Scriitorul de Jurnal - Nina Munteanu

colecţia
COMPACT
Editor: Călin Vlasie
Redactor: Aurelia Năstase

Tehnoredactor: Maria Luminiţa Badea
Coperta colecţiei: Ionuţ Broştianu
Machetare: A R T C R E A T I V
Prepress: Marius Badea
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MUNTEANU, NINA
Scriitorul de jurnale : Descoperirea vocii interioare / Nina Munteanu ;
trad. de Bogdan Chircea. - Piteşti : Paralela 45, 2012
Bibliogr.
ISBN 978-973-47-1564-0
I. Chircea, Bogdan (trad.)
821.135.1(71)-94
COMENZI – CARTEA PRIN POŞTĂ

EDITURA PARALELA 45
Piteşti, jud. Argeş, cod 110174, str. Fraţii Goleşti 130
Tel.: 0248 633 130; 0753 040 444
0721 247 918
Tel./fax: 0248 214 533; 0248 631 439; 0248 631 492.
E-mail: comenzi@edituraparalela45.ro
sau accesaţi www.edituraparalela45.ro
Tiparul executat la Graficprint

www.graficprint.eu
e-mail: comenzi@graficprint.eu
Nina Munteanu,
The Journal Writer. Finding your voice
Copyright  Editura Paralela 45, 2012, pentru prezenta traducere

NINA MUNTEANU
Scriitorul
de jurnal
Descoperirea vocii interioare
traducere din limba engleză

de Bogdan Chircea
1. INTRODUCERE
Cuvintele sunt o formă de acţiune

capabilă să influenţeze schimbarea.
Ingrid Bengis
Există tot atâtea motive pentru a scrie un jurnal câţi oameni sunt pe
lume: pentru a exprima, a tămădui şi a clarifica, pentru a crea, a învăţa şi a
influenţa, pentru a consemna, a celebra, pentru a împărtăşi ceva prietenilor şi
chiar lumii întregi… şi tot ce mai poate să existe la mijloc. Jurnalul este un
mijloc de a intra în legătură – cu tine şi cu ceilalţi – manifestând bunătate,
compasiune şi înţelegere profundă. Jurnalul este „locul sigur” unde pot să
rămână gândurile tale cele mai ascunse, fără teama de judecare sau blamate,
fără nevoia de justificare. Un loc unde poţi fi exact aşa cum eşti.
De la carnetul privat încuiat la fişierele digitale până la blogurile globale
şi Facebook, autorii de astăzi au la dispoziţie o mulţime de opţiuni pentru a
se exprima. Toţi suntem autori şi există loc şi pentru tine.
Acest manual te va ajuta să faci alegerile potrivite. Voi trece în revistă
instrumentele pe care va trebui să le iei în considerare înainte să treci la
lucru. De asemenea, îţi voi arăta paşii necesari la început şi – la fel de impor-
tant – modalitatea de a continua. Mă voi referi şi la modul în care poţi să
profiţi la maximum de experienţa ta în scrierea jurnalului şi voi aborda
de asemenea subiecte privind siguranţa. Ca să te ajut, îţi voi pune la dispo-
ziţie exemple şi exerciţii practice. Referinţele apar la finalul fiecărui capitol.
De altfel, există o bibliografie la sfârşitul cărţii, în cazul în care ai dori să
citeşti mai mult.
Bucură-te, învaţă şi, mai ales, distrează-te!
1.1. Ce este un jurnal?

Cuvintele care luminează sufletul
sunt mai preţioase decât giuvaerurile.
Hazrat Inayat Khan
Cei mai mulţi oameni cred că jurnalul este un carnet legat, care cuprinde
text, schiţe şi amintiri lipite în el. Însă poate să fie şi un dosar plin cu lucruri
Nina Munteanu
memorabile şi note, o colecţie de informaţii digitale pe un computer, CD sau

memorie portabilă ori o înregistrare audio. Jurnalul este în esenţă o „carte
cotidiană”, potrivit lui Roon Klug (2002), un loc unde îţi poţi consemna
întâmplările zilnice. Dar este mult mai mult decât atât. Jurnalul este un
instrument de autodescoperire, un ajutor în concentrare şi găsirea clarităţii, o
„oglindă a sufletului”, un teren de antrenament pentru un autor şi un bun
prieten şi confident. În miezul lui, este un loc al învăţării şi al trăirii.
Mary Louise Holly (1989) descrie jurnalul ca fiind „o reconstruire a
experienţei şi, asemeni carnetului de însemnări zilnice, are atât dimensiuni
obiective, cât şi subiective, însă, spre deosebire de acesta din urmă, autorul
este (sau devine) conştient de diferenţe. Jurnalul… este o carte la care cineva
revine. El slujeşte scopuri care depăşesc consemnarea evenimentelor şi
descărcarea gândurilor şi sentimentelor. Asemeni carnetului de însemnări,
jurnalul este un loc unde te «eliberezi». Însă el este şi un loc în care poţi să
desluşeşti ce se petrece”. Jurnalul te ajută să-ţi evaluezi următorul pas şi să-ţi
găseşti direcţia. Mă voi referi mai pe larg la aceasta în capitolul 5.
Unele persoane resping ţinerea unui jurnal ca fiind prea acaparatoare;
adevărul este că mulţi dintre noi, pe parcursul unei părţi a vieţii, suntem prea
puţin în legătură cu noi înşine. Suntem permanent foarte ocupaţi, încăr-
cându-ne viaţa cu activităţi, încărcându-ne simţurile cu stimuli, gonind din
răsputeri. Comunicăm poate permanent cu alţii prin telefoane mobile,
computere, notebook-uri, la şcoală şi la serviciu. Dar nu comunicăm cu noi
înşine. Pentru ca aceasta să se întâmple, trebuie să ne liniştim mintea şi am-
bianţa ca să purtăm un dialog interior încărcat de sensuri. Acesta este darul
pe care ni-l aduce ţinerea unui jurnal. Ne ajută să ne găsim profunzimile şi să
ducem o viaţă mai bogată şi mai adevărată. Cheia este să-l folosim pentru a
învăţa.
Jurnalul ne ajută să intrăm în contact cu sentimentele şi să le procesăm,
să găsim direcţia şi să întreprindem acţiuni care să fie importante pentru cei
care suntem cu adevărat.
Un jurnal poate să fie un loc fericit, un loc în care să ne sărbătorim
explorările, împlinirile şi autoinstruirea. Nu trebuie să fie neapărat locul
gândurilor negre, pe care mulţi oameni şi-l imaginează când se gândesc la
carnetele lor de însemnări şi la jurnale. Iată ce afirmă autoarea Jennifer
Moon (1999) despre jurnalul său:
„Jurnalul este un prieten pe care îl ai întotdeauna alături şi care te alină
întotdeauna. În momentele grele, scriu şi, de obicei, ajung să mă simt mai
bine. Jurnalul reflectă lucruri pe care pot să le învăţ despre lumea mea şi
despre mine însămi. El reprezintă un spaţiu privat în viaţa mea, o singurătate
6
Scriitorul de jurnal
frumoasă, momentele dinainte să mă culc, când mă opresc pur şi simplu şi

notez ce e de ştiut despre ziua respectivă sau despre viaţa mea în momentul
acela. Cred că jurnalul mi-a permis să mă simt mai profund şi mai întărită ca
persoană, având mai mult control şi mai multă încredere în viaţă. Într-o notă
mai puţin introvertită, cred că jurnalul contribuie la aptitudinea mea de a
scrie în general şi se află la baza interesului meu faţă de poezie şi de scrierea
creativă, care aşteaptă o perioadă mai liniştită din viaţa mea pentru împli-
nire”.
Nu uita, este la fel de important să notezi şi experienţele fericite, minu-
nate, scânteietoare şi pline de inspiraţie, şi momentele negre.
1.2. De ce să scrii un jurnal?

Scrisul m-a ajutat să mă vindec. Scrisul mi-a schimbat viaţa.
Scrisul mi-a salvat viaţa.
Louise DeSalvo
Autoarea Louise DeSalvo mi-a împărtăşit o poveste interesantă despre

semnificaţia scrierii expresive pentru ea. Iată ce mi-a spus: „Mulţi oameni pe
care îi cunosc, ce vor să scrie, dar nu o fac (soţul meu, Ernie, de exemplu)
sau doresc să scrie mai mult decât au scris, dar spun că nu-şi găsesc timp
(prietena mea Marla), mi-au zis că a-şi face timp pentru scris li se pare, mă
rog, răsfăţ, egoism şi chiar frivolitate. Şi că le este imposibil să-şi găsească
timp să scrie – chiar şi un jurnal, nu mai vorbim de ficţiune, memorii sau
poezie – când au programul atât de încărcat. «O să scriu când o să am timp»,
afirmă ei.”
Apoi, DeSalvo adaugă: „şi dacă scrisul n-ar fi un lux aşa de mare? Dacă
scrisul ar fi un mod simplu, plin de semnificaţii, dar necesar, ca să ajun-
gem la împlinire spirituală, emoţională şi psihică? Să sintetizăm gânduri şi
sentimente, să înţelegem cum se relaţionează sentimentele cu evenimentele
din viaţa noastră şi invers? Şi dacă scrisul ar fi la fel de important ca o
funcţie umană de bază, la fel de însemnat pentru întreţinerea şi promovarea
stării noastre de bine psihic şi fizic ca, să spunem, mişcarea, alimentele
sănătoase, apa pură, aerul curat, relaxarea şi odihna şi unele ocupaţii care ne
satisfac sufleteşte?”
Scrierea unui jurnal stimulează angajamentul şi reflecţia. Te ajută să-ţi
aprofundezi înţelegerea eului şi să-ţi înţelegi viaţa mai mult decât ai putea
crede. Îţi poate asigura o perspectivă suplimentară asupra ta şi a lumii,
asigurându-ţi o mai mare conştientizare a ceea ce se petrece cu tine şi în jurul
7
Nina Munteanu
tău în lumea de zi cu zi. Scrierea unui jurnal te poate ajuta să scrii mai bine şi
să-ţi îmbunătăţeşti capacitatea de observare, de consemnare şi de interpre-
tare. De asemenea, te poate ajuta să-ţi stabileşti scopuri şi să-ţi gestionezi
timpul şi priorităţile.
Acordă-ţi permisiunea să scrii. Acordă-ţi darul exprimării.
1.3. Eşti povestitor…

