Referat nr.

2 – Modalități de organizare a procesului de învățământ

Procesul de învățământ este un proces organizat, o activitate deliberat intreprinsă în vederea realizării unor finalități
bine precizate. Este un sistem a cărui bună funcționare depinde de interacțiunea multiplelor sale componente (conținuturi,
obiective, metode, mijloace de învățământ, resurse umane, relații pedagogice ș.a).
Forma de organizare a procesului de învățământ reprezintă ea însăși o situație complexă care include aspecte
numeroase și variate cu privire la:

1. gruparea elevilor, modul de constituire a colectivităților școlare;

2. organizarea conținutului instruirii, divizarea materiei în raport de principalele domenii ale cunoașterii;
3. structura programului de desfășurare a procesului, mai ales in ceea ce privește modul de îmbinare a activităților
comune cu activitățile în grupuri restrânse și cu activitățile individuale ale elevilor;
4. tipurile de relații ce se stabilesc în procesul de învățământ între profesor și elevi, între elevi și disciplinele de
învățământ;
5. modul în care se realizează trecerea elevilor dintr-o clasă în alta.

ORGANIZAREA PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT PE CLASE ȘI LECȚII

După cum rezultă chiar din denumirea sa, sistemul de învățământ pe clase și lecții prezintă două note definitorii:

 gruparea elevilor pe clase;

 desfășurarea procesului instructiv-educativ în cadrul lecției.

Dupa cum am evidentiat anterior, in cadrul sistemului de invatamant pe clase si lectii procesul de invatamant se
realizeaza cu colective de elevi constituite pe clase ce reunesc, de regula, elevi de aceeasi varsta cronologica, deci cu
particularitati psihofizice comune, specifice etapei de dezvoltare ontogenetica si cu un nivel de pregatire apropiat. Ca atare,
clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate, fapt ce face posibila stabilirea continutului
instruirii, a modalitatilor de lucru, intr-un cuvant, a intregului proces instructiv - educativ in concordanta cu particularitatile
de varsta si cu capacitatile de invatare proprii celor mai multi dintre membrii sai.
Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate, dat de particularitatile psihofizice ale
varstei membrilor sai, nu trebuie pierdut din vedere ca, pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice varstei, elevii aceleasi
clase se deosebesc intre ei prin anumite particularitati individuale. Acestea privesc in principal nivelul dezvoltarii intelectuale,
pregatirea pe care au dobandit-o anterior, motivatia invatarii, aptitudinile, starea de sanatate, capacitatea de efort s.a.

LECȚIA - FORMA DE BAZA A ORGANIZĂRII PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Cea de a doua trasatura esentiala a sistemului de invatamant pe clase si lectii o reprezinta organizarea continutului
invatamantului pe discipline de studiu si predarea acestuia printr-o succesiune de lectii (activitati) ca unitati de baza ale
procesului de invatamant.
Lectia este forma organizatorica principala in care se desfasoara activitatea elevilor sub indrumarea cadrului didactic,
in vederea realizarii unor obiective instructiv - educative bine precizate.

Structura procesuala a lectiei

Caracterul procesual, secvential al invatarii care se realizeaza in timp, neputand avea loc dintr-o data, a condus la
conceperea unei structuri procesuale a lectiei. Procesul de invatamant parcurs in cadrul unei lectii este inteles ca o
succesiune de schimbari in modul de lucru al profesorului si elevilor. Aceasta face ca lectia sa fie structurata ca o succesiune
de evenimente ale instruirii temporar legate intre ele.

Evenimentele instruirii
Includ un set de comunicari si actiuni care intervin in intervalul de timp rezervat lectiei in scopul de a stimula si
sustine realizarea optima a procesului invatarii, de a ajuta elevii sa parcurga drumul spre realizarea obiectivelor anterior
stabilite. Fiecare eveniment vizeaza obtinerea unui anume rezultat, generarea unor schimbari in planul personalitatii elevilor.
Se disting in structura lectiei urmatoarele evenimente ale instruirii:

 captarea si pastrarea atentiei;

 enuntarea (comunicarea) obiectivelor;
 reactualizarea cunostintelor invatate anterior;
  prezentarea materialului stimul (a noului continut);
 dirijarea invatarii, care poate fi riguroasa, moderata sau minima;
 relevanta (masurarea) rezultatelor, a performantelor (verificarea);
 asigurarea conexiunii inverse (feed-back corectiv);
 evaluarea rezultatelor (performantelor);
 fixarea (retentia) celor invatate prin utilizarea cunostintelor in contexte variate sau exersarea priceperilor formate in
situatii diferite;
 transferul cunostintelor, prin identificarea unor legaturi inter, intra si transdisciplinare, prin aplicarea lor in
rezolvarea unor probleme teoretice sau practice diferite.

Important este ca fiecare cadru didactic sa cunoasca temeinic structura procesuala a lectiei, sa asimileze strategiile
generale, sa adopte o atitudine creatoare si sa structureze fiecare lectie in conformitate cu cerintele invatamantului modern,
activ, participativ, pe baza unei analize pertinente a tuturor factorilor ce trebuie avuti in vedere in organizarea si desfasurarea
eficienta a principalei forme de realizare a activitatii instructiv - educative desfasurate in scoala.

Tipologia lectiei
Prin tip de lectie intelegem "o structura procesuala reprezentativa pentru o intreaga categorie de lectii". Semnifica
un anumit mod de construire si realizare a lectiei, determinat, in special, de obiectivul fundamental urmarit; reprezinta o
abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii, altfel spus, tipul - categoria de lectie reprezinta un
grup de lectii constituite ca unitate structurala in functie de diferite criterii.
In functie de sarcina didactica fundamentala s-au conturat mai multe tipuri de lectii:
a) lectii de comunicare / insusire de noi cunostinte;
b) lectii de formarea priceperilor si deprinderilor;
c) lectii de recapitulare / consolidare si sistematizare a cunostintelor;
d) lectii de verificare si apreciere a rezultatelor scolare;
e) lectii mixte sau combinate.

Prezentam, in continuare, structura generala a diverselor tipuri de lectie, precum si diversele variante constituite in
cadrul fiecarui tip.
Lectia mixta sau combinata. Este tipul de lectie frecvent folosit in invatamantul primar si gimnazial. Particularitatile
psihice ale elevilor de varsta scolara mica si preadolescentilor, continutul oarecum restrans al instruirii, predominarea
obiectivelor de natura formativa, necesitatea formarii unor abilitati de natura instrumentala fac necesara imbinarea mai
multor forme de activitate pe parcursul unei lectii si recomanda ca atare folosirea lectiei mixte.

Dat fiind ca in lectia mixta se realizeaza o varietate de sarcini didactice in structura sa sunt prezente aproape toate
evenimentele de instruire mentionate anterior:

 Pregatirea colectivului pentru activitate. Captarea si pastrarea atentiei;

 Verificarea temei si a cunostintelor insusite in lectia anterioara;
 Pregatirea elevilor pentru asimilarea unor cunostinte;
 Comunicarea / enuntarea temei si a obiectivelor urmarite;
 Prezentarea materiei - stimul / a noului continut;
 Dirijarea invatarii;
 Asigurarea conexiunii inverse;
 Evaluarea performantelor;
 Fixarea (retentia) celor invatate;
 Transferul cunostintelor.

ALTE FORME DE ORGANIZARE A PROCESULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT

Lectia este forma principala de organizare a procesului instructiv - educativ, dar nu este singura forma de instruire si
educare a tineretului scolar. Complexitatea procesului de invatamant, multitudinea obiectivelor educationale, marea
varietate a intereselor si aptitudinilor elevilor au condus la necesitatea promovarii si a altor forme de organizare a activitatii
instructiv - educative. Aici se inscriu:

1. activitatile de desfasurare a activitatii instructiv - educative in afara clasei;

 2. activitatile extrascolare.

Acestea sunt activitati complementare lectiei si contribuie in modalitati specifice la realizarea scopurilor si
obiectivelor educationale. Ele se desfasoara sub indrumarea cadrului didactic si urmaresc adancirea cunostintelor, valori-
ficarea si dezvoltarea intereselor si aptitudinilor elevilor, organizarea eficienta si atractiva a timpului liber. Participarea la
asemenea activitati este facultativa.

Dintre formele de activitate organizate in afara clasei amintim:

Meditatiile reprezinta activitati organizate in afara orelor de clasa, sub conducerea cadrului didactic, cu scopul de a
oferi elevilor care intampina dificultati in activitatea de invatare sprijin pentru depasirea acestora. Urmaresc recuperarea
ramanerilor in urma la invatatura, formarea capacitatilor inte-lectuale operationale necesare invatarii ulterioare.
Consultatiile se organizeaza cu scopul de a oferi elevilor informatii suplimentare asupra unor probleme abordate in
cadrul lectiilor sau asupra unor teme care ii intereseaza in mod deosebit.
Cercurile de elevi vizeaza aprofundarea pregatirii intr-un anumit domeniu, dezvoltarea aptitudinilor, stimularea
creativitatii. Se constituie pe baza optiunii elevilor la nivelul clasei, pe grupe de clase sau la nivelul scolii. Dupa continutul
activitatii pot fi cercuri cultural - artistice (literatura, folclor, cercuri dramatice, de arta plastica, muzica, coregrafie), stiintifice
(matematica, chimie, fizica), tehnico - aplicative (radiotehnica, foto, navomodele, aeromodele, elec-tronica) cercuri de
informatica, cercuri sportive organizate pe ramuri de sport, etc. Foarte importanta pentru aceasta forma de organizare a
activitatii instructiv - educative este valorificarea rezultatelor prin expozitii, concursuri, sesiuni de referate si comunicari
stiintifice, intreceri sportive, recitaluri, serbari, publicatii in revistele scolare.
Excursiile si vizitele, altele decat cele didactice, urmaresc largirea ori-zontului de cunoastere al elevilor, familiarizarea
cu frumusetile naturii, asigurarea conditiilor de recreere si distractie. In cadrul excursiilor complexe si de lunga durata elevii
pot fi initiati in metodologia cercetarii stiintifice, fiind familiarizati cu activitatea de observare, investigare, colectarea datelor,
inre-gistrarea si prelucrarea, generalizarea si valorificarea celor observate.
Activitatile cultural - artistice si sportive includ intalniri cu personalitati ale vietii cultural - stiintifice, sportive, serbari
scolare, carnavaluri, vizionari de filme si spectacole, concursuri artistice si sportive etc.
Activitatile extrascolare se pot clasifica in functie de mediul in care se desfasoara in:

 activitati parascolare, organizate in mediul socio-profesional;

 activitati periscolare, organizate in mediul socio-cultural.

INSTRUIREA ASISTATA DE CALCULATOR (I.A.C.)

Reprezinta o noua forma de realizare a invatarii care s-a impus pe masura ce progresele in domeniul informaticii si
ordinatoarelor au devenit tot mai pregnante si s-au implementat in aproape toate domeniile de activitate. Are avantajul ca
ofera posibilitati autentice de individualizare a instruirii si prin acestea creeaza premisele ca marea majoritate a elevilor sa
faca fata cerintelor de instruire.
Calculatorul indeplineste o serie de activitati didactice care vin in sprijinul invatarii eficiente:

 ofera informatii organizate si sistematizate;

 formuleaza sarcini de lucru;
 identifica lacunele din pregatirea celui care-l utilizeaza;
 corecteaza greselile, inlatura lacunele prin furnizarea de date suplimentare;
 controleaza gradul de asimilare a cunostintelor si modul de rezolvare a sarcinilor;
 faciliteaza autoevaluarea si dezvolta capacitatile de autoevaluare;
 asigura recapitularea si sistematizarea cunostintelor la nivel interdisciplinar;
 stimuleaza creativitatea.

Calculatorul, pentru a indeplini toate aceste operatii, trebuie folosit cu competenta pedagogica, eficienta sa depinzand
de calitatea programelor si de asocierea cu alte forme si mijloace de invatamant.
BIBLIOGRAFIE
1. Aebli, H., Didactica psihologica, E.D.P. Bucuresti 1973
2. Babanski, I. K., Optimizarea procesului de invatamant, E.D.P. Bucuresti 1973
3. Bontas, I., Pedagogie, Editura All, Bucuresti 1994
4. Bruner, J. S., Pentru o teorie a instruirii, E.D.P. Bucuresti 1970
5. Programa activitatilor instructiv -educative in gradinita de copii si Regulamentul invatamantului prescolar, Bucuresti
2000
6. Jinga, I., Istrate, E. (coord), Manual de pedagogie, Editura All, Bucuresti, 2001
7. http://www.scritub.com/profesor-scoala/FORMELE-DE-ORGANIZARE-A-PROCES72383.php

„Prezentul material a fost realizat cu respectarea deontologiei academice și a normativelor legate de copyright și plagiat”

Szekely-Varga Andrea