Sunteți pe pagina 1din 2

Cele patru mituri fundamentale ale lumii

Anghel Valeriu - ScoalaOnline

Miturile memoriale sunt pastratoarele faptelor ancestrale si se poate presupune ca ele au inregistrat
fie psihoze colective provocate de evenimente de mari proportii cu caracter insolit (ipostezele cunoasterii
focului, revolutia agrara), fie incercarea empirica de a explica diverse fapte neobisnuite, petrecute de
obicei la confluenta existentiala a doau populatii de nivel spiritual foarte diferit. Aici se pot subclasifica mai
multe manunchiuri mitologice, pe care le-am putea numi :(a) interferenta erelor (miturile varstei de aur a
salbaticiei arcadice, adica preagrare, dar si miturile animalelor fabuloase, de la popoarele de maimute
vorbitoare-poate hominizii, pana la balauri si dragoni -descriind primele contacte ale omului cu regnul
animal in genere sau infatisarea, vazuta hipertrofic, a unor fosile pe atunci inca vii, cunoscute azi din
paleontologie) ; (b) omul primordial (primele grupuri umane care au inceput a se socoti superioare
animalelor si chiar hominizilor coexistenti dar - constranse de mutatia agrara, apoi de cea neolitica sa
paraseasca raiul liber al cadrului salbatic -si-au exprimat regretul izgonirii din acel rai sau dintr-un
teritoriu edenic parasit in urma altei constrangeri ; (c) revelatia initiala (descoperirile inteligentei
primordiale : iubirea, familia, cunoasterea de sine si cunoasterea cadrului- de unde si impactul intre moral
si amoral, definint prima data notiunea de imoralitate, ca si ciocnirea inevitabila intre inteligenta si
candoare, intre cunoastere si ignoranta, iar in simbol- intre spiritul divin si spiritul luciferic) ; (d)
evenimentele insolite (categoria dintre viziunea profetului Iezechil si prabusirea fiului solar Phaethon) ;(e)
inventia uneltelor (armele si mecanismele magice, vehiculele pendente de imblanzirea calului, corabiile
salvatoare de la potop, carele ceresti) ; (f) modificarile conditiei umane (revolutiile succesive
:pastoreasca, agrara, neolitica, metalurgica-implicand, odata cu inchegarea treptata a societatii umane, si
schimbarea structurala a modului de trai, de relatii si interese, ca si a tipului de alimentatie, odata cu
inventarea satului, cetatii, statului si a ordinii sociale) ; (g) razboaiele ceresti (conflictele de dimensiuni
apocaliptice, intre categoriile de divinitati adverse, traducand fie impactul omului cu dezlantuirile
extraordinare de forte naturale, fie observarea empirica a unor dereglari astrofizice) ; (h) potopul si
reconstructia universului postdiluvian (invaziile acvatice sau solare, urmate de repunerea in ordine a
regiunilor afectate, uneori poate la scara sincronic planetara).

