apare pierderi noi, datorită faptului

spectrul riscului se va extinde. Apoi, distinsul profesor Niţă Dobrotă( 2 ) , abordând riscul şi
incertitudinea în economia modernă,defineşte riscul ca avândgeneza în tensiunea între nevoi şi
resurse,nevoilefiindîntr-o continuă expansiune şi diversificare, iar resursele, mai ales cele care
nu se regenerează,vor fi tot mai rare şi mai scumpe. Ca urmare, după Domnia Sa,
managementul şi
gestiunea riscului reprezintă lupta împotriva rarităţii. Iată, o abordare careimpune
reflecţii profunde pentru manageri şi o organizare specială a managementului riscului în
afaceri.

6
Nevoile, care nu au limite, ba mai mult, potrivit îndrăgitului scriitor Mark
Twein,, civilizaţia industrială a potenţat puternic nevoile umane, apărând numeroase nevoi - de
care nu este nevoie” , nu trebuie să fie comprimate, deoarece, după opinia marelui nostru
savant Nicolae Georgescu Roegen( 3 ) ,, maximizarea satisfacerii nevoilor”, ,,
plăcerea de a trăi”,este o sursă importantă de progres, de creştere economică. Lipsa
de resurse trebuie să fie suplinită de creşterea eficienţei utilizării lor, prinmaximizareautilităţii
şi reducerea eforturilor. Iată, deci, alte opinii care impun o nouă optică asupra managementului
riscului, deoarece un risc considerabil este chiar nesocotirea lor.
Pe de altă parte, managementul riscului în afaceri nu este un scop în sine şi, ca urmare, nu
trebuie construit cu ochii spre trecut, pentru că nu ne păzim de o ameninţare viitoarerepetând
cea ce am mai făcut, cel mai mare risc fiind pierderea unei oportunităţi, celelalte aspecte
rămânând doar de natură tehnică, birocratică . Este denotorietate, sub acest aspect, opinia
aşezată pe hârtie de Victor Hugo, potrivit căruia ,,Există ceva mai puternic decât toate avuţiile
din lume şi anume, o idee căreia ia venittimpul”, realitate care în contextul noii economii
bazate pe cunoaştere, are conotaţii cu totul speciale, în sensul căeste un risc fundamental
ratarea operaţionalizării cunoştinţelor de vârf disponibile, a capitalului de cunoştinţe, a
capitalului intelectual.
Privite din alt unghi de vedere, riscurile derivate din acţiunile umane – se arată
într-o lucrare recentă, foarte frumoasă( 4 ) – fac acum parte din reflecţiile pe care
societatea le face asupra propriilor practici, iar, reflexivitatea, adică acea capacitate pe
care societatea o are de a reflecta asupra propriilor acţiuni în contextul cunoaşterii
ştiinţifice acumulate, este una dintre caracteristicile esenţiale ale modernismului în
faza actuală, aducând în atenţie, pe acest fond, opinia specialistului A. Giddens, potrivit
căruia, reflexivitatea include ideea că riscurile nu sunt parte a fatalităţii sau a
destinului, ci sunt opţiuni pe care fiinţa umană le realizează , cea ce distinge riscul de
pericol, care apare ca un eveniment incontrolabil şi în afara câmpului de acţiune al
individului. Considerăm aceste opinii ca fiind filozofia de esenţă a riscului în afaceri,
filozofie care, în managementul riscului, trebuie să determine o modificare de abordare,
de atitudine, profundă, necesitate care apare, elocvent, dinconsecinţele riscurilor
negestionate ştiinţific, la care ne vom referi într-un subcapitol mai jos. O abordare conceptuală
de sinteză, face profesorul şi demnitarul Mircea Coşea ( 5 ), afirmând că ,, Problematica
riscului rezultă din faptul că trăim într-o civilizaţie a riscului. Apariţia riscului generează crize
ce sunt considerate rupturi în funcţionarea normală a oricărui sistem. Evaluarea riscurilor este o
activitate complexă ce presupune cunoştinţe în domeniul economic, tehnologic, juridic,
sociologic şi politic. Rezultateleevaluării au un grad mare de responsabilitate influenţând
deciziile şi implicit succesul
strategiei adoptate la nivel macro şi micro economic”. ,, Domeniul riscului are rolul de a
stimula creativitatea”.
Riscul valutar se defineste ca probabilitatea de a inregistra pierderi in urma variatiei cursului de
schimb. El exista atata timp cat banca realizeaza operatiuni in monede starine. Pierderile pot fi
inregistrate datorita indexarii unor valori dupa un anumit curs valutar sau datorita modificarii
valorii activelor si pasivelor externe in urma modificarii cursului valutar. Riscul valutar
cuprinde atat operatiunile desfasurate de banca pentru clientuii sai cat si propriile operatiuni. El
este cu atat mai mare cu cat ponderea activelor si pasivelore externe in bilant este mai mare.
In functie de factorii care il determina, riscul valutar prezinta urmatoarele componente:

7
1.riscul de translatare – apare in cazul bancilor cu activitate internationala, care au deschise
subunitati pe teritoriul altor state. Periodic are loc o consolidare a bilantului si rezultatelor la
nivelul centralei bancii, care trebuie sa cuprinda si situatiile subunitatilor din strainatate.
Consolidarea se face in moneda tarii unde este situata centrala si asta presupune o conversie a
valorilor externe exprimate in alte monede. La nivelul centralei bancii se pot inregistra pierderi
in urmatoarele situatii:
• din preluarea pierderilor existente la nivelul subunitatilor din strainatate
• din modificari nefavorabile de curs la conversie
• din diferentele existente intre cele doua tari la nivelul sistemelor de contabilitate si fiscale.
Este posibil ca un profit inregistrat in contabilitatea subunitatii sa se transforme in pierdere
in contabilitatea centralei, in urma translatarii contabile.
2.riscul de tranzactie – apare atunci cand banca desfasoara operatiuni intr-o deviza care isi
modifica cursul. Acest curs creste odata cu volumul operatiunilor in devize si cu instabilitatea
valutara. Intotdeauna, intr-o operatiune supusa riscului de tranzactie daca unul dintre parteneri
a inregistrat o pierdere celalalt a inregistrat un castig.
3.riscul economic – vizeaza modificarea valorii bancii in urma variatiei cursurilor valutare.
Spre deosebire de riscul de tranzactie, acesta se reflecta pe termen lung in toata activitatea
bancii si nu numai in rezultatul unei operatiuni.

Indicatori ai riscului valutar


Aprecierea riscului valutar se poate face in baza urmatorilor doi indicatori:
1.pozitia valutara – se determina comparand activele si pasivele exprimate in moneda straina.
Se calculeaza pentru fiecare moneda in parte.
Spunem ca pozitia valutara este scurta daca pasivele in valuta sunt mai mari decat activele in
valuta. In situatia inversa, cand activele in valuta sunt mai mari decat pasivele in valuta, pozitia
valutara este lunga. Pozitia valutara a bancii induce castiguri sau pierderi in functie de evolutia
cursului valutar. Astfel:
Cursul valutar creste
Cursul valutar scade
Pozitie valutara scurta
pierdere
castig
Pozitie valutara lunga
castig
pierdere
Expunerea bancii la riscul valutar generat de operatiunile intr-o anumita moneda straina este cu
atat mai mare cu cat pozitia valutara pentru acea moneda este mai mare.

2.pozitia valutara globala – se defineste ca fiind soldul net intr-o moneda de referinta al
creantelor in devize fata de pasivele in devize.
Aceasta ia in calcul toate pozitiile valutare individuale oferind o imagine asupra riscului valutar
la nivelul bancii. Pozitia valutara globala este folosita mai mult la raportarea situatiei bancii
catre centrala si mai putin la gestiunea efectiva a riscului valutar. Aceasta pozitie, prin
compensarile de expuneri pentru diferite monede, duce la diminuarea riscului in calcul, dar la
mentinerea lui in fapt.