Sunt singura care poate să spună povestea
vieţii mele şi ce semnificaţie are.
Dorothy Allison
Scrisul înseamnă forţă. Scrisul înseamnă mişcare. Scrisul înseamnă

poveste. Din momentul în care începi să mâzgăleşti cuvinte pe hârtie, să
schiţezi, să mişti pensula înmuiată în culoare pe pânză sau să atingi tastatura
computerului, spui o poveste. Scrierea jurnalului înseamnă depănarea
propriei poveşti.
• Povestea ta…
Eu îi pregătesc pe cei care doresc să devină autori. Îi ajut pe cei mai
mulţi dintre ei să-şi împlinească ţelul de a fi publicaţi. Însă unii nu vor decât
să-şi îmbunătăţească scrisul. Depinde pentru cine scrii. Uneori, habar n-ai la
început. În majoritatea cazurilor, începi scriind pentru tine, uneori pentru a
câştiga claritate sau a te vindeca. Uneori, acel „prieten” invizibil căruia îi
scrii se transformă în ceva mai substanţial sau real. Asta se întâmplă adeseori
atunci când ne dăm seama că ceea ce a debutat ca fiind foarte personal are de
fapt legătură cu o comunitate sau cu un public mai larg; că ceea ce ne vin-
decă pe noi îi poate lecui şi pe alţii. Acesta este momentul în care un jurnal
se poate transforma în memorii sau într-o alegorie ficţională.
Când ne împărtăşim poveştile, când scriem mărturia, nu ne mai
permitem să tăcem sau nu le mai dăm voie altora să vorbească în numele
experienţei noastre. Scrisul pentru vindecare şi scoaterea produsului în
public „reprezintă cel mai important proiect emoţional, psihologic, artistic şi
politic al vremurilor noastre”, afirmă DeSalvo. Sunt de acord. Actualmente,
o pregătesc pe o tânără doamnă care îşi scrie memoriile despre copilăria
traumatizantă într-o familie abuzivă. Ea ne arată cum a învins multe
obstacole pentru a-şi redobândi respectul de sine şi a-şi face viaţa bună şi
8
fericită. Cunoaşterea jurnalului ei îi va ajuta pe alţii să-şi dea seama de pro-

priile vieţi. Este bine. Absolut bine.
Scriitoarea Isabel Allende a afirmat cândva: „Să fiu martoră este misi-
unea mea în lume şi asta fac atunci când spun poveşti”.
• Povestea… şi visul meu

Am început să scriu şi să desenez când am reuşit să ţin un creion în
mână. Chiar dinainte să ştiu să citesc, voiam să devin „autoare de romane
populare”, ca în vechiul cântec al formaţiei Beatles.
A fost un moment incredibil de claritate pentru mine şi, în ciuda faptului
că eram somată de o învăţătoare severă şi lipsită de imaginaţie, care încerca
mereu să mă îngrădească ca să fiu „normală”, nu aveam nicio intenţie să las
pe cineva să-mi stăvilească creativitatea şi excentrica – dacă nu chiar
năbădăioasa – abordare a literaturii, a limbii şi a scrisului. Eram o mică
răsfăţată încrezătoare în forţele proprii, dar adorabilă, şi o ştiam. Ca urmare,
ea şi cu mine nu ne-am înţeles mai deloc. Dar m-am descurcat foarte bine
până la urmă şi, în ciuda comentariilor acide, Miss House m-a recompensat
invidioasă cu A-urile şi B-urile pe care le meritam.
Am scris ficţiune fantastică, iar creaţiile proprii mi s-au părut mult mai
interesante şi mai puţin limitatoare. Ca adolescentă, am scris, am regizat şi
am înregistrat „teatru radiofonic” împreună cu sora mea. Când nu izbucneam
în hohote zgomotoase de râs, era chiar foarte bine. Ea şi cu mine împărţeam
un dormitor în partea din spate a casei şi, la culcare, deschideam porţile
imaginaţiei pentru mii de personaje. Ne spuneam una alteia poveşti
extravagante despre călătorii spaţiale, aventuri şi intrigi, şuşotind şi chicotind
până târziu în nopţile negre, când părinţii noştri sforăiau deja în paturile lor.
Acele zile scânteiau de originalitate eliberatoare, entuziasm şi bucurie. Îmi
plăcea şi animaţia şi am făcut vreo câteva benzi desenate, populate de
personaje nebuneşti, visând să scriu romane grafice precum Green Lantern,
Magnus, Robot Fighter şi Spiderman. Eroul meu era autorul de proză
ştiinţifico-fantastică şi futurologul Ray Bradbury; am jurat să scriu poveşti la
fel de puternic incitante cum erau cele create de el.
Găsisem ceea ce mă entuziasma – pasiunea de a spune poveşti – şi ni-
merisem întâmplător peste o parte importantă a formulei secrete a suc-
cesului: 1) descoperindu-mi pasiunea, am hotărât care îmi era ţelul; 2) am
găsit şi mi-am dorit să imit un „erou” care atinsese acest ţel şi, prin urmare,
aveam un „studiu de caz”; 3) m-am lansat în urmărirea ţelului meu. Oops…
9
Nina Munteanu
punctul trei, mă rog… s-a cam dus pe apa sâmbetei… Viaţa mi s-a pus în
cale.
Am crescut.
În sfârşit, a intervenit şi mediul. În mai multe feluri. A început cu părinţii
mei. Recunoscându-mi talentul şi interesul faţă de artele frumoase (eram
foarte bună la arte vizuale), m-au îndemnat să obţin o diplomă în acest
domeniu la universitate şi să mă apuc de predat sau de publicitate. Nu
considerau că scrierile de ficţiune ar fi fost o carieră viabilă sau un punct
forte al meu (eram îngrozitoare la ortografie şi, în ciuda aptitudinii mele de a
spune poveşti şi plăcerii mele pentru romanele grafice, nu prea citeam cărţi).
Îmi amintesc şi acum morala pe care mi-a ţinut-o tata despre cât de potrivită
era pentru mine o carieră de profesoară sau de asistentă medicală. Mie nu-mi
plăcea nici una, nici alta. A doua lovitură încasată de egoul meu de autoare a
venit sub forma unui test şcolar de „interes-aptitudine”, destinat să ne
pregătească pentru deciziile legate de carieră. Îmi amintesc că acest test
consta dintr-o parte de IQ (orientare în spaţiu, engleză şi matematică) şi o
parte de psihologie (inclusiv rezolvarea de probleme şi scenarii menite să ne
provoace afinitatea pentru o anumită carieră). Nutrind în secret visul de a
deveni autoare de romane populare, mi-am completat formularele cu mare
entuziasm. Îmi amintesc şi acum rezultatele care m-au dezumflat şi care
sugerau că eram mai potrivită ca sergent în armată. „Scrisul” în calitate de
carieră abia dacă intra în discuţie şi scorul era mult sub „programator
de computer” şi „mecanic”; niciuna nu m-a interesat.
M-am implicat în mişcarea pentru mediu, păstrând în continuare în
secret, în adâncul inimii, dorinţa de a deveni autoare de romane populare.
Am obţinut mai multe diplome în ecologie şi am oferit consultanţă mai
multor companii pentru a le ajuta să protejeze mediul. Scriam foarte mult în
perioada aceea, chiar dacă era vorba mai mult despre ecologia golfuleţelor şi
despre poluarea industrială. Însă pasiunea mea de a scrie ficţiune a continuat
să mocnească. Revistele au început să-mi publice articolele şi au devenit
poarta mea de intrare în lumea ficţiunii. Din momentul în care am început să
public povestiri, nu am mai privit niciodată înapoi.
Până acum, am vândut povestiri scurte unor reviste din Canada şi Statele
Unite, cu traduceri şi retipăriri în Israel, Polonia, Grecia şi România. Mi-am
văzut povestirile scurte nominalizate la Aurora Prix Award (principalul
premiu canadian pentru scrieri de ficţiune ştiinţifică şi fantezie) şi la
Foundation of Speculative Fiction Fountain Award. Am publicat opt nuvele
cu nominalizări la premiul Aurora, la Foreword Magazine Book of the Year
şi la diverse premii Reader’s Choice. Pe scurt, am ajuns unde doream; am
10
făcut un ocol destul de mare, dar am dobândit o serie de instrumente pe

drum. Carl Jung a spus foarte adecvat: „…dacă nu ai absolut nimic de creat,
probabil te creezi pe tine însuţi”.
1.4. Ce arată cercetările în privinţa scrierii

expresive
Crearea a ceva nou nu e realizată de intelect, ci de instinctul
de interpretare acţionând din necesitate interioară.
Mintea creativă interpretează obiectele pe care le place.
C. G. Jung
Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt nici pe mine şi nici pe colegii mei într-ale

scrisului. Psihologi, specialişti în neurologie şi alţi cercetători au scos la lumină
beneficiile pentru sănătate şi emoţionale ale scrierii expresive. Şi acţiunea medi-
tativă a scrisului de mână s-a dovedit benefică. Gândeşte-te la poezia aşternerii
unui model inteligent pe o suprafaţă: „rugăciunea” subtilă a creionului faţă de
hârtie spre înnoirea autodescoperirii.
Pe parcursul ultimilor 20 de ani, un volum de literatură în creştere a
dovedit efectele benefice ale scrisului în ceea ce priveşte urmările eveni-
mentelor traumatice, emoţionale şi stresante asupra sănătăţii fizice şi emoţio-
nale. De exemplu, cercetătorii au arătat că elevii de colegiu, care şi-au
aşternut în scris gândurile şi sentimentele cele mai profunde numai 15 minu-
te timp de patru zile consecutive, au prezentat beneficii semnificative pentru
sănătate după patru luni (Pennebaker & Beall, 1986). Voi face mai multe
recomandări privitoare la „scrisul pentru vindecare” în capitolul 4. Tabelul
de mai jos prezintă pe scurt câteva dintre beneficiile pe termen lung ale
scrierii expresive.
• Beneficiile pe termen lung ale scrierii expresive
Sănătate Sociale şi comportamentale

Mai puţine vizite la medic motivate Reducerea absenteismului la serviciu
de stres
Îmbunătăţirea funcţionării Reangajarea mai rapidă în cazul
sistemului imunitar pierderii locului de muncă
Reducerea tensiunii arteriale Îmbunătăţirea memoriei de lucru
Îmbunătăţirea funcţionării Îmbunătăţirea performanţelor
11
Nina Munteanu
plămânilor sportive
Îmbunătăţirea funcţiei hepatice Medie mai ridicată a notelor
studenţilor
Mai puţine zile de spitalizare Comportament social şi lingvistic
alterat
Îmbunătăţirea stării de spirit/
afectivităţii
Reducerea simptomelor depresive
Mai puţine simptome post-
traumatice de intruziune şi evitare
Sursa: Baikie & Wilhelm, 2005.
DeSalvo ne împărtăşeşte un lucru pe care i l-a mărturisit o prietenă: „De

ce se întâmplă întotdeauna să mă îmbolnăvesc după ce termin o carte şi nu
în timp ce o scriu?” Oricât de nebunesc ar părea, a formulat concluzia:
„Probabil că scrisul mă ţine sănătoasă”. „Cu toate că scrisul nu ne poate
vindeca, unele studii sugerează că ar putea să ne prelungească viaţa”, afirmă
DeSalvo. Ne poate ajuta „să realizăm acea schimbare de perspectivă marcată
de acceptare, autenticitate, profunzime, seninătate şi înţelepciune, care sunt
marca adevăratei vindecări”.
Scrierea expresivă are beneficii semnificative asupra persoanelor care
suferă de o varietate de probleme medicale. Unele dintre cele mai mari apar
în tabelul care urmează.
• Afecţiuni medicale care se ameliorează ca urmare a scrierii

expresive
Funcţionarea plămânilor în cazurile de ASTM

Severitatea afecţiunii (ameliorări ale amorţelii încheieturilor) în cazul
ARTRITEI REUMATOIDE
Dureri şi sănătatea fizică în cazul CANCERULUI
Răspunsul imunitar la infecţia cu HIV
Zile de spitalizare pentru FIBROZĂ CHISTICĂ
Intensitatea durerilor la femeile care suferă de DURERI PELVIENE CRONICE
Latenţă de instalare a somnului la persoanele cu PROBLEME DE SOMN
Convalescenţa post-operatorie
Sursa: Baikie & Wilhelm, 2005.
12
13
Nina Munteanu
1.5. Scrierea expresivă ca artă

