Sunteți pe pagina 1din 57

Universitatea Creştină “Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Istorie

LILIANA TROFIN

ISTORIA MEDIE
A ROMÂNIEI (II)

Curs
Învăţământul cu frecvenţă redusă

Bucureşti
2011

1
UNIVERSITATEA CRESTINĂ DIMITRIE CANTEMIR
Facultatea de Istorie
PROGRAMUL DE STUDIU Istoria medie a României, II
Lect. univ. dr. LILIANA TROFIN

CUPRINS

INTRODUCERE

Disciplina este înscrisă în planul de învăţământ în cadrul disciplinelor fundamentale,


având un caracter teoretico-aplicativ, vizând formarea capacitatilor individuale ale studenţilor,
întelegerea de către studenţi a trecutului comunităţilor româneşti în perioada secolelor XVI-
XVIII, precum şi analiza şi elabora păreri proprii privind faptelor din istoria românilor si
integrarea acestora în context universal.

OBIECTIVELE CURSULUI

Cursul îşi propune să prezinte studenţilor o serie de aspecte teoretice şi practice privind
evoluţia comunităţilor umane după unirea lui Mihai Viteazul. De asemenea sunt abordate o
serie de aspecte legate de particularităţile istoriei medievale a românilor în context
intercultural şi internaţional. Disciplina urmăreşte:
- Să cunoască materialul şi noţiunile de bază ale istoriei medii ale românilor;
- furnizarea unor informaţii privind istoria medievală a românilor văzută din perspectivă
comparatistă;
- înţelegerea de către studenţi a evoluţiei raporturilor politico-diplomatice ale Ţărilor
Române cu statele europene în contextul evenimentelor;
- să iniţieze studenţii în problemele fundamentale ale istoriei medievale a românilor;
-formarea deprinderilor studenţilor pentru analiza pluridisciplinară a epocii medievale;
- să înţeleagă rolul Bisericii în cadrul socieţăţii româneşti.

COMPETENŢE CONFERITE

După parcurgerea acestui curs, studentul va dobândi următoarele competenţe generale şi


specifice:
1. Cunoaştere şi înţelegere (cunoaşterea şi utilizarea adecvată a noţiunilor specifice
disciplinei)
9 identificarea de termeni, relaţii, procese, perceperea unor relaţii şi conexiuni în
cadrul disciplinei;
9 utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul istoric;
9 definirea conceptelor care privesc istoria medievală a românilor.

2. EXPLICARE ŞI INTERPRETARE (explicarea şi interpretarea unor idei,


proiecte, procese, precum şi a conţinuturilor teoretice şi practice ale disciplinei)

2
9 capacitatea de întelegere, reprezentare si interpretare a timpului, spatiului, a faptelor
si proceselor istorice.
9 capactitatea de analiză şi sinteză a proceselor istorice pentru evitarea întelegerii
gresita a evoluţii societăţii medievale româneşti de către studenţi.

3. INSTRUMENTAL-APLICATIVE (proiectarea, conducerea şi evaluarea


activităţilor practice specifice; utilizarea unor metode, tehnici şi instrumente de investigare şi
de aplicare)
9 descrierea unor structuri, instituţii, sisteme, procese, fenomene ce apar în
cadrul istoriei medievale;
9 capacitatea de a transpune în practică cunoştiinţele dobândite în cadrul
cursului;
9 abilităţi de cercetare, creativitate în domeniul istoriei.

4. Atitudinale (manifestarea unei atitudini pozitive şi responsabile faţă de domeniul


ştiinţific / cultivarea unui mediu ştiinţific centrat pe valori şi relaţii democratice /
promovarea unui sistem de valori culturale, morale şi civice / valorificarea optimă şi creativă
a propriului potenţial în activităţile ştiinţifice / implicarea în dezvoltarea instituţională şi în
promovarea inovaţiilor ştiinţifice / angajarea în relaţii de parteneriat cu alte persoane /
instituţii cu responsabilităţi similare / participarea la propria dezvoltare profesională )
9 reacţia pozitivă la sugestii, cerinţe, sarcini didactice, satisfacţia de a răspunde
la întrebările profesorului şi ale colegilor;
9 implicarea în activităţi ştiinţifice proprii disciplinei;
9 capacitatea de a aprecia diversitatea şi multiculturalitatea.

RESURSE ŞI MIJLOACE DE LUCRU

Cursul dispune de manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi de o


prezentare power point, necesară întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul
studiat. În timpul convocărilor, în prezentarea cursului sunt folosite echipamente vizuale,
metode interactive şi participative de antrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi
vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţi tutoriale se pot desfăşura după următorul
plan tematic:

STRUCTURA CURSULUI

Cursul este compus din 10 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. Politica internă şi externă a Ţărilor Române de la Mihai Viteazul la


Fanarioţi (4 ore)
Unitatea de învăţare 2. Evoluţia raporturilor de forţe în Europa Centrală şi Răsăriteană în
veacul al XVII-lea (2 ore)
Unitatea de învăţare 3. Modificări în structura societăţii româneşti (2 ore)
Unitatea de învăţare 4. Viaţa economică în Ţărilor Române (2 ore)
Unitatea de învăţare 5. Ţările Române în contextul evenimentelor externe (secolul XVIII) (2
ore)
Unitatea de învăţare 6. Regimuri străine în spaţiul românesc (4 ore)
Unitatea de învăţare 7. Premise generale ale dezvoltării culturii româneşti (2ore).
Unitatea de învăţare 8. Viaţa religioasă la nordul Dunării de Jos (2 oră)
Unitatea de învăţare 9. Literatura istoriografică în Ţările române (2 ore)

3
Unitatea de învăţare 10. Imagine, imagologie şi cuvânt (2 ore).

TEME DE CONTROL (TC)

Desfăşurarea temelor de control se va derula conform calendarului disciplinei şi acestea


vor avea următoarele subiecte:

1. Principalele teme ale istoriografiei române (2 ore)


2. Identitate şi alteritate în spaţiul românesc (2 ore)
3. Tradiţie şi modernitate în societatea românească (2 ore)
4. Influenţe şi interferenţe spirituale la Dunărea de Jos (2 ore).
5. Raporturile Stat-Biserică (2 ore).

BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie românească (Note de curs), coord. Liliana
Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti.
™ Berciu-Drăghicescu, Adina, Trofin, Liliana, Valori creştine la nordul Dunării. Culegere
de izvoare istorice, Editura Credis, Bucureşti, 2001.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.

METODA DE EVALUARE:

Examenul final se susţine sub formă scrisă, ţinându-se cont de participarea la activităţile
tutoriale şi rezultatul la temele de control ale studentului.

4
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1
POLITICA INTERNĂ ŞI EXTERNĂ A ŢĂRILOR ROMÂNE DE LA
MIHAI VITEAZUL LA FANARIOŢI

1.1. Introducere
1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
1.3. Conţinutul unităţii de învăţare
1.3.1. Diplomaţia românească – între oportunitate şi provocare
1.3.2. Politica internă a Ţărilor Române
1.3.3. Îndrumător pentru autoverificare

1.1. Introducere

Modernismul nu înseamnă numai


trecerea la întreprinderea manufacturieră şi
protoindustrializare, la transformarea
domeniului funciar în fermă agricolă, la
comerţ local dar şi la mari distanţe, capital şi
instrumente bancare, ci şi afirmarea unei
clase burgheze/a naţiunii moderne, a
conştiinţei care trebuie să anime cele mai
diverse pături sociale. Ori Unirea înfăptuită în
condiţiile date a avut un ecou enorm şi pentru
nelimitaţi timpi. S-a dovedit că este posibilă
obţinerea Unirii într-un singur bloc a Ţărilor
Române, tot mai ameninţate de intenţiile
Sublimei Porţi de a le transforma în paşalâc şi
mai slab ajutate de creştinătatea europeană.

5
1.2.Obiectivele şi competenţele unităţii de
învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea esenţei evenimentelor şi
proceselor istorice si explicatia cunostintelor

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească


termeni şi concepte de bază ale
disciplinei;
– studenţii vor putea să descrie evoluţia
istorică a comunităţilor umane.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 1, timpul alocat


este de 4 ore

Planşa 1. Nova Orbis Tabula in Lucem Edita


(1662) 1

1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Diplomaţia românească – între


oportunitate şi provocare

y Începutul secolului al XVII-lea a


debutat sub aura Unirii Ţărilor
Române de către Mihai Viteazul.