8
Gestiunea riscului valutar
Gestiunea riscului valutar presupune un efort ce vizeaza reducerea la minim a pierderilor si
valutar. Aceasta se poate realiza pe doua planuri:
1. prin reglementari de limitare a riscului valutar
2. prin politica bancii cu privire la operatiunile in valuta

1.reglementari de limitare a riscului valutar – prin functia sa de centru al politicii valutare,


banca de emisune a creat un cadru legal privind desfasurarea operatiunilor in valuta. Acesta
stabileste reguli privind convertibilitatea monedei nationale, stabilirea cursului valutar,
repatrierea valutei incasata obtinuta in activitati de comert exterior, accesul populatiei la valuta
si norme prudentiale de reducere a riscului valutar. In acest ultim sens, bancile trebuie sa
foloseasca un sistem de evidenta care sa permita inregistrarea imediata a operatiunilor in valuta
si calculul pozitiilor valutare individuale si pozitiei globale. Pozitiile astfel determinate reflecta
expunerea bancii la riscul valutar si trebuie sa se incadreze in limitele maxime stabilite de
autoritatile monetare. In Romania pozitia valutara globala determinata in fiecare zi nu poate
depasii 10 % din fondurile proprii ale bancii. Pentru exercitarea controlului in acest domeniu,
bancile trebuie sa faca raportari saptamanale catre autoritatile monetare.
2.politica bancii de control al riscului valutar – aceasta vizeaza o serie de norme interne ale
bancii si actiuni indreptate catre evitarea sau
diminuarea pierderilor valutare. Aceasta politica imbraca doua forme: neutralizarea pozitiei
valutare si acoperirea riscului valutar.
Neutralizarea pozitiei valutare sau imunizarea bancii la riscul valutar se realizeaza prin
ajustarea periodica a pozitiilor valutare lungi sau scurte. Gestionarea pozitiei valutare se face
pentru fiecare moneda in parte, dar si pentru elemenete de bilant, active si pasive pe termen
scurt si termen lung. O limitare a riscului prin neutralizarea pozitiei valutare implica costuri de
gestiune relativ ridicate si ingradeste libertatea bancii de a specula anumite pozitii deja
existente, atunci cand evolutia cursului incurajeaza astfel de operatiuni.
Acoperirea riscului valitar – reprezinta o modalitate noua de gestionare a riscului
valutar prin utilizarea unor instrumente financiare noi. In prezent este foarte utilizata, datorita
in special dezvoltarii pietei financiare si produselor derivate tranzactionate pe aceste piete.
Astfel, se pot schimba monedele de referinta din operatiunile bancare sau se poate limita
pierderea prin limitarea variatiei cursului de schimb.
Prin operatiunile de swap de devize cei doi participanti contracteaza simultan un credit
si un imprumut in doua devize diferite avand aceiasi valoare nominala. De multe ori swap-ul de
devize se combina cu un swap de dobanzi. O astfel de operatiunea presupune un schimb initial
de capital, schimburi de dobanzi si un schimb final de capital. Se disting trei categorii de
operatiuni de swap de devize:
- swap de devize in care se schimba dobanda fixa intr-o valuta contra unei dobanzi fixe intr-alta
valuta
- swap de devize in care se schimba o dobanda fixa intr-o valuta contra unei dobanzi variabile
intr-o alta valuta
- swap de devize in care se schimba o dobanda variabila intr-o valuta contra unei dobanzi
variabile intr-alta valuta

Astfel, riscul valutar al unei companii implica atat avantaje, cat si dezavantaje obtinute
din cresterea sau scaderea cursului, astfel incat o companie este pozitionata in randul
9
speculatorilor daca riscurile sunt asociate cu o piata financiara.

“Oricine este speculator daca are de pierdut sau de castigat din fluctuatia cursului valutar.
Probabil ca nu realizam, dar companiile, statul, institutiile si chiar si noi, ca persoane fizice
speculam pe cursul de schimb, intrucat suntem afectati sau avantajati de cursul valutar, din
pozitia de utilizatori de servicii de telefonie mobila, prin faptul ca factura este calculata in euro,
iar plata se efectueaza in lei, sau prin faptul ca pretul pe care il platim pentru carburanti este
stabilit in functie de pretul petrolului de pe pietele internationale (Londra)”.

”Daca acceptam riscul valutar si se intampla sa avem avantaje de pe urma lui, trebuie sa ne
asumam si situatia opusa, de a pierde. Exista voci care blameaza riscul valutar doar cand
inregistreaza pierderi, deoarece cursul nu evolueaza in favoarea lor. Dar pana la urma, aceasta
este o reactie nominala.

Una din temele de mare interes care vor fi abordate la conferinta din data de 26 martie se refera
la solutiile oferite companiilor pentru identificarea expunerilor valutare. In gestionarea riscului
valutar, este foarte important sa putem identifica riscul valutar pentru a evita consecintele
rezultate din asumareaacestuia.
Companiile care inregistreaza in prezent pierderi pentru operatiunile anterioare nu mai au
posibilitatea sa apeleze la o solutie, singura metoda de gestionare a riscului valutar este aceea
de a actiona preventiv astfel incat influenta viitoare a cursului valutar sa nu fie vizibila in
rezultatele exercitiuluifinanciar.

“Odata cu aparitia instrumentelor similare „politelor de asigurare” in sistemul economic si


financiar se aplica un concept asemanator vechiului proverb <<Sa-ti faci vara sanie si iarna
caruta>>. Cand iti este bine, sa te gandesti ca lucrurile se pot intoarce impotriva ta”, sustine
Iulian Lupu.

Fiindca problematica riscului valutar este mai actuala ca oricand, in data de 26 martie 2009,
Asociatia Brokerilor organizeaza Conferinta Pietei de Capital cu tema « Cursul Valutar si Criza
economica . Solutii pentru companiile expuse la riscul valutar », la care Wall-Street.ro este
partener media. In cadrul evenimentului vor fi dezbatute subiecte precum riscul valutar si
strategii de transfer ale acestuia folosind instrumentele financiare derivate.

Cum ajuta hedging-ul o companie expusa la risc valutar

Termenul de “hedging” provine din engleza si este folosit in limba romana, cateodata
impropriu, cu sensul de “acoperire a riscului”.

“Trebuie scapat de risc, daca acesta are o conotatie negativa. Am sa asociez riscul cu un gunoi,
care nu trebuie acoperit cu presul, pentru ca astfel nu dispare. Un om gospodar depoziteaza
gunoiul in locurile destinate acestui scop, si de acolo este preluat de firme care se ocupa de
prelucrarea si reciclarea deseurilor. Activitatea acestor firme consta in preluarea gunoiului si,
din aceasta activitate, au profituri consistente. Acest exemplu este valabil si pentru risc. Riscul
nu se acopera, ci se transfera unor firme sau persoane care sunt dispuse sa si-l asume si sa fie

10
speculatori in acte in regula”, a continuat expertul BVB.

Rolul speculatorilor pe pietele de instrumente financiare derivate este tocmai acela de a prelua
riscurile de la hedgeri, in dorinta de a obtine profituri din evolutia pretului.

Astfel, prin intermediul hedging-ului, dorinta de a specula prin deschiderea pozitiilor se


intalneste cu intentia companiilor de a transfera riscul dat de evolutia cursului valutar.

“In Statele Unite, instrumentele derivate sunt considerate ca fiind o industrie, iar instrumentele
derivate se impart in doua mari categorii: instrumente standard – se gasesc la burse, dar
siinstrumente ajustate la nevoi specifice – piata OTC, la ghiseu. Lichiditatea
instrumentelorfinanciare derivate tranzactionate la bursa este creata de speculatori si hedgeri, in
timp ce pentru instrumentele de piata OTC contrapartea este o banca”,

El a constatat ca in ultima perioada foarte multe banci sunt interesate de accesul la sistemul de
tranzactionare al BVB, considerand ca este o miscare facuta de participantii la piata pentru a se
intalni cu posibilii actori din economia reala care vor sa apeleze la operatiuni de hedging.

