TRDAD 03 Tehnica de Modulatie OFDM 2017

Tehnica de modulaţie OFDM
Prof.dr.ing. Ion Marghescu

1. Introducere
2. OFDM - principii de bază
2.1 Convoluţia circulară şi DFT
2.2 Intervalul de gardă şi prefixul ciclic
2.3 O schemă bloc pentru un sistem OFDM
2.4 Folosirea unei ferestre temporale
2.5 Egalizarea în domeniul frecvenţă
2.6 Determinarea parametrilor unui semnal OFDM
3. Sincronizarea de timp şi frecvenţă
3.1 Sincronizarea de timp
3.2 Sincronizarea de frecvenţă
3.3 Metode de sincronizare
15:25:21 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 2
4. Raportul putere de vârf putere medie
4.1 Tehnici de distorsionare a semnalului
4.2 Tehnici de codare
4.3 Tehnici de scramblare
5 OFDMA
5.1 Aplicaţie: structura simbolurilor OFDMA şi
subcanalizarea în WiMAX

1. Introducere
 Multiplexarea prin Diviziune în Frecvenţă cu
purtătoare Ortogonale (OFDM - Orthogonal
frequency division multiplexing) este o tehnică de
modulaţie multipurtătoare (MCT - Multi-Carrier
Technique).
 Tehnicile de modulaţie multi-purtătoare s-au
dovedit foarte eficiente în combaterea efectelor
negative care apar în canalele puternic dispersive.
 Să considerăm cazul unui sistem de comunicaţie
având o rată mare de transmitere a datelor - R0 -
(lărgime de bandă - B0 , durata simbolului - T0 ).

 Proiectantul trebuie să evite:
 ISI care apar din cauza împrăştierii întârzierilor
diverselor căi de propagare
 necesitatea unor procesoare complexe pentru
egalizarea canalului implicate de fading-ul
selectiv.
 Tehnicile de Modulaţie Multi-Purtătoare pot oferi
soluţii pentru ambele probleme;
 MCT înlocuieşte transmiterea unei singure
purtătoare care este modulată cu date de rată mare
cu transmiterea, în paralel, a unui număr, relativ
mare, să zicem L, de purtătoare modulate cu date de
rată mică;
 Pentru a conserva rata globală, rata cu care se
transmit date pe fiecare subpurtătoare este R0/L
(lărgime de bandă - B0/L, şi durata simbolului -
T=LT0 ).
 Alegând o valoare adecvată pentru L, se poate

ajunge ca durata simbolului (T=LT0) să fie mai mare
decât împrăştierea întârzierilor specifică pentru
canalul de comunicaţie şi, ca urmare, ISI produs de
propagarea multi-cale va fi redus în mod
semnificativ.

h(t)
|H(f)|
B=B0/L

Bc
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
f
T0
0 1 f1 fi fi+1 fL
T B0
a. Domeniul timp b. Domeniul frecvenţă
 În acelaşi timp lărgimea de bandă a fiecărui subcanal

poate fi suficient de mică (B0/L << Bc) astfel încât
fading-ul care afectează fiecare subcanal să poată fi
considerat plat.
 Pentru a recupera informaţia transportată de cele L
subcanale, la recepţie subpurtătoarele sunt prelucrate
individual.
 Evident, pentru a evita interferenţele reciproce

subpurtătoarele trebuie să fie ortogonale.
 Calea cea mai simplă de a implementa

ortogonalitatea constă în distribuirea
subpurtătoarelor, în banda B0 astfel încât benzile
individuale să nu se suprapună.

X
Data in cos 2f1t

S/P x(t)
R0 bps X +
Conv.
cos 2f2t
X X LPF
cos 2fLt cos 2f1t Data

r(t) P/S out
X LPF
Conv. R0 bps
cos 2f2t
X LPF
cos 2fLt

 Principalele dezavantaje ale acestei soluţii constau în:
 Folosirea ineficientă a spectrului de frecvenţă,
 Complexitatea echipamentelor care creşte liniar cu L,
 Complexitatea mare a FTJ folosite în receptoare.
 Tehnica OFDM depăşeşte aceste dezavantaje prin:

 folosirea unor subcanale cu benzi care se suprapun;
 prin prelucrarea semnalelor la emisie şi recepţie cu
ajutorul DFT;

 Mai mult DFT este implementată folosind algoritmi
FFT deci se obţin şi echipamente eficiente;
 Ca o primă concluzie (sau promisiune) OFDM este o

tehnologie eficientă din următoarele puncte de vedere:
 Reducere a interferenţelor intersimbol (ISI) în
canalele puternic dispersive;
 Folosire eficientă a benzii de frecvenţă;
 Implementare eficientă;
 Administrare eficientă a spectrului;

 Ca o dovadă că nu s-a rămas la promisiuni tehnica
OFDM a fost selectată pentru realizarea foarte multor
sisteme de comunicaţii moderne de rată mare de
transmitere a datelor:WiFi, WiMAX, DVB, DAB,
xDSL etc.
 Acest capitol are ca scop să prezinte câteva concepte

cheie legate de tehnica OFDM cum ar fi:
 Prelucrarea FFT a semnalului;
 Generarea unui interval între simboluri numit
interval de gardă ;
 Egalizarea în frecvenţă;
 Sincronizarea;
 Raportul putere de vârf/putere medie;
 etc.
1. Introducere
2. Principiile de bază ale OFDM
 Aşadar, caracteristic pentru OFDM este că se

folosesc:
o L subpurtătoare cu benzi suprapuse;
oTehnica de calcul DFT pentru a genera şi demodula
subpurtătoarele;
 Se poate demonstra că, în acest caz, subpurtătoarele

sunt ortogonale dacă între două purtătoare succesive
distanţa în domeniul frecvenţă este egală cu 1/T.

 Fie D=[d0, d1, d2, d3, ….. dL-1] vectorul de date de
lungime L obţinut ca ieşire a unui convertor de date
serie paralel.
 Fiecare simbol de date modulează o subpurtătoare.
 Două subpurtătoare succesive sunt separate, în

domeniul frecvenţă, de un decalaj 1/T.

 În consecinţă o expresie utilizabilă pentru a descrie
simbolul OFDM constituit din cele L subpurtătoare,
simbol care începe la ts este:
 L 1
 2 d i  0.5

s (t )  Re   L i  N s / 2 exp( 2j ( f c 
T
)(t  t s )) ts  t  ts  T
 2
i t  t s and t  t s  T
 0
 fc desemnează frecvenţa centrală a benzii RF;

 Se poate scrie o expresie similară în banda de bază:
 L 1
 2 d i
s (t )  Re   i  N s / 2 exp( 2 j (t  t s )) ts  t  ts  T
T
 2
i
L
t  t s and t  t s  T
 0

 Pornind de la expresia pentru banda de bază, se pot
reprezenta grafic primele patru subpurtătoare ale
unui simbol OFDM considerând că vectorul de date
este D=[1,-1,1,1, ….]:

 Dacă, aşa cum se specifica mai înainte, distanţa
dintre două subpurtătoare succesive este egală cu
1/T, în intervalul T, toate subpurtpătoarele vor avea
un număr întreg de perioade.
 Se poate arăta că aceasta este cheia ortogonalităţii.

 Într-adevăr, să analizăm ieşirea unui demodulator
coherent :
L
t s T 1
k 2
i
 exp(  j 2 (t  t s ))  d i  L / 2 exp( 2 j (t  t s ))dt 
ts
T i
L T
2
L
1 t s T
2
ik
 d L
iL / 2  exp( 2 j
T
(t  t s )) dt  Td i  L / 2
i ts
2

 În continuare să urmărim comportarea
componentelor OFDM în domeniul frecvenţă:
 Fiecare subpurtătoare este modulată cu o funcţie

rectangulară cu durata de T secunde;
 Spectrul fiecărei subpurtătoare va fi de tip

sinc( x) unde , x=f T ;
 Se ştie că: sinc(0)=1, şi că apar treceri prin

zero la: x= 1, 2 , 3 …. .

