Traducerea – un substitul pentru creație (II)

Există un pasaj în scrisoarea lui Jules Renard care ar putea să trezească interesul oricărui
scriitor, unde acesta descrie cu acuratețe permanenta și nesfârșita angoasă a creativității:
“Totuși ar trebui să mă obișnuiesc cu asta, de fiecare dată cer ceva, orice, sunt neliniștit ca și
cum aș scrie primul meu rând. Asta are legătură cu faptul că nu progresez, că scriu când îmi
vine, și că mă tem mereu că nu îmi va mai veni.” Când anxietatea se confirmă, munca de
traducere, ce este un soi de pseudo-creație, poate deveni un refugiu pentru scriitor. Istoria
literară oferă numeroase exemple, de la Baudelaire la Valery Larbaud: nu numai traduceri, ci
alte numeroase alternative de activități pot îndeplini același rol – adaptări teatrale, de
exemplu, precum Camus a adaptat Faulkner. Aceștia prezintă ei înșiși echivalări din alte arte:
Shostakovich vorbește în memoria acestei terori a sterilizării, și dă diferite rețete pentru a
preveni ..... El evidențiază inutilitatea muncii transcrierii orchestrale, de exemplu – scopul de
a păstra cu orice preț o formă de activitate artistică, o imitație a activității creative pentru „ a
stimula” sau să traversei deșertul în căutarea unei noi primăveri. Ca o temporară sau
permanentă înlocuire pentru creație, traducerea este aliată creației, și totuși este o natură
diferită,