Riscul investitional

Insa pina si in domeniul deciziilor investitionale apar riscurile, precum si in orice alt domeniu
dupa cum afirma Schumpeter la ineputul secolului al xx-lea.
Agentii economici percep riscul ca pe un rezultat nefavorabil, o probabilitate a pierderii,
atasatã însã unui câstig.În domeniul investitiilor, riscul este acceptat dacã se ompenseazã cu un
câstig aditional ce poate fi anticipat cu o anumitã probabilitate.
In domeniul investiţiilor riscul poate fi definit ca orice situaţie in care nu se cunosc cu
certitudine caracteristicile unui eveniment viitor, dar in care se cunosc cel puţin numărul de
alternative posibile ale valorilor respective şi posibilitatea de apariţie a fiecăreia dintre
ele.Abordarea riscului in investiţii este generată de corelaţia stransa care apare intre investiţie şi
risc in procesul adoptării unei decizii de investiţii. Aceasta corelaţie este determinată de
particularităţile investiţiei.
Exista legături clare intre dimensiunea riscurilor şi cea a caştigurilor aferente unei investiţii: cu
cat sunt mai mari riscurile pe care un investitor şi le asumă, cu atat va fi mai mare caştigul
aşteptat de acesta.Astfel, fiecare investitor incearcă să obţină cel mai ridicat nivel al caştigului
pentru un anumit risc asumat dat sau să suporte cel mai mic risc posibil cu scopul obţinerii unui
caştig determinat.
Avand in vedere că orice activitate este supusă riscului, se poate spune că existenţa inseşi
este o continuă asumare a unor riscuri. Pentru a putea cunoaşte aceste riscuri, o clasificare a lor
este foarte utilă in abordarea riscului.
După tipul activităţii pot fi: riscul investirii reale şi riscul investirii financiare (riscuri
complicate).
Riscurile cu care se confruntă o firmă care investeşte sunt clasificate, in funcţie de
perspectiva din care sunt abordate, in macroriscuri şi microriscuri.
Macroriscurile sunt rezultatul evoluţiei intr-un anumit sens a condiţiilor de mediu de afaceri in
care este localizată investiţia. In categoria macroriscurilor intră totalitatea riscurilor de mediu
11
cum ar fi:
riscul de ţară, riscul de transfer, riscul suveran, riscul politic, riscul de piaţă (market risk)
Microriscurile sunt determinate de factori endogeni, specifici sectorului de activitate, firmei şi
proiectului propriu-zis şi / sau de insuficienta corelare intre particularităţile activităţii şi limitele
impuse de cadrul general al ţării gazdă. In categoria microriscurilor intră majoritatea riscurilor
de firmă şi a riscurilor de proiect:
riscul de implantare, riscul valutar, riscul de dobandă, riscul de preţ, riscurile comerciale,
riscurile legate de personal, riscurile juridice etc.
Riscurile de investiţii in funcţie de nivelul la care se pot manifesta sunt:
1) Riscul de proiect se manifesta prin probabilitatea adoptării de soluţii eronate la
intocmirea proiectului, responsabilitatea fiind cel mai adesea in sarcina proiectantului.
Efectele unui asemenea risc pot fi identificate pe parcursul executării investiţiilor, cu ocazia
recepţiei ori punerii in funcţiune a obiectivelor de investiţii sau, mai grav, chiar pe
parcursul perioadei de exploatare.Inlăturarea unor aspecte ale riscului de proiect presupune
atragerea răspunderii proiectantului.
2) Riscul de firmă (de strategie) este dat de situaţia in care intreaga conduită de afaceri să
devină inadecvată datorită concurentei sau uzurii morale. Poate apare fie datorita unor
factori interni, spre exemplu un management defectuos, fie datorita unor factorilor externi
care produc dezechilibre puternice in funcţionarea firmei. In acest caz se pot avea in vedere
riscul de decontare, riscul datorat partenerului, riscul sistemic, riscul specific.
3) Riscul ramurii sau domeniului de activitate;
4) Risc regional,
5) Riscul de ţară. Acest tip de risc este dat in principal de performantele economice si
stabilitatea politica ale tarii. Este apreciat pe plan mondial de anumite organizaţii şi
publicaţii pe baza unor metodologii. Riscul de ţară poate fi privit şi ca un risc de neplată,
de nerecuperare de nerepatriere a capitalului investit de un investitor străin.

Metode de Evaluare a Riscurilor

Principiile de analiză a riscurilor


Mărimea pierderilor de la influenţa diferitor tipuri de risc este independentă.
Principiile de analiză a riscurilor
Realizarea unui tip de risc nu tot timpul conduce la mărirea sau reducerea probabilităţii de
apariţie a altui tip de risc (cu excepţia situaţiilor de forţă majoră).
Dauna maximă posibilă rezultată din adeverirea unui anumit tip de risc nu trebuie să
depăşească posibilităţile financiare ale firmei
Tipuri de pierderi
Pierderi financiare – reprezintă dauna financiară directă care poate fi adusă firmei în urma
realizării anumitui risc sau a unui grup de riscuri.
Pierderi materiale – reprezintă cheltuieli suplimentare sau pierderi directe ale fondurilor
întreprinderii ce nu au fost prevăzute în planurile dezvoltării firmei aşa ca: utilaj, încăperi,
produse finite, materie primă, energie, combustibil etc.
Tipuri de pierderi
Pierderi de timp – reprezintă un tip de pierderi care sunt condiţionate de utilizarea neraţională a

12
timpului datorită apariţiei anumitor tipuri de risc.
Pierderi sociale – reprezintă pierderile ce sunt legate de aducerea daunei sănătăţii sau vieţii
oamenilor, ca rezultat al utilizării produselor sau serviciilor oferite de firmă.
Tipuri de pierderi
Pierderi de reputaţie – apar în cazul schimbării atitudinii consumatorilor reali sau potenţiali faţă
de produsele fabricate de firmă spre acordarea preferinţelor sale altor producători/prestatori de
servicii
Pierderi ecologice - apar în cazul influenţei negative ale procesului de producţie asupra
mediului înconjurător şi asupra vieţii sau sănătăţii angajaţilor.

METODE DE EVALUARE A RISCURILOR

Există mai multe instrumente şi metodologii pentru evaluarea riscurilor, disponibile pentru a
ajuta firmele şi organizaţiile să evalueze riscurile. Alegerea metodei care va fi utilizată depinde
de condiţiile existente la locul de muncă, de exemplu numărul de angajaţi, tipul activităţilor şi
tipul echipamentului de muncă, caracteristicile specifice ale locului de muncă, substanţele
utilizate şi riscurile specifice pe care le implică această utilizare.

Cele mai des folosite instrumente pentru evaluarea riscurilor sunt listele de verificare, care sunt
utile pentru identificarea pericolelor. Alte tipuri de instrumente pentru evaluarea riscurilor
includ: ghiduri, documente îndrumătoare, manuale, broşuri, chestionare şi „instrumente
interactive” (software interactiv gratuit, inclusiv software care poate fi descărcat pe calculator,
de obicei specific fiecărui sector).

Aceste instrumente pot fi generale sau pentru riscuri sau sectoare specifice

Analiza riscului de trezorerie/lichiditate

Odata cu punerea în functiune, riscul major pentru unproiect este de a intra în imposibilitate de
a-si onoraobligatiile, a-si pla ti datoriile, din lipsa de lichiditati. Aceastastare de obicei este
consecinta unei rentabilitati scazute a activitatii sau a subtilizarii capacitatilor de productie.
Riscul
de trezorerie apare în legatura cu asigurarea lichiditatilornecesare pentru a face fata fluctuatiilor
de activitate. Deaceea înca din faza de pregatire a proiectului este nevoie deo analiza
aprofundata a bila ntului functional previzionat. Încontextul problemei noastre intereseaza trei
concepte de baza ale gestiunii financiare:
- Fondul de rulment net global (FRNG),
- Nevoia de fond de rulment (NFR),
- Trezoreria (T).
Echilibrul financiar al activitatii de exploatare este atins daca exista relatia: FRNG = NFR + T
T> 0 T < 0
a) b) c)
Fond de rulment net global
Nevoia de fond de rulment
13
Fond de rulment net global
Nevoia de fond de rulment
Fond de rulment net global
Nevoia de fond de rulment
a) Un echilibru financiar perfect este atunci când trezoreria este nula (T=0),
b) Daca FRNG > NFR se înregistreaza un echilibruminim, având T>0,
c) Daca FRNG < NFR - o stare de dezechilibrufinanciar (T<0) deci pentru a face fata
obligatiilor
curente întreprinderea va fi nevoita sa apeleze lacredite.
Proiectia situatiei economice a proiectului trebuie saasigure o stare de echilibru financiar data
de relatia:
FRNG > NFR, pentru T > 0.