Nu există nimic obligatoriu în artă,
pentru că arta este liberă.
Wassily Kandinsky
Arta poate să îmbrace multe forme într-un jurnal. Te poţi exprima în

forme libere mâzgălind, făcând benzi desenate, colaje, schiţe, colorând,
pictând, adăugând fotografii şi alte forme mixte de exprimare.
În cazul unui jurnal ţinut pe computer, poţi să adaugi link-uri la pagini
web şi muzică, la imagini şi materiale video. Poţi să creezi serii de diapo-
zitive, filme sau alte prezentări multimedia. Arta include şi poezia, proza,
cuvintele încrucişate, ghicitorile şi alte forme narative.
• Arta ca exprimare
În cartea ei intitulată Inner Journeying Through Art-Journaling
(Călătoria interioară prin intermediul jurnalului artistic), Marianne Hieb ne
spune că arta poate să fie folosită de persoanele care ţin jurnale pentru a-şi
realiza echilibrul personal, a deveni conştiente de procesele lor interioare, a
rezolva conflictele interioare şi a amplifica starea de bine. Deoarece arta este
metaforică prin natură (spune adevărul tangenţial prin simboluri, culori,
textură şi formă), are forţa subtilă de a exprima mai mult adevăr decât cu-
vintele. Mâzgăliturile şi alte forme de artă liberă constituie o formă de ex-
primare bogată şi personală, care poate să se adreseze stărilor de spirit,
sentimentelor şi gândurilor subtile.
Mă refer mai mult la această formă de exprimare de jurnal în capitolul 3.
1.6. Ţinerea unui jurnal

Toţi învăţăm din povestirile altora, acesta fiind,
probabil, cel mai mare dar.
Judith Barrington
• Să ne amintim ce s-a petrecut cu adevărat

Un beneficiu important al ţinerii unui jurnal este acela că ne ajută să ne
amintim un lucru mai târziu. Consemnările din jurnal ţin o evidenţă la care
să revii şi să acţionezi sau, pur şi simplu, să reflectezi. Notându-ţi gândurile
14
şi sentimentele pe măsură ce ţi se întâmplă diverse evenimente, posezi o

relatare de jurnal precisă despre modul în care te-au afectat pe măsură ce
le-ai trăit. Aceasta poate să difere de reflecţiile tale cu privire la întâmplări
şi de reacţiile tale de mai târziu. Ambele sunt relevante. De exemplu, să spu-
nem că am avut o neînţelegere importantă cu fratele meu mai mare, care m-a
acuzat că i-am furat pana de chitară. Prima mea reacţie a fost furia şi jignirea
la gândul că a fost posibil să-i treacă prin minte că aş fi furat şi mai ales că aş
fi furat de la el. Dar, mai apoi, după ce reflectez, s-ar putea să-mi dau seama
că accesul lui de furie a fost o manifestare a jignirii şi geloziei pe care o
simţea din cauză că nu voiam să mă joc cu el. Scriind şi citind ambele
consemnări ale aceluiaşi eveniment, am dobândit o nouă perspectivă şi am
înţeles şi, după aceea, am fost capabilă să adopt un comportament mult mai
sănătos. Consemnând acţiunea (de acum) şi reacţia (de mai târziu), îţi păs-
trezi acurateţea şi câştigi o nouă perspectivă. Mă refer mai mult la această
temă în capitolul 5.
• Ţinerea jurnalului
Poate ai avut o experienţă, ai descoperit sau ai văzut ceva plin de sem-
nificaţii, dar nu ai avut timp să te gândeşti la acel lucru atunci; dacă notezi în
jurnal, vei regăsi momentul respectiv mai târziu, ca să poţi reflecta la el mai
profund, să-ţi exprimi reacţiile şi sentimentele mai pe îndelete, să-i evaluezi
importanţa şi să acţionezi.
Jurnalele pot să fie folosite şi ca simple mementouri pentru comisioane
şi sarcini, pentru întâlniri pe care trebuie să le ai sau la care trebuie să
participi peste zi şi pentru a ţine o evidenţă cu ce ai făcut (folosind o listă de
verificare). Este irelevant că ia forma unei aplicaţii pe un smartphone sau a
unei pagini dintr-un carnet – ambele slujesc acelaşi scop.
• Limpezirea minţii
Mary Louise Holly (1989) ne spune că „jurnalul dă posibilitatea de
ordonare a unei multitudini de cereri şi interacţiuni şi de scoatere în evidenţă
a celor mai importante”.
Sunt în permanenţă pe drumuri, călătorind să-mi fac documentările sau
să cunosc oameni. Mi se pare că, mai ales în timpul călătoriilor, trebuie să ţin
un jurnal ca să-mi notez ideile care îmi trec prin minte. Mi se pare că, dacă
nu am un jurnal unde să-mi notez gândurile, mintea îmi rămâne fixată la câte
ceva şi nu mai pot să fac nimic (e ca şi cum ai avea nevoie să te duci la
toaletă!). Deci, când notez gândul extraordinar care îmi trece prin cap,
15
Nina Munteanu
mintea mi se limpezeşte şi mă eliberează ca să pot continua să observ şi să

reflectez la lucrurile care îmi ies în cale. Mai târziu, când ajung la destinaţie,
pot să-mi notez gândul pe computer.
Referinţe
Baikie, Karen & Kay Wilhelm, 2005, „Emotional and physical health benefits of
expressive writing”, în Advances in Psychiatric Treatment, 11, pp. 338-346.
DeSalvo, Louise, 1999, Writing as a Way of Healing: How Telling Our Stories
Transforms Our Lives, Beacon Press, Boston, 226 p.
Hieb, Marianne, 2005, Inner Journeying Through Art-Journaling, Jessica Kingsley
Publishers, London, England, 176 p.
Holly, Mary Louise, 1989, Writing to Grow. Keeping a personal-professional
journal, Heinemann, Portsmouth, New Hampshire.
Klug, Ron, 2002, How to Keep a Spiritual Journal: a guide to journal keeping for
inner growth and personal discovery, Augsburg, Minneapolis, ediţia a IV-a.
Moon, Jennifer, 1999, Learning Journals: A handbook for academics, students and
professional development, Kogan Page, Londra.
Pennebaker, James W., 1990, Opening Up: The Healing Power of Confiding in
Others, Morrow, New York, NY.
Pennebaker, James W., Sandra Klihr Beall, 1986, „Confronting a Traumatic Event:
Toward an Understanding of Inhibition and Disease”, în Journal of Abnormal
Psychology, 95, nr. 3, pp. 274-281.
16
2. ÎNAINTE SĂ ÎNCEPI… LUCRURI PE
CARE AR TREBUI SĂ LE HOTĂRĂŞTI
Ce este jurnalul ca regulă? Un document util pentru persoana
care îl ţine. Anost pentru contemporanul care îl citeşte şi valoros
pentru studentul care, secole mai târziu, îl preţuieşte.
Walter Scott
2.1. Alege mijlocul

Trebuie să-ţi revendici evenimentele din viaţă
ca să te faci pe tine al tău.
Anne-Wilson Schaff
Înainte să începi, este important să hotărăşti câteva lucruri. Dacă te pre-

găteşti, te asigur că te vei bucura de experienţă. Jurnalul îţi reflectă călătoria
prin viaţă şi este o prelungire a personalităţii tale; prin urmare, calitatea lui ar
trebui să se asocieze cu motivul pentru care îl ţii. Va trebui să alegi ce mijloc
vei folosi (de exemplu, computerul sau hârtia), ce tip de jurnal vei ţine (per-
sonal, al naturii, de călătorie etc.) şi în ce moment vrei să te ocupi de jurnal.
Alege aceste lucruri cu grijă; ele îţi vor hotărî succesul acestei călătorii.
Poţi să ţii un jurnal pe hârtie (de exemplu, pe un carnet), un jurnal digital
pe computer ori pe un alt dispozitiv mobil, un jurnal postat pe internet.
Fiecare metodă îşi are aplicaţiile sale şi alegerea depinde de felul tău de a
face lucrurile. Este posibil să sfârşeşti ţinând mai multe jurnale şi forma le va
reflecta subiectele, temele şi cerinţele tale de intimitate. De exemplu, poţi să
scrii: 1) un jurnal cotidian protejat cu parolă pe laptop; 2) un jurnal al naturii
pe un carnet pe care îl iei cu tine de fiecare dată când pleci în drumeţii şi la
plimbări; 3) un blog pe care îl împărtăşeşti prietenilor tăi şi pe care îl
actualizezi de câteva ori pe săptămână de pe telefonul mobil, de pe com-
puterul notebook sau de pe tabletă.
Nina Munteanu
2.2. Jurnalele pe hârtie

Să vorbeşti cu hârtia înseamnă să vorbeşti cu divinitatea.
Înseamnă să vorbeşti cu un ascultător care va înţelege chiar
şi cele mai grele lucruri. Hârtia este infinit de răbdătoare.
Burghild Nina Holzer
Jurnalele obişnuite pe hârtie includ carnetele legate în diverse stiluri,

blocnotesurile de toate dimensiunile, tipurile de legare şi tipurile de hârtie şi
foile volante prinse într-un dosar cu inele.
Hârtia este ceva personal, portabil şi nu necesită electricitate, baterii sau
un loc în care să existe semnal WiFi. Poţi s-o iei oriunde şi, atâta vreme cât
scrie stiloul sau creionul, eşti în stare de funcţionare. Carnetele sunt tactile,
senzuale şi atrăgătoare. Sunt extrem de flexibile în utilizare, jucând rolul de
maculator pentru lucruri memorabile şi mostre, un loc unde poţi lipi bucăţi
de hârtie din alte şedinţe de scris, din mijloacele de informare în masă, foto-
grafii şi alte mementouri. Poţi să schiţezi sau să scrii. Pot să creezi imagini
grafice. Jurnalele pe carnete pot fi decorate – în special copertele – extra-
ordinar de personalizat şi pot fi amplificate cu uşurinţă. Sunt plăcut de îm-
părtăşit şi de păstrat sau de expus în mod atractiv.
Carnetele sunt mijlocul cel mai bun pentru creativitatea în stil liber.
Dată fiind atractivitatea senzorială a jurnalelor pe carnete, genul de pa-
petărie şi stiloul sau creioanele pe care le foloseşti pot să completeze
plăcerea scrierii jurnalului.
Unora dintre voi, un jurnal dichisit cu o copertă plăcută poate să le inten-
sifice experienţa. Merită investiţia în instrumentele adecvate, cum ar fi un
carnet şi stiloul sau setul de creioane potrivite. Mark Twain prefera să facă
ciorne pe fâşii lungi de hârtie albastră, folosind cerneală purpurie. Şi
Edmund White ne împărtăşeşte că „scriu cuvintele întregi şi scriu pe carnete
frumoase şi cu stilouri frumoase”. William Styron prefera să folosească cre-
ioane numărul doi şi blocuri de corespondenţă cu hârtie galbenă. Scriitorului
Ralph L. Wahlstrom îi place „urma de tuş şi senzaţia de vârf rotund de peniţă
de stilou pe pagina curată”. Eu prefer să folosesc pixuri cu vârful subţire din
fibră pe hârtie liniată clasică dintr-un caiet cu spirală (spirala face hârtia să
stea plată pe masă când scrii).
18
• De ce este bine să-ţi scrii jurnalul de mână