Miturile fenomenologice privesc fenomele de nivel cosmic, alcatiund naratiuni explicative in jurul
marilor intrebari omenesti asupra existentei omului si a cadrului sau vizibil si nevazut : (a) actul
cosmogonic ( facerea lumii mai ales din haosul primordial, adesea acvatic, sau din intalnirea principiului
feminin cu cel masculin, sau prin pornirea timpului inert ; (b) antropologia (crearea omului, ca pereche
arhetipala sincronica sau diacronica, printr-un singur act definitiv sau in cateva etape experimentale ; (c)
escatologia (vizand ideea de moarte- unica sau periodica, naturala sau prin accident catastrofal- a insului
si a universului sau) ;(d) repetitia manifestarilor naturii (succesiunea zilelor si a noptilor, anotimpurilor,
erelor terestre si cosmice) ; (e) regnurile fabuloase (formand indeobste structura unora dintre cele mai
vechi mituri ale omenirii, care poarta intre ele formele rudimentare de conceptie ambientala din
animismul initial ori din ciclul formelor totemice de cult ale epocilor prevanatoresti si vanatoresti carora li
s-a adaugat cadrul alegoric din epoca domesticirii animalelor, a cultivarii plantelor, a descoperirii pietrei
utilizabile si apoi a metalelor, ca si unor reactii chimice naturale) ; (f) cadrul astral (astrele fiind, in
conceptia mitologica, nu corpuri ceresti ci ,,luminatori'' pendenti de vointa patronala a anumitor zei,
locuinte divine, iar uneori chiar formele vizibile de intruchipare a zeilor) ; (g) elementele (apa in toate
ipostazele sale inerte sau active, focul viu si apoi cel tehnic, focul cosmic si cel meteorologic, pamantul
static si dinamic, fertil si distrugator, aerul ca forma de miscare cereasca si ca regenerator perpetuu al
vietii, alteori ca tampon intre pamant si cer, in fine mai rar, eterul, element al straturilor ceresti divine,
constituind inca in observatia primitiva un ansamblu de conditii esentiale ale existentei cosmice).

Miturile cosmografice includ intregul cadru divin, adica pe zei si locuintele lor universale : (a)
teogonia (poate cel mai straniu dintre actele mitice, intrucat zeii insisi se autocreeaza sau sunt creati,
multiplicarea lor apartinand unei conceptii ulterioare, influentate probabil de endogamia tribala si apoi de
diviziunea profesionala a indeletnicirilor) ; (b) panteonul (sau totalitatea zeilor- cu numar variabil dupa
epoca si zona geogafica- fluctuand intre monoteismul rigid, unde zeii si sfintii devin accesorii tehnice sau
divinitati subalterne ale unui singur zeu teologic admis ca suprem, si amplitudinea elastica a politeismului
numarand, de pilda, in religia romanilor peste 30.000 de zeitati) ; (c) lumile coexistente (de obicei trei
fundamentale :cerul, pamantul si subpamantul, adica lumea divina, cea umana si cea demonica, dar in
unlele mitologii si mai multe :la scandinavi noua ;de asemenea, si anumite lumi paralele, parahumane,
neconfirmate insa de vreuna din teologii si conservate mai cu seama in folclorul mitologic).

Miturile transcedentale, consacrate de omul primitiv elucidarii contradictiile existentiale aparente, pe


care el nu le accepta decat ideal : (a) eroul arhetipal (nu stramosul totemic, ci modelul de la care
porneste sirul, un model absolut si deci inegalabil, de aceea si divinizat) ;(b) suprastructura demonologica
(reprezentand transferul in mitologie a credintei animiste in duhurile si in demonii care ar guverna
universul -integral ca si in detaliila palpabile) ; (c) destinul (ca lege in sine sau sistem de legi implacabile
si intrepatrunse, supunandu-si intregul univers, pana la detalii, omul, omenirea si chiar zeii) ; (d)
universul dual (conceptul diviziunii lumii in principii antagonice, care completeaza in mod general
intregul :lumina-intuneric, caldura-frig, miscare-repaos, mascul-femela, viata-moarte si in ultima amaliza
bine-rau) ;(e) simbolurile conditiei umane (aspiratie omului de a-si depasi conditia, de obicei prin imitarea
unor valori ambientale : de pilda zborul icaric, care nu este decat traducerea alegorica a invidiei omului
fata de pasare, dar nu si intelegerea deosebirii structurale) ;(f) viata si moartea (ca antiteza acuta
suprema in care miturile nu admit totusi termenii antitezei, preferand ideea de stari diferite ale aceeleiasi
existente, intrucat thanatofobia conceptuala, care trabuce instinctul de conservare, nu scuteste de
suferinta intrebarii nici o fiinta ganditoare) ; (g) aria timpului (timpul uman mensurabil si timpul divin,
deci numenal, inaintea acestora si dupa ele, unele mituri admitand si absenta timpului).