Fondul de rulment/ capital circulant desemneazaansamblul activului circulant, fiind sursa de


acoperire acheltuielilor ce decurg din activitatea curenta de exploatare.În conceptia
patrimoniala care urmareste exigibilitateaposturilor de activ (lichiditatea), fondul de rulment
reprezinta
excedentul de capitaluri permanente si este tratat caindicator de evaluare a lichiditatii si
solvabilitatii firmei. Practic, se determina ca diferenta (figura 7.8) între resursele permanente/
stabile si activele imobilizate (la valoarea neta).
FRNG = Capitaluri permanente - Active imobilizate

Fond de rulment
Active
imobilizate
(val. neta)
Activ
circulant
Capitaluri
permanente
- capital propriu
- provizioane de
riscuri si
cheltuieli
- credite pe
termen lung
Datorii pe
termen scurt
Sau, se mai poate spune ca FRNG este diferenta întreactivele circulante si datoriile pe termen
scurt.
Din punct de vedere functional, fondul de rulmentreprezinta necesarul de fonduri pentru
acoperirea decalajului dintre resursele si necesitatile exploatarii si poate fi evaluat
normativ pe baza bilantului functional.
Fond de rulment = Resurse stabile (aciclice) –
Angajamente stabile (aciclice)

14
Caracterul ciclic al procesului de productie induce factorii de cauzalitate a fondului de
rulment:
Factorul timp - generat de decalajul financiar întremomentul cumpararii de materii prime,
materiale, altebunuri necesare desfasurarii procesului de productie simomentul încasarii
contravalorii produselor fabricate,vândute clientilor.cumparari de bunuri vânzare pro duse
finite
Stocaj Credit client
Credit furnizor Nevoia de fond de rulment
Reglem. plati furnizor Reglementare încasari client Decalajul financiar – nevoia de fond de
rulment apareca diferenta între momentul stingerii obligatiilor lafurnizor si cel al încasarii
contravalorii marfurilor de laclient. In conditiile unui proces repetitiv, ciclic acestdecalaj se
permanentizeaza fapt ce conduce laposibilitatea estimarii cu un grad ridicat de certitudinea
nevoi de fond de rulment
Factor volum - nivelul activitatii de exploatare care semasoara prin cifra de afaceri neta (fara
TVA). Cu câtcifra de afaceri este mai mare cu atât este necesar unvolum sporit al nevoii de
fond de rulment. Dacaconditiile de exploatare ramân constante, exista oproportionalitate între
cresterea cifrei de afaceri sinevoia de fond de rulment. In modelul normativ seconsidera cifra
de afa ceri repartizata regulat pe ancomercial (360 zile).
· Factor pret – structura costurilor în raport cu cifra deafaceri neta. La o cifra de afaceri egala,
mentinândconditiile de exploatare modificarea NFR este
determinata de nivelul costurilor.
Modificari ale strategiei de activitate: în politica deaprovizionare, de stocaj, de comercializare,
etc.
Previziunea nevoii de fond de rulment înseamnastabilirea fondului de rulment normativ
exprimat în zile cifrade afaceri neta (NFRz). Exprimarea în unitati valorice se facepe baza
relatiei:
NFR = NFRz ·
360
CA net
De pilda, pentru necesarul de materii prime calculelese deruleaza astfel:
NFRz =
Cifra afaceri neta
Cost achizitie
360
Cost achiz .
Stoc mediu
Avantajul acestei metode de calcul este dat de faptulca necesarul exprimat în zile are de obicei
caracter normativ,fiind deci predeterminat.Previzionarea necesarului de fond de rulment este
un
proces interfazic, înainte si dupa finantare, care are în vedereelemente legate de mediu (creante
si datorii pe termenscurt) si de procesul de productie, stocuri.Este un calcul estimativ mediu
care va exprima otendinta pe o anumita perioada, bazat pe constanta rotatieisi regularitatii
fluxului de productie. Fata de aceasta tendintafluxul real poate avea o anumita abatere.
Valoare
Fond de rulment normativ

15
Nevoia de fond de rulment
Figura 7.10
Exemplu
Specificatie luna 1 luna 2 luna 3 luna 4 luna 5 luna 6
Rata de variatie a vânzarilor
Valoarea vâzarilor (CA neta)
Nevoia de fond de rulement
- variabila
- fixa
Fond de rulement (FRNG)
Trezoreria (T)
Variatia trezoreriei
Variatia vânzarilor
Constatam ca, toate cresterile de activitate absoarbetrezoreria, iar dimin uarile elibereaza
trezorerie, în situatiaunei activitati cu beneficii. În situatia unei activitati cupierderi, situatia va
fi inversa. Acesta este un paradoxcunoscut de specialisti precum ca; scaderea rezultatului
conduce la ameliorarea trezoreriei, iar cresterea rezultatuluideterioreaza trezoreria.
Si din exemplul anterior constatam ca fluctuatia deactivitate conduce la variatia trezoreriei,
ceea ce poate saoblige la prelevari din trezorerie, cu consecinte mergândpâna la obligatia de
negociere a descoperirii de resurse sichiar punerea în lichidare sau ruptura de stoc cu pierderi
deprofit daca antreneaza reducerea vânzarilor.
Costul riscului este cu atât mai important cu cât fondulde rulment normativ este mai scazut,
stare în care se vaînregistra o îndatorare marginala permanenta. Solutia ar fi dea supraevalua
fondul de rulment normativ (o nevoie de fondde rulment mai mare). Dar aceasta ridica
problema costului
de oportunitate a utilizarii marginale a fondurilor indisponibileprin blocarea lor pentru
cresterea finantarii imobilizarilor.
Aceasta ne conduce la posibilitatea stabilirii unui nivel optimal NFR prin studiul corelativ al
functiilor costului de risc sicostului NFR.
Analiza riscului de rentabilitate: analiza de senzitivitate

Analiza riscului de rentabilitate se pune în termeniiasigurarii unei rentabilitati minimale pentru


proiect, în functiede care se va adopta si rata de actualizare. Este un studiu ce
are în vedere toata durata de viata a proiectului si esteindependent de forma de finantare
adoptata. Analiza risculuide rentabilitate are doua etape:
· analiza de sensibilitate care pune în evidenta variabilelecele mai sensibile în raport cu
obiectivele proiectului,
· evaluarea riscului de rentabilitate prin multiple metodeunele specifice pr profilul riscului unui
proiect.
Analiza de senzitivitate are ca scop evidentiereavariabilelor cheie care au influenta
semnificativa asuprafinalitatilor asteptate, exprimate prin criterii de eficienta(valoare adaugata,
profit net, rata de rentabilitate interna).
Intr-o prima faza se va cauta raspuns la întrebarea: lacare variabila proiectul este cel mai
sensibil? Este indicat caanaliza sa se faca în raport cu acele variabile cruciale pentruagentul

16
economic promotor al proiectului, cum ar fi: ratainflatiei, rata de schimb valutar, indicele
preturilor la materii
prime, produse, s.a., durata de executie, etc.
Un proiect va fi considerat riscant daca se constata caindicatorii sai de eficienta sufera
modificari semnificative înraport cu schimbarile previzionate ale variabilelor luate încalcul. In
aceasta situatie directorul/seful de proiect va facepropuneri de masuri de contracarare a
efectelor negative,urmând ca managementul general sa stabileasca traseulstrategic de urmat.
Între aceste masuri se pot enumera:
În cazul cheltuielilor de investitii, este posibilacorectarea fiecarui capitol de cheltuieli cu o cota
de
“neprevazute”, care au ca destinatie:
a) rezerve pentru modificari fizice (modificareacantitatilor de resurse, aparitia de noi capitole
de
cheltuieli, etc.),
b) rezerve pentru modificari de preturi care pot fi generate de:
- fluctuatia relativa a preturilor în perioada analizata,
- efectul inflatiei.
Trebuie avut în vedere ca, existenta acestor“neprevazute” poate avea uneori un efect
demobilizator înprocesul de evaluare a costurilor proiectului de investitii,reducând interesul
pentru stabilirea exacta a marimii fiecareicategorii de costuri. De aceea, se impune ca la
fiecarecapitol, sa se dea explicatii clare cu privire la destinatia si modul de calcul a rezervei.
Pentru perioada de viata a proiectului, efectul inflatieipoate fi luat în calcul prin includerea unei
cote estimate înrata de actualizare folosita la calculele de eficienta.Daca proiectul apartine unui
domeniu dinamic, pedurata sa de viata se pot prevedea cheltuieli de înlocuire a unor
componente tehnice, fapt ce se va reflecta în proiectiafluxului de trezorerie.
Deasemenea, se recomanda estimarea valoriireziduale, ca venit în ultimul an de viata a
proiectului.
Stabilirea ei trebuie sa se faca în functie de specificul fiecareicategorii de cheltuieli:
echipamente de lucru, cladiri, terenuri,s.a.