O studentă de la universitate, Cynthia Selfe (1985), a afirmat: „Îmi place
mişcarea, să trag vârful din grafit pe pagină de la un capăt la celălalt… să
umplu paginile… îmi place să întorc paginile şi îmi place acţiunea de a scrie.
Mă face să mă simt aproape de ceea ce spun”.
Jurnalul pe carnet îţi dă posibilitatea să te angajezi în actul scrisului de
mână, o artă pe care mulţi dintre noi o pierd. Scrisul de mână ne încetineşte.
Este un mod senzual şi intim în care ne putem exprima. Îmi place caligrafia
mea, mai ales când folosesc stiloul preferat (caligrafia mi se schimbă în
funcţie de stilou), un marker fin cu vârful din fibră – de obicei, negru. Când
foloseşti stiloul sau creionul pentru a te exprima într-un jurnal, ai mai multe
căi de a-ţi exprima creativitatea. Gândeşte-te numai la subtilităţile scrisului
de mână: schimbarea calităţii şi intensităţii scrisului; conceperea scrisului,
folosirea culorilor, a simbolurilor, săgeţilor sau liniilor, utilizarea creativă a
spaţiilor, adăugarea de desene şi schiţe. În combinaţie cu hârtia (care poate
să fie liniată, texturată, colorată, cu imprimeuri grafice etc.), expresia cali-
grafiei variază, ca şi numeroasele tale gânduri şi stări de spirit.
Însuşi actul scrisului de mână te concentrează. Scrierea cuvintelor de
mână te conectează mai tangibil la ceea ce scrii prin contactul fizic al sti-
loului cu hârtia. Scrisul de mână este metodic, dar unic prin creativitate şi
conectat la actualitatea creaţiei. De exemplu, scrisul meu de mână variază în
funcţie de instrumente (hârtie şi stilou sau creion), de lumina, locul şi mo-
mentul în care scriu, de starea de spirit etc. Mă simt cel mai bine când scriu
într-un jurnal frumos liniat, cu un pix cu vârful subţire din fibră, la umbra
unui copac, în trilul păsărelelor.
Cercetătorii au dovedit că simplul gest de a lua un creion şi o hârtie
pentru a-ţi scrie ideile îţi îmbunătăţeşte capacitatea de a gândi, de a procesa
informaţiile şi de a rezolva problemele. Actul propriu-zis al scrierii literelor
necesită ceva mai multă muncă la nivelul creierului decât simpla atingere a
unei tastaturi, iar acest efort suplimentar îţi păstrează mintea ascuţită.
Cercetătorii au arătat că atunci când scrii ceva de mână, ţi se îmbunătăţeşte
capacitatea de a a-ţi aminti ce ai scris. Scrisul de mână îmbunătăţeşte memo-
ria, măreşte concentrarea şi capacitatea de a vedea relaţiile.
Scrisul de mână face să fuzioneze procesele fizice şi intelectuale. Nelson
Algren (în Plimpton, 1958) a scris: „Întotdeauna mă gândesc la scris ca la
ceva fizic”. Hemmingway simţea că degetele erau importante pentru
gândirea lui.
19
Nina Munteanu
Potrivit doctorului Daniel Chandler (1987, 1992), când scrii de mână,

este mult mai probabil să descoperi ce vrei să spui. Când scrii la computer,
scrii „curat”, redactând pe măsură ce avansezi şi ştergând cuvintele (odată cu
primele gânduri). În cazul scrisului de mână, totul rămâne, inclusiv cuvintele
pe care le-ai tăiat cu o linie. „Scrisul de mână, şi produs, şi proces”, spune
Chandler, „este important… în relaţie cu simţul eului”. Chandler vorbeşte şi
despre faptul că rezistenţa materialelor, în cazul scrisului de mână, amplifică
simţul eului în actul creaţiei. Cuvintele scrise de mână au o amprentă de
proprietate care sporesc senzaţia de „experienţă personală”.
Ştiu că este adevărat din propria experienţă de scris. Acesta este motivul
pentru care, deşi fac mare parte din schiţele pentru nuvele, articole şi
povestiri scurte pe computer, am constatat că unele dintre cele mai creative
momente îmi apar prin intermediul carnetului, pe care îl ţin tot timpul la
mine. Când scriu de mână, este ceva privat şi rezonează cu lipsa de for-
malism şi cu spontaneitatea (în contrast cu aspectul fix, formal şi cu natura
publică a tipăriturii). Scrisul de mână într-un carnet este, prin urmare, un
mijloc care sprijină foarte mult descoperirea şi exprimarea iniţială a ideilor.
„Cu siguranţă nu sunt caligraf”, spune Wendell Berry (1990), „dar
paginile mele scrise de mână au un aspect de manufactură, manual, care îmi
place ca atare şi, în acelaşi timp, îmi sugerează posibilitatea unei corecturi
simple.” John O’Neill (1982) numeşte scrisul de mână „artă a trupului”. El a
sugerat că „degetele scriitorului şi pagina sunt un ansamblu funcţional şi
alternarea spaţiului inteligibil şi a inteligenţei spaţializate”.
Berry (1990) spune la rândul său: „Limba este mijlocul fizic cel mai
intim dintre mijloacele artistice. O avem palpabilă în gură; este langue,
limba noastră. Atunci când o scrii, o modelezi cu mâinile. Când citeşti cu
voce tare ceea ce ai scris – cum şi faci, dacă scrii grijuliu –, limba întră prin
ochi, iese pe gură şi, în urechi, cuvintele sunt scufundate şi înmuiate în
simţurile corpului înainte să dobândească sens în minte. Nu pot să însemne
ceva pentru minte până nu înseamnă ceva în corp. Oare modelarea cu-
vintelor cu mâinile proprii le conferă acestora caracter şi calitate, precum
rostirea lor cu propria limbă spre mulţumirea propriilor urechi?... Cred că da.”
• Dezavantajele jurnalelor pe hârtie

Carnetele legate nu se pretează la fel de bine pentru căutare şi organizare
(sau reorganizare) ca jurnalele scrise pe computer sau în dosare cu foi volan-
te. Pe de altă parte, le poţi indexa, numerotând paginile şi folosind etichete.
Dacă laşi câteva pagini libere la început, poţi să adaugi un tabel cu cuprinsul
20
după ce ai făcut un număr de însemnări. Dosarele cu foi volante pot fi reor-

donate şi completate. Însă este şi mai uşor de pierdut din material.
Carnetele, deşi sunt mai puţin flexibile, îţi dau senzaţia de durabilitate şi
de siguranţă.
Un jurnal pe hârtie poate fi găsit de studenţi, colegi, prieteni sau membri
ai familiei mai uşor decât un jurnal pe computer. Este nevoie de un efort mai
mare pentru a feri jurnalul pe carnet de ochii curioşi, rămânând în acelaşi
timp accesibil pentru însemnări. Mă voi referi mai mult la siguranţa jurna-
lului în capitolul 6.
2.3. Jurnalele pe computer

Vestea bună despre computere este că fac exact ce le spui să facă;
vestea rea este că fac ce le spui să facă.
Ted Nelson
Un jurnal pe computer poate să fie şi portabil. Laptopurile mici, note-

bookurile (eu am unul) ori tabletele asigură un mijloc destul de mic şi uşor,
cu care se pot face însemnări. Poţi de asemenea să foloseşti unele telefoane
mobile şi dispozitive inteligente (de exemplu, iPhone) pentru scrierea
jurnalului.
Avantajele jurnalelor digitale includ următoarele aspecte:
 poţi să le organizezi cu uşurinţă şi să cauţi în ele (este uşor să
găseşti orice ai scris);
 sunt uşor de folosit şi de redactat, de reordonat şi rescris (faptul
că sunt şi uşor de schimbat poate să nu mai fie un avantaj);
 poţi să le completezi şi nu este ceva extraordinar s-o faci cu text
descărcat de pe o memorie portabilă sau din e-mailuri din con-
semnările din text;
 poţi să incluzi mijloace cum ar fi materiale video, fotografii,
desene, link-uri către alte surse şi sharing;
 sunt sigure (nu trebuie să ascunzi nimic, este suficient să-ţi
aminteşti parola).
Mai multe pachete de software sunt disponibile pentru jurnale, oferind
modele atractive pentru ţinerea lor. De exemplu, „My Journal”, „The
Journal”, „Life Journal” sunt pachete de modele pentru computere cu siste-
me de operare Windows şi Mac. „Memoires” este un produs excelent şi atră-
gător pentru computerele cu sistem de operare Mac.
21
Nina Munteanu
Programele de ţinere a unui jurnal includ majoritatea versiunilor pentru

sistemele de operare Windows şi Mac. Toate includ criptarea de securitate pe
bază de o parolă (şi mai multe, dacă doreşti). Cele mai multe platforme sunt
uşor de folosit, oferind posibilităţi bune de editare şi căutare. Unele au
module adiţionale creative pentru scriere şi includ portale Twitter, posi-
bilităţi de upload pe website sau blog. Preţurile variază de la gratuit la 50 de
dolari pentru descărcarea unui pachet software. Service-ul pentru clienţi
poate să varieze, cu toate că suportul de bază este disponibil pentru toate pa-
chetele pe care le-am verificat. Majoritatea pachetelor are un download de
încercare gratuit, ale căror particularităţi le poţi verifica înainte să decizi să
le achiziţionezi. Jurnalele pe computer pot fi păstrate în siguranţă prin cripta-
rea sub parolă, astfel încât, chiar dacă intră cineva pe computerul tău, să-i fie
greu să-ţi spargă fişierul privat. Mă voi referi mai mult la măsurile de sigu-
ranţă în capitolul 6.
„My Journal”
Programul „My Journal” produs de Boise Software este un pachet de

redactare de jurnal pentru sistemul Windows. „My Journal” îţi permite să-ţi
urmăreşti însemnările zilnice prin intermediul unui software de gestionare a
calendarului şi orei. Poţi să-ţi ţii prietenii la curent prin portalul Twitter, să
redactezi bloguri pe contul Blogspot, să încarci secţiunile alese din jurnal pe
website-ul personal şi să foloseşti modulul de scriere creativă. „My Journal”
are şi o optimizare pentru controlul ortografiei, adaugă butonul barei de
instrumente pentru etichete orare la editorul de jurnal, modifică documentul
original în .rtf şi îţi dă o mână de ajutor mai substanţială. Dezvoltatorul lui,
Mike Snow, mă asigură că software-ul, odată descărcat, rulează pe computer
(nu este necesară conexiunea internet) şi include instrumente de editare a
fotografiilor (de exemplu, decupare, rotire, redi-mensionare etc.). „My
Journal” costă 19,95 dolari, punându-ţi la dispoziţie şi o variantă gratuită de
încercare pentru 30 de zile.
„The Journal”
Programul „The Journal” al companiei DavidRM Software rulează pe

majoritatea computerelor cu sistem de operare Windows. Deşi actualmente
nu există nicio versiune specifică pentru Mac, „The Journal” poate fi rulat pe
computerele cu sisteme de operare Mac dacă foloseşti un emulator
22
Windows, cum ar fi „Virtual PC” ori (pentru IntelMacs) „Parallels”. „The