→1604 - Radu Şerban încheie pace


cu turcii şi cu tătarii.
1
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Nova_Orbis_Tabula_in_Lucem_Edita.jpg,
accesat online 21.04.2012.
6
→ 5 august 1605 – încheie pace cu
Ştefan Bocskay.
→ Gabriel Bethlen duce o politica
externă antihabsurgică.
→ Relaţiile pricipelui cu Poarta sunt
descrise de ambasadorul Baltazar Kemeny
astfel: „Domnia sa… să aibă în vedere firea
turcului, care, unde recunoaşte o stare de
frică, acolo încearcă să–i stea pe gâtu,
grumazul oricui, oriunde. În schimb acolo
unde e ţinut cu măsura cuvenită, acolo şi el
arată bunavoinţa amabilă cu linguşiri şi
prefăcătorii’’.
→A participat la războiul de 30 de
ani.
→ A întreprins trei campanii
impotriva Habsburgilor (1619, 1623 si 1626),
ocupând teritorii în Ungaria de nord şi
Slovacia.
→ A asediat Viena şi a învins în
luptele de la Bratislava (9 octombrie 1620) şi
Nove Zamky (1621).
→ A fost proclamat rege al Ungariei
(1620), însă a refuzat coroana, chiar dacă a
avut acceptul Porţii.
→ 20 decembrie 1626 - a încheiat un
tratat de pace cu Casa de Austria
(Transilvania înregistrează câştiguri
teritoriale la graniţa sa de vest).
→ Doreşte să se proclame rege al
Daciei.
→ Matei Basarab ( 1632- 1654)
încheie tratate cu Poarta în 1640, 1646 şi
1648.
→ 1653 - se consumă ultima
confruntare dintre Matei Basarab şi Vasile
Lupu la Finta-Prahova.
→Domnii Matei Basarab şi Vasile Lupu au
încheiat tratate de alianţă cu principii
Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I şi
Gheorghe Rákóczi al II-lea în vederea creării
unui echilibru în relaţiile cu Poarta.
→Încercările Habsburgilor de a se
amesteca în politica internă a Ţărilor Române
a determinat Transilvania să încheie o alianţă
cu Franţa, prin tratatul de la Făgăraş (1677).
→ Armatelor imperiale pătrund în
Principat şi staţionează în 12 oraşe şi cetăţi,
conform tratatului de la Blaj (1687).
→După înfrângerea Imperiului
Otoman sub zidurile Vienei, în 1683, s-a
schimbat situaţia celor două state româneşti

7
extracarpatice.
→ Acţiunile de politică antiotomană
ale lui Constantin Brâncoveanu (ucis din
ordinul sultanului, la Constantinopol, în anul
1714) şi Dimitrie Cantemir (refugiat în
Rusia, în 1711), determină Poarta să impună
domni fanarioţi.
→Domnii Matei Basarab şi Vasile Lupu au
încheiat tratate de alianţă cu principii
Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I şi
Gheorghe Rákóczi al II-lea în vederea creării
unui echilibru în relaţiile cu Poarta.
→Încercările Habsburgilor de a se
amesteca în politica internă a Ţărilor Române
a determinat Transilvania să încheie o alianţă
cu Franţa, prin tratatul de la Făgăraş (1677).
→ Armatelor imperiale pătrund în
Principat şi staţionează în 12 oraşe şi cetăţi,
conform tratatului de la Blaj (1687).
→După înfrângerea Imperiului
Otoman sub zidurile Vienei, în 1683, s-a
schimbat situaţia celor două state româneşti
extracarpatice.
→ Acţiunile de politică antiotomană
ale lui Constantin Brâncoveanu (ucis din
ordinul sultanului, la Constantinopol, în anul
1714) şi Dimitrie Cantemir (refugiat în
Rusia, în 1711), determină Poarta să impună
domni fanarioţi.

1.3.2. Politica internă a Ţărilor Române

™ Reorientarea politică a lui Radu Şerban s-


a datorat şi alianţei făţişe dintre,
principele Transilvaniei, şi Poartă (1605)
şi a sprijinului masiv acordat Movileştilor
de către turci.
™ De numele lui Radu Şerban (1602-1611)
se mai leagă şi prima răscumpărare din
spaţiul românesc. Este vorba de
răscumpărarea fraţilor Radu şi Cârstea.
™ domnia fostului agă din Brâncoveni
(1628-1630), poate fi privită şi ca un
factor de stabilitate şi de echilibru atât pe
plan intern cât şi pe cel extern.
™ Pentru a face faţă grelelor probleme
militare, Matei Voievod a înfiinţat
dregătoriile de mare căpitan de călăraşi,
mare căpitan de dorobanţi, a organizat
căpetenia de margine de la Focşani.
8
™ Biserica Stelea, făcută în 1645, a produs
puternice influenţe moldoveneşti în
arhitectura valahă.
™ Începutul domniei lui Vasile Lupu îşi are
sorgintea în puternice frământări care
agitau societatea moldoveană.
™ De la el ne-au rămas:
- splendida biserică Trei Ierarhi din Iaşi
terminată în 1639;
- biserica Stelea din Târgovişte (1645) ;
- biserica Golia din Iaşi ;
- cel dintâi cod de legi tipărit în limba
română la Iaşi, scos la 4 mai 1646;
- dverele de la Trei Ierarhi cu chipurile
Tudoscăi femeia şi doamnă şi Ioan
Vodă etc
™ Răscoala lui Mihnea al III-lea din toamna
târzie a anului 1659 a fost ultima ridicare
generală armată din Ţara Românească, în
epoca feudală, îndreptată împotrivă
suveranităţii otomane.
™ Domnia lui Şerban Cantacuzino a fost
prezentată contradictoriu de
contemporanii lui, în funcţie de
convingerile şi apartenenţa acestora la una
sau alta din facţiunile boiereşti.
™ În iulie 1683 este nevoit să participe la
campania lui Kara Mustafa asupra Vienei.
™ Domnia lui Şerban Vodă a marcat nu
numai victoria facţiunii Cantacuzine ci şi
afirmarea unui program politic superior,
capabil să ridice spaţiul românesc la
interesul european.
™ Marele merit al lui Constantin Vodă
Brâncoveanu (1688-1714) a fost acela de
a căuta să organizeze o nouă strângere a
românilor în faţa primejdiilor militare şi
confesionale care îi ameninţau din toate
părţile.
™ Sfârşitul lui Constantin Vodă
Brâncoveanu s-a datorat disensiunilor
interne ivite, după 1707, între voievod şi
familia Cantacuzino şi raporturile cu
Sublima Poartă.
™ Domniile celor trei purtători de coroană
Cantemir se plasează în faza de început a

9
descreşterii Imperiului Otoman.
™ În ambele lui domnii (1695-1700, 1705-
1707) Antioh s-a străduit să modernizeze
raporturile social-economice. A introdus
reforma fiscală - acea ruptoare, adică
plata în patru rate a dărilor anuale. S-a
străduit să respecte poruncile sultanale. A
tratat cu Brâncoveanu şi a defăimat
văcăritul.
™ Domnia lui Dimitrie Cantemir îl arată ca
adept al:
- autorităţii depline a Domnului şi
eredităţii de familie;
- promovarea boierilor tineri cum era
hatmanul Ion Neculce cronicarul şi
pedepsirea celor vârstnici pentru faptele lor
abuzive;
- i se atribuie deschiderea europeană
prin alianţa cu Rusia lui Petru I.

™ După înfrângerea de la Stănileşti ia


drumul pribegiei în Rusia.
™ La 11 iulie 1714, drept membru al
Academiei de ştiinţe din Berlin.

Bibliografie selectivă:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie


medie românească (Note de curs), coord.
Liliana Trofin, Editura Universităţii din
Bucureşti, 2009, Bucuresti.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3,
Bucureşti, 1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria
României, Bucureşti, 1998.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.
™ Andrei Pippidi, Tradiţia politică
bizantină în ţările române în secolele
XVI-XVIII, ediţie revăzută şi adăugită,
Bucureşti, 2001.
™ Constantin Rezachevici, Politica internă
şi externă a Ţărilor Române în primele
trei decenii ale secolului al XVII-lea (I)-
(II), în Revista de istorie, 38, nr. 1, 1985,
pp. 5-29.