Calculele de risc se pot face prin diverse metode :

1. Metode empirice, cele mai pragmatice dar si celemai grosiere – de pilda evaluarea
indicatorilor de eficienta curate de actualizare cu sau fara rata de risc, analiza deimpact. Se pot
stabili aprioric anumite grade de risc, depilda:
- proiecte putin riscante – pentru o rata de risc de 5%,
- proiecte riscante - pentru o rata de risc de 8%,
- proiecte foarte riscante – pentru o rata de risc de peste
10%.
Toata atentia va fi îndreptata în a pozitiona proiectul într-oastfel de scara. Se poate proceda
astfel:
a) prin analiza de sensibilitate se stabilesc variabilele

17
b) pentru fiecare variabila în parte se pune în evidentavariatia relativa pe clase de risc, de pilda:
variatia lamodificarea pretului de cumpara re a materiilor prime de bazaîncadrata în clasele de
risc de mai sus;
c) se studiaza pentru fiecare variabila în parte variatiacea mai plauzibila, în varianta pesimista.
De exemplu, modificarea pretului de cumparare a materiilorprime cu 25% conduce la o
modificare a RIR cu 6%, iar omodificare de 10% conduce la o reducere a RIR cu 2%.
Din analiza unor date referitoare la situatii anterioare s-aconstatat o modificare de 20%, deci
proiectul se înscrie îngrupa doi de risc. Se procedeaza astfel secvential cu fiecarevariabila.
Influenta conjugata se poate examina prin metode specifice de analiza în univers probabilistic.

2. Metode de analiza în univers probabilistic,


mai precise, bazate pe metoda Monte-Carlo. Pasii principalide aplicare a metodei Monte-Carlo
sunt urmatorii:
a) Alegerea variabilelor semnificative pe baza unuistudiu de sensibilitate si ierarhizarea lor
pentru a
evita studul unor variabile cu fluctuatii sauinfluenta neglijabila,
b) Stabilirea legii de variatie, corespunzator careia sevor folosi mai departe metode specifice de
analiza.
Pentru aceasta se propun mai multe procedee:
- stabilirea unei liste de valori la care se asociaza oprobabilitate obiectiva sau subiectiva de
realizare. Existapericolul de a nu da raspunsuri pertinente (echiprobabilitate),
- pentru fiecare variabila se face referire la o lege deprobabilitate precizând valorile sale
caracteristice; medie,ecart-tip), alegerea având la baza studiul al unor seriistatistice.
c) Simularea functionarii proiectului, prin alegerea laîntâmplare de valori diferite pentru
variabile,
respectând legea de variatie aleasa. Se obtin astfeldiferite valori ale indicatorilor, criterii ce vor
fi
analizate pe baza unor parametri specifici:
speranta matematica (rezultatul mediu), ecartul –tip, valoare modala (valoarea cea mai
probabila,
etc.). Aceasta metoda permite o corelatie directaîntre rentabilitate si risc prin intermediul
probabilitatilor asociate fiecarui nivel al rezultatuluicare formeaza profilul riscului.
Riscul de rentabilitate si criteriile de performanta :
1. Criteriul speranta - varianta (criteriul Markovitz)este ce l mai cunoscut în studiile de sinteza
a rentabilitatii siriscului. El consta în a diminua rata interna de rentabilitate cusuma ecartului
tip ponderat cu un coeficient de importanta acordat riscului:
M = E(R) - m x s(R),
în care: E(R) - speranta matematica (RIR mediu),
m - coeficient de aversiune fata de risc,
s(R) - ecartul – tip al RIR.

Analiza riscului financiar

În cadrul proiectului decizia financiara are doua câmpuri de aplicatie:


· asigurarea surselor de finantare, si

18
· asigurarea capacitatii de rambursare a datoriilor contractate cu ocazia realizarii si exploatarii
sale.
Problema surselor de finantare are un caracterantefactum si rezolvarea sa este asigurata daca
proiectuleste prezentat într-o maniera atractiva detinatorilor decapitaluri. Dar pe acestia îi
intereseaza, în primul rând,recuperarea sumelor investite si apoi posibilitatea de a obtine o
“recompensa financiara” pe masura efortului facut.

Riscul financiar consta tocmai în pericolul ca, dinanumite cauze, datorita unor conjuncturi
nefavorabile, sa seintre în insolvabilitate, crescând gradul de îndatorare fata definantatori.
Daca întreprinderea nu are datorii, întregul sau profitdin exploatare se va transfera în profitul
net si, deci, riscul arfi minim. Daca însa gradul de îndatorare este ridicat, si îngeneral factorii
de risc sunt independenti de managementulîntreprinderii, atunci rata riscului este ridicata.
Fie ca este vorba de punerea la punct a unei metodede selectare a activelor mai putin riscante,
de alegere a unuiactiv financiar sau de a face investitii pe piata financiara,ideea este aceiasi:
plasamentele se judeca în functie de risc,iar investitorul accepta plasamente riscante
dacaremunerarea compensatorie este pe masura. Aceasta este defapt “prima de risc” a unui
activ financiar. Prima problemacare se pune este de a determina marimea acestei prim e.Prima
de risc (Pr) este diferenta dintre rentabilitateasperata a investitiei sau plasamentului (mI) si
rentabilitateaplasamentului fara risc (rf).
Rentabilitatea sperata este nivelul minim acceptat derentabilitate a unui plasament, fiind
aproximativ identica curata de actualizare (a):
Pr = mI – rf, iar: mI = a = rf + Pr
Prima de risc pentru un titlu, ca si în cazul proiectului,corespunde unei rentabilitati
suplimentare pretinse deinvestitor pentru a finanta un proiect sau a cumpara un titlu.
Estimarea sa trebuie sa se faca prin aprecierea risculuiactivului în raport cu riscul de pe piata
financiara,
Pr = cv (mm – rf),
în care: (mm – rf) – prima de risc de piata ce ofera informatiiasupra cursului pietei în raport cu
valorile fara risc,Admitând ideea ca piata este ca un portofoliudeterminat de titluri
reprezentative se vor lua înconsiderare doua riscuri: titlul în raport cu portofoliulsi portofoliul
în raport cu piata.
Cv – coeficient de volatilitate a titlului ce exprimacomportamentul titlului în raport cu piata,
aratând caacesta este sau nu mai riscant decât piata .
Prima de risc de piata se calculeaza în raport cu rentabilitatea bonurilor de trezorerie astfel:
(mm – rf) = (Rp Rf )
Estimarea se face pe termene scurte asupra valorilorintrinseci. În cazul proiectelor se va lucra
pe valorileprevizionate si pe durata de viata a acestora.Trebuie sa facem câteva precizari: un
activ financiarse caracterizeaza prin risc de fluctuatie a valorii sale, carepoate fi estimat prin
ecartul tip al rentabilitatii sale pe operioada data. Acest risc are doua componente:risc
sistematic/riscul de piata ce poate fi explicat prin evolutiapietei, risc specific titlului care are un
caracter rezidual.
Riscul titlului este functie liniara de riscul pietei:
Rih = aih + cvi Rph +frh
în care: aih – ordonata la origine care exprima variatiacursului în absenta influentei pietei,
frI – factor rezidual care cuantifica un risc specificinexplicabil prin piata,

19
Cv I – coeficient de volatilitate si exprima gradul de dependenta a titlului în raport cu piata.
Daca este supraunitar (cvh >1) înseamna ca titlul are ovariatie mai mare decât a pietei. El este
o masura a risculuisistematic de piata si, ca atare, daca cvh = 1 înseamnadependenta totala, iar
riscul specific este nul.