Journal” include caracteristici standard de procesare de text, stocare multi-
media, un motor de căutare bun (după subiect, însemnare, cuvântul etichetă
etc.), organizare cu consemnări seriale, imprimarea pentru legare, calendar
pentru gestionarea sarcinilor şi a evenimentelor şi postare pe web. Programul
oferă şi un newsletter, care include articole despre ţinerea jurnalului şi
update-uri. Jurnalul este protejat cu parolă şi poţi să setezi şi nivelul de
securitate. Service-ul pentru clienţi este bun şi include o secţiune FAQ, o
secţiune de căutare a bazelor de cunoştinţe şi contacte e-mail. Programul mai
cuprinde o secţiune inclusă de ajutor şi o lungă listă de recomandări de
scriere şi ţinere a jurnalului. Este furnizat împreună cu mai multe skin-
uri/teme şi câteva modele simple de însemnări cotidiene pe bază de calendar
şi consemnările libere în agendă. Pachetul software costă 49,95 dolari. Este
disponibilă o versiune gratuită de încercare de 45 de zile.
„Life Journal”
„Life Journal” de la Chronicles Software Company este un program

premiat pentru ţinerea de jurnale personale de către utilizatorii cu sisteme de
operare Windows. Există mijloace de utilizare a software-ului „Life Journal”
pe sisteme de operare Mac, dar nu sunt prea prietenoase. Simplu, dar
sofisticat, acest software de jurnal, creat de vechi autori de jurnale, cu
aplicaţii aparţinând unor experţi în jurnale cu recunoaştere internaţională,
este recomandat de International Association for Journal Writing. Programul
are particularităţi foarte asemănătoare cu cele două pachete de software
prezentate anterior.
Software-ul include: o caracteristică de identificare (până la 10 scale pe
care îţi poţi urmări starea de sănătate, energia etc.); posibilitate de perso-
nalizare pentru skin-uri/teme, recomandări şi citate; o caracteristică de cău-
tare şi etichetare. „Life Journal” este livrat împreună cu un program de
suport extensiv de articole, citate, interviuri cu autori de jurnale şi alte ma-
teriale documentare. Compania oferă un bun service pentru clienţi, inclusiv
un centru de ajutor în care poţi folosi articolele din bazele ei de date, în care
poţi citi discuţii publice sau poţi crea o nouă discuţie dacă ai dificultăţi. „Life
Journal” se vinde cu 44,95 dolari. Este disponibilă şi o versiune gratuită de
încercare.
23
Nina Munteanu
„Memoires”
„Memoires” este un pachet de software special conceput pentru com-
puterele cu sisteme de operare Mac. Ca şi în cazul pachetelor de software
anterioare, destinate computerelor cu sisteme de operare Windows, acest
software îţi permite să-ţi criptezi jurnalul cu o parolă, să faci însemnări zil-
nice multiple, să schimbi fonturile şi culorile, să inserezi fotografii şi să faci
schiţe, să răsfoieşti sau să cauţi rapid în consemnări prin intermediul caracte-
risticii calendar ori să vezi toate consemnările într-o singură listă. Carac-
teristica Quick Drawing a programului „Memoires” îţi permite să desenezi
liber şi să mâzgăleşti, dar şi să creezi imagini mai sofisticate. Îţi oferă
editarea pe tot ecranul, opţiuni de imprimare, controlul ortografic şi grama-
tical, precum şi salvarea automată. Pachetul clasic este comercializat cu
29,95 dolari. Este disponibilă o versiune gratuită de încercare. Un blogger
menţiona cum îşi foloseşte iPhone-ul pentru consemnarea iniţială, apoi o
trimite computerului şi face operaţii tăiat/lipit cu iPhotos pe programul
„Memoires” când este acasă. De la lansarea acestui program, au fost create
numeroase aplicaţii pentru dispozitive mobile, cum ar fi iPhone, iPod Touch,
Blackberry şi Android. Consultă în continuare secţiunea referitoare la acest
subiect.
• Dezavantajele jurnalelor pe computer
Jurnalele pe computer nu sunt chiar atât de intime sau de senzuale ca

jurnalele pe carnete. De asemenea, sunt mai uşor de editat şi de modificat,
fără a lăsa vreo urmă a schimbărilor. În cazul unui scenariu cu stiloul pe
hârtie, evoluţia însemnărilor există, este evidentă, transparentă şi o poţi
vedea ulterior. De obicei, când ştergi ceva ce ai scris pe computer, rămâne
şters pentru totdeauna. Unii autori de jurnale păstrează pe computer versiuni
mai vechi ale documentelor sau copii de siguranţă pe hârtie. Dar este ceva
anost şi implică din nou hârtia.
Wendel Berry scrie: „În folosirea computerului, autorii flirtează cu o
separaţie radicală între minte şi corp, eliminarea muncii corpului din munca
minţii. Textul de pe ecranul computerului, dar şi cel tipărit la imprimantă au
un aspect steril, neatins, de produs de fabrică… corpul nu munceşte aşa.
Corpul dă caracter la orice atinge. Îşi pun amprenta pulsul, respiraţiile,
stimulii, ezitările, erorile… iar, pentru cei care iubesc şi cinstesc viaţa
24
corpului în această lume, aceste semne sunt lucruri preţioase, necesităţi ale
vieţii”.
2.4. Dispozitivele mobile

Astfel, telefonul, aducând muzica şi preoţii în fiecare casă,
va goli sălile de concert şi bisericile.
New York Times, 1876
Cei mai mulţi oameni au acum un fel de dispozitiv mobil pentru comu-
nicaţii şi schimburi de date: un telefon celular sau un telefon inteligent, un
notepad sau o tabletă. Recent, mi-am cumpărat un iPhone. Primul lucru pe
care l-am făcut a fost să verific extraordinarele aplicaţii care îmi stau la dis-
poziţie.
De exemplu, pentru utilizatorii de iPhone sunt disponibile aplicaţiile
prezentate în continuare.
• iDo Notepad este una dintre cele mai bune aplicaţii de jurnal care se
pot descărca liber. Nu este la fel de elegantă în ceea ce priveşte concepţia în
comparaţie cu aplicaţiile plătite de acest gen, dar conţine, printre altele,
posibilitatea de protecţie cu parolă. Poţi să schimbi fonturile şi mărimea
scrisului, să le foloseşti pentru alte genuri de luat notiţe, pentru liste de cum-
părături şi pentru sondarea de idei. Categoriilor de scrieri li se pot aloca sim-
boluri pentru navigaţia mai simplă.
• My Wonderful Days Life, descrisă ca aplicaţie foarte Zen şi simplă
pentru jurnale, este un loc extraordinar care să-ţi găzduiască memoriile. Este
suficient să lansezi aplicaţia, să dai clic pe o zi din calendarul lunar, apoi pe
tasta + din bara de meniu şi poţi să începi să scrii. Şi acest dispozitiv este
protejat de parolă. Poţi să adaugi fotografii, să marchezi favoritele şi să
ataşezi etichete şi indicatoare de „emoţii”. Îţi poţi indexa însemnările cu
marcaje alocate, iar aplicaţia include şi o funcţie de căutare.
• iDone This constituie un mijloc simplu de a-ţi nota realizările de zi cu
zi. Consemnările zilnice pot fi scrise pe contul web iDoneThis şi pe ver-
siunea pentru iPhone. Este o simplă aplicaţie de text, bună pentru orice tip de
ţinere a unui jurnal sau pentru luarea de notiţe. Poţi chiar să adaugi con-
semnări la date viitoare şi să soliciţi să ţi se trimită un avertisment pentru
includerea unei însemnări.
• Pad & Quill nu este o aplicaţie gratuită. Aspectul grafic de caiet clasic
de şcoală şi cel al fontului sunt foarte atractive. Ca şi în cazul aplicaţiilor
similare pentru jurnale mobile, Pad & Quill îţi sincronizează consemnările
25
Nina Munteanu
pe toate dispozitivele iDevices şi cuprinde 10 coperte atractive din care poţi

să alegi.
• Loccit este o aplicaţie care îţi permite să te conectezi la toate site-urile
de socializare preferate; îţi poţi uploada gândurile şi fotografiile automat în
Loccit, ţinând un jurnal permanent în funcţiune pe măsură ce şi se derulează
gândurile şi evenimentele.
• „Jurnalul inteligent” Path, ca şi Loccit, realizează o consemnare con-
tinuă a vieţii tale prin fotografii, muzică, text şi multe altele. Path îţi permite,
de asemenea, să foloseşti funcţia share pe Twitter, Foursquare şi Facebook.
Îţi oferă posibilitatea să te conectezi cu prietenii şi poate să-ţi publice
automat poveştile despre experienţa proprie pe măsură ce îţi trăieşti viaţa de
zi cu zi.
• Aplicaţia Momento este potrivită pentru iPhone şi iPod Touch, oferind
interfeţe frumoase şi clare. De asemenea, se integrează firesc cu mai multe
reţele de socializare. Se bazează pe etichetare pentru împărtăşirea jurnalului
şi activităţilor cotidiene cu prietenii prin intermediul mai multor platforme
media de socializare. Poţi să etichetezi locurile pe care le vizitezi, amintirile
preferate şi oamenii pe care îi cunoşti, printre alte lucruri.
• Aplicaţia iJournal îţi permite să uploadezi conţinutul pe jurnalul
digital mobil. Aspectul şi senzaţia pe care o dă această aplicaţie poate să fie
personalizată sub aspectul fontului şi al culorii. Poţi să-ţi organizezi
însemnările, să ţii jurnale multiple şi să-ţi protejezi jurnalul cu parolă.
• Aplicaţia meDaily încorporează diverse forme multimedia în docu-
mentarea mobilă a vieţii tale. Acestea pot să cuprindă muzică, fotografii,
text, linkuri etc. Aplicaţia are hărţi integrate pentru localizarea memoriilor şi
pentru postarea consemnărilor pe Facebook şi Twitter.
Aplicaţii similare sunt disponibile şi pentru alte dispozitive mobile, cum
ar fi Android şi Blackberry (de exemplu, Penzu) şi evoluează în continuu.
Este suficient să te documentezi.
2.5. Alege tipul de jurnal

Mai bine să pierzi socoteala numind binecuvântările
decât să pierzi binecuvântările numărând necazurile.
Maltbie D. Babcock
Când ţii un jurnal dispui de o mulţime de opţiuni. Jurnalul poate să fie o

exprimare cotidiană, precum jurnalul zilnic, să aibă o temă, cum ar fi un
jurnal al naturii (vezi exemplele care urmează), sau să cuprindă memorii pe
26
un subiect sau o anume temă importantă din viaţa ta. Tipul şi stilul de jurnal
pe care îl ţii ar trebui să aibă legătură cu tine ca persoană şi cu motivul
pentru care vrei să scrii un jurnal. Este mult mai probabil să faci însemnări
într-un jurnal care să corespundă sferei tale de interes şi, în acelaşi timp, este
ceva important pentru tine.
Poţi să ţii mai multe jurnale, fiecare cu o anumită temă sau cu un anumit
rol în consemnarea vieţii şi subiectelor tale de interes. Dacă alegi să ai mai
mult de un singur jurnal, asigură-te că nu eşti excesiv de ambiţios şi nu
exagerezi. Este posibil să fii copleşit şi să te confrunţi cu riscul de a-ţi pierde
interesul faţă de toate.
Există tot atâtea feluri de jurnale câţi oameni sunt pe lume, cu interese şi
modalităţi de expresie diferite. Chiar şi jurnalele aceleiaşi persoane diferă în
funcţie de momentul în care se ocupă de ele autorul.
Jurnalele intră în două mari categorii: 1) generale/personale şi 2) tematice.
 Jurnalul general/personal (zilnic)