10
™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie
medie românească (Note de curs), coord.
Liliana Trofin, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucuresti.
™ Berciu-Drăghicescu, Adina, Trofin,
Liliana, Valori creştine la nordul
Dunării. Culegere de izvoare istorice,
Editura Credis, Bucureşti, 2001.

1.3.3. Îndrumător pentru autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 1

9 Comunităţile româneşti îşi


desfăşoară existenţa într-un cadrul
internaţional dominat de lupta dintre marile
puteri.

Concepte şi termeni de reţinut

• societate;
• unitate;
• confederare.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere

1. Urmaşii lui Mihai Viteazul i-au


împărtăşit idealurile politice?
2. Ideea de confederare militară a
Ţărilor Române între utopie şi
realitate.

Tematica referatelor

1. Obiectivele politicii externe a Ţărilor


11
Române.
2. Marile Puteri şi Ţările Române.
3.Ţara Românească după Unirea lui
Mihai Viteazul.
4. Moldova în timpul lui Dimitrie
Cantemir.
5. Transilvania şi relaţiile cu vecinii
meridionali.

Bibliografie obligatorie:
™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie
medie românească (Note de curs),
coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucuresti.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.

12
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2
EVOLUŢIA RAPORTURILOR DE FORŢE ÎN EUROPA CENTRALĂ ŞI
RĂSĂRITEANĂ ÎN VEACUL AL XVII-LEA

2.1. Introducere
22. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
2.3. Conţinutul unităţii de învăţare
2.3.1.Ţările Române în contextul european
2.3.3. Îndrumător pentru autoverificare

2.1. Introducere

Marile Puteri au dus o politică de expansiune


teritorială pe seama statelor din Răsăritul Europei. În
acest context Ţările Române depun eforturi pentru a-
şi menţine integritatea teritorială şi autonomia
politică.

2.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de


învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi nu
reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor;
- să–i educe pe studenţi în spiritul înţelegerii valorii
educative a marilor evenimente istorice din epoca
menţionată.

Competenţele unităţii de învăţare:

13
– studenţii vor putea să definească termeni şi
concepte de bază ale disciplinei;

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de 2 , timpul alocat este de 2 ore.

2.3. Conţinutul unităţii de învăţare

2.3.1. Ţările Române în contextul european

→ 1621 - Pacea de la Hotin dintre polonezi şi


turci prevede recunoaşterea suzeranităţii Porţii asupra
Moldovei.
→Pacea de la Vasvấr a consimtit dominaţia
otomană asupra Transilvaniei, iar Habsburgii obţineau
libertate de acţiune în vest.
→Pacea de la Westalia (1648) schimbă
echilibrul de forţe european.
→ 1654 - Uniunea dintre Ukraina şi Rusia. În
pofida promisiunilor de autonomie făcute de Rusia
Ucrainei cu ocazia Tratatului de la Pereiaslav, cazacii
şi nobilii ucraineni nu s-au bucurat de libertăţile şi
autonomia promise.
→1672 – Imperiul Otoman ocupă Cameniţa şi
toată Podolia.
→Leopold I a început actiunea împotriva
protestanţilor maghiari la începutul deceniului opt, care
doreau refacerea unităţii statale sub protectorat
otoman.
→Asediul Vienei (1683) şi victoria lui Ioan
Sobieski au facilitat formarea Ligii Sfinte (1684).
→1696 – Rusia cucereşte cetatea Azov.
→1699 – Pacea de la Karlowitz – Imperiul
Otoman a renunţat la pretenţiile de suzeranitate

14
asupra Transilvaniei, care intră în sfera de influenţă a
Casei de Austria.
→1700 – Pacea ruso-turcă de la
Constantinopol.

Bibliografie selectivă:
™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie
românească (Note de curs), coord. Liliana
Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti,
Bucuresti.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3, Bucureşti,
1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria României,
Bucureşti, 1998.
™ Cristina Feneşan, Transilvania şi Războiul de
treizeci de ani, extras din „Anuarul Institutului
de Istorie şi Arheologie din Cluj-Napoca”,
XXVI, 1983-1984, pp. 119-139.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.
™ Tahsin Gemil, Ţările Române în contextul
politic internaţional, 1621-1672, Bucureşti,
1979.
™ Ion Eremia, Relaţiile externe ale lui Vasile Lupu
(1634-1653). Contribuţii la istoria diplomaţiei
moldoveneşti în secolul al XVII-lea, Chişinău,
1999.
™ Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, vol. II,
Relaţiile politice dintre Ţara Românească,
Moldova şi Transilvania în răstimpul 1601-
1659, Bucureşti, 1989.
™ Veniamin Ciobanu, Politică şi diplomaţie în
secolul al XVII-lea. Ţările Române în
raporturile polono-otomano-habsburgice
(1601-1634), Bucureşti, 1994.

2.3.3. Îndrumar pentru autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 2

9 Pentru a-şi menţine autonomia


15
politică Ţările Române duc o politică de echilibru cu
Marile Puteri.

Concepte şi termeni de reţinut

• mari puteri;
• autonomie.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1.Cum definiţi politica dusă de Ţările Române


în secolul XVII?
2. Ţările Române în contextul central şi sud-est
european.

Tematica referatelor

1.Ţările Române şi Marile Puteri sub semnul


modernităţii.
2. Casa de Habsburg şi românii.

Bibliografie obligatorie

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie medie


românească (Note de curs), coord. Liliana
Trofin, Editura Universităţii din Bucureşti,
Bucuresti.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.

16
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3
MODIFICĂRI ÎN STRUCTURA SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI

3.1. Introducere
3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare
3.3. Conţinutul unităţii de învăţare
3.3.1. Societatea românească la începuturile modernităţii
3.3.2. Îndrumător pentru autoverificare

3.1. Introducere

În secolul al XVII-lea instituţiile centrale nu


înregistrează modificări esenţiale. Întâlnim
aceleaşi categorii sociale ca în perioada
precedentă: (boierimea, ţărănimea, orăşenii şi
robii).

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de


învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi nu
reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească termeni

17
şi concepte de bază ale tematicii studiate;

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 3, timpul alocat este de


2 ore.

3.3. Conţinutul unităţii de învăţare

3.3.1. Societatea românească la începuturile


modernităţii
y Ţăranii cu învoială vor deţine o pondere
importantă în cadrul societăţii.
y Ţărănimea este legată de glie.
y Stările îşi consolidează poziţia.
y Sistemul arbitrar de impunere a ţăranilor la
boieresc a condus la dezorganizarea
sistemului fiscal şi depopularea masivă a
satelor. Documentele atestă „spargerea” şi
„risipirea” aşezărilor săteşti.
y Aşezământul lui Miron Barnovski a
consolidat imu
nitatea judecătoreacă a domeniilor
boiereşti şi mănăstireşti, a instituit un
termen de prescripţie pentru şerbii fugari, a
acordat scutiri de obligaţii faţă de stat
ţiganilor robi de pe domenii şi a acordat
degrevări fiscale curtenilor.
y Domnii români şi ierarhii încearcă să
limiteze acapararea instituţiilor ecleziastice
de greci.
y În secolul XVIII stăpânii de moşii
valorifică munca gratuită a vecinilor şi
lăturaşilor.
y Creşte contribuţia fiscală a ţărănimii.

18
y Reformele sociale ale Mavrocordaţilor.
y Sporirea obligaţiilor de boieresc începând
de la jumătatea secolului al XVIII-lea .
y Cronicarii vremii împărtăşesc punctul de
vedere al stăpânilor de moşii referitor la
legitimitatea obligaţiilor ţăranilor.
y Ion Neculce aminteşte iniţiativa lui
Constantin Vodă Mavrocordat care
„mănăstirilor le-au făcut obicei vecinilor
să lucreze cum au lucrat şi mai înainte cât
vor”, iar „boierilor şi mazililor le-au făcut
obiceiu să lucreze cu oamenii lor, care or
şide pe moşiile lor, cât le-a fi voia şi cât or
pute”.
y Înainte de reformele de eliberare din
rumânie, domnul nu putea interveni direct
în relaţiile dintre stăpânii de moşii şi
vecini/rumâni, deoarece potrivit cutumei,
cei din urmă se aflau sub autoritatea
personală a stăpânilor de moşii.
y Desfiinţarea rumâniei crează cadrul legal
pentru intervenţia domniei în raporturile
dintre foştii rumâni şi stăpâni.
y În prima jumătate a secolului al XVIII-lea
a luat proporţii fenomenul deposedării
ţăranilor liberi de ocini şi aservirea
ţăranilor slobozi aşezaţi cu învoială în
satele boiereşti sau mănăstireşti .
y După după abolirea dependenţei personale,
stăpânii de moşii au căutat să valorifice
rezeva feudală prin munca gratuită a
clăcaşilor şi a ţăranilor fără pământ.

Bibliografie selectivă:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie


medie românească (Note de curs), coord.
Liliana Trofin, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucuresti, 2009.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3,
Bucureşti, 1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria României,
Bucureşti, 1998.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.
™ Ákos EGYED, Problema emancipării
iobagilor din Transilvania în contextul

19
european (II). 34, 1995, pp. 173-195.
™ http://www.nec.ro/fundatia/nec/
publications/saracie.pdf.

3.3.5. Îndrumător pentru autoverificare


Sinteza unităţii de învăţare 3

Diferenţierele sociale se agreavează şi


conduc la forme de protest din partea celor care
suferă asuprirea. În atari condiţii, factorul politic
se vede nevoit să ia măsuri de reformă în vederea
păstrării stabilităţii şi coeziunii sociale.

Concepte şi termeni de reţinut

• structuri socio-ecomice;
• instituţii;
• reformă.

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Care era statutul social al ţărănimii?


2. Forme de protest social.
3. Măsuri reformiste în spaţiul românesc.

Tematica referatelor

1. Abolirea dependenţei personale şi


urmările ei.
2. Încercările domnilor români şi ale
Bisericii de limitare a acaparării instituţiilor
ecleziastice de către greci.

20
Bibliografie obligatorie

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie


medie românească (Note de curs), coord.
Liliana Trofin, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucuresti.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.

21
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4
VIAŢA ECONOMICĂ ÎN ŢĂRILOR ROMÂNE
4.1. Introducere
4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat.
4.3. Conţinutul unităţii de învăţare.
4.1. Economie şi societate.
4.2. Îndrumător pentru autoverificare.

4.1. Introducere

În secolele XVII-XVIII economia îşi


găseşte expresie în dezvoltarea comerţului şi a
meştesugurilor, ambele având efecte şi în plan
social.

4.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de


învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi nu
reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească


termeni şi concepte de bază ale
22
tematicii studiate;
– studenţii vor putea să descrie evoluţia
structurilor economice.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 4, timpul alocat este


de 2 ore.

4.3. Conţinutul unităţii de învăţare

4.3.1. Economie şi societate.

¾ Marele domeniu feudal acaparase ¾


din suprafaţa de pământ.
¾ Culturile mari produceau cerealele
cerute atât în Istanbul, pe baza cărora
oraşul putea trăi 4 luni din an, cât şi în
Austria sau Transilvania.
¾ Se cultivau inul, cânepa, dar şi roşiile,
spanacul, conopida ş.a.
¾ S-au introdus culturi noi (tutunul,
cartofii).
¾ Problema majoră era obţinerea unor
cantintăţi tot mai mari, în condiţiile
sporirii cererilor de piaţă.
¾ În Moldova, dijma din tutun este
amintită în 1688.
¾ Tehnica viticolă este, după toate
probabilităţile, aproximativ aceeaşi ca
şi în epocile anterioare ( secolele XIV-
XVI ).
¾ Cele dintâi bresle menţionate în
documente sunt cele din Roman la
1641 (bărbieri, blănări, croitori, abagii
şi cojocari ) şi Bucureşti, la 1668
(bărbierii ).
¾ Ierarhia profesională cuprinde pe
ucenic, calfă şi meşter, iar conducerea
breslei o exercită starostele şi vătafii.
23
¾ Creşte numărul meşteşugurilor: între
1600 şi 1700. Spre exemplu, în Ţara
Românească şi Moldova, creşte la oraşe
de la 44 la 83, la sate de la 17 la 55, iar
pe domeniile boiereşti, de la 21 la 45.
¾ Tot în secolul al XVII-lea găsim
primele manufacturi în Ţara
Românească :
¾ - Matei Basarab înfiinţează pe Valea
Oltului o „ moară de hârtie „ , iar la
nord de Târgovişte o manufactură de
sticlă.
¾ reia apoi exploatarea minelor de aramă
din judeţul Mehedinţi şi a celor de fier,
din judeţul Gorj, la Baia de Fier.
¾ În Moldova se produce “potoasă
caustică- potaş” (în ţinuturile Hârlău,
Cârligătura şi Vaslui,) , care se exportă
spre Constantinopol şi în apusul
Europei.
¾ În ambele lui domnii (1695-1700,
1705-1707) Antioh Vodă s-a străduit să
modernizeze raporturile social-
economice. A introdus reforma fiscală
(ruptoare, adică plata în patru rate a
dărilor anuale).
¾ În Transilvania, „ morile de hârtie „ de
la Braşov, lângă oraş la Cluj şi la Sibiu
au continuat să funcţioneze şi în secolul
al XVII-lea.
¾ Continuă tranzitul prin ţările române
spre Polonia de produse orientale (vite-
ovine,miere, ceară, piei, seu, sare, lemn
de construcţie).
¾ Se importă din Orient şi din unele ţări
central europene: bumbac, mătăsărie,
lămâi, pânzeturi, postavuri, blănuri
scumpe, piei, şofran, stafide, piper,
smochine, etc.

Bibliografie selectivă:
™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie
medie românească (Note de curs),
coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucuresti,
2009.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3,
Bucureşti, 1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria
României, Bucureşti, 1998.

24
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.
™ Mihai Stefan Ceausu, Domeniul
mănăstirilor din Bucovina în secolele
XIV - XVIII - Inventar de documente,
Editura Universitatii Alexandru Ioan
Cuza, 2007.
™ *** Documente privind relaţiile agrare
în veacul al XVIII-lea. Ţara
Românească, II, (ed. V. Mihodrea, S.
Papacostea, Fl, Constantiniu, I.
Constantinescu, C. Istrate; vol. I,
Moldova, 1966), Bucureşti, 1961.

4.3.2. Îndrumător pentru autoverificare


Sinteza unităţii de învăţare 4

În pofida contextului extern nefavorabil


Ţările Române au păstrat de-a lungul timpului
strânse legături economice.

Concepte şi termeni de reţinut

• economie;
• societate;
• relaţii capitaliste;
• dependenţă personală.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere

1. Putem vobi de existenţa unei economii


monetare în Ţările Române ?
2. Agricultura în spaţiul românesc.
3. Meşteşugurile şi comerţul în Ţările
Române în secolele XVII-XVIII.

Tematica referatelor

Legăturile economice dintre Ţările


Române.
Presiuni externe asupra economiei
româneşti în evul mediu.

25
Bibliografie obligatorie

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie


medie românească (Note de curs), coord.
Liliana Trofin, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucuresti.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003

26
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5
ŢĂRILE ROMÂNE ÎN CONTEXTUL EVENIMENTELOR
EXTERNE (SECOLUL XVIII)

5.1. Introducere
5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat.
5.3. Conţinutul unităţii de învăţare.
5.1. Ţările Române şi politica europeană.
5.2. îndrumător pentru autoverificare.

5.1. Introducere
Ideea stabilirii hotarului pe Dunăre cu
Imperiul Otoman presupunea cucerirea
Ţărilor Române şi înglobarea acestora în
cadrul altor formule politico-statale. De
aceea declanşarea aşa-zisei Probleme
Orientale are drept cauză tensiunile şi
neînţelegerile dintre marile centre de putere
europene.

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii


de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea şi explicatia cunostintelor şi
nu reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:


27
– studenţii vor putea să definească
termeni şi concepte de bază ale
tematicii studiate.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 5, timpul alocat


este de 2 ore.

5.3. Conţinutul unităţii de învăţare

5.3.1. Ţările Române şi politica


europeană.
• La 17 februarie 1711 se declanşează
un nou război ruso-otoman, prilej cu
care Moldova şi Rusia încheie
tratatul de la Luţk (în aprilie 1711).
• Tratatul are 17 articole şi a fost
redactat de Dimitrie Cantemir :
• art. 3 - „familia Cantemir devine
dinastie ereditară a Moldovei”;
• art. 11- „Hotarele Principatului
Moldovei, după drepturile sale
antice, sunt acelea ce se descriu cu
râul Nistru, Cameniţa, Bender,
Tighina, cu tot teritoriul Poloniei”;
• art. 15 - recompensarea pierderilor
lui Dimitrie Cantemir în caz de eşec,
la paritate; - 2 palate în capitala
Rusiei, un mare domeniu în gubemia
Harkov, fermă pentru legume ş.a.
• Criza orientală declanşată spre
sfârşitul secolului al XVII-lea a
afectat Ţările Române.
→spaţiul românesc devine teatru de
război în timpul confruntărilor ruso-
austro-otomane;

28
→Ţările Române suferă pierderi
teritoriale (Oltenia, Banat, nordul
Bucovinei).

Bibliografie selectivă:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti,
Bucuresti, 2009.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3,
Bucureşti, 1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria
României, Bucureşti, 1998.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti,
2003.
™ P. P. Panaitescu, Dimitrie Cantemir,
viaţa şi opera, Bucureşti, 1958.
™ Maria Holban, Ludovic Demeny,
Originalul şi traducerea latină a
Diplomei lui Petru I dată lui
Dimitrie Cantemir, cuprinzând
condiţiile tratatului moldo-rus din
1711, în Studii. Revistă de istorie,
Bucureşti, Tom 26, 1973, nr. 5, pp.
1067-1078,
http://moldova650.asm.md/node/46.

5.3.2. Îndrumător pentru autoverificare


Sinteza unităţii de învăţare 5

În secolul XVIII Ţările Române suferă


amputări teritoriale. Pentru acestea şi pentru
Balcani, de interes major, era statul dominant,
Imperiul Otoman.

Concepte şi termeni de reţinut

• rapt teritorial;
• problema orientală.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere

29
1. Care sunt noile obiective ale
politicii Marilor Puteri la Gurile
Dunării?
2. Geneza şi evoluţia Problemei
Orientală.

Tematica referatelor

Criza orientală şi spaţiul românesc în


secolul al XVIII-lea.
Modificări ale hărţii politice
europene.

Bibliografie obligatorie

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucuresti.
™ Istoria românilor în texte, coord. B.
Murgescu, ed. Corint, Bucureşti, 2001,
http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-
romaniei-in-texte.pdf, accesat online
11.03.2012.

30
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6
REGIMURI STRĂINE ÎN SPAŢIUL ROMÂNESC

6.1.Introducere
6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat.
6.3. Conţinutul unităţii de învăţare.
6.3.1. Regimul habsburgic în Transilvania.
6.3.2. Regimul turco-fanariot în Moldova şi Ţara Românească
6.3.3.Îndrumător pentru autoverificare.

6.1. Introducere

y Cel de-al doilea deceniu al secolului al


XVIII-lea se confundă cu accentuarea
imixtiunii habsburgice şi otomane în
viaţa politică şi spirituală din Ţările
Române.

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de


învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi nu
reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:


31
– studenţii vor putea să definească
termeni şi concepte de bază ale
tematicii studiate.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 6, timpul alocat


este de 4 ore.

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare

6.3.1. Regimul habsburgic în Transilvania.

• 1691 – Diploma Leopoldină (18


puncte) stabileşte organizarea
Transilvaniei şi statutul său în cadrul
Imperiului Habsburgic;
• se menţinea sistemul ‘celor trei natiuni
privilegiate’ (unguri, secui, sasi);
romanii erau consideraţi toleraţi în
Transilvania şi nu aveau dreptul să
participe la viaţa politică a ţării;
• nu existau decât patru religii recepte
(recunoscute, oficiale: catolică,
calvină, luterană şi unitariană; religia
ortodoxă nu era acceptată;
• Transilvania devine provincie a
Imperiului Habsburgic, guvernată în
numele împaratului de un guvernator;
• avea un guberniu cu atribuţii politice,
administrative şi judiciare;
• se menţinea Dieta Transilvaniei,
având atribuţii limitate (guvernatorul
era numit de împărat);
• comandantul armatei era austriac.
• 1699 – Pacea de la Karlowitz (26
ianuarie) – Imperiul Otoman a

32
renuntat la suzeranitatea asupra
Transilvaniei.
- Imperiul austriac anexa oficial
Ungaria, Transilvania, mari părţi din Slovenia,
Croaţia până la râul Unna;
- Polonia păstra Cameniţa;
- Sublima Poartă renunţa la pretenţiile
ei privind Podolia şi Ucraina;
- Ţările Române îşi păstrau raporturile
cu Turcia, devenind state pion ale diplomaţiei
vremii.
• 1692-1701 – a fost organizată
Biserica Greco-Catolică prin unirea unei parţi
a românilor ortodoxi cu Biserica Catolică.

6.3.2. Regimul turco-fanariot în Moldova


şi Ţara Românească

• Regimul fanariot a fost impus ca o


modalitate de accentuare a exploatării
Moldovei şi Ţării Româneşti şi ca un control
mai strâns asupra atitudinii lor politice.
- s-a practicat numirea directă a
unor domni racolaţi din
cartierul Fanar, sau finanţaţi, la
începutul carierei lor, de
bancherii din acest cartier.
- Printre purtătorii însemnelor
domneşti s-au găsit şi români,
cum au fost Racoviţeştii (
Mihai, Constantin, Ştefan) sau
Ioan Callimachi, odraslă a
familiei moldovene Călmaşu.

• Regimul fanariot în Moldova începe


la 26 septembrie 1711 odată cu domnia lui
Nicolae Mavrocordat.
• În Ţara Românească regimul fanariot
a fost introdus la 5 ianuarie 1716 odată cu
numirea aceluiaşi Nicolae Mavrocordat în
scaunul voevodal după mazilirea lui Ştefan
Cantacuzino.
• Domnii fanarioţi au fost priviţi cu
ostilitate de clasa politică românească şi
populaţie.
- aceştia s-au considerat slujbaşi ai
Padişahului şi nu suverani.
- Constantin Cehan Racoviţă, pe la
jumătatea secolului al XVIII-lea, se declara
domn „din darul lui Dumnezeu şi din mila
puternicei Împărăţii”.

33
Bibliografie selectivă:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucuresti,
2009.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3,
Bucureşti, 1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria
României, Bucureşti, 1998.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.
™ Mihai Berza, Haraciul Moldovei şi al
Ţării Româneşti în sec. XV–XIX", înn
Studii şi Materiale de Istorie Medie,
II, 1957, pp. 7–47.
™ V. Al. Georgescu, P. Strihan, Judecata
domnească în Ţara Românească şi
Moldova, vol. I, 1611-1740, Bucureşti,
1979; vol. II, Organizarea
judecătorească. 1740-1831, Bucureşti,
1981.
™ I.C. Filitti, Rolul diplomatic al
fanarioţilor, Iaşi, 2002.

6.3.2. Îndrumător pentru autoverificare


Sinteza unităţii de învăţare 6

Slăbirea Imperiului Otoman a încurajat


ofensiva Austriei şi Rusiei al cărui scop era să
pună mâna pe Ţara Românească şi Moldova, si
prin acestea să pătrundă în Balcani.

Concepte şi termeni de reţinut

• regim fanariot;
• paşalâk;
• gubernie.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere

1. Cauzele instalării domniilor fanariote.

34
2. Statutul politic al Ţărilor Române.

Tematica referatelor

1. Instituirea domnilor fanarioţi în


Ţările Române.
2. Transilvania şi Casa de Habsburg.

Bibliografie obligatorie

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait, Istorie


medie românească (Note de curs), coord.
Liliana Trofin, Editura Universităţii din
Bucureşti, Bucuresti.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.

35
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7
PREMISE GENERALE ALE DEZVOLTĂRII CULTURII ROMÂNEŞTI

7.1. Introducere
7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat.
7.3. Conţinutul unităţii de învăţare.
7.1. Ipostaze culturale în secolele XVII-XVIII.
7.2. Îndrumător pentru autoverificare.

7.1. Introducere

Cultura este etalonul de vârf al aprecierii


unei epoci. Secolul al XVII-lea a strălucit prin
creaţii în domeniul teologic ortodox dar şi al
celorlalte culte, istoriografie, arte, arhitectură
ş.a. Renaşterea spirituală din secolul
luminilor o datorăm, în special, activităţii
unor înalţi clerici.

7.2. Obiectivele şi competenţele unităţii


de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi
nu reproducerea acestora;

36
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească


termeni şi concepte de bază ale
tematicii studiate.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 7, timpul alocat


este de 2 ore.

7.3. Conţinutul unităţii de învăţare

7.3.1. Ipostaze culturale în secolele XVII-


XVIII.

¾ Apariţia ideii de unitate naţională în


cultura românească.
¾ Limba română se impune în cult.
¾ În Mitropolitul Moldovei, Varlaam
(1632 – 1653), se impune în atenţia
contemporanilor prin activitatea sa
culturală.
¾ - înfiinţează prima tipografie
din Moldova, la Biserica Trei
Ierarhi.
¾ - tipăreşte în limba română
Carte românească de învăţătură,
Cazania lui Varlaam, din 1643,
Şapte taine ale Biserici (1644) şi
Răspuns catehetic Calvinesc”
(1645).
¾ Lucrările lui Varlaam au cunoscut o
largă răspândire în tot spaţiul
românesc datorită exprimării alese şi

37
a mesajului de apărare a identităţii
etnoculturale.
¾ Mitropolitul Dosoftei (1673-1686)
se remarcă prin traducerea unor
cărţi din literatura patristică greacă,
cărţi istorice şi de cult.
¾ Psaltirea în versuri, tipărită în
Polonia, conţine şi versuri care-i
aparţin (18 versuri despre pace şi
război la sfârşitul Psalmului 132 ).
Cele 18 versuri de la sfârşitul
Psaltirii, subliniază ideea originii
latine a poporului nostru.
¾ Traduce din greacă în româneşte
Istoriile lui Herodot.
¾ În istoria literaturii româneşti se
remarcă şi prin aducerea la zi a listei
domnilor Moldovei până la Dimitrie
Cantemir. Evidenţiază originea
latină a românilor şi continuitatea
lor.
¾ Cea mai de seamă lucrare a culturii
bisericeşti rămâne Biblia de la
Bucureşti, din 1688, numită şi Biblia
lui Şerban Cantacuzino (tipărită în
timpul domniei acestuia).
¾ Curentul umanist a pătruns în
spaţiul românesc prin scrierile în
limbile greacă, slavonă şi latină care
circulau în manuscris sau tipărite.
¾ Primii cărturari cunoscători ai
culturii clasice şi ai limbilor greacă
şi latină apar în XVII-lea.
¾ În operele lui Miron Costin, Antim
Ivireanul şi Dimitrie Cantemir se
observă influenţele retoricii
bizantine şi ale literaturii şi culturii
Orientului, cărora li de adaugă
tematica eshatologiei ortodoxe şi
„impulsurile barocului european”.
¾ Dimitrie Cantemir a elaborat primele
lucrări de valoare europeană.
¾ În opera lui Dimitrie Cantemir se
află cărţi privind istoria universală,
începând cu vestigiile arheologice
şi ajungând la mânăstirile şi
bisericile datorate marilor ctitori
domneşti.
¾ Umaniştii transilvăneni folosesc ca
limbă de cultură latina.

38
Bibliografie selectivă:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti,
Bucuresti, 2009.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3,
Bucureşti, 1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria
României, Bucureşti, 1998.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti,
2003.
™ Ecaterina Ţarălungă, Dimitrie
Cantemir, Bucureşti, 1989.
™ http://cpciasi.wordpress.com/lectii-
de-istoria-muzicii/lectia-6-
clasicismul-muzical/cultura-
muzicala-romaneasca-in-secolul-al-
XVIII-lea/
™ Bogdan Moşneagu, Barocul
postbizantin. Realităţi istorice şi
culturale, în Xenopoliana, X, 2002
http://institutulxenopol.tripod.com/x
enopoliana/pagini/5.htm.

7.3.2. Îndrumător pentru autoverificare


Sinteza unităţii de învăţare 7

Deşi în plan cultural nu asistăm decât


foarte rar la apariţia unor creaţii originale,
nu poate fi negată încercarea intelectualilor
români de a adapta unele forme literare şi
artistice europene ethosului local.

Concepte şi termeni de reţinut

• cultură;
• ethos;
• renaştere;
• umanism;
• isihasm;
• iluminism.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere

39
1. Care este cea mai de seamă lucrare
a culturii bisericeşti în secolul al XVIII?
2. Domnia şi cultura.
3. Curente culturale europene
prezente în spaţiul românesc.

Tematica referatelor

1. Rolul traducerilor în receptarea


literaturii europene în cultura română.
2. Cultura română între iluminism şi
isihasm.
3. Identităţi culturale în spaţiul
românesc.

Bibliografie obligatorie

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucuresti,
2009.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.

40
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8
VIAŢA RELIGIOASĂ LA NORDUL DUNĂRII DE JOS
8.1. Introducere
8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat.
8.3. Conţinutul unităţii de învăţare.
8.1. Biserică şi societate.
8.2. Îndrumător pentru autoverificare.

8.1. Introducere

Relaţiile strânse ale Bisericii cu


domnia, traducerile din scrierile patristice,
prezenţa cărturarilor ortodoxi străini,
precum şi azilul acordat ierarhilor
persecuaţi în teritoriile aflate sub dominaţie
străină au impulsionat viaţa religioasă în
spaţiul românesc.

8.2. Obiectivele şi competenţele unităţii


de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi
nu reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:


41
– studenţii vor putea să definească
termeni şi concepte de bază ale
tematicii studiate.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 8, timpul alocat


este de 2 ore.

8.3. Conţinutul unităţii de învăţare

8.3.1. Biserică şi societate.

• În Transilvania s-au remarcat înalţi


ierarhi (Iorest, Simeon Ştefan, Sava
Brancovici) care s-au opus procesului de
calvinizare susţinut de principii Gh. Racotzy
I, Gh. Racoryi II şi Mihail Apaffi.
→ Mitropoliţii Ilie Iorest (1640-
1643) şi Sava Brancovici (1656-1683) au
suferit rigorile legii deoarece s-au opus
difuzării printre românii transilvăneni a
Catehismul Calvinesc (din 1642). Reţinem
că Sava Brancovici impune unele măsuri
clericilor ortodocşi la soborul din 1675:
→ săvârşirea slujbelor în limba
română;
→ pedepsirea celor ce nu respectă
rânduielile canonice;
→ învăţarea de către credincioşi a
rugăciunilor „Tatăl nostru”, „Crezul” şi
„Cele 10 porunci”;
→îndatorirea preoţilor de a catehiza
copii în biserică;
→înlăturarea superstiţiilor;
→întărirea vieţii religios-morale a
păstoriţilor. Practic, „aşezămintele” impuse
de mitropolit vizau înlăturarea slavonei din

42
cult.
y 1680 - datorită unor intrigi calvine,
mitropolitul Sava a fost arestat,
molestat şi judecat, iar averea sa a
fost confiscată. Ştim că judecata s-a
desfăşurat conform „canoanelor
calvine”, iar în urma ei, mitropolitul
a fost închis la Alba-Iulia.
y Sinodul Bisericii Ortodoxe Române
îl va canoniza, împreună cu cu Ilie
Iorest, la data de 21 octombrie 1955,
hotărând ca amândoi să fie prăznuiţi
la aceeaşi dată, şi anume 24 aprilie.
y Mitropolitul Simeon Ştefan aduce
în discuţie îmbogăţirea limbii
literare cu neologisme datorită
traducerii Noului Testament de la
Bălgrad.
y Activitatea mitropolitul Bisericii
Unite – Inochentie Micu ( 1732-
1751) gravitează în jurul luptei
pentru recunoaşterea românilor
transilvăneni ca a patra naţiune cu
aceleaşi drepturi pe care le aveau
ungurii, saşii şi secuii. De notat că
acesta concepe Uniaţia ca pe o armă
împotriva încercărilor de
deznaţionalizare şi catolicizare. În
caz că revendicările cerute nu vor fi
soluţionate, el admitea ideea
renunţării la uniaţie. Poziţia adoptată
la soborul din 1744, de la Blaj a dus
la condamnarea lui Inochentie Micu
la închisoare, la Roma.
y În Ţara Românească remarcăm
activitatea mitropoliţilor Teofil
(1636-1648), Ştefan (1648-1658),
Teodosie (1679-1708), Antim
Ivireanu (1708-1714; n.1650+1716)
şi Grigorie II (1760-1787).
y În Moldova, mitropoliţii Varlaam şi
Dosoftei militează pentru
introducerea limbii române în cult.
y Mitropolitului Antim Ivireanu
introduce definitiv limba română în
slujba bisericească.
y - a contribuit la formarea
unei limbi liturgice româneşti prin
tipărirea cărţilor de cult.
y - critică moravurile
îndoielnice ale societăţii în Didahiile
sale;

43
y - întocmeşte primul catalog
pentru Biblioteca Mănăstirii Antim;
y - întocmeşte prima schiţă
topografică (1696);
y -luptă împotriva dominaţiei
otomane.
y Mitropolitul Grigorie II (1760-
1787) înfiinţează şcoli şi spitale în
oraşele principale ale Ţării
Româneşti.
y - reorganizează „Academia
de la Sf. Sava;
y - tipăreşte peste 40 de cărţi
de slujbă şi de învăţătură;
y - primeşte în dar, de la
generalul rus Petru Salticov,
moaştelor Sfântului Dimitrie Cel
Nou de Basarabov.
y Mitropolitul Anastasie Crimca
(1608-1629) rămâne în istoria
Bisericii ca cel care a convocat un
sinod în 1626, unde stabileşte unele
reguli pentru viaţa monahală.
y Se ocupă cu organizarea asistenţei
sociale.
y - declară Biserica mică de
la Dragomirna - bolniţă (spital
mănăstiresc).
y - i se datorează primul
autoportret din pictura română
(Biserica mică din Dragomirna).
y În timpul păstoririi mitropolitului
Varlaam s-a desfăşurat Sinodul de
la Iaşi, la 1642, unde a fost adusă în
discuţie „Mărturisirea de credinţă” a
mitropolitului Kievului, Petru
Movilă. Această lucrare a fost
redactată de Petru Movilă ca răspuns
împotriva prozelitismului catolic şi
protestant.
y Iniţial, lucrarea a fost supusă
dezbaterilor unui Sinod de la Kiev
(1640), dar n-a primit acceptul din
cauza unor puncte doctrinare
specifice catolicilor. Este vorba de
învăţătura despre purgatoriu şi
momentul prefacerii darurilor. În
final, lucrarea lui Petru Movilă a fost
aprobată în urma hotărârilor
Sinodului Patriarhal de la
Constantinopol (1673-1686), fiind
valabilă pentru întreaga Ortodoxie.

44
Bibliografie selectivă:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti,
Bucuresti, 2009.
™ Şt. Ştefănescu, Istoria românilor, 3,
Bucureşti, 1996.
™ M. Bărbulescu şi colab., Istoria
României, Bucureşti, 1998.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti,
2003.
™ http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro/
fisiere/uniatia.pdf.
™ Adina Berciu-Drăghicescu, Liliana
Trofin, Valori creştine la nordul
Dunării. Culegere de izvoare
istorice, Editura Credis, Bucureşti,
2001.
™ http://www.univ-
ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_OR
TODOX/sfinti/aprilie/sf_ierarh_sava
_brancovici.htm.
™ http://www.unibuc.ro/CLASSICA/Is
torialiteraturiivol2/cap1.pdf.
8.3.2. Îndrumător pentru autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 8

Domnii români au devenit protectorii


vieţii spirituale a popoarelor ortodoxe
aflate sub ocupaţie străină.

Concepte şi termeni de reţinut

• biserică;
• erezie;
• schismă;
• dogmă;
• etică;
• morală.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere
45
1. Sunt domnii români protectorii
locurilor sfinte aflate sub dominaţie
străină?
2. Ierarhi străini prezenţi în Ţările
Române.

Tematica referatelor

1. Relaţia dintre Ortodoxie –


Catolicism şi Calvinism în Ţările Române.
2. Manifestări ale isihasmului în
arealul românesc.

Bibliografie obligatorie

™ Stefănescu, Stefan. Istoria medie a


României. Partea a II-a. Principatele
Romane. Secolele XIV-XVI. –
Bucuresti, 1992.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.
™ Adina Berciu-Drăghicescu, Liliana
Trofin, Valori creştine la nordul
Dunării. Culegere de izvoare istorice,
Editura Credis, Bucureşti, 2001.

46
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9
LITERATURA ISTORIOGRAFICĂ ÎN ŢĂRILE ROMÂNE

9.1. Introducere
9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat.
9.3. Conţinutul unităţii de învăţare.
9.1. Repere istoriografice româneşti.
9.2. Îndrumător pentru autoverificare.
.

9.1. Introducere

y Cronicarii evidenţiază originea


romană a poporului român şi
latinitatea limbii.

9.2. Obiectivele şi competenţele unităţii


de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi
nu reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească


termeni şi concepte de bază ale
tematicii studiate.

47
Timpul alocat unităţii de învăţare:

Pentru unitatea de învăţare 9, timpul


alocat este de 2 ore.

9.3. Conţinutul unităţii de învăţare

9.3.1. Repere istoriografice româneşti.

y Grigore Ureche este primul


cronicar care a scris în limba
română. Este considerat
întemeiatorul portretisticii în
literartura româna veche. La Lvov
vine în contact cu ideile
umanismului european.

y Opera:

y Letopisetul Ţării Moldovei - de


când s-au descălecat ţara şi de
cursul anilor şi de viaţa domnilor
carea scrie de la Dragoş Voda
până la Aron Vodă (1359-1594).
- fiind tributar doctrinei
creştine, el pune pe sema lui Dumnezeu
crearea lumii şi a omului.
- acordă o mare
importanţă rolului personalităţii în
dezvoltarea istoriei (de pildă, Şterfan cel
Mare);
- împărtăşeşte ideile
politice ale boierimii;

y Miron Costin şi-a făcut studiile în


Polonia, la un colegiu iezuit din
localitatea Bar. Este un cronicar de
factura umanistă şi un istoriograf de

48
primă mână. Totodată, este primul
poet cult român .

y Opera:

- Letopisetul Ţării Moldovei - de la


Aron Vodă încoace, de unde este părăsit de
Ureche Vornicul din Ţara de Gios, scos de
Miron Costin, vornicul de Ţara de Gios, în
oraş în Iasi, în anul de la ridicarea lumii
7183, eara de la naşterea Mântuitorului
lumii lui Hristos 1675.
- De neamul moldovenilor şi din ce
ţara au eşit strămoşii lor.

y În Predoslovia lucrării De neamul


moldovenilor , Miron Costin spune
că: „Începutul ţărâlor acestora şi
neamului moldovenescŭ şi
muntenescŭ şi câţi sunt şi în Ţările
Ungureşti cu acest nume, români şi
până astăzi, de unde suntŭ şi de ce
seminţie, de când şi cum au
dăscălecat, acéste părţi de pământŭ,
a scrie, multă vréme la cumpănă au
stătut sufletul nostru. Să înceapă
osteneala aceasta, după atâta véci de
la discălecatul ţărâlor cel dintăi de
Traian împăratul Râmului, cu
câteva sute de ani peste mie trecute,
să sparie gândul. A lăsa iarăş
nescris, cu mare ocară înfundat
neamul acesta de o seamă de
scriitori, ieste inimii durére. Biruit-
au gândul să mă apucu de această
trudă, să scoţ lumii la védére felul
neamului, din ce izvor şi seminţie
suntŭ lăcuitorii ţărâi noastre,
Moldovei şi Ţărâi Munteneşti şi
românii din Ţările Ungureşti, cum
s-au pomenit mai sus, că toţi un
neam şi o dată discălecaţi suntŭ, de
unde suntŭ veniţi strămoşii lorŭ pre
acéste locuri, supt ce nume au fostŭ
întăi la discălecatul lor şi de cândŭ
s-au osebit şi au luat numele cest de
acum, moldovan şi muntean, în ce
parte de lume ieste Moldova,
hotarăle ei păn unde au fostŭ întâi,
ce limbă ţin şi păn-acum, cine au
lăcuit mai nainte de noi pe acestŭ
pământŭ şi supt ce nume, scot la

49
ştirea tuturorŭ, carii vorŭ vrea să
ştie neamul ţărilor acestora”.
y Capitolul VI - De numerile
neamului acestor ţări şi de port şi de
limba graiului, de unde au luat,
aşijderea şi de tunsura, carei să află
şi acmu la prostime pe supt munte,
lăcuitorii ce suntu şi de lége
creştinească, de unde au luat:
„Măcară dară că şi la istorii şi la
graiul şi streinilor şi înde sine cu
vréme, cu vacuri, cu primenéle au şi
dobândescŭ şi alte numere, iară
acela carile ieste vechiŭ nume stă
întemeiat şi înrădăcinat: rumân.
Cum vedem că, măcară că ne
răspundem acum moldovéni, iară
nu întrebăm: ştii moldovenéşte?, ce
ştii românéşte?, adecă râmlenéşte,
puţin nu zicem: sţis romaniţe? pre
limba latinească. Stă dară numele
cel vechiŭ ca un teméi neclătit, deşi
adaog ori vrémile îndelungate, ori
streini adaog şi alte numere, iară
cela din rădăcină nu să mută. Şi aşa
ieste acestor ţări şi ţărâi noastre,
Moldovei şi Ţărâi Munteneşti
numele cel direptŭ de moşie, ieste
rumân, cum să răspundŭ şi acum
toţi acéia din Ţările Ungureşti
lăcuitori şi munténii ţara lor şi scriu
şi răspundŭ cu graiul: Ţara
Românească”. Şi acestŭ nume vlah
de la turci şi de la greci ieste, de la
némţi vallios, de la franţoji valahos,
de la léşi voloşin, de la moscali şi
de la ruşi tot aşa voloşin şi de la
unguri olah; acesta nume tot de pe
vloh ieste şi vloh ieste italiianŭ, din
care ţări a vlohului, adecă a Italiei,
au pornitŭ Traian, împăratul
Râmului, fără număr mulţime de
norod şi i-au aşezatŭ în aceste ţări a
Dachiei cei vechi. Să fie acest nume
vlah de pre Fleac hatmanul
Râmului, precum scriu unii, basne
suntŭ”.

y Ion Neculce (1672-1745) are


vocaţie de povestitor, prelucrând
într-o manieră personală fondul
legendar popular. Este interesat mai

50
puţin de autenticitatea izvoarelor,
punând accent pe îmbinarea stilului
epic cu anecdota.

y Opera:

y Letopisetul Ţării Moldovei - de la


Dabija Voda (1661) la Nicolae
Mavrocordat (1743).
y O sama de cuvinte.

y Stolnicul Constantin
Cantacuzino este, fără îndoială,
unul din reprezentanţii cei mai de
seamă ai umanismului în spaţiul
culturan românesc.

y Opera:

y - Istoria Ţării Rumâneşti dintru


început (1716).

y Lucrarea, redactată la iniţiativa lui


Ferdinand Marsigli, susţine originea
romană a poporului român,
continuitatea sa pe teritoriul Daciei
şi romanizarea.
y Stolnicul este şi autorul celebrei
hărţi a Ţării Româneşti, tipărită în
limba greacă la Padova (1700).
Aceasta a fost folosită de Anton
Maria Del Chiaro în 1715 în Istoria
delle moderne rivoluzioni della
Valachia (Veneţia).

y Dimitrie Cantemir este o


personalitate de factură
enciclopedică. Opera sa este variată,
de la studiile de logică la folclor şi
muzicologie.

y Opera:

y Hronicul vechimei a romano –


moldo – vlahilor (redactata intre
anii 1719 – 1722).
y Descrierea Moldovei (Descriptio
Moldaviae), redactată în limba
latina şi publicată în 1716, la cerea
Academiei de Stiinte din Berlin,
rămâne cea mai cunoscută lucrare a
eruditului domn.

51
Bibliografie selectivă:

™ D.H. Mazilu, Barocul în literatura


româna din secolul al XVIII-lea ,
Editura Minerva, Bucuresti, 1976.
™ N. Cartojan, Istoria literaturii
române vechi , Editura Minerva,
Bucuresti, 1980.
™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,
Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, 2009,
Bucuresti.
™ Ioana Alina Suta, Aspecte privind
biblioteca umanistă a Stolnicului
Constantin Cantacuzino,
http://bcu.ubbcluj.ro/bibliorev/arhiva
/nr8/carte2.html.
™ Virgil Cândea, Stolnicul între
contemporani, Bucureşti, 1971.

9.3.2. Îndrumător pentru autoverificare


Sinteza unităţii de învăţare 9

y Istoriografia românească se află sub


semnul unităţii naţionale.

Concepte şi termeni de reţinut

• istoriografie;
• unitate etnică;
• latinitate.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere

1. Unitatea şi originea românilor în


viziunea cronicarilor.
2. Cronicarii români au modelat prin
ideilor lor mentalul colectiv?

52
Tematica referatelor

1. Valori creştine în istoriografia


românească.
2. Istorie şi tradiţie în spaţiul
românesc.
3. Cantemir şi opera sa.

Bibliografie obligatorie

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucuresti,
2009.
™ Istoria Românilor, V, Bucureşti, 2003.

53
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10
IMAGINE, IMAGOLOGIE ŞI CUVÂNT

10.1. Introducere
10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare – timp alocat.
10.3. Conţinutul unităţii de învăţare.
10.3.1. De la imagine la cuvânt.
10.3.2.Îndrumător pentru autoverificare.

10.1. Introducere

• Cuvintele sacre şi icoanele ating


sensibilitatea omului medieval.

10.2. Obiectivele şi competenţele unităţii


de învăţare

Obiectivele unităţii de învăţare:

- însuşirea noţiunilor şi termenilor specifici


perioadei studiate;
- întelegerea si explicatia cunostintelor şi
nu reproducerea acestora;
- stimularea gândirii critice a studenţilor.

Competenţele unităţii de învăţare:

– studenţii vor putea să definească


termeni şi concepte de bază ale
tematicii studiate.

Timpul alocat unităţii de învăţare:

54
Pentru unitatea de învăţare 10, timpul alocat
este de 2 ore.

10.3. Conţinutul unităţii de învăţare

10.3.1. De la imagine la cuvânt

→serviciile divine se fac prin cuvânt


şi în faţa icoanelor şi a frescelor Sfinţilor
din Biserică.
• Teologia icoanei în spaţiul
românesc are rădăcini dogmatice şi
tradiţionale.
• Există o relaţie strânsă între
modelul politic şi cel religios.
• Imaginea celuilalt în mentalul
popular se află sub semnul toleranţei.
Puseurile de xenofobie individuală şi
colectivă sunt rare.
• Structurile arhetipale ale
imaginarului.

Bibliografie selectivă:

™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,


Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti,
Bucuresti, 2009.
™ Gilbert Durand, Aventurile Imaginii.
Imaginaţia Simbolică. Imaginarul,
Bucureşti, 1999.
™ Gilbert Durand, Structurile
antropologice ale Imaginarului,
Bucureşti, 2000.
™ Mircea Eliade, Mituri, vise şi

55
mistere, Bucureşti, 1998.
™ Jacques Le Goff, Imaginarul
medieval. Eseuri, Bucureşti, 1991.
™ Iolanda Ţighiliu, Societate şi
mentalitate īn ţara romānească şi
moldova. Secolele XV-XVII,
Bucureşti, 1997.
™ Alexandru florin Platon, Societate şi
mentalităţi în Europa medievală,
Iaşi, 2000.

10.3.3. Îndrumător pentru autoverificare


Sinteza unităţii de învăţare 10

Serviciile divine fac apel la imagine şi


cuvânt pentru a sensibiliza mintea şi inima
credinciosului.

Concepte şi termeni de reţinut

• imagine;
• imagologie;
• cuvânt/Logos.

Întrebări de control şi teme de


dezbatere

1. Cum definiţi imaginea?


2. Relaţia dintre imagine şi cuvânt în
arta şi literatura medievală.

Tematica referatelor

1. Importanţa imaginii în societatea


medievală.
2. Rolul cuvântului în viaţa omului
medieval.

Bibliografie obligatorie

56
™ Ştefan Olteanu, Panait I. Panait,
Istorie medie românească (Note de
curs), coord. Liliana Trofin, Editura
Universităţii din Bucureşti, Bucuresti,
2009.
™ Jacques Le Goff, Imaginarul
medieval. Eseuri, Bucureşti, 1991.
™ Iolanda Ţighiliu, Societate şi
mentalitate īn ţara romānească şi
moldova. Secolele XV-XVII, Bucureşti,
1997.

57