1
0.8 1/T
0.6
0.4
0.2
-0.2
-0.4
f1 f2 f3 f4 f5 f6 f7
Frequency
 Aici, în reprezentarea în domeniul frecvenţă, se
poate găsi un nou mod de a evidenţia că în
condiţiile impuse subpurtătoarele sunt
ortogonale;
 Pentru a investiga generarea eficientă a
simbolurilor OFDM se consideră vectorul d ale
cărui componente sunt cele L simboluri de date
obţinute după conversia serie/paralel.
 Fiecare simbol de date modulează în

fază/amplitudine o subpurtătoare.
 Dacă se are în vedere modulaţie de tip BPSK se

obţine cazul particular al simbolurilor de date
binare.

t

 Se poate interpreta că vectorul de date, d,
reprezintă DFT a unui semnal constând din L
subpurtătoare.
 Notând prin F matricea DFT de dimensiune L x L

se poate scrie:
x = F-1 d
unde x este un vector având drept componente
eşantioanele semnalului OFDM.

 Transformata Fourier Discretă poate fi definită
prin cele două expresii cunoscute:
L 1 2nm
1  j
DFT {x[n]}  X [m]  
L n 0
x[n]e L
2nm
1 L1
 j
IDFT { X [m]}  x[n]  
L m0
X [m]e L

 La recepţie se poate recupera vectorul de date
aplicând DFT simbolului OFDM recepţionat.
 DFT poate fi implementată folosind algoritmi

FFT;
 Înacest mod echipamentele devin foarte simple şi

eficiente în comparaţie cu soluţia menţionată în
cazul general al Modulaţiei Multipurtătoare.

1. Introducere
 Când un şir de eşantioane x[n] de intrare este

transmis printr-un canal liniar cu răspuns finit la
impuls (FIR) h[n], semnalul de ieşire se determină
prin convoluţia liniară dintre semnalul de intrare şi
răspunsul la impuls al canalului:
y[n]=x[n]h[n].

 Atunci când una dintre funcţii este sau poate fi
considerată periodică calculul lui y[n] poate fi
implementat folosind convoluţia circulară:
y[n]  x[n]  h[n]  h[n]  x[n]
unde
 L 1
x[n]  h[n]  h[n]  x[n]   h[k ]x[n  k ]L
k 0
 Funcţia x[n]L = x[n mod L] este o versiune

periodică a lui x[n] cu perioada L.
 Cu alte cuvinte, în acest caz fiecare eşantion al
semnalului de ieşire se obţine ca o sumă, de
produse, cu L termeni.

 În cazul convoluţiei circulare, DFT a semnalului
de la ieşirea canalului y[n] poate fi scrisă:
DFT {y[n]}  DFT {h[n]  x[n]}
Respectiv, în domeniul frecvenţă
Y[m]  H[m] X[m] (4)
Se constată că relaţia (4) descrie un canal fără ISI

în domeniul frecvenţă, când fiecare simbol de
intrare este scalat cu valoarea complexa H[m].

La recepţie cunoscând răspunsul canalului în
frecvenţă se poate recupera simbolul de intrare
prin:
^ Y [ m]
X [ m]  (7)
H [ m]
Semnalul estimat este imperfect datorită:

zgomotului aditiv, interferenţelor intercanale,
estimare imperfectă a canalului etc.

 În mod natural, când un semnal este transmis
printr-un canal liniar de tip FIR răspunsul se
calculează folosind convoluţia liniară.
 Se poate pune întrebarea, cum se explică
posibilitatea folosirii convoluţiei circulare în cazul
de faţă?
 Explicaţia rezidă în adăugarea aşa numitului
prefix ciclic (CP), la vectorul care urmează a fi
transmis şi care va crea impresia că semnalul
transmis este periodic.
 Aceasta se poate realiza simultan cu reducerea
perturbaţiilor intersimbol, cea mai gravă formă de
interferenţă în canalele de bandă largă
1. Introducere
2.2 Intervalul de gardă şi Prefixul Ciclic
 Cele mai multe dintre sistemele de comunicaţie

care transmit date de rată mare lucrează în medii
afectate de propagare multi-cale şi fading selectiv.
 Simbolul OFDM va fi împrăştiat în timp deci vor

rezulta interferenţe intersimbol (ISI).
 ISI poate fi menţinută la nivelul două simboluri

succesive folosind o valoare suficient de mare a
numărului de subpurtătoare, L.
 Dacă se introduce un interval de gardă de durată,
Tg, între simbolurile OFDM se poate reduce sau
chiar elimina ISI care rezultă între simboluri
succesive.
 Să presupunem că valoarea maximă a împrăştierii
întârzierii este mai mică sau egală τ (v+1 perioade
de eşantionare);
 Atunci, prin adăugarea unui interval (de gardă) mai
mare sau egal cu τ (v+1 perioade de eşantionare) la
începutul fiecărui simbol simbolurile succesive
devin necorelate.

 Există două variante de a implementa
intervalul de gardă:
1. Folosind semnal zero;
2. Folosind aşa numitul prefix ciclic;

t
T Tg
Tg

Prefix ciclic Eşantioane simbol OFDM
15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie

Copiază ultimele v eşantioane

 Cele două soluţii pot fi comparate din mai multe
puncte de vedere:
1. Comportarea în prezenţa propagării
multi-cale;
2. Influenţa asupra complexităţii prelucrării
semnalelor;
3. Eficienţa în folosirea puterii şi benzii;

1. Comportarea în prezenţa propagării multi-cale;
T Tg
2. Influenţa asupra complexităţii prelucrării semnalelor
 Aşa cum s-a menţionat pentru ca un canal să nu
prezinte ISI în condiţiile folosirii IFFT/FFT, trebuie
să se poată evalua răspunsul folosind convoluţia
circulară;
 Se poate arăta că realizând intervalul de gardă prin

prefix ciclic se îndeplinesc condiţiile pentru
atingerea acestui obiectiv;

 Se reprezintă un simbol OFDM în domeniul timp
ca un vector de lungime L:
x  [ x0 x1 ... xL 1 ]
Adăugând prefixul de lungime v, semnalul

transmis devine:
xCP  [ xL v xL v 1... xL 1 | x0 x1... xL 1 ]

Prefix ciclic Eşantioane simbol OFDM
Copiază ultimele v eşantioane
Deci după adăugarea prefixului ciclic, se obţine un

nou semnal care apare ca fiind x[n]L, şi atunci
y[n]= x[n]* h[n] .

 Se ţine cont că h este un vector de lungime v+1
care corespunde răspunsului canalului la impuls
pe durata simbolului OFDM;
 Atunci semnalul de ieşire yCP are (L+v)+(v+1)-

1=L+2v eşantioane.

 Primele v eşantioane ale lui yCP conţin
interferenţe de la simbolul OFDM precedent deci
sunt ignorate.
 Ultimele v eşantioane se dispersează spre
simbolul următor deci şi ele sunt ignorate.
 Rămân L eşantioane pentru semnalul y, care sunt
eşantioanele necesare pentru a recupera cele L
eşantioane ale semnalului de intrare, x.

 Se poate evidenţia că aceste L eşantioane ale
semnalului y sunt aceleaşi cu cele care rezultă
din relaţia y = h ⊗ x.
 Cea mai simplă cale este cea inductivă;
 Se consideră y0, primul element din y.
 Aşa cum rezultă din figura următoare, datorită

prefixului ciclic, y0 depinde de x0 şi de pachetul
xL-v…xL-1 rezultat prin crearea prefixului ciclic;

y 0  hv x L v  hv 1 x L v 1  ...  h1 x L 1  h0 x0

 Se obţin succesiv:
y 0  h0 x0  h1 x1  ...  hv x L v
y1  h0 x1  h1 x 2  ...  hv x L v 1
.
.
.
yL 1  h0 xL 1  h1 xL 2  ...  hv xL v 1
 Analizând aceste relaţii se poate observa că,

într-adevăr, ele sunt exact cele care se obţin prin
convoluţie liniară y = h ⊗ x.
 Astfel, prin crearea posibilităţii de a folosi
convoluţia circulară, prefixul ciclic permite
ca semnalul de ieşire, y, să poată fi dedus
printr-o simplă multiplicare a răspunsului în
frecvenţă al canalului H=DFT{h} cu
perechea Fourier a semnalului de intrare,
X=DFT{x}.

3. Eficienţa în folosirea puterii şi benzii;
 Prefixul ciclic, - este elegant şi simplu şi aduce

multe beneficii – dar nu este în totalitate eficient.
 El implică consum suplimentar de bandă şi putere.
 Odată cu transmiterea a v eşantioane redundante

banda necesară pentru transmitere creste de la B la
((L+v)/L)B.