Jurnalele generale personale, care îţi consemnează viaţa cotidiană, îţi dau
ocazia să împărtăşeşti tot ceea ce ţi se pare meritoriu să fie exprimat în
fiecare zi şi, ulterior, să-ţi dea ocazia să reflectezi. Deoarece acest gen de
jurnal nu este restricţionat la un anumit subiect sau la o temă de interes, îţi
oferă posibilitatea de a descoperi ce este important de fapt pentru tine. Prin
consemnarea sinceră şi împărtăşirea sentimentelor, autoanaliza care urmează
poate adeseori să te ajute să discerni între ce crezi că e important şi ceea ce
simţi că este important – şi de fapt este.
Consemnările de jurnal sincere de acest tip te ajută să vezi mai îndea-
proape ce ţi se întâmplă şi unde trebuie să faci ajustări. Descoperind ce te
mişcă şi te motivează cu adevărat, poţi să identifici emoţiile nerezolvate şi ce
trebuie să faci pentru a le rezolva. Jurnalul general/personal este un in-
strument valoros pentru evaluarea următorului pas. Adeseori, îţi dă claritatea
direcţiei de acţiune. Cheia este să fii deschis şi onest în împărtăşirea
sentimentelor care rezultă din evenimentele, subiectele şi relaţiile pe care le
trăieşti.
De exemplu, când constaţi că te confrunţi cu tristeţe, investighează ce
anume ţi-ar aduce bucurie. Majoritatea cazurilor de tristeţe şi furie implică
lipsa de conectare şi un gen de comunicare greşită.
Jurnalul zilnic este asemenea unui loc de „bifare” care duce la acţiune.
„Trebuie să întreţii două dialoguri”, spune consilierul Margaret Ross, „un
27
Nina Munteanu
dialog cu tine însuţi şi un dialog cu celălalt (mediul tău)… Scrierea unui

jurnal îţi oferă spaţiul pentru a dialoga liber cu tine însuţi.”
Jurnalele personale pot să îmbrace multe forme şi să cuprindă multe
lucruri. Din acest punct de vedere, nu există nicio regulă. Poate preferi să
scrii pur şi simplu în jurnal. Poţi să şi adaugi mementouri, tăieturi din ziare,
fotografii şi grafică. De fapt, folosirea artei ca mijloc principal de exprimare
este o opţiune şi pentru jurnalul zilnic.
 Jurnalul de artă ca exprimare cotidiană

Ţinerea unui jurnal exclusiv de artă, pe care unii îl numesc album de
schiţe (dar înseamnă cu mult mai mult), poate să fie o formă de exprimare
care să-ţi aducă împlinire. Acest tip de jurnal poate fi deosebit de atractiv
mai ales dacă eşti o persoană intuitivă, te exprimi artistic şi îţi face plăcere să
foloseşti metafora.
Jurnalul de artă este exact aşa ceva: un jurnal în care te exprimi pe tine
însuţi şi reacţiile tale zilnice prin intermediul artei; este vorba de orice fel de
artă: schiţe, acuarele, fotografii, forme abstracte şi grafică, mâzgăleli, decu-
paje, materiale video, sonore, muzică, poezie şi proză.
Mă voi referi mai pe larg la această formă de jurnal în capitolul 3.
 Jurnalul tematic
Ca şi în cazul jurnalelor zilnice, îţi poţi consemna observaţiile şi reflec-
ţiile într-un jurnal tematic. Singura deosebire este că observaţiile tale sunt
legate de tema pe care ai ales-o. Exemple de jurnale tematice sunt jurnalul de
recunoştinţă, jurnalul spiritual, jurnalul de călătorie (de exemplu, o vacanţă
sau o călătorie de afaceri), jurnalul de eveniment/interes personal (de exem-
plu, referitor la un eveniment semnificativ, la oameni din actualitatea infor-
mativă sau din comunitate), jurnalul de creştere a copilului, jurnalul de idei,
jurnalul naturii, jurnalul de tranziţie şi jurnalul de suferinţă sau traumă (de
obicei concentrat pe un anumit eveniment cu consecinţe importante).
 Jurnalul de recunoştinţă
În acest jurnal, consemnezi toate lucrurile – evenimente, întâmplări,
oameni etc. – faţă de care îţi exprimi recunoştinţa în fiecare zi, săptămână
sau lună. Poţi să notezi despre oameni, animale şi lucruri care înseamnă
foarte mult pentru tine. Este un jurnal optimist, care subliniază lucrurile
minunate din viaţa ta. Acest jurnal este o sursă valoroasă de inspiraţie şi de
28
bucurie. Este un memento motivant al lucrurilor pentru care trăieşti. Trecerea

în revistă a consemnărilor, în special în momente de melancolie sau când ai
nevoie de un imbold, se poate dovedi cât se poate de fructuoasă. Există
foarte multe lucruri pentru care îţi poţi manifesta recunoştinţa: aerul pe care
îl respiri, hrana pe care o mănânci, părinţii, prietenii şi comunitatea, creierul
tău, picioarele şi mâinile tale. În The Magic, Rhonda Byrne, autoarea cărţii
The Secret, descrie o formulă uşor de urmat pentru realizarea şi consemnarea
recunoştinţei cotidiene. Iar aceasta presupune o formă de scriere a unui
jurnal.
 Jurnalul spiritual
Jurnalul spiritual, ca şi jurnalul de recunoştinţă, se concentrează pe
găsirea sensului în viaţă. Dacă eşti creştin, consemnările pot fi un răspuns la
ceea ce citeşti în Biblie sau la alţi autori creştini, personalizând aceste lucruri
şi incluzându-le în viaţa ta. Consemnările te apropie mai mult de tine, de
identificarea şi înţelegerea acestei părţi a ta. Din momentul în care ai răspuns
pe hârtie, eşti în măsură să translatezi asta şi în lume şi să trăieşti răspunsul
în viaţa cotidiană. Acordă-ţi timpul să ajungi la aceste concluzii şi decizii
referitoare la valori.
 Jurnalul de călătorie sau de vacanţă

Jurnalul de călătorie poate fi creat pentru o vacanţă sau o călătorie de
afaceri într-un alt loc. Ar putea să fie un jurnal permanent, pe care îl păstrezi
pentru toate împrejurările în care te duci în alt loc decât locuinţa ta, cum ar fi
la o cabană de vacanţă sau acasă la un prieten ori la o rudă.
 Jurnalul de evenimente/de interes personal

Un jurnal de evenimente/de interes personal poate să se refere la orice ai
vrea să consemnezi pentru că este important sau prezintă interes pentru tine.
Ar putea să se refere la ceva de la ştiri sau din comunitate care te-a afectat. Ar
putea să se refere la ceva sau cineva din trecut, din prezent sau în curs de
desfăşurare.
De exemplu, eşti un ecologist pasionat şi manifeşti interes faţă de pro-
gramul de conservare şi reciclare din comunitatea ta. Poate ai vrea să
consemnezi în jurnalul tău tot ce se petrece, evidenţiat la ştiri sau în con-
textul interacţiunilor din comunitatea ta (de exemplu, scrisori, bloguri, tăie-
turi din mijloace de informare în masă). Ca alt exemplu, poate te interesează
29
Nina Munteanu
foarte mult o celebritate, să spunem un actor sau un spectacol şi ai dori să

consemnezi în jurnal evenimente, întâmplări şi sentimente. Jurnalul tău poate
să cuprindă tăieturi din mijloacele de informare în masă, fotografii, propriile
desene, poezii şi alte texte.
 Jurnalul de creştere a copilului

Când s-a născut fiul meu, m-am simţit îmboldită să consemnez tot ce era
legat de viaţa lui de fiecare zi, pe măsură ce s-a dezvoltat, s-a schimbat şi a
crescut. Am împărtăşit poveşti despre ciudăţeniile lui drăgălaşe, lucrurile
amuzante pe care le făcea sau situaţiile comice în care intra, emisiile vocale
unice şi interpretarea micilor lui „tragedii”. Am făcut nenumărate fotografii
şi le-am inclus şi pe ele. Am inclus până şi un dicţionar Kevin de termeni (de
exemplu, ba-ba-ba-ba = uită-te aici!).
 Jurnalul de idei
În acest jurnal, consemnezi toate ideile şi inspiraţiile care îţi trec prin
minte. Acest jurnal mobil, pe care ar trebui să-l ai la tine în orice moment, îţi
slujeşte drept depozitar al ideilor şi punctelor de plecare din care te poţi
inspira şi pe care le poţi dezvolta în proiecte viitoare. Un jurnal de idei este
util aproape pentru oricine crede că are imaginaţie. Este extraordinar pentru
scris, pentru afaceri, pentru joacă şi pentru invenţii.
Eu am un jurnal de idei permanent asupra mea pentru temele de ficţiune
şi articole. În el, consemnez orice, de la un obiect sau o persoană ciudată pe
care mi-a căzut privirea şi până la o idee de intrigă care mi-a trecut prin
minte în timp ce conduceam. Un asemenea jurnal trebuie să fie mic, com-
pact, rezistent şi să fie prevăzut de preferinţă cu un stilou sau creion. Dacă ai
la tine o tabletă sau un telefon inteligent, îţi poţi consemna ideile pe ele şi le
poţi trimite apoi la computerul prin e-mail sau prin download.
 Jurnalul de vise
Jurnalul de vise este o formă populară de jurnal, care aduce sub-
conştientul în mintea conştientă. Potrivit psihologilor, visele pot să confere
indicii din direcţia activităţii subconştientului, în special în cursul episoa-
delor de somn intens REM. Visele ne aduc „imagini, metafore şi un simbo-
lism plin de semnificaţii, prin care putem să ajungem să ne înţelegem mai
bine pe noi înşine şi relaţiile pe care le avem”, scrie Linda C. Senn, autoarea
cărţii The Many Faces of Journaling. Jurnalul de vise „m-a ajutat să-mi
30
rezolv problemele”, spune Vanessa Rottner, o altă autoare de jurnale. Jur-

nalul de vise poate să reprezinte un bun „exerciţiu de reflecţie pentru
reflectare”.
 Jurnalul de natură
Jurnalul de natură te poate ajuta să afli mai multe despre mediul care te
înconjoară şi, în ultimă instanţă, despre tine însuşi. Deoarece observaţiile
noastre referitoare la mediul înconjurător reflectă cine şi ce suntem, aceste
reflecţii ne pot ajuta să ne evaluăm.
Dacă eşti o persoană pasionată de natură, un asemenea jurnal poate să se
constituie într-o excelentă consemnare a observaţiilor şi gândurilor tale pe
parcursul anilor şi îţi poate ascuţi spiritul de observaţie, stilul de scriere
descriptivă şi poezia naturală a existenţei. Mulţi naturalişti celebri, precum
John Muir, John James Audubon, William Healy Dall etc., au ţinut jurnale.
Ei au reflectat la ceea ce vedeau în scris, prin schiţe, copii realizate cu grafit,
poezie şi chiar incluzând mostre! De exemplu, au inclus în jurnalele lor flori
sau frunze presate, pene şi seminţe, fotografii ale locurilor etc.
Pentru mai multe detalii referitoare la realizarea consemnărilor zilnice,
cu exemple, vezi capitolul 3.
 Jurnalul de tranziţie
Într-un jurnal de tranziţie, consemnezi situaţia prin care treci, cum ar fi
schimbarea şcolii, mutarea pe o altă stradă sau într-un alt oraş, vânarea sau
pierderea unui loc de muncă, un nou început. Documentezi tiparele de schim-
bare din viaţa ta şi ce înseamnă ele pentru tine, care îţi sunt reacţiile şi cum te
fac să te simţi. Este util să-ţi incluzi aşteptările, temerile şi speranţele la
confruntarea cu schimbările din viaţă. Îţi poţi pune întrebări cum ar fi: „Ce îmi
place şi ce nu îmi place?”, „Ce aştept în viitor de la ce fac acum?”, „Cine este
cel mai important pentru mine acum şi de ce?”
 Jurnalul de supărare sau de traumă