DIFERENŢIERI ÎNTRE RISC-INCERTITUDINE ŞI RISC-PROBABILITATE ÎN


IDENTIFICAREA ŞI ASUMAREA RISCURILOR

Diferenţieri risc-incertitudine şi risc-probabilitate

Remarcând interferenţa unor noţiuni aparent sinonime ca risc, incertitudineşi


probabilitate, trebuie precizat că ele apelează unele la altele, pentru a se defini, dar există o
serie de diferenţe între ele, numitorul comun fiind nedeterminarea.

Noţiunea de nedeterminare a ipotezelor şi rezultatelor este conţinută în toate definiţiile


riscului. Dacă există risc, atunci există cel puţin două rezultate posibile. Întotdeauna cel puţin
unul din rezultatele posibile este nedorit. Aceasta poate fi pierdere, în sens general acceptat,
sau poate fi un câştig mai mic decât câştigul posibil (dorit).

Diferenţa dintre câştigul cel mai bun care ar fi putut fi obţinut din varianta cea mai bună
şi varianta curentă este cunoscută sub denumirea de oportunitate.

În principiu, incertitudinea se referă la o stare mentală caracterizată de îndoială,


datorită unei lipse de cunoaştere despre ce se va întâmpla, sau nu, în viitor. Există riscul – ca o
combinaţie de circumstanţe în care există şanse de a pierde – să creeze o incertitudine pentru
persoanele care conştientizează riscul existent.

Chiar dacă se învârt una în jurul alteia, aceste noţiuni trebuie diferenţiate. În tabelul 1
sunt sintetizate diferenţele dintre risc şi incertitudine.

Tabelul 1

Diferenţe dintre risc şi incertitudine:

Riscul Incertitudinea (spre deosebire de risc)


Este descrisă situaţia în care decidentul nu
Se pot face anumite
poate identifica toate sau chiar nici unul
anticipări ale
dintre evenimentele posibile a se produce
evenimentelor ce se pot
şi cu atât mai puţin de a se putea estima
produce şi ale
probabilitatea producerii lor, având
probabilităţii asociate
semnificaţia matematică de variabilă
producerii lor.
incomplet definită.
O condiţie în care există
În definirea incertitudinii, un singur lucru
posibilitatea unei
este cert: „nimic nu este sigur sau
modificări nedorite a
previzibil”.
unui rezultat dorit care
20
este aşteptat sau sperat.
O situaţie este incertă atunci când decizia
Incertitudine ce trebuie luată dar nu se cunosc suficient sau
afectează rezultatul. deloc evoluţia ulterioară a evenimentelor
precum şi probabilităţile aferente.
Combinaţie de Stare mentală opusă certitudinii, fiind o
circumstanţe în care sunt simplă reacţie la absenţa de cunoştinţe
posibilităţi de a pierde. privind viitorul.
Creează incertitudine
Stare de nesiguranţă, caracterizată de
pentru o parte din per-
îndoială, datorită lipsei de cunoaştere a ce se
soane când riscul este
va întâmpla sau nu în viitor.
conştientizat.
O acţiune este incertă, când este posibilă
Dacă riscul este sau nu
obţinerea mai multor rezultate, fără să se
recunoscut, acest lucru
cunoască probabilitatea de apariţie a unuia
nu modifică existenţa sa.
sau a altuia dintre ele.

Aşa cum s-a mai spus, riscul şi incertitudinea se întâlnesc combinate în diferite
proporţii, dar incertitudinea nu poate fi eliminată definitiv, oricât de completă ar fi gestionarea
riscului. Oricând pot să apară situaţii şi interdependenţe care nu au fost luate iniţial în
considerare. Astfel de evenimente imprevizibile pot provoca abateri care să schimbe
fundamental configuraţia datelor. Incertitudinea devine o potenţială sursă de risc, atunci când
decurge dintr-o informare incompletă sau din apelarea la surse adesea incompatibile cu situaţia
reală din întreprindere sau de pe piaţa concurenţială.

La fel, nu se poate confunda riscul cu probabilitatea materializării sale. În tabelul 2 sunt


sintetizate diferenţele dintre aceste două noţiuni, care sunt complementare, dar nu identice. Mai
precis, în metodele moderne de gestionare a riscului se apelează la instrumentele matematice
ale teoriei probabilităţilor, dar trebuie spus, de la început, că acestea nu rezolvă toate aspectele
riscului. Orice tratare, oricât de sofisticată, a acestor aspecte lasă loc unui anumit grad de
incertitudine. Ne găsim, întotdeauna, cum spunea A.C. Martinet, în situaţia de a rezolva un
sistem cu mai multe necunoscute decât numărul de ecuaţii, cu necazurile unui sistem
nedeterminat sau, mai grav uneori, incompatibil cu spaţiul în care îşi desfăşoară întreprinderea
activitatea sa.

Tabelul 2

Diferenţe între risc şi probabilitate:

Riscul Probabilitatea ( spre deosebire de risc)


O caracteristică specifică Ne indică în ce măsură este posibilă producerea
întregii distribuţii de unui anumit eveniment în condiţii bine
probabilităţi determinate.

21
Se asociază cu o probabilitate
de apariţie a unor evenimente
nedorite. Cu cât consecinţele Pentru fiecare eveniment există o anumită
sunt mai nedorite cu atât mai probabilitate de apariţie.
riscantă este decizia ce a fost
adoptată.
Metodele esenţiale de
măsurare a riscului sunt cele
cu ajutorul teoriei Caracterul sau însuşirea a ceea ce este probabil
probabilităţilor, potrivit părerii
agenţilor economici.
Riscul obiectiv inerent oricărei
acţiuni caracterizate prin
Probabilitatea obiectivă se bazează pe evidenţa
variabilitatea rezultatelor
istorică a datelor statistice.
probabile este o variabilă
independentă de individ.
Probabilitatea subiectivă şi respectiv aprecierea
subiectivă a riscului poartă amprenta personalităţii
Riscul subiectiv este o
fiecărui individ, reflectând mentalităţile,
estimare a riscului obiectiv şi
obiceiurile şi măsura în care acestea se bazează pe
depinde de individ.
intuiţie sau dimpotrivă, pe observaţii minuţioase
pentru luarea deciziilor.

Gradul de manifestare a riscului.

Nu toate deciziile care stau în faţa întreprinzătorilor comportă acelaşi grad de


incertitudine, respectiv de risc. Din nefericire, gradul de risc creşte odată cu importanţa
deciziilor, mai ales că informaţiile disponibile nu sunt, în majoritatea cazurilor, proporţionale
cu amplitudinea hotărârilor de adoptat. Aceasta l-a făcut pe A.C. Martinet să remarce că în ceea
ce priveşte corelaţia nivelul deciziilor – volumul şi natura informaţiilor apare un paradox : “Cu
cât decizia de luat este mai importantă, cu atât cantitatea şi calitatea informaţiei disponibile
este mai puţin suficientă. Ţinând seama de numărul foarte mare de variabile ce intră în joc o
decizie strategică se ia, cel mai adesea, în situaţia în care informaţia este parţială, globală şi
incertă. În consecinţă, orice decizie strategică, chiar bine pregătită, comportă – în mod
ineluctabil – o certă doză de risc”.

Este evident că se poate aprecia, intuitiv, că riscul este mai mare în anumite situaţii
decât în altele. Acest lucru ne sugerează că riscul poate fi măsurat şi permite o apreciere
cantitativă a situaţiei când o alternativă implică:

„Mai mult risc „ faţă de alta ” Mai puţin riscantă”.

22
Gradul de incertitudine al unei afaceri este dat de acele riscuri care nu pot fi identificate
la un moment dat, în timp ce gradul de risc este dat de riscurile identificate – figura 1.

Atunci, probabilitatea este măsura definită pe un câmp de evenimente având valori


numerice cuprinse între zero şi unu (valoarea 1 corespunzând cu probabilitatea evenimentului
sigur, iar 0 cu probabilitatea evenimentului imposibil). Dacă probabilitatea de a pierde este 1,
nu există nici o şansă ca să se producă un rezultat favorabil. Similar, dacă probabilitatea de a
pierde este 0, nu există nici o posibilitate de a pierde şi deci nu există nici un risc. (În logica
fuzzy există o mulţime de posibilităţi de a nuanţa situaţiile intermediare din acest interval [0,1];
de aceea, această metodă este foarte mult folosită în cercetarea operaţională a situaţiilor
incerte).