 Totodată, energia folosită pentru a transmite un
simbol trebuie evaluată ţinând cont şi de cele v
eşantioane adiţionale;
 Prin urmare, introducerea prefixului implică o

creştere a energiei utilizate de 10log10(L+v/L)dB.
 Deci folosirea prefixului ciclic determină o

pierdere din p.d.v. al puterii (PL) şi al ratei de date
(RL):
L
RL  PL 
Lv

Puterea folosită în plus are o importanţă sporită
într-un sistem wireless limitat la interferenţe
conducând la sporirea interferenţelor care
afectează echipamente din vecinătate.
 Evident din acest punct de vedere este mai

convenabilă folosirea prefixului cu semnal nul.
Totodată se mai poate remarca faptul că acest

dezavantaj al prefixului ciclic poate fi făcut
arbitrar de mic crescând numărul de subpurtătoare
(L>>v).

 Uzual standardele specifică mai multe
valori pentru intervalul de gardă pentru ca
sistemele să se poată adapta la diverse
medii de propagare;.
 De exemplu: în standardul IEEE 802.16

intervalul de gardă este definit printr-un
parametru G denumit fracţiune de gardă;
Intervalul de gardă este Tg=GT.
G ϵ {1/4, 1/8, 1/16, 1/32}

1. Introducere
5. OFDMA
2.3 O schemă bloc a unui sistem de
comunicaţie OFDM
 În această etapă, este util să se revadă

aspectele prezentate pe baza schemei bloc a
unui sistem de comunicaţie.
 Se va folosi acest prilej pentru a menţiona

alte câteva aspecte, unele destul de
importante, care intervin în prelucrarea
semnalului.

L points
Binary QAM S/P Adding P/S
IFFT DAC
data modulat convert
CP
convert
or processor
er er
Baseband Communication
Channel
L points
Discard S/P
FFT QAM Recovered
FEQ data
ADC convert demod.
CP processor
er

 Prima etapă de prelucrarea a semnalului
OFDM constă în descompunerea fluxului de
date binar de de rată mare R0 în L fluxuri de
rată R0/L .
 Se poate folosi un modulator QAM pentru a

converti fluxul de date binar la un flux de
simboluri cu M nivele (M-ar);
 Ultima etapă este folosită pentru a mări

eficienţa spectrală a sistemului sau, alternativ,
pentru a controla calitatea transmisiunii;
15:25:28 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi 59
Distribuţie
 Fluxul de date binar sau semnalul de la ieşirea
modulatorului QAM este convertit S/P.
 Rezultă un vector de lungime L notat prin X,

care este aplicat la intrarea procesorului care
realizează IFFT în L-puncte.
 La ieşirea procesorului IFFT se obţine:
x = F-1 X

L1 2nm
1  j
IDFT { X [m]}  x[n]  
L m0
X [m]e L

 Fiecare componentă a vectorului x -
reprezintă unul dintre cele L eşantioane ale
simbolului OFDM de bază - de fapt o sumă
a eşantioanelor celor L subpurtătoare.
 În cazul unui flux binar subpurtătoarele sunt

modulate BPSK;
 În cazul unui flux cu m nivele (m-ary) ele pot

fi modulate QPSK, 16QAM, 64QAM etc.

 Dacă se vor folosi toate cele L
subpurtătoare pentru a transmite date,
semnalul rezultat nu va fi supraeşantionat
şi componentele nedorite din spectrul
semnalului rezultat după transformarea
FFT vor fi eliminate cu dificultate, altfel
spus va fi necesar un FTJ ideal.

-fmax 0 fmax fs 2fs f
 Ca atare o fracţiune dintre cele L

subpurtătoare vor fi forţate la zero
(subpurtătoare nule) creându-se astfel un
interval de gardă în domeniul frecvenţă.
15:25:28 Access and Broadcast Digital Radio Technologies 64
 În cazul exemplului dat se poate opta pentru
adăugarea a 8 zerouri care să forţeze 8
subpurtătoare la zero.
 Se va realiza IFFT în l6 puncte – semnalul

OFDM signal va avea l6 eşantioane astfel
încât frecvenţa de eşantionare va fi de două
ori mai mare decât cea necesară pentru
semnalul de date iniţial;
 Trebuie ales locul unde este bine să fie

plasate componentele nule;
 În matricea F primele coloane reprezintă
subpurtătoarea cu f=0, următoarele 4 corespund
frecvenţelor pozitive iar ultimele 3 corespund
frecvenţelor negative;

 Deci,cea mai bună soluţie ar fi să se însereze
zerourile în mijlocul vectorului de date ca mai jos:
[1 1 1 -1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 -1 1]
 Înacest mod componentele nule vor fi plasate în

jurul frecvenţei egale cu ½ din frecvenţa de
eşantionare iar componentele utile în jurul
frecvenţei egale cu zero;

 De exemplu: în cazul standardului IEEE
802.16d, L=LFFT =256; pentru a transmite
date se folosesc numai Lu=200
subpurtătoare, alte 55 sunt componente
nule iar una este componenta de CC (nici
ea nu este folosită pentru transmitere de
date.

L points
Binary QAM S/P Adding P/S
IFFT DAC
data modulat convert
CP
convert
or processor
er er
Baseband Communication
Channel
L points
Discard S/P
FFT QAM Recovered
FEQ data
ADC convert demod.
CP processor
er

 În etapa următoare se generează intervalul
de gardă folosind prefixul ciclic;
 Se copiază ultimele Lg eșantioane ale

simbolului OFDM obţinut după IFFT și se
adaugă în fața primului eșantion.
 Deci simbolul OFDM transmis va include

L + Lg eșantioane.

 Se obține semnalul OFDM prin conversie P/S;
 Frecvența cu care se transmit eșantioanele

semnalului OFDM trebuie corelată cu banda
canalului RF şi se calculează funcţie de numărul de
eşantioane care trebuie transmise şi de durata
simbolului;

 Simbolul OFDM serie este convertit D/A și apoi
poate fi transmis printr-un canal constituit în banda
de bază;
 Semnalul recepționat constă din suma dintre

răspunsul canalului de comunicație la semnalul
transmis și zgomotul aditiv.
 Acest semnal este eșantionat cu aceeași frecvență

de eșantionare care a fost folosită la emisie pentru
conversia P/S și apoi se realizează conversia A/D.

1. Introducere
2.4 Folosirea ferestrelor temporale
5. OFDMA
 Dacă se generează simbolul OFDM prin realizarea
transformării Fourier rapide şi apoi prin adăugarea
prefixului ciclic rezultă un semnal OFDM cum este
cel ilustrat în figura următoare:
T Tg T

 Seobservă că la tranziţiile dintre simboluri apar,
adeseori, salturi bruşte de fază;
 Existenţa acestor tranziţii se va materializa în

creşterea puterii radiate în afara benzii alocate;
 Se poate explica acest aspect dacă ţinem cont că

atunci când se conservă tranziţiile bruşte funcţia
densitate spectrală de putere scade lent în
conformitate cu funcția sinc.

 Se poate realiza o scădere mai rapidă a densităţii
spectrale de putere în afara benzii dacă simbolurile
individuale sunt prleucrate cu o ferestra temporală
sau cu un filtru.
 Folosind fereastra temporală amplitudinea

simbolului va scădea lent spre zero la limitele
simbolurilor;

 Cea mai folosită este fereastra cosinus-ridicat.
 Such a solution is recommended by the standard

IEEE 802.16d.
 Aici TS = durata unui simbol (simbol + intervalul de

gardă)
 Se va constata că acum durata reală este mai mare

deoarece se acceptă o suprapunere a simbolurilor,
 suprapunerea depinde de parametrul ;

Ts
Prefix T Postfix
Extensia ciclică şi aplicarea unei ferestre cosinus ridicat.
• procedura de generare a simbolului cu prefix şi cu

postfix;
• Simbolul astfel obţinut se înmulţeşte cu funcţia
fereastră.
• Semnalul rezultat se adaugă după simbolul
precedent cu o întârziere Ts  suprapunerea
menţionată.
Variaţia densităţii spectrale de putere pentru un semnal OFDM
prelucrat cu o fereastră de tip cosinus ridicat funcţie de
parametrul β.

