Sunteți pe pagina 1din 6

Mijloace specifice de investigație în ortodonție

1. examen fotografic
2. studiul de model
3. examen radiologic

1. Examenul fotografic

Pentru examenul facial se utilizează trei incidențe:


- normă frontală
- normă laterală dreaptă
- surâs, din normă frontală sau semiprofil
Distanță: 60-70 mm
Iluminat corespunzător

Pentru examenul endobucal se utilizează cinci incidențe:


- arcadele în poziția de ocluzie habituală din normă frontală
- arcadele în poziția de semiprofil dreapta (să se vadă relațiile ocluzale de la nivelul M1)
- arcadele în ocluzie din semiprofil stânga
- arcada superioară privită dinspre ocluzal
- arcada inferioră privită dinspre ocluzal

Fotografia de față evidențiază:


- simetria facială
- proporția etajelor figurii
- regiunea labială, forma și aspectul buzelor, etc.

Fotografia de profil evidențiază (după ce se trasează planurile Dreyfus și Simon):


- poziția în plan sagital a celor două maxilare, evidențiată prin aspectul profilului
- proporția etajelor
- divergența facială
- treapta buzelor
- conturul labio-mentonier să fie cuprins între cele două planuri (porțiunea anterioară a câmpului
de profil facial)

2. Studiul de model
- examen specific ortodonției
- amprenta în ortodonție
- model de studiu și model de lucru
- soclu realizat în condiții standardizate
- modalități de realizare a soclului

Amprenta în ortodonție – caracteristici –


- cu lingură universală și alginat
- câmp de amprentare retentiv – material de amprentă elastic
- pacient = copil (explicații ale procedurii, reflexul exagerat de vomă – ideal: se ia amprenta
dimineața)
- înregistrarea arcadelor dentare și alveolare până în fundurile de sac
- ordine: inferioară mai ușoară decât cea superioară
- poziția medicului: amprenta superioară – în dreapta și în spatele pacientului
- alginat: amestec pulbere + apă = consistență crescută
- alegerea portamprentei: cuprinde arcadele în totalitate, iar între marginile portamprentei și
proceselor alveolare să rămână 5 mm
- portamprente cu retenții! – o fâșie de leucoplast

Amprenta superioară
- aplicarea materialului de amprentă la rasul lingurii
- obs! : boltă palatină adâncă: aplicarea materialului de amprentă cu degetul
- se trage cu mâna stângă de comisura dreaptă și cu portamprenta se îndepărtează comisura
stângă, se centrează portamprenta, se aplică dinspre posterior spre anterior
- pacientul flexează capul și efectuează manevra Valsalva (refluarea excesului de material)
- se scoate lingura de la mâner, în funcție de axul incisivilor

Amprenta inferioară
- poziția medicului: în fața și în dreapta pacientului
- la centrare se cere pacientului ridicarea limbii în cerul gurii
- mișcările funcționale ale limbii + modelarea zonei vestibulare

Soclul realizat în condiții standard:


- soclul simetric
- formă: trapez – inferior, pentagon – superior
- suprafața superioară paralelă cu planul de ocluzie (PO)
- suprafața posterioară perpendiculară pe planul de ocluzie astfel încât modelele așezate pe partea
posterioară sunt în ocluzie
- înălțime: 4-5 cm pentru arcade permanente și 3 cm pentru cele temporare
- realizarea soclului: soclator

Analiza modelului cuprinde:


- numărul, forma, poziția dinților și eventual bilanțul de spațiu al dinților aflați în malpoziții
- aprecierea formei arcadelor
- aprecierea simetriei arcadelor
- analiza dezvoltării arcadelor în cele trei planuri: vertical (în corelație cu dimensiunea etajului
inferior al feței), trasnversal și sagital
- aprecierea bazei apicale comparativ cu baza coronară
Pentru a se determina dacă este modificată în zona frontală sau laterală trebuie să ținem cont și
de dimensiunea etajului inferior al feței. Modificările din zona laterală modifică etajul inferior al
feței – suprapoziție / infrapoziție în funcție de planul de ocluzie.
Baza apicală – fundurile de sac vestibulare
Baza coronară – coroanele dinților
Distanța liniară 2-6
Indicele Bolton
Analiza ocluziei statice
Analiza spațiului total în corelație cu teleradiografia de profil

Distanța liniară 2-6


- se face în dentiția mixtă după erupția molarului de 6 ani și a incisivilor pentru a vedea dacă
există spațiu suficient pe arcadă pentru erupția caninului și a premolarilor
- constă în măsurarea în linie dreaptă a distanței dintre fața distală a incisivului lateral și fața
mezială a molarului de 6 ani
SI = 28-33 mm – 21 mm
SI > 33 mm – 22-23 mm

Indicele Bolton
Valori:
- toți dinții până la molarul unu: 91,3%
- dinții frontali: 77,2%
*stripping - șlefuiri ale fețelor proximale pentru obținerea de spațiu; justificat în discrepanțe
dento-dentare și la dinții de formă tronconică
- servește la apropierea raportului dimensional dintre dinții arcadei superioare și inferioare
Pentru a se obține rapoarte ocluzale neutrale este necesar să existe concordanță dento-dentară.
- doar pentru dinții frontali: C-C: suma diametrelor maxime ale dd inferiori / suma diametrelor
maxime ale dd superiori x 100 = 77,2%
- pentru toți dinții până la molarul de 6 ani:
Suma diametrelor mezio-distale ale dd inferiori (inclusiv molarul de 6 ani) / suma diametrelor
mezio-distale ale dd superiori x 100 = 91%