Cele de mai sus permit, prin intermediul noţiunilor de risc şi – implicit – pierdere,
realizarea unei distincţii clare între primejdie şi hazard (figura 2). Fără a delimita clar lucrurile,
apelarea – din nou – la dicţionar se dovedeşte, totuşi utilă : Prin ‚primejdie” se înţelege o
„situaţie (stare) în care un pericol ameninţă existenţa cuiva, sau a unui bun material”, sau
chiar „pericol, risc”. Noţiunii de „hazard” i se atribuie sensurile : „cauză imprevizibilă şi,
adesea, personificată, atribuită unor evenimente fortuite sau inexplicabile” sau „eveniment
neprevăzut,în care nu intervin nici calcule, nici abilităţi”. În figura amintită riscul este situat
între primejdie şi hazard, permiţând realizarea unei distincţii clare între cele două sintagme.
Dar, pe de altă parte, observând că este posibil ca ceva să fie atât primejdie cât şi hazard, putem
trage concluzia că riscul acoperă ambele domenii, într-o anumită proporţie. Aşa cum se arată,
este necesar să se identifice riscurile, să se determine nivelul acceptabil pentru firmă al riscului
şi să se stabilească modul de gestionare (tratare) al acestuia. Încercarea de a elimina complet
riscurile nu este productivă; în orice caz ea pune firma într-o poziţie de inferioritate faţă de
concurenţă, care poate câştiga poziţii privilegiate pe piaţă tocmai prin asumarea unor riscuri
controlabile.

Este posibil ca ceva să fie atât primejdie cât şi hazard

23
Fig. 2. Riscul între primejdie şi hazard

Nu trebuie confundate riscurile cu speculaţiile financiare; acestea din urmă antrenează


practici de cele mai multe ori lipsite de onestitate, cu implicarea unor intermediari plătiţi pentru
a face un anumit joc de interese, sau chiar a unor grupuri de interese ascunse, cel mai adesea, în
spatele unor afaceri aparent respectabile sau activităţi bursiere şi, nu în ultimul rând, unor
influenţe politice. Ca exemplu de speculaţii financiare, cu implicarea unor mijloace media, se
pot da tranzacţiile lui George Soros din Marea Britanie, cu 10 ani în urmă, care a devalizat
banca Angliei cu peste 2 miliarde de lire sterline. Cât despre implicarea politicului în speculaţii
dubioase, nu mai trebuie să mergem atât de departe, pentru că ceea ce se întâmplă în mod
frecvent în România este deosebit de concludent.

Este foarte important să introducem şi noţiunile de magnitudinea riscului şi gradul de


accesibilitate al acestuia. Evident, cele două noţiuni sunt antagoniste : cu cât gradul de
manifestare al riscului este mai mare, gradul său de accesibilitate este mai mic. Desigur,
aceasta reprezintă o atitudine normală în percepţia şi gestionarea riscurilor. Există, aşa cum se
va vedea în continuare, diferite tipuri de manageri, unii dintre aceştia dispuşi să accepte riscuri
majore fără a se baza pe un suport informatic sau o pregătire de specialitate în domeniul
abordat la un nivel cel puţin acceptabil.

Pe de altă parte, aşa cum s-a mai afirmat, trăim într-o lume a riscului şi nu se poate
progresa fără asumarea acestuia, dacă este posibil în mod cât mai chibzuit şi în baza unor date
şi studii de prognoză întocmite de un corp de specialişti. In cele ce urmează se va analiza un

24
mod de comportament considerat normal, cu judecăţi fundamentate pe un set de informaţii bine
sortate şi clasificate de către manageri cu o pregătire temeinică în sfera lor de acţiune.

Pentru un nivel normal (acceptabil) de risc corespunde un nivel de inacţiune din


punctul de vedere al accesibilităţii riscului. Peste acest nivel, gradul de accesibilitate scade,
deoarece riscul creşte şi firma îl poate accepta doar dacă planifică alternative strategice de
diminuare al acestuia, în vederea ameliorării nivelului de risc. Deasupra nivelului de acţiune,
nivelul riscului este foarte ridicat, fiind recomandabilă evitarea acestuia. În figura 3 se încearcă
o reprezentare intuitivă între magnitudinea riscului, corespunzând săgeţii verticale cu orientare
în sus, şi gradul de acceptabilitate al acestuia reprezentată prin săgeata verticală orientată
invers. Se atrage atenţia că nu există un nivel de acceptabilitate unic, amplitudinea sa
depinzând de condiţiile concrete ale fiecărei firme şi de atitudinea managerului faţă de risc.

Desigur, nu se pot cuantifica valoric aceste nivele pentru orice tip de firmă. Ceea ce se
poate afirma însă, cu certitudine, este faptul că - înainte de a începe orice activitate – se impune
o identificare, o evaluare şi o reducere/eliminare a riscurilor pe cât posibil, accept doar acele
riscuri care nu afectează decât în mică măsura activitatea firmei. Insuficienta cunoaştere a
riscurilor potenţiale, evaluarea lor greşită şi, mai ales, lipsa unor mijloace de protecţie adecvate
vor afecta în mod direct rezultatul final al activităţii desfăşurate.

Cele mai multe riscuri pot fi identificate, însă firma îşi va asuma numai o parte dintre
acestea, în sensul că le va trata cu deosebită atenţie. Rămâne însă o categorie de riscuri
identificate, pe care firma le va exclude în mod voluntar din analiză (în general acestea sunt
riscuri minore). Evident că vor exista şi riscuri neidentificate, excluse involuntar din analiză.
Din modul de punere a problemei rezultă, totuşi, un grad ridicat de reflexivitate şi de
relativitate în chestiunea asumării diferitelor categorii de riscuri. În primul rând este discutabilă
departajarea între riscuri identificate şi neidentificate (sunt atâtea pericole care trec pe la noi
sau ne înconjoară, fără să le sesizăm), dar mai cu seamă ar trebui modalitatea de apărare
împotriva unor riscuri neidentificate, fie ele minore sau majore.

Este foarte important pentru activitatea viitoare a firmei ca în categoria riscurilor


neidentificate să nu rămână niciun risc major, care ar putea avea efecte distructive.

25
Fig. 3. Relaţia dintre magnitudinea riscului şi gradul de acceptabilitate

Concluzii :

Riscul reprezintă acel eveniment aleator care aduce prejudicii resurselor tehnice,
umane, financiare sau de viaţă ale unei organizaţii, împiedecând-o să-şi atingă obiectivele pa
care şi le-a stabilit

Pentru o cât mai bună fundamentare a deciziilor de diminuare a riscurilor şi de


reducere a numărului de necunoscute cu care se operează, se impune o optimizare a cantităţii şi
calităţii informaţiilor de piaţă, pentru a se putea realiza o „conversie” a „incertitudinii” în

26
„risc” şi a-l trata în consecinţă pe acesta, apelând la mai multe opţiuni : evitare, minimizare,
reţinere, transfer, împărţire.

Strategia privind riscul operational

De cele mai multe ori sistemul managementului de risc pentru riscurile operationale si celelalte
sisteme de management de risc ale riscurilor de credit, de piata, de lichiditate si strategice, se
intrepatrund. Totusi, trebuie identificate sistemele folosite in administrarea riscurilor
operationale, chiar daca acestea au si alte scopuri.

Printre altele, poate cuprinde:

 analiza profilului de risc operational, inclusiv efectele pe care riscurile operationale le


pot avea asupra companiei, atentie deosebita fiind acordata acelora care au un efect
negativ asupra calitatii serviciilor catre clienti.
 riscurile operationale pe care compania este/nu este pregatita sa le accepte, inclusiv
toleranta anumitor riscuri operationale specifice.
 modul in care compania intentioneaza sa identifice, sa evalueze, sa monitorizeze si sa
controleze riscurile sale operationale, inclusiv o recapitulare a proceselor, sistemelor si
personalului care sunt folosite (vezi mai sus).
 daca se doreste, se poate face o descriere asupra modului in care riscul operational este
incorporat in metodologia de stabilire a nivelului capitalului intern necesar corectarii
unor astfel de riscuri.