Jurnalul de supărare sau de traumă te ajută să-ţi exprimi durerea, aceasta
fiind o nevoie foarte naturală. Ca şi în cazul jurnalului de tranziţie, acest tip
de jurnal te poate ajuta să depăşeşti o perioadă sau un eveniment dificil.
Ţinerea unui jurnal de supărare te poate ajuta să te vindeci prin găsirea
sensului în viaţă. Dacă eşti sincer şi onest în consemnările sentimentelor, te
poate ajuta să-ţi evaluezi situaţia, să găseşti răspunsuri la întrebări şi dileme
31
Nina Munteanu
care te pun în încurcătură, să-i înţelegi mai bine pe cei care îţi sunt apropiaţi
şi îţi oferă alinare, chiar şi speranţe. Vezi capitolul 4 pentru mai multe detalii
pe marginea acestui tip de jurnal.
 Memoriile sau jurnalul pentru generaţia următoare

Memoriile reprezintă un jurnal de povestitor, destinat a fi împărtăşit
altora, indiferent că este vorba de familie sau de restul lumii. Acest gen de
jurnal este mai curând asemănător cu un rezumat sau compendiu al mai
multor jurnale pe care le-ai mai ţinut, cu temă sau generale, laolaltă cu o
colecţie relevantă de mementouri, colecţii de fotografii şi alte materiale
asociate. „Memoriile” diferă de „autobiografie”, care este o radiografie a
vieţii tale; memoriile se concentrează pe un singur segment cu temă al vieţii.
Exemplele pot să includă: schimbarea relaţiilor cu unul dintre părinţi; cum
ţi-a schimbat viaţa călătoria în Australia; influenţa unui profesor sau mentor.
Memoriile constituie o relatare tematică a unei părţi din viaţă; ele se concen-
trează asupra unui domeniu sau asupra unei perioade anume, care are impor-
tanţă pentru călătoria prin viaţa ta. De exemplu, poate că ai ţinut mai multe
jurnale ale naturii în cursul diverselor călătorii şi perioadelor în care ai trăit
în diferite locuri. Memoriile ar trebui să realizeze din ele un colaj cu o temă
narativă.
În funcţie de cine eşti şi pentru cine scrii memoriile acestea, forma poate
să îmbrace o gamă de formate, mergând de la aspectul manufacturat, al unui
jurnal de note, la un text cizelat cu fotografii şi până la un blog sau o carte
electronică pe web. Poţi să-ţi realizezi şi să-ţi împărtăşeşti memoriile familiei
şi prietenilor sau să publici o versiune pentru o distribuţie mai largă.
2.6. Punerea în pagină şi designul

Vieţile marilor oameni ne reamintesc toate
că putem să ne facem viaţa sublimă şi, la plecare,
să lăsăm urme de paşi în nisipul vremii.
Henry Wadsworth Longfellow
Din momentul în care ai decis ce tip de jurnal o să scrii, logic este să

acorzi un răgaz punerii în pagină şi condiţiilor grafice. Puţină planificare şi
organizare la început poate să influenţeze foarte mult felul în care va arăta
jurnalul tău şi, în ultimă instanţă, senzaţia pe care ţi-o va da de fiecare dată
când îl vei deschide şi dacă îţi va captiva interesul mult timp după ce ai făcut
32
însemnările. Eu încă mai sunt absorbită de jurnalele mele de început, cărora

le-am dedicat timp pentru concepţia grafică.
Lucrurile care trebuie avute în vedere în privinţa punerii în pagină şi
condiţiilor grafice cuprind următoarele opţiuni:
 aspectul şi organizarea jurnalului, care includ copertele şi interiorul;
 stilul şi „persoana” (modul de narare).
• Aspectul & organizarea

Lucrurile pe care trebuie să le ai în vedere pentru aspectul şi organizarea
jurnalului sunt prezentate în continuare.
 Copertele: poţi să laşi simple copertele jurnalului pe hârtie sau să le

personalizezi. Dacă nu vrei să atragi o atenţie nedorită asupra jurnalului,
poate doreşti o prezentare grafică simplă. În caz că nu există vreo problemă,
o grafică personalizată va fi mult mai distractivă şi mai atractivă, precum şi
uşor de găsit.
 Interiorul: opţiunile includ culoarea cernelii folosite (de exemplu,

poţi varia culorile potrivit stării de spirit şi sentimentelor: verdele şi maroniul
dau senzaţia de natură organică, albastrul transmite încredere şi seninătate,
portocaliul este amuzant, negrul şi griul sunt elegante, rezistente şi au un as-
pect bogat); se pot folosi simboluri şi numere pentru liste, alinierea, tabele şi
diagrame, se pot include alte materiale şi citate.
 Titluri şi subtitluri: acestea cuprind data; folosirea unor materiale

imprimate în locul scrierii de mână, tipurile de fonturi întrebuinţate pentru
părţile din naraţiune realizate pe computer; utilizarea majusculelor, a carac-
terelor italice sau a boldurilor; folosirea culorilor sau a altor mijloace de
îmbogăţire a textului; includerea unui avatar sau fotografii miniaturale, citate
şi alte simboluri în titlu.
 Margini şi spaţii: aici sunt incluse marginea de sus, de jos, marginile

laterale, precum şi spaţiile dintre paragrafe şi secţiuni. Pentru jurnalul de idei
pe care l-am ţinut pentru o carte fantastică medievală pe care o scriam, am
adoptat imaginea unei cruci din fier pentru separaţiile din text. Crucea a slu-
jit de separator atrăgător pentru două şiruri de gânduri şi a făcut jurnalul mai
atrăgător şi mai interesant la citirea ulterioară.
33
Nina Munteanu
 Folosirea graficii, a fotografiilor şi a altor materiale inserate: aici

sunt incluse felul şi locul în care sunt plasate şi dacă vrei să fie consistente
sau nu, utilizarea majusculelor, mărimea. Într-unul din jurnalele mele de idei
(pentru o carte pe care o scriam), am pus o imagine miniaturală a eroinei la
stânga fiecărui titlu important.
• Stilul şi „vocea”
Felul în care îţi vei scrie jurnalul va depinde, desigur, de „vocea” pe care
o vei folosi, dar şi de tipul de jurnal şi de subiectul lui (personajul narativ).
Există tot atâtea stiluri narative câţi scriitori sunt. Doar câteva ar fi: fluxul de
conştiinţă, aleatoriu, logic, jurnalistic, scrisoare personală, stilul analitic şi
stilul ficţional. Vocea din scris este parte din stilul de scris. „Vocea” se refe-
ră exclusiv la cum scrii, ce cuvinte alegi şi cum le foloseşti. „Vocea” îţi
identifică filosofia, atitudinea şi educaţia în funcţie de sentimente, idei pre-
concepute şi dorinţe.
În cartea The Writer’s Guide to Good Style, Katherine Lapworth a creat

o diagramă de voci care să-i ajute pe scriitori să-şi dea seama care este vocea
lor. Lista ei cuprinde cuvinte cum ar fi:
conservatoare directă veselă umoristică

excentrică serioasă grijulie compătimitoare
în tendinţă fantezistă profesionistă optimistă
apologetică neapologetică provocatoare formală
neformală prietenoasă rezervată tăioasă
• Apreciază-ţi publicul
Gândeşte-te care va fi publicul tău. Vei scrie diferit în funcţie de factorii
pe care şi-i prezint.
 Scrii terapeutic: doar pentru a-ţi scoate ceva din minte şi a pune pe
hârtie, fără dorinţa sau nevoia de a reciti. (De exemplu: „Fir-ar să fie! Fir-ar ea
să fie! Fir-ar, fir-ar! O urăsc pe vaca aia că mi-a furat ideea şi a transformat-o
într-un mare succes. Sper s-o lovească un blocaj de scriitor şi logolepsia!”)
34
 Scrii exclusiv pentru tine: ca să citeşti mai târziu, să reflectezi şi

să înveţi. (De exemplu: „Este o zi însorită şi frumoasă, dar eu sunt într-un
salon de spital alături de Tom. Mare noroc a avut că a scăpat cu viaţă. De ce
nu m-o fi ascultat să nu se ducă să înoate în torent? Acum, vacanţa noastră e
distrusă… De ce sunt atât de furioasă? Ar trebui să-mi fie milă de el, dar sunt
furioasă…”.)
 Scrii pentru a le împărtăşi altora. (De exemplu: „Ai primit

vreodată un dar care la început nu te-a bucurat? Poate că nici nu ţi-ai dat
seama că era un dar. De fapt, ai crezut că era tocmai invers. La 15 aprilie,
când norul de cenuşă produs de erupţia vulcanului Eyjafjallajokull a afectat
traficul aerian în întreaga lume, nimănui nu i-a trecut prin minte s-o ia drept
cadou”.)
2.7. Folosirea combinaţiilor de mijloace

A picta este un alt mijloc de a ţine un jurnal.
Pablo Picasso
Unul dintre lucrurile cele mai formidabile, când ţii un jurnal, este poten-
ţiala lui adaptabilitate. Jurnalul se poate adapta la orice fel de exprimare,
limita fiind dată doar de imaginaţia ta. Nu trebuie să-ţi limitezi jurnalul la
scrierea unui text când poţi să foloseşti, pentru a te exprima, imagini,
mementouri, amintiri, tăieturi din presă, forme grafice, schiţe, grafică şi
hiperlinkuri la materiale video, articole şi site-uri.
Cele mai multe telefoane celulare au incorporate aplicaţii de gestionare a
fotografiilor digitale, cu posibilitatea transmiterii lor pe e-mail sau a descăr-
cării pe computer prin propria aplicaţie foto, pentru imprimarea în vederea
lipirii într-un jurnal de hârtie sau a adăugării în jurnalul de pe computer sau
online.
Înţelept este, în cursul fazelor de planificare a jurnalului, indiferent dacă
este online sau pe hârtie, să te gândeşti ce fel de materiale vei dori să incluzi.
Ar putea fi necesar să te documentezi cu privire la ce impun aceste materiale
ajutătoare şi la efectul lor asupra jurnalului tău (şi a publicului, dacă este
relevant). Aici, ar putea să fie luate în calcul lucruri cum ar fi:
 memoria şi cerinţele de navigaţie pentru materialele video sau
fotografiile de pe un blog sau un website;
 cerinţele structurale ale mostrelor naturale dintr-un jurnal de
hârtie.
35
Nina Munteanu
Mă voi referi mai pe larg la utilizarea unei combinaţii de mijloace în

capitolul 3.
2.8. Găsirea momentului şi locului potrivit

pentru scris
Caută şi vei găsi – ce nu este căutat va rămâne negăsit.