 Comportarea din punctul de vedere al densităţii
spectrale este tot mai bună cu cât valoarea
parametrului β este mai mare.
 Alegerea unei valori mari este restricţionată

deoarece cu cât  creşte scade eficienţa prefixului
ciclic;
 Este intersantă o comparaţie cu varianta care ar

folosi un filtru (produs termen cu termen aici,
produs de convoluţie pentru filtru);

1. Introducere
5. OFDMA
 Pentru a se putea estima corect simbolurile

recepţionate, trebuie cunoscut câştigul complex al
canalului pentru fiecare subpurtătoare;
 Cu alte cuvinte trebuie cunoscute amplitudinile şi
fazele subpurtătoarelor.
 Pentru tehnicile de modulaţie simple, cum este
QPSK, la care amplitudinea nu poartă informaţie,
este necesară numai informaţia cu privire la fază.

 După realizarea FFT, se estimează simbolurile de
date folosind un egalizor în frecvenţă (FEQ) cu o
singură celulă de întârziere:
^ Yl
Xl 
Hl
 Aici Hl este răspunsul complex al canalului la

frecvenţa fc + (l - 1)Δf ;
 Pe această cale se realizează atât corecţia de fază

cât şi egalizarea de amplitudine înainte de procesul
de decizie.

1. Introducere
5. OFDMA
2.6 Determinarea parametrilor unui semnal
OFDM
 Determinarea are ca punct de plecare următorii

parametri:
◦ banda ocupată,
◦ rata de transmitere a informaţiei,
◦ împrăştierea întârzierii.
 Se va constata că unele cerinţe sunt contradictorii.

a. Determinarea intervalului de gardă
oSe face funcţie de împrăştierea întârzierii.
oO soluţie: intervalul de gardă se alege de la de

două ori la de patru ori mai mare decât radical
din valoarea medie pătrată a împrăştierii
întârzierii.

o Durata acestui interval depinde şi de tipul de
modulaţie şi de codare.
o Creşte ordinul modulaţiei – creşte sensibilitatea la

interferenţe;
o Creşterea sensibilităţii poate fi combătută prin

tehnici de codare mai puternice.

b. durata unui simbol
 Se poate determina cunoscând intervalul de gardă.
 Existenţa intervalului de gardă de tip PC reduce

RSZ;
 Pentru a minimiza acest efect este preferabil ca

durata unui simbol să fie mult mai mare decât
intervalul de gardă.

 O valoare foarte mare duce la creşterea numărului
de subpurtătoare
 Banda globală fiind impusă, rezultă reducerea

intervalului între subpurtătoarele vecine
 Aceasta implică:
 complexitate mai mare a sistemelor de
prelucrare,
 sensibilitate mai mare la zgomotul de fază şi la
fuga de frecvenţă;
 raport mai mare între puterea de vârf şi puterea
medie.

 S-a constatat că se poate accepta o reducere cu 1
dB a RSZ ceea ce se poate realiza la un raport de
circa 5 între durata simbolului şi intervalul de
gardă;

c. Intervalul între două subpurtătoare vecine se poate
determina dacă se cunoaşte durata unui simbol şi
intervalul de gardă: acest interval este inversul
duratei unui simbol din care se scoate intervalul
de gardă.

d. Numărul de subpurtătoare (o soluţie) se poate
determina fiind impusă rata de transmitere a
datelor de intrare: numărul de subpurtătoare
necesar este dat de raportul între această valoare
şi rata de transmitere a datelor pe fiecare
subpurtătoare.
e. Rata de transmitere acceptată de o subpurtătoare

depinde de durata de simbol (rata de transmitere a
simbolurilor), de tipul de modulaţie şi de tipul de
codare.

Exemplul 1:
 Pentru realizarea unui sistem de

comunicaţie OFDM se impun:
◦ Rata de transmitere a informaţiei de intrare: R0=20
Mbps
◦ Dispersia estimată pentru întârziere: 200 ns;
◦ Banda globală: B cca 15 MHz;

 Conform celor menţionate mai sus rezultă imediat
următorii parametri:
◦ Tg = 800 ns
◦ TS = 4.8s
◦ f = 1/(4.8-.8)=250 kHz;
 Pentru a determina numărul de subpurtătoare se

determină la început rata de transmitere a datelor
per simbol: 20 Mbps * 4.8 s =96 b/simbol,

 Reamintim că numărul de subpurtătoare depinde
de modulaţie şi de codare.
 Variante:
1. QPSK + codare cu o rată 3/4,

 În acest caz rezultă : 2*3/4=1.5 biţi per simbol per
subpurtătoare;
 deci numărul de subpurtătoare este 96/1.5=64
subpurtătoare
 Bandă ocupată este
64*250kHz=16MHz>B=15 MHz;

2. 16-QAM + codare cu o rată ½
 În acest caz se transmit 4*1/2 =2 biţi per

simbol per subpurtătoare;
 rezultă un număr de 96/2=48 subpurtătoare şi

o bandă necesară egală cu
48*.25MHz=12MHz <B=15MHz;

 Se alege soluţia a doua – se va realiza IFFT în 64
de puncte (48 date +16 zerouri) pentru
supraeşantionare;
 Este necesar să existe un număr întreg de

eşantioane atât pe durata de realizare a IFFT
(durata unui simbol de date propriu-zis) cât şi pe
durata unui simbol care include şi intervalul de
gardă.
 Aceasta poate modifica datele anterioare;

 Trebuie conservată ortogonalitatea între
subpurtătoare deci în orice caz se conservă cele
64 de eşantioane pentru IFFT;
 În prezent frecvenţa de eşantionare este 64/4 s =

16 MHz.
 Această valoare nu corespunde unui număr întreg

de eşantioane pe durata de 4.8 s.

 Rezolvarea acestei neconcordanţe duce la o mică
modificare a parametrilor.
 De exemplu în loc de 64/5 eşantioane pe intervalul

de gardă se aleg 14 adică 78 de eşantioane per
simbol;
 Cu acesta rezultă o frecvenţă de eşantionare de

78/4.8s = 16.25 MHz.
 Se obţine: T =64/16.25 MHz=3.9385 s deci vor
creşte puţin: intervalul de gardă şi distanţa între
două subpurtătoare.

Exemplul 2:
 Pentru a realiza o transmisiune fără fir se foloseşte
un sistem OFDM cu Lu=2048 de subpurtătoare
active. Intervalul dintre două subpurtătoare este de
250 Hz iar intervalul de gardă are o lungime de 2
ms. Fiecare subpurtătoare este modulată BPSK.

 Se cere:
a) Să se determine banda ocupată şi rata de
transmisie pentru sistemul realizat.
b) Dacă pentru a genera semnalul OFDM se foloseşte

o prelucrare IDFT de lungime 4096 să se determine
frecvenţa de eşantionare a semnalului de ieşire şi
numărul de eşantioane din intervalul de gardă.

c) Dacă energia folosită de emiţător pentru a transmite
un simbol OFDM este EOFDM= 1,4 Ws iar canalul de
transmisiune este afectat de zgomot alb gaussian cu
densitatea spectrală de putere N0/2 = 6 · 10−5 W/Hz.
Se cere:
1. Să se determine raportul Eb/N0 (în dB).
2. Să se evalueze rata de eroare de bit.
3. Să se calculeze puterea medie a emiţătorului;

Se cunoaşte relaţia pentru probabilitatea de eroare
de bit specifică semnalelor BPSK:
1 Eb
Pb  erfc( )
Value x Erf (x) Erfc(x) 2 N0
0 0 1
0,05 0.0563720 0.9436280
0,1 0.1124629 0.8875371
0,15 0.1679960 0.8320040
0,2 0.2227026 0.7772974
……
1.8 0.9890905 0.0109095
1,9 0.9927904 0.0072096
2 0.9953223 0.0046777
2,1 0.9970205 0.0029795
2,2 0.9981372 0.0018628
2.3
a. Lungimea simbolului OFDM - FFT este:
T = 1/Δf = 4 ms
Banda ocupată: B = Lu · Δf = 512 kHz
Rata de transmisie a datelor:

R = log2(M)· Lu /(T+Tg )= Lu /Ts = 2048/6ms = 341,3 kbit/s
b. Lungimea FFT: L = 4096; Deci se generează L

eşantioane în intervalul de lungime T. Adică este necesară
o frecvenţă de eşantionare:
fe = L/T= 1024 kHz
Deci în intervalul de gardă sunt transmise:
Lg = L ·Tg/T = 2048

c) Dacă energia folosită de emiţător pentru a transmite
un simbol OFDM este EOFDM= 1,4 Ws iar canalul de
transmisiune este afectat de zgomot alb gaussian cu
densitatea spectrală de putere N0/2 = 6 · 10−5 W/Hz.
Se cere:
1. Să se determine raportul Eb/N0 (în dB).
2. Să se evalueze rata de eroare de bit.
3. Să se calculeze puterea medie a emiţătorului;

c) Pentru a calcula Eb/N0 , evaluăm succesiv
N0 = 2 ·N0/2= 1,2 · 10−4 Ws
Eb = EOFDM /log2(M) · Lu = 1.4Ws / 2048 = 6,836 · 10−4Ws
Eb/N0 = 6,836 · 10−4Ws/1.2 · 10−4Ws = 5,7 ≈ 7,55 dB
Relaţia pentru probabilitatea de eroare de bit trebuie

corectată cu coeficientul:
PL2g =T/(Tg+T) =2/3
1 Eb 1
Pb  erfc( PLg )  erfc(1,9488)  3 103
2
2 N0 2

Value x Erf (x) Erfc(x)
0 0 1
0,05 0.0563720 0.9436280
0,1 0.1124629 0.8875371
0,15 0.1679960 0.8320040
0,2 0.2227026 0.7772974
……
1.8 0.9890905 0.0109095
1,9 0.9927904 0.0072096
2 0.9953223 0.0046777
2,1 0.9970205 0.0029795
2,2 0.9981372 0.0018628
2.3 0.9988568 0.0011432
Puterea de emisie:
P = EOFDM/ (T + Tg) = 1.4Ws/6ms = 233.3W

Modulator CNA Conv. P-S Fereastră
RF emisie
IQ
Date
intrare Ext. ciclică
Întreţe- Mod. QAM Conv. S-P Inserare
Codare
sere Pilot
IFFT (EM)
FFT(REC)
Date
ieşire Conv. S-P
Decodare Dezîntre- Demod. Corectie Conv. P-S
ţesere QAM canal
Sy. tact Elim.

DEMOD CAN Sincronizar Extensie
RF receptie
IQ e ciclică
Sy. frecv.
O schemă bloc pentru un transceiver OFDM.

1. Introducere
3.1 Sincronizarea de timp;
3.2 Sincronizarea de frecvenţă:
5. OFDMA
3 Sincronizarea în timp şi frecvenţă.
frecvenţă.
 Pentru a demodula un semnal OFDM, receptorul
trebuie să realizeze două operaţii de sincronizare.
 În primul rând trebuie determinat intervalul de timp
în care se realizează prelucrarea FFT a simbolului
recepţionat .
 Acesta este numită sincronizarea în timp.
 În al doilea rând trebuie aliniată frecvenţa purtătoarei
proprii cu frecvenţa purtătoarei transmise.
 Aceasta este numită sincronizarea în frecvenţă.

 Comparând sistemele OFDM cu cele
monopurtătoare, cerinţele privind sincronizarea în
timp sunt mai puţin dure.
 În schimb cerinţele privind sincronizarea în

frecvenţă sunt semnificativ mai dure, deoarece
trebuie sa existe o ortogonalitate perfectă a
subpurtătoarelor pentru a asigura absenţa ICI.
 Cele două aspecte pot fi evidenţiate reprezentând

grafic un caz particular;

 Reamintim că semnalul OFDM constă din
supapunerea a L subpurtătoare, fiecare dintre acestea
modulate cu un subflux de date;
 Pentru a scoate în evidenţă cele menţionate vom
reprezenta grafic comportarea semnalului oFDM
pentru un caz particular, considerând un simbol cu
durata de o microsecundă şi cu L=8.
 Pentru reprezentarea în domeniul timp vom reţine
numai două dintre subpurtătoare;

 Pentru reprezentarea în domeniul frecvenţă a
impulsurilor radio dreptunghiulare ( p(x) ) cu
frecvenţa purtătoare fc reamintim că transformata
Fourier a impulsului dreptunghiular este funcţia sinc
care, în acest caz, are trecerile prin zero la fiecare
1/T = 1MHz.
F{cos(2f c )  p(t / T )}  F{cos(2f c )} F{ p(2t / T )}
 sin c(T ( f  f c ))
Unde: p(x) = 1, x Є(-0.5, 0.5), şi p(x)=0 în rest.

 O comparaţie între efectele celor două sincronizări
poate fi realizată prin inspecţia graficelor astfel
obţinute.
Tg=0,2 s T=1 s
 În domeniul timp, dacă fereastra de analiză alunecă

spre stânga, demodularea este corectă dar se
introduce o modificare unică de fază pentru fiecare
subpurtătoare care poate fi corectată.
 În domeniul frecvenţă, dacă frecvenţele purtătoarelor
sunt sincronizate perfect, receptorul eşantionează în
vârful spectrului fiecărei subpurtătoare, unde
amplitudinea dorită este maximă, şi interferenţele
între purtătoare ( ICI) sunt zero.
 Dacă, în schimb, frecvenţele purtătoarelor prezintă o
abatere normată mică δ, o parte din energia fiecărei
subpurtătoare se pierde şi, mult mai important, se
introduc interferenţe între subpurtătoare (ICI).
Normarea se face la distanţa dintre două subpurtătoare

1. Introducere
5. OFDMA
3.1 Sincronizarea în timp.
timp.
 Aşadar efectele
erorilor de t
sincronizare în
timp, sunt
Tg
diminuate datorită T
prezenţei
prefixului ciclic.
 Deci dacă receptorul foloseşte cele L eşantioane,

situate după prefixul ciclic se spune că s-a realizat o
sincronizare perfectă în timp;
 În acest caz, chiar dacă lungimea Lg a prefixului
ciclic este egală cu lungimea răspunsului la impuls ν
a canalului, simbolurile OFDM succesive pot fi
decodate fără ISI.
 Se constată că, şi dacă sincronizarea nu este perfectă,

se poate accepta o eroare de  secunde fără a se
degrada performanţele;

Imp. întârzierii ( v eşantioane , Tm sec.)
L Esant. FFT L Esant. FFT
Rezerva de sincronizare (Lg-v eşantioane , Tg-Tm sec.)

 Durata  trebuie să îndeplinească condiţia:
Tm – Tg =m ≤  ≤ 0,
unde Tg este durata intervalului de gardă (durata
prefixului ciclic), iar Tm este timpul maxim de
împrăştiere a întârzierilor canalului.
 Se remarcă faptul că:  < 0 corespunde cu realizarea

eşantionării mai de vreme decât în cazul ideal, pe
când  >0 corespunde cu realizarea eşantionării mai
târziu.

 Cel puţin teoretic, pentru intervalul menţionat,
eroarea poate fi inclusă de estimatorul de canal în
câştigul complex evaluat pentru fiecare subcanal, şi
deplasarea de fază corespunzătoare poate fi
corectată de egalizor fără reducerea
performanţelor.
 Mărimea m este denumită rezerva de sincronizare

în timp;

Imp. întârzierii ( v eşantioane , Tm sec.)
L Esant. FFT L Esant. FFT
Rezerva de sincronizare (Lg-v eşantioane , Tg-Tm sec.)

 Dacă valoarea  nu este în fereastra de timp
precizată, apar interferenţe interpurtătoare (ICI)
indiferent dacă există sau nu decalaj de frecvenţă.
 Acest aspect poate fi înţeles uşor atât pentru  > 0
cât şi pentru  ≤ Tm – Tg .
 Pierderile de raport semnal zgomot pot fi
aproximate folosind relaţiile:
2 2
      m 
RSZ ( )  2  RSZ ( )  2 
 LTe   LTe 

Din această expresie reies următoarele idei:
• RSZ scade pătratic cu creşterea erorii de
sincronizare în timp;
• Simbolurile OFDM lungi sunt rezistente la
aceste erori;
• În general, cât timp  << LTe, erorile de
sincronizare în timp nu sunt critice dacă se
corectează schimbările de fază.

 În concluzie pentru a minimiza pierderile din pdv al
RSZ pentru sincronizare imperfectă de timp, erorile
trebuie menţinute la un nivel mic comparativ cu
durata intervalului de gardă;

1. Introducere
5. OFDMA
3.2 Sincronizarea în frecvenţă.
frecvenţă.
 Tehnica OFDM asigură o eficienţă mare în
utilizarea benzii faţă de alte sisteme de bandă largă.
 Pachetul de subpurtătoare ocupă o bandă îngustă
comparativ cu tehnicile de modulaţie
convenţionale, deoarece acestea din urmă necesită
benzi de gardă de 50% sau chiar mai mult;
 În schimb semnalele OFDM, aşa cum a rezultat din
graficul analizat, sunt foarte sensibile la abateri de
frecvenţă, tocmai datorită faptului că
subpurtătoarele se suprapun.

 Reluăm reprezentarea în domeniul frecvenţă a unui
semnal OFDM :
sin(x)
sin c( x) 
x

 Deoarece toate trecerile
prin zero sunt aliniate,
atât timp cât abaterea de
frecvenţă este δ=0, nu
există ICI.
În practică, abaterea de

frecvenţă este, rareori,
zero.

Principalele cauze:
• Diferenţele inerente dintre frecvenţele oscilatoarelor de la
receptor respectiv de la emiţător;
• Instabilitatea valorilor frecvenţelor;
• Deviaţia Doppler de frecvenţă care apare la echip. mobile.
 Un exemplu: pentru un oscilator cu frecvenţa de

2GHz şi cu o stabilitate de 0.1 ppm, rezultă o
abatere posibilă de 200 Hz. La aceasta se poate
adăuga deviaţia Doppler care la o viteză de 120km/h
poate ajunge la cca 200Hz.

 Deci, dacă există o abatere de frecvenţă datele nu se
mai extrag la momentul optim rezultând în primul
rând ICI care creşte cu creşterea lui δ;
 Se poate analiza efectul lui δ urmărind obţinerea

unei concluzii cu privire la distanţa care poate fi
aleasă între două purtătoare vecine funcţie de
abaterea de frecvenţă;

 După o mediere pentru toate componentele m care
influenţează o subpurtătoare l se obţine expresia
pentru energia totală datorată ICI per simbol :
ICI l  E[  I m ]  C0 ( LTe ) 2 Es
2
m0
 Aici C0 este o constanta, care depinde de diferite

ipoteze, iar Es este energia medie a simbolului.
 Rezultatul este aproximativ deoarece s-a presupus

că ar exista un număr infinit de subpurtătoare.

 Din cauză că interferenţele scad foarte repede cu
m, această ipoteză este corectă pentru
subpurtătoarele apropiate de mijlocul benzii şi
pesimistă pentru cele de la marginea benzii unde
trebuie folosit un coeficient de divizare egal cu 2.

 Pierderile RSZ introduse de abaterea de frecvenţă
sunt:
Es / N 0
RSZ  
Es /( N 0  C0 Es ( LTe ) )
2
 1  C0 ( LTe ) RSZ 2

Pierderile din p.d.v al raportului semnal zgomot funcţie de
abaterea normată de frecvenţă

 Din relaţia dată şi din reprezentarea grafică rezultă
următoarele:
• reducerea RSZ creşte pătratic cu creşterea abaterii de
frecventă;
• reducerea RSZ creşte pătratic cu creşterea numărului
de subpurtătoare;
• reducerea RSZ creşte cu creşterea valorii RSZ;
• Trebuie realizat un compromis între creşterea
numărului de subpurtătoare prin reducerea distanţei
dintre subpurtătoare şi efectul unor eventuale abateri
de frecvenţă;

 Dacă trebuie să se menţină aceste pierderi la valori
neglijabile, de exemplu 0.1dB, abaterea relativă de
frecvenţă trebuie să fie în jur de 1 sau 2 procente
din distanţa dintre subpurtătoare
 Pentru a menţine valori mari ale RSZ se pot
impune limite chiar mai mici;
 Se mai poate reduce ICI în comparaţie cu cel
analizat în acest paragraf folosind alte ferestre
decât cea dreptunghiulară;

1. Introducere
5. OFDMA
3.3 Metode de sincronizare.
sincronizare.
 Metodele de sincronizare pot fi împărţite în:
- Metode oarbe bazate pe prefixul ciclic;

- Metode bazate pe simboluri de antrenare.
 În cazul metodelor oarbe receptorul nu are

informaţii speciale şi trebuie sa facă tot ce poate
pentru extragerea informaţiei necesare din structura
semnalului recepţionat.
 Se poate folosi redundanţa introdusă de prefixul
ciclic.
 Reamintim că pentru a crea prefixul ciclic se preiau ultimele
Ng eşantioane ale vectorului de ieşire al FFT (Tg secunde)
copiindu-le în faţa primului eşantion;
 Deci fiecare simbol OFDM are două părţi identice

Tg T Cyclic
prefix FFT time interval
Tg
Identical parts
Prin calcularea corelaţiei semnalului recepţionat cu el însuşi

întârziat, cu T secunde, şi conjugat se poate obţine informaţia
necesară despre limitele simbolului OFDM.

Circuit Estimare Abatere
Calcul fază
întârziere frecv.
conjugată maxim
T
Găsire
Operator
Produs  dt
TG
maxim
corelaţie
Sincro
timp

Semnal OFDM cu 48 de subpurtătoare şi
timp de gardă de 20%. Corelaţia pentru 8
simboluri

Semnal OFDM cu 192 de subpurtătoare şi
timp de gardă de 20%. Corelaţia pentru 8
simboluri

 În sinteză rezultă următoarele caracteristici pentru
metodele de sincronizare bazate pe prefixul ciclic:
 Semnalul de la ieşirea corelatorului are vârfuri la
sfârşitul fiecărui interval de gardă, adică la începutul
ferestrei de analiza FFT pentru fiecare simbol.
 Între vârfurile principale există o serie de vârfuri
nedorite.
 Datorita comportamentului statistic al semnalului
OFDM, ieşirea corelatorului nu este strict periodică, ci
prezintă fluctuaţii în special când numărul de
subpurtătoare este mic.
 Se constată că vârful central este curat şi vârfurile
secundare sunt mici, când numărul de subpurtătoare este
mare, de preferat peste 100.
Trebuie remarcat că nu este necesar să se facă
analiza menționată pentru fiecare simbol OFDM.
 Este relevantă numai poziţia relativă care poate fi
actualizată din când în când.
În aceste condiții se poate face o mediere peste
câteva simboluri OFDM.
Prin mediere se reduc efectele zgomotului.

 Pentru a se obține vârfuri distincte de corelaţie şi
un RSZ rezonabil metoda este necesară medierea
peste un număr mare de simboluri (uzual mai
multe de 10);
 Intr-un mediu radio mobil, semnalul de la ieşirea
corelatorului este distorsionat și datorită funcției
de transfer a canalului.
 Se obţine o ameliorare a situației dacă se folosesc
în prelucrare rezultatele estimării canalului;

 Ca atare metoda de sincronizare bazată pe prefixul
ciclic este potrivită, în particular, pentru
conexiunile cu comutare de circuit la care nu se
transmit simboluri speciale.

 În cazul transmisiunilor cu comutare de pachete,
timpul de sincronizare trebuie să fie cât mai mic cu
putinţă, preferabil câteva simboluri OFDM;
 În acest caz se va aplica metoda de sincronizare

care foloseşte simboluri speciale de antrenare (pilot
or training symbols);
 Receptorul cunoaşte conţinutul de date al acestor

simboluri şi întregul semnal recepţionat va fi folosit
în scopul sincronizării.
Intrare Te Te
Te
C0 C1 CN-2 CN-1
Sumator
Caută
maximumul
Sincronizare
de simbol
Aici Te - perioada de eşantionare iar ci reprezintă

coeficienţii filtrului adaptat, care sunt egali cu
valorile conjugate ale eşantioanelor simbolului de
antrenare;
 Simbolul de antrenare conţine, să zicem, n,
simboluri OFDM identice fără interval de gardă.
 Alternativ se poate considera că există un singur
simbol cu un interval de gardă egal cu n-1 intervale
FFT.
 Se poate arăta că o astfel de structură conduce la o
comportare optimă din pdv al corelaţiei ciclice în
ceea ce priveşte nivelul lobilor nedoriţi.

• Corelaţia prezentată mai sus corespunde unui
simbol de antrenare pentru un semnal OFDM cu
48 de subpurtătoare.
• Semnalul de sincronizare constă din 5 simboluri
identice fără intervale de gardă.
 Este recomandabil să nu se folosească porţiunile din
semnalul de la ieşirea filtrului adaptat de la
începutul şi de la sfârşitul simbolului de antrenare;
 Aceste porţiuni sunt influenţate de semnalul nul care
există la început în filtrul adaptat sau de către
semnalul care provine de la simbolul care urmează
după simbolul de antrenare;
 Poziţia maximelor din mijlocul semnalului obţinut
prin corelaţie este folosită pentru obţinerea
sincronizării.

 Cu o structură adecvată a simbolului de antrenare
procesul de sincronizare poate oferi şi informaţia
necesară pentru sincronizarea în frecvenţă.
 Unele dintre tehnologiile care folosesc semnale

OFDM, cum ar fi DVB-T, wireless LAN (IEEE
802.11a), WiMAX etc., folosesc transmiterea unui
număr de subpurtătoare (subpurtătoare pilot)
ponderate cu un factor convenabil ales, care
transportă informaţii cunoscute pentru a realiza
sincronizarea fină.

De exemplu: Tehnologia Wireless LAN:
 Aceasta necesita o sincronizare foarte rapidă în
frecvenţă la începutul fiecărei salve (puls) (burst).
 Pentru acest scop, se transmite un simbol OFDM

special la începutul salvei (pulsului).
 În acest simbol OFDM, 12 subpurtătoare sunt

modulate pentru a servi ca referinţă de frecvenţă.

Tehnologia WiMAX:
 Aici sincronizarea pe calea descendentă diferă de
cea pe calea descendentă.
 Pe calea ascendentă preambulul conţine 2 simboluri

OFDM cunoscute.
 Pentru calea descendentă se foloseşte o ajustare

periodică a sincronizării.

 WiMAX este un sistem cu mai mulţi utilizatori
aflaţi în competiţie;
 Fiecare utilizator implementează sincronizarea la

staţia mobila.
 Pentru aceasta staţia de bază comunică periodic

fiecărei staţii mobile abaterea de frecvenţă.

1. Introducere
3.1 Sincronizarea de timp;
3.2 Sincronizarea de frecvenţă:
5. OFDMA
4.1 Tehnici de distorsionare a semnalului
4.2 Tehnici de codare
4.3 Tehnici de scramblare
5 OFDMA
5.1 Aplicaţie: structura simbolurilor OFDMA şi
subcanalizarea în WiMAX

4. Raportul putere de vârf - putere
medie..
medie
Deoarece un semnal OFDM se obţine ca o sumă a
mai multor semnale de bandă îngustă se va constata
că se pot obţine valori de vârf foarte mari prin
comparaţie cu valoarea medie;
Deci un raport mare între puterea de vârf şi puterea
medie
De menţionat că puterea de vârf este definită ca
puterea unui semnal sinusoidal având amplitudinea
egală cu valoarea de vârf a simbolului OFDM.

 De exemplu în cazul particular al unui semnal
OFDM – BPSK se obţine un raport putere de vârf
/putere medie (PAPR - Peak to Average Power
Ratio) egal cu N;

 Efect: o valoare mare a PAPR reduce eficienţa
amplificatorului RF de putere, şi implică rezoluţii
ridicate ale convertoarelor ADC/DAC;
 Trecând printr-un circuit neliniar (AP sau

ADC/DAC), vârfurile mari de semnal, generează
energie în afara benzii şi distorsiuni în interiorul
benzii (o rotire şi o împrăştiere a constelaţiei).

 Să ne oprim la amplificatoarele de putere;
 Neliniaritatea acestora poate fi caracterizată prin

răspunsurile: modulaţie în amplitudine/modulaţie în
amplitudine (AM/AM) şi modulaţie în
amplitudine/modulaţie în faza (AM/PM).
 În cazurile care ne interesează efectul conversiei

AM/PM poate fi neglijat.

 Dacă amplificatorul funcţionează în afara regiunii
liniare sunt generate distorsiuni atât în interiorul cât şi
în exteriorul benzii.

 Deci în cazul unui semnal OFDM, amplificatorul de
putere ar trebui sa funcţioneze în regiunea liniară
pentru toata gama dinamică.
 Pentru a preciza limitele regiunii liniare trebuie

specificate restricţiile care se impun din punctul de
vedere al nivelului acceptat pentru acest efect.

 Pe baza acestora se defineşte o rezervă de
amplificare (backoff) de intrare (IBO) şi respectiv de
ieşire (OBO).

 Rezerva de amplificare de intrare este definită ca
raportul dintre puterea de intrare care permite
livrarea puterii maxime (de saturaţie) şi puterea de
intrare medie.
Pin sat
IBO  10 log10
P in
 Uzual valoarea rezervei trebuie să fie mai mare sau

egală cu valoarea raportului PAP a semnalului.
 Ca atare AP nu sunt utilizate eficient ducând la o
soluţie neeconomică şi, în cazul unor dispozitive
mobile, la reducerea autonomiei.

 În concluzie este de dorit ca semnalul OFDM folosit
să aibă un raport PAP cât mai apropiat de unitate;
 Pentru a reduce puterea de vârf a simbolurilor
OFDM au fost propuse mai multe tehnici.
 Acestea pot fi grupate în trei categorii:
 tehnici de distorsionare a semnalului;
 tehnici de codare;
 tehnici de scramblare.

4.1 Tehnici de distorsionare a
semnalului..
semnalului
 Dintre variantele de implementare pentru această
tehnică se pot menţiona:
• limitarea,
• ferestruirea vârfurilor,
• anularea vârfurilor.
 Cea mai simplă soluţie este limitarea.
 Utilizarea ei este limitată datorită unor efecte
negative asociate;

 Ca urmare a limitării se introduc distorsiuni de
amplitudine care la rândul lor generează:
• o autointerferenţă care contribuie la mărirea BER;
• o creştere a nivelului de radiaţie în afara benzii.
 Pentru a explica cel de al doilea efect se poate
imagina limitarea ca o multiplicare a semnalului
OFDM cu o funcţie fereastră dreptunghiulară care
este 1 daca semnalul este sub o valoare limită şi mai
mică de 1 altfel.

 Spectrul semnalului prelucrat este obţinut prin
convoluţia dintre spectrul semnalului OFDM şi
spectrul funcţiei fereastră etc.
 Comportarea din afara benzii originare poate fi
explicată prin faptul că spectrul semnalului rezultant
este determinat de suma benzilor celor două semnale
multiplicate deci mult mai larg decât spectrul
semnalului OFDM.

 Prelucrarea semnalului cu o funcţie fereastră poate fi
considerată şi ca o tehnică în sine: ferestruirea
vârfurilor.
 Folosirea unei ferestre rectangulare aduce ceva în
plus faţă de limitare cu care, altfel este echivalentă.
 În principal este un nou mod de implementare, dar
în acest caz se poate realiza o optimizare privind
numărul de eşantioane OFDM afectate.

 Pentru a minimiza radiaţiile în afara benzii fereastra
în timp trebuie să fi cât mai largă cu putinţă;
 Pe de altă parte fereastra nu trebuie să fie prea largă
deoarece modificând un număr mai mare de
eşantioane va creşte BER.
 Din punctul de vedere al radiaţiilor în afara benzii

este mai potrivit să se folosească o fereastră
nerectangulară: cosinus, Kaiser, Hamming etc.

Un dezavantaj major al tehnicilor de distorsionare
constă în faptul că simbolurile cu raport PAP mare
suferă o degradare mai mare deci ele devin mai
vulnerabile la erori.
O soluţie pentru a reduce acest efect constă în
realizarea corecţiei de erori peste câteva simboluri.
 Această procedură reduce probabilitatea de eroare
suficient pentru sistemele cu comutare de circuit dar
nu suficient pentru cele cu comutare de pachete.

 În cazul sistemelor cu comutare de pachete toate
retransmisiile vor avea aceeaşi probabilitate de
eroare (mare).
 Problema se poate rezolva dacă operaţiunea de
scramblare foloseşte o rădăcina diferita pentru
fiecare retransmisie.
 În acest mod PAPR poate avea altă valoare pentru
fiecare retransmisie.

 Tehnica de anulare a vârfurilor încearcă să reducă
în mod radical radiaţia din afara benzii specifică
celor doua tehnici precedente.
 Anularea vârfurilor are la bază scăderea unei funcţii
de referinţă deplasată în timp şi scalată
corespunzător din semnalul OFDM;
 Prin selectarea unei funcţii de referinţă
corespunzătoare, aproximativ cu aceeaşi bandă ca şi
semnalul OFDM, se poate garanta că procesul nu
produce interferenţe în afara benzii.

 Un astfel de semnal de referinţa este cel
corespunzător funcţiei sinc.
 Pentru limitarea în timp, funcţia sinc este prelucrată
cu o fereastră de tip cosinus.

RF D/A P/S Prefix ciclic
+ferestruire
TX
Codare S/P IFFT Întâr- + Sum.

Date
-
ziere
Detecţie Generare FFT FTJ IFFT

impulsuri
vârfuri
Schema bloc a unui emiţător OFDM cu anularea

vârfurilor.

 Anularea vârfurilor este realizată digital după
generarea simbolului OFDM.
 În graficele următoare se poate urmări efectul

procedurii;

4.2 Folosirea tehnicilor de
codare..
codare
 S-a demonstrat că doar o mică parte dintre
simbolurile OFDM posibile au PAPR mare.
 Aceasta sugerează că se poate reduce PAPR prin
metoda de codare, selectând simbolurile OFDM cu
PAPR mai mic decât un nivel dat.
 Pentru implementarea unei tehnici de codare pentru
reducerea PAPR trebuie găsite soluţii pentru codare şi
decodare.

 S-a observat că multe dintre codurile cu PAPR mic
sunt, aşa numite, secvenţe Golay complementare.
 Secvenţele Golay complementare sunt perechi de

secvenţe pentru care suma funcţiilor de autocorelaţie
este zero pentru orice întârziere diferită de zero.
 Pornind de la această idee s-a demonstrat că

proprietăţile de corelaţie ale secvenţelor
complementare permit realizarea unor simboluri
OFDM cu PAPR ≤ 3dB.

4.3 Folosirea tehnicilor de
scramblare..
scramblare
 Principiu: pentru fiecare simbol OFDM, secvenţa de
intrare este scramblată folosind mai multe secvenţe
de scramblare.
 Se va selecta pentru transmisie semnalul având cel
mai mic PAPR.
 Daca secvenţele de scramblare nu sunt corelate
simbolurile OFDM rezultate şi rapoartele PAP
asociate sunt necorelate.

 În consecinţă dacă PAPR pentru un simbol OFDM
are probabilitatea de a depăşi un anumit nivel fără
scramblare egală cu p, prin folosirea unui număr de
k secvenţe de scramblare necorelate această
probabilitate devine pk ;
 Se constată că această tehnică nu reduce PAPR dar
reduce probabilitatea ca secvenţe cu PAPR mare să
apară;

1. Introducere
3.1 Sincronizarea de timp; 3.2 Sincronizarea de
frecvenţă: 3.3 Metode de sincronizare
5. OFDMA
5. OFDMA.
 O concluzie generală la aspectele prezentate cu
privire la OFDM:
Avem de a face cu o tehnică de modulaţie foarte

eficientă în rezolvarea problemelor ridicate de
utilizarea eficientă a benzii de frecvenţă, de
propagarea multicale, şi de fading-ul selectiv în
frecvenţă aspecte specifice canalelor radio.

 Intr-un sistem OFDM, resursele sunt valorificate în
domeniul timp prin simbolurile OFDM iar în
domeniul frecvenţă prin subpurtătoare.
 Resursele de timp şi frecvenţă pot fi organizate în

subcanale pentru a fi alocate unui număr oarecare de
utilizatori individuali.
 Aceasta este ideea de bază pentru OFDMA

(Orthogonal Frequency Division Multiple Access).

 OFDMA este o schemă de acces
multiplu/multiplexare care permite:
• multiplexarea fluxurilor de date către utilizatori
multipli utilizând subcanale, pe calea
descendentă, şi
• accesul multiplu al utilizatorilor utilizând
subcanale, pe calea ascendentă.

 În ideea de a exploata diversitatea în frecvenţă
pentru a ameliora perormanţele sistemelor de
comunicaţie în cazul canalelor radio cu propagare
multicale, tehnologia OFDM foloseşte codarea şi
întreţeserea datelor care se transmit pe diverse
subpurtătoare;
 În aspectele menţionate putem identifica motivele

pentru care OFDM a fost selectată ca tehnică de
modulaţie pentru standardul WiMAX (IEEE 802.16)
şi multe altele.

5.1 Aplicaţie: structura simbolurilor
OFDM şi subcanalizarea în
WiMAX
 În structura unui simbol OFDM se disting trei tipuri
de subpurtătoare:
 Subpurtătoare de date ;
 Subpurtatoare pilot (sincronizare şi estimare);
 Subpurtătoare nule (banda de gardă şi
componenta continuă);

Structura subpurtătoarelor OFDM

 Subpurtătoarele de date şi pilot sunt denumite
subpurtătoare active.
 În concordanţă cu standardul IEEE 802.16

subpurtătoarele active pot fi modulate QPSK,
16QAM sau 64QAM (pentru calea ascendentă ultima
soluţie este opţională).

 Subcanalele sunt obţinute prin gruparea
subpurtătoarelor în subseturi.
 WiMAX OFDMA PHY suporta subcanalizarea atât

pe calea ascendentă ca şi pe calea descendentă (UL şi
DL).
 Unitatea minimă timp-frecvenţă pentru subcanalizare

este un segment (slot), care este format din 48 de
subpurtătoare de date.

Bibliografie:
1. Ramjee Prasad OFDM for Wireless Communications

Systems, Artech House, 2004
2. Richard van Nee and Ramjee Prasad, OFDM for Wireless
Multimedia Communications, Artech House, 2000
3. Jeffrey G. Andrews, Arunabha Ghosh, Rias Muhamed
Fundamentals of WiMAX: Understanding Broadband
Wireless Networking, Prentice Hall, 2007, chapter 4.

TRDAD 03 Tehnica de Modulatie OFDM 2017

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TRDAD 03 Tehnica de Modulatie OFDM 2017

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tehnica de modulaţie OFDM

Prof.dr.ing. Ion Marghescu

15:25:21 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 3

15:25:21 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 4

 Alegând o valoare adecvată pentru L, se poate

15:25:21 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 6

 În acelaşi timp lărgimea de bandă a fiecărui subcanal

 Evident, pentru a evita interferenţele reciproce

 Calea cea mai simplă de a implementa

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 8

Data in cos 2f1t

cos 2fLt cos 2f1t Data

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 9

 Tehnica OFDM depăşeşte aceste dezavantaje prin:

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 10

 Ca o primă concluzie (sau promisiune) OFDM este o

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 11

 Acest capitol are ca scop să prezinte câteva concepte

 Aşadar, caracteristic pentru OFDM este că se

 Se poate demonstra că, în acest caz, subpurtătoarele

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 14

 Fiecare simbol de date modulează o subpurtătoare.

 Două subpurtătoare succesive sunt separate, în

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 15

 fc desemnează frecvenţa centrală a benzii RF;

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 16

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 17

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 18

 Se poate arăta că aceasta este cheia ortogonalităţii.

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 19

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 20

 Fiecare subpurtătoare este modulată cu o funcţie

 Spectrul fiecărei subpurtătoare va fi de tip

 Se ştie că: sinc(0)=1, şi că apar treceri prin

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 21

 Fiecare simbol de date modulează în

 Dacă se are în vedere modulaţie de tip BPSK se

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 23

15:25:22 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 24

 Notând prin F matricea DFT de dimensiune L x L

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 25

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 26

 DFT poate fi implementată folosind algoritmi

 Înacest mod echipamentele devin foarte simple şi

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 27

 Când un şir de eşantioane x[n] de intrare este

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 29

 Funcţia x[n]L = x[n mod L] este o versiune

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 30

DFT {y[n]}  DFT {h[n]  x[n]}

Respectiv, în domeniul frecvenţă

Y[m]  H[m] X[m] (4)

Se constată că relaţia (4) descrie un canal fără ISI

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 31

Semnalul estimat este imperfect datorită:

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 32

 Cele mai multe dintre sistemele de comunicaţie

 Simbolul OFDM va fi împrăştiat în timp deci vor

 ISI poate fi menţinută la nivelul două simboluri

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 36

1. Folosind semnal zero;

2. Folosind aşa numitul prefix ciclic;

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 37

15:25:23 Tehnologii Radio Digitale de Acces şi Distribuţie 38