3. Examenul radiologic
Tipuri de radiografii utilizate în ortodonție:
- radiografia endobucală, retroalveolară, izometrică și ortoradială
- tehnica Clark
- radiografia cu film mușcat
- ortopantomografia
- teleradiografia

Radiografia retroalveolară
Avantaje:
- oferă informații foarte precise, inclusiv despre spațiul periodontal
- raporturi reciproce ale diferitelor structuri
- permite efectuarea de măsurători, de exemplu, lungimea rădăcinilor, raportul dinților temporari
cu cei permanenți
Dezavantaje:
- limitată, nu se poate vedea pe aceeași radiografie o leziune mai întinsă
- nu permite aprecierea raporturilor în sens vestibulo-oral

Tehnica Clark
- principiul paralaxei
- două radiografii retroalveolare: una ortoradială și una excentrică (mezio- sau disto-)
Se efectuează două radiografii retroalveolare: una ortoradială și una excentrică. Dintele sau
formațiunea care pe a doua radiografie apare deplasat/ă în acest sens în care s-a deplasat conul de
radiații este situat mai departe de acesta, deci spre oral.

Radiografia cu film mușcat


- se folosește în cazul în care există dinți sau formațiuni incluse, pentru aprecierea poziției
acestora în sens vestibulo-oral
- se utilizează două incidențe, perpendiculare pe planul de ocluzie:
- Belot, centrată pe linia mediană, pentru incisivi
- Simson, deplasată lateral și centrată pe elementele de radiografiat. Dezavantajul este că
în cazul incluziei bilaterale sunt necesare două radiografii.

Ortopantomografia
Etimologie: orto + pan + tomograma

Pe OPG se evidențiază:
- maxilarul superior și inferior
- mugurii aflați în formare în interiorul proceselor alveolare
- cele două arcade și raporturile dintre ele, atunci când filmul a fost realizat în ocluzie habituală
- sinusul maxilar și raportul acestuia cu arcada superioară
- ATM, mărimea și direcția de creștere a condilului, raportul cu tuberculul articular, spațiul
articular
Pe OPG se urmărește:
- pentru dinții care sunt erupți: gradul de formare a rădăcinii pentru dinții permanenți, gradul de
resorbție radiculară pentru dinții temporari
- pentru dinții situați intraosos: dimensiune (raportată la dinții temporari de pe arcadă), formă,
poziție preeruptivă, rotații, înclinații (imagine în buchet – imagini suprapuse – a caninului,
premolarilor; resorbția radiculară distală a molarului doi; semne de incongruență)
- prezența dinților supranumerari, localizarea lor
- anodonția
- incluzia dentară, poziția dintelui inclus și unele din cauzele incluziei: anomalii de formă ale
dintelui inclus, obstacole în calea erupției, capac osos dens
- la diastemă: orientarea apexurilor incisivilor, existența unui sept fibros
- prezența, poziția și perspective de erupție ale molarului de minte (nu se vede înainte de 10-11
ani, mai există și creastă osoasă)
- leziuni dentare, procese apicale, tratamente odontale incorecte
- parodontită marginală: nu se vede spațiul periodontal, eventuale lărgiri; se vede doar ciupirea
septului interdentar
- fracturi, tumori

Tipuri de rotație mandibulară (previziuni de creștere)


- Rotația de tip posterior, la care dimensiunea anterioară a craniului facial crește mai mult decât
cea posterioară, profilul se alungește, mentonul alunecă în jos și înapoi
- Rotația de tip anterior, în care mentonul se deplasează înainte și în sus, înălțimea anterioară a
feței se reduce

Pe OPG, semnele rotației de tip anterior sunt:


- unghi mandibular accentuat
- condil înalt, cu dezvoltare anterioară
- curbură preangulară ștearsă
- ramura ascendentă lungă
- canal mandibular angulat
- lățimea ramului orizontal micșorată

Pe OPG, semnele rotației de tip posterior sunt:


- condil subțire și cu creștere în sus și înapoi
- canal mandibular drept
- unghi mandibular deschis
- ancoșă preangulară marcată
- simfiză de dimensiune mare
- ram vertical scurt și îngust
- ramura orizontală lată și înclinată
OPG în ocluzie, în IM:
- se evidențiază relațiile de ocluzie
- apare un grad de suprapunere în plan vertical, atât în zona frontală, cât și laterală
- condilul mandibulei este plasat în cavitatea glenoidă
- nu se evidențiază foarte precis leziunile odontale, datorită suprapunerii

Pe OPG în propulsie în cap-la-cap:


- nu se evidențiază relațiile ocluzale: se observă coroanele dinților superiori și inferiori, raportul
volumetric dintre ele, leziunile odontale
- zonele laterale, cu un spațiu de inocluzie verticală
- condilul situat în zona tuberculului articular

Teleradiografia
- condiții de realizare
- tipuri de teleradiografii
- tehnici de interpretare (Tweed)
- oferă informații de dezvoltare și poziții reciproce ale celor două maxilare în sens sagital și
vertical
- teleradiografia de față: vertical + transversal
- teleradiografia axială

Puncte antropometrice – rx:


- sellae
- nasion
- orbitale
- porion – tragion
- SNA
- SNP
- A (punctul A al lui Down)
- B (punctul B al lui Down)

Planuri:
- baza craniului: S-N – bazal mandibular
- orizontala de la Frankfurt
- planul de ocluzie