Identificarea riscurilor

Pentru a intelege profilul propriu de risc operational, o companie ar trebui sa inceapa prin
identificarea cat mai multor tipuri de riscuri operationale la care este expusa. Printre altele
(vezi Tabelul nr. 1), se poate porni de la:

o atributele si caracteristicile clientilor ce formeaza portofoliul companiei


o produsele de asigurare si activitatile legate de acestea (designul, implementarea si
procesele folosite pe tot parcursul ciclului operativ)
o surse de clientela
o canalele de distributie
o complexitatea si volumul tranzactiilor
o constientizarea, comportamentul si atitudinea fata de risc
o practica managementului resurselor umane
o mediul de afaceri, inclusiv factorii politici, juridici, socio-demografici, tehnologici si
economici
o competitia
o structura pietei

Pot exista situatii in care compania poate fi expusa la riscuri operationale care nu au prezentat
relevanta in strategia sau planul de afaceri general (aferente unui produs de asigurare sau
activitati). De aceea, este necesar in a se stabili gradul de detaliere pana la care identificarea
27
riscurilor va avea loc, punand accent pe gestionarea acelor riscuri care sunt specifice structurii
sale.

Evaluarea (estimarea) riscurilor

Riscurile operationale trebuie in mod constant evaluate pentru a intelege efectele expunerilor la
aceste riscuri. Printre altele, acestea pot cuprinde:

(1) pierderile operationale concrete care au existat in companie sau evenimente care ar fi putut
provoca pierderi, dar care au fost evitate din diverse motive: sansa, interese personale sau chiar
gesturi de bunavoita din partea unei terte parti;
(2) evaluarea riscurilor esentiale, caracteristicile operatiunilor de asigurare si eficienta
metodelor de control folosite pentru a reduce aceste riscuri (auto-evaluari, scenarii limita si
teste de senzitivitate);
(3) alte semnale(surse) ce pot indica riscuri operationale pot fi: nemultumirile clientilor,
volumele mari de date procesate, migratia personalului, incapacitatea sau fragmentarea
sistemelor, gradul mare de interventie manuala in sistemul IT;
(4) raportarea externa a pierderilor si expunerilor la riscurile operationale;
(5) modificarile aparute in mediul de afaceri;

Asa cum este mentionat si mai sus, trebuie facuta distinctia intre pierderile operationale
anticipate (asteptate) si cele neasteptate.

Desi estimarile se pot face atat calitativ, cat si cantitativ, este posibil ca pentru unele tipuri de
riscuri operationale masurarea cantitativa sa nu fie potrivita, desi, in prezent, aceste metode
sunt in continua dezvoltare si dezbatere (de exemplu se poate folosi abordarea cantitativa in
definirea gradului de toleranta, stabilirea limitelor, masurarea si monitorizarea pierderilor
operationale, in timp ce abordarea calitativa este mult mai potrivita daca se doreste estimarea
pierderilor neasteptate). Estimarile relative sub forma celor prezentate in Tabelul nr. 2 pot fi
mult mai potrivite pentru a intelege expunerea la aceste riscuri. Atunci cand nu este posibila
evaluarea anumitor riscuri operationale cu instrumentele actuale, pot fi folosite noi tehnici
calitative si cantitative, mai complexe, pe masura ce apar.

Monitorizarea riscurilor

Presupune:

 raportarea regulata catre nivele de management corespunzatoare a:


o o expunerilor operationale.
o o evenimentelor nefavorabile ce au avut ca rezultat pierderi.
o o deviatiile (permise) de la strategia de risc aprobata.
 initierea administrarii exceptiilor (deviatiilor) de la strategia de risc
o o deviatii neaprobate de la strategia de risc
o o posibila sau actuala nerespectare a limitelor predefinite ale expunerilor
operationale

28
o o cresteri importante ale expunerii companiei la riscurile operationale sau
modificari ale profilului de risc.

Controlul riscurilor

Include dar nu este limitat la activitatile de evitare, transfer, prevenire si reducere a


probabilitatii de aparitie a unor evenimente sau consecinte posibile ale expunerilor
operationale. Se pot lua in considerare, printre altele, urmatoarele:

 corectarea comportamentului si atitudinilor fata de risc prin aplicarea unor stimulente


care sa faciliteze constietizarea riscului si prin aceasta implementarea strategiei de
control a riscurilor
 adaptarea proceselor si sistemelor interne
 transferarea expunerilor operationale prin externalizare (art. 39 din Ordin 113117/2006)
 acceptarea unui anumit risc operational care se incadreaza in limitele de toleranta
stabilite ale riscului.
 furnizarea unor fonduri pentru pierderile anticipate (asteptate) si mentinerea unor
rezerve financiare pentru pierderile neasteptate ce pot surveni in desfasurarea normala a
activitatii.

Concluzii:

Pentru a preveni riscul operational, institutia de credit ar trebui sa aiba in vedere urmatoarele:

- adecvarea permanenta a documentelor normative la reglementarile legale si


conditiile pietei;
- evaluarea permanenta a costuriilor si beneficiilor care rezulta din aplicarea
diferitelor metode de reducere a riscurilor bancii;
- pregatirea personalului;
- eficienta sistemelor de control intren (organizare si exercitare);
- implementarea de dezvoltari informatice si consolidare a sistemelor de securitate
ale bancii;
- utilizarea unor mijloace complementare de reducere a riscurilor: încheierea unor
polite de asigurare împotriva riscurilor, extrenalizarea unor activitati;
- analiza permanenta a modului in care o metoda folosita pentru reducerea unui risc
contribuie efectiv la reducerea acestuia sau doar îl transfera catre o alta activitate a
bancii;
- aplicarea tuturor masurilor pentru limitarea, reducerea efectelor, incidentelor de
riscuri operationale identificate;
- valorificarea recomandarilor si concluziilor rezultate ca urmare a supravegherii
permanente;
- actualizarea planurilor de continuitate, evaluarea si testarea acestora cu regularitate.

29

S-ar putea să vă placă și

  • Rezumat Geografie
    Rezumat Geografie
    Document18 pagini
    Rezumat Geografie
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Lista
    Lista
    Document3 pagini
    Lista
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Plantatia de Lavanda Proiect FS
    Plantatia de Lavanda Proiect FS
    Document28 pagini
    Plantatia de Lavanda Proiect FS
    savovici
    73% (11)
  • Lista
    Lista
    Document3 pagini
    Lista
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Lista Interier
    Lista Interier
    Document2 pagini
    Lista Interier
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Ancheta Pe Baza de Chestionar
    Ancheta Pe Baza de Chestionar
    Document4 pagini
    Ancheta Pe Baza de Chestionar
    Valentin Balan
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Adevăratul Cititor
    Adevăratul Cititor
    Document4 pagini
    Adevăratul Cititor
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Sinzienele
    Sinzienele
    Document1 pagină
    Sinzienele
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Proiect Ed. Muzicală
    Proiect Ed. Muzicală
    Document5 pagini
    Proiect Ed. Muzicală
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Poezii
    Poezii
    Document2 pagini
    Poezii
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Proiect Didactic Istoria
    Proiect Didactic Istoria
    Document3 pagini
    Proiect Didactic Istoria
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Managementul Riscului in Afacer - Proiect Ion Bogdan
    Managementul Riscului in Afacer - Proiect Ion Bogdan
    Document13 pagini
    Managementul Riscului in Afacer - Proiect Ion Bogdan
    Famousbr
    100% (2)
  • FOLCLOR
    FOLCLOR
    Document3 pagini
    FOLCLOR
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Levănțică
    Levănțică
    Document2 pagini
    Levănțică
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Suplimentar Soljenițîn
    Suplimentar Soljenițîn
    Document2 pagini
    Suplimentar Soljenițîn
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Proiect Didactic Istoria
    Proiect Didactic Istoria
    Document6 pagini
    Proiect Didactic Istoria
    Anonymous 4pB0ssGj
    Încă nu există evaluări
  • Bulgaria
    Bulgaria
    Document1 pagină
    Bulgaria
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Chestionar 1
    Chestionar 1
    Document2 pagini
    Chestionar 1
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Credit
    Credit
    Document4 pagini
    Credit
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Informatie Structurata
    Informatie Structurata
    Document19 pagini
    Informatie Structurata
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • Tema 2 Tipuri de Evaluare
    Tema 2 Tipuri de Evaluare
    Document16 pagini
    Tema 2 Tipuri de Evaluare
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări
  • 1
    1
    Document1 pagină
    1
    Cristina Melenciuc
    Încă nu există evaluări