Sofocle
Dă dovadă de realism în privinţa programului zilnic, a obişnuinţei şi

înclinaţiilor şi alege un moment şi un loc în consecinţă. Scrie des şi caută
să fii consecvent. Cel mai bine, practic, este să-ţi creezi un obicei legat şi de
timp, şi de spaţiu; cheia este să manifeşti realism.
• Găseşte-ţi timpul sacru

Găsirea timpului necesar pentru a scrie în jurnal este fundamentală
pentru consemnări şi continuarea procesului. Dacă nu aloci timp de scris, nu
vei scrie. Crede-mă, nu vei scrie. Aminteşte-ţi ce a spus prietena mea Laura
DeSalvo despre găsirea timpului pentru scris. Scrisul de acest gen este un
angajament pe care îl faci faţă de tine însuţi. Prin urmare, găseşte un timp
bun pentru tine. Dacă eşti o persoană matinală, nu opta pentru sfârşitul zilei,
când nu funcţionezi la fel de bine ca să faci însemnări. În schimb, alege zorii
zilei pentru scris, o perioadă de timp înainte ca toată lumea să se trezească şi
să se adune motivele de distragere a atenţiei.
Practic, este cel mai bine să-ţi stabileşti un obicei legat de momentul
zilei (de exemplu, un moment precis, cum ar fi dimineaţa devreme sau
imediat după cină) sau să recurgi la o altă constantă din viaţa ta, să spunem
calendarul şcolar sau activităţile zilnice. Cheia este să dai dovadă de realism
în privinţa momentului pe care îl alegi. Cu alte cuvinte, scopurile tale trebuie
să fie realiste şi realizabile.
• Găseşte-ţi propriul ritm

Nu există o regulă privitoare pentru când şi cât de des să scrii în jurnal.
Pentru că frecvenţa şi programul de scris depind de felul de jurnal pe care îl
ţii (de exemplu, jurnal personal vs. jurnal al naturii sau de călătorie) şi de
36
propriile ritmuri, trebuie să decizi ce anume se potriveşte cel mai bine pentru
genul de jurnal pe care îl ţii şi pentru modul în care procedezi.
Cu privire la jurnalul personal zilnic sau nu, cei mai mulţi autori de gen
recomandă să te dedici unui program regulat de scris, care să fie realist în
contextul programului tău cotidian şi al bioritmurilor. Unii recomandă să
scrii numai dimineaţa, după un somn revigorant; alţii sugerează să scrii
noaptea, la sfârşitul zilei, când amintirile de peste zi îţi sunt mai proaspete.
Dar există şi persoane care sugerează să-ţi faci timp în cursul zilei să-ţi
notezi experienţele cât mai aproape de momentul în care se produc, apoi, să
aloci un timp la sfârşitul zilei pentru a le compila însemnările în jurnal.
În cele din urmă, de tine depinde să alegi ce se potriveşte cel mai bine în
cazul tău şi la ritmurile tale. Care este momentul cel mai bun pentru scris?
Din clipa în care îl găseşti, respectă programul.
Cei mai mulţi recomandă să scrii des şi să încerci să scrii toată ziua. „Nu
sări şedinţele de scris!” pot să spună destui. Dacă nu ştii despre ce să scrii,
începe cu un paragraf brut (foloseşte recomandările pe care le fac în capito-
lul 3) şi mergi mai departe dezvoltând.
Alţii sugerează să scrii numai când se întâmplă ceva semnificativ în
timpul zilei şi să nu te impacientezi dacă trec câteva zile sau chiar săptămâni
între consemnări. Este mai puţin important să scrii zilnic faţă de a scrie cu
sentiment, atestă ei. Dacă scrii doar despre întâmplări obişnuite, fără vreo
semnificaţie deosebită, doar pentru a-ţi respecta cota zilnică, îţi privezi
jurnalul de semnificaţii, îl diluezi cu „prostioare” fără rost sau plictisitoare;
poţi începe să consideri scrisul o obligaţie şi chiar să-l urăşti. Pentru că jur-
nalul este o extensie a ta şi a sentimentelor tale, este mai important să-ţi
impui o atitudine onestă şi încărcată de sensuri în loc să scrii şi să tot scrii.
Sunt înclinată să fiu de acord.
Dacă până la urmă sari o zi, o săptămână, o lună, nu te nelinişti şi nu-ţi
cultiva un sentiment de vinovăţie; mergi înainte şi creează. Nu lăsa vinovăţia
sau lipsa de memorie să te împiedice să scrii. Începe de „acum” şi mergi mai
departe. Mă voi ocupa mai mult de acest subiect în capitolul 4.
• Găseşte un loc sacru

Găsirea locului (locurilor) perfect(e) pentru scris în jurnal este importantă
pentru realizarea unor însemnări pline de substanţă. Scrierea jurnalului este o
activitate de reflecţie, care necesită o ambianţă care să-ţi fie favorabilă. Cel
mai bun este una liniştită, fără întreruperi, în care să te bucuri de singurătate.
Un mediu reflectiv îţi permite să te relaxezi, să-ţi găseşti legătura cu tine însuţi
37
Nina Munteanu
şi cu sentimentele tale. Ai nevoie de un loc unde să te poţi relaxa şi să nu-ţi

faci griji că ar putea să dea buzna cineva sau că s-ar întâm-pla alte lucruri care
şi-ar tulbura gândurile. De asemenea, trebuie să te simţi confortabil din punct
de vedere fizic şi locul respectiv trebuie să corespundă necesarului tău de timp.
Pentru că adecvarea unui loc se poate schimba în funcţie de momentul
zilei, află care sunt ritmurile care influenţează locul unde ai dori să scrii. De
exemplu, bucătăria poate să fie centrul de activitate de peste zi, dar şi o oază
de linişte în timpul serii. La fel, află ce fel de mediu îţi stimulează şi îţi
cultivă scrisul. Muzica ajută sau ai nevoie de linişte completă? Răspunzi la
adierea şi la sunetele gingaşe ale naturii sau preferi ca murmurul unei cafe-
nele aglomerate să-ţi ţină companie?
Locurile potrivite pentru mine sunt cafeneaua din apropiere, un parc de
lângă casă, o bibliotecă sau un alt loc cufundat în linişte, unde mă pot bucura
de un anonimat neîntrerupt. Locul unde scrii poate să reflecte ce scrii şi in-
vers. Într-o anumită măsură, tu eşti mediul şi mediul este în tine. Este posibil
să încerci mai întâi câteva locuri şi să vezi ce se petrece cu conţinutul
consemnărilor tale. Însemnările pe care le faci când stai sub un măr în
învăluirea adierii, ascultând păsărelele ciripind, pot să difere de consemnările
făcute în camera de zi, lângă focul care trosneşte, în sunetul muzicii sau la
birou, în dormitor, într-o linişte totală, ori într-o cafenea aglomerată, în mij-
locul unui freamăt vesel. Dau mai multe detalii cu privire la cultivarea muzei
în capitolul 4.
2.9. Socializarea cu comunitatea

internautică
Informaţiile pe care le căpătăm astăzi vin din ce în ce mai

mult de la prieteni şi prin intermediul reţelei sociale.
Sunt distribuite pe canale de încredere şi încrederea
nu este monopolizată neapărat de BBC sau de
New York Times. Este monopolizată de oameni.
B.J. Fogg
Internetul te leagă de restul planetei în modalităţi deschise şi restric-

ţionate numai de imaginaţia ta. Bloggingul şi participarea la forumuri sau la
alte reţele sociale pe internet sunt două mijloace pentru a interacţiona cu oa-
meni având mentalităţi asemănătoare dintr-o comunitate globală. Poţi să ac-
38
cesezi reţelele sociale prin intermediul oricărui dispozitiv care te conectează

la internet: computerul de birou sau laptopul, telefonul inteligent, tableta sau
computerul notebook.
Socializarea în reţele ne-a eliberat de limitările geografice. Nu mai
contează pe care mal al fluviului locuieşti sau cum arăţi. Ceea ce contează
este mintea şi inima ta. Reţelele sociale reprezintă un mijloc extraordinar de
a face cunoştinţă şi de a stabili relaţii pline de substanţă cu oameni având
interese, concepţii şi minţi similare. Ele îţi oferă un teren de joc uniform,
unde minţile pot interacţiona. Cunosc mai mulţi oameni care au stabilit
relaţii prin intermediul unei reţele de socializare, s-au întâlnit cu persoanele
respective şi au devenit prieteni extraordinari. Am făcut-o şi eu.
Reţelele sociale îţi permit să păstrezi contactul cu prietenii actuali, să
restabileşti contactul cu cei mai vechi sau să-ţi faci noi prieteni prin inter-
mediul unor grupuri cu interese similare. Grupurile şi forumurile asigură un
acces simplu, care îi ajută pe membri să comunice cu ceilalţi. Unele reţele
asigură şi contacte bune pentru găsirea unor locuri de muncă sau pentru
stabilirea unor contacte de afaceri. Poţi să intri în cluburi cu membri în toate
colţurile lumii, pe baza unor subiecte comune de interes, cum ar fi filmele,
călătoriile, muzica sau ciclismul etc. În afara blogurilor şi forumurilor, cele
mai multe website-uri de reţele sociale oferă posibilităţi suplimentare, care le
permit membrilor să se exprime. Acestea includ capacitatea de concepere a
unei pagini de profil personalizate, cu muzică, imagini video şi linkuri.
Materialele video pot să cuprindă orice, de la cele realizate de membrul
respectiv pe sute de subiecte, până la clipuri de televiziune şi trailerele unor
filme.
Site-uri populare de socializare din anul 2012

Unele dintre cele mai populare site-uri de socializare în luna martie a
anului 2012 (potrivit eBizMBA) sunt: Facebook, Twitter, LinkedIn,
MySpace, Google+, DeviantART, LiveJournal, Bebo, Friendster, Tagged,
Pinterest, Orkut, Hi5, perfSpot, Zorbia, CafeMom, Ning, MeetUp, MyLife,
MyYearBook, Netlog, Habbo, Tumblr, Yelp şi Badoo.
Care este reţeaua socială potrivită pentru tine?

În condiţiile în care pe internet apar atât de multe site-uri, este o idee
bună să-ţi faci puţin timp să evaluezi care este/sunt cel/cele în care vrei să
intri în funcţie de personalitatea, interesele şi scopurile tale. Şase criterii con-
cepute de TopTen Reviews te pot ajuta să evaluezi o reţea de socializare.
39
Nina Munteanu
1. Profilul. Esenţa şi sufletul site-urilor de socializare sunt date de

profilurile utilizatorilor. Este un fel de sanctuar internet propriu, un loc unde
îţi poţi exprima gândurile şi sentimentele, unde poţi posta fotografii şi îţi poţi
dezvălui reţeaua de prieteni. Cele mai populare site-uri de socializare pun un
puternic accent pe profilul utilizatorului, făcând uşor de folosit, dar şi de
reflectat personalitatea utilizatorului. Urmăreşte aspecte cum ar fi editarea
profilului, skin-urile personalizate, fotografiile, blogurile/jurnalele etc.
2. Securitatea. Internetul poate să fie un loc periculos pentru postarea
informaţiilor personale. Toate reţelele de socializare ar trebui să ofere posi-
bilitatea de a face profilul, într-un mod oarecare, privat. Utilizatorii ar trebui
de asemenea să aibă posibilitatea să raporteze şi să blocheze alţi utilizatori.
3. Caracteristicile socializării. O reţea bună de socializare depăşeşte şi
se ridică deasupra simplei permisiuni acordate utilizatorului să posteze
profiluri şi să actualizeze fotografii. Caracteristicile suplimentare ar trebui să
cuprindă secţiuni de muzică, materiale video, grupuri şi altele. Urmăreşte
lucruri cum ar fi chat-uri, mesagerie instant, tag-uri, buletine informative,
forumuri etc.
4. Căutarea. Unul din scopurile unei reţele de socializare este să-ţi gă-
seşti prieteni şi să-ţi extinzi cunoştinţele. Website-urile de socializare de top
le permit membrilor să caute alţi membri într-un mediu sigur. Funcţiile obiş-
nuite de căutare includ căutarea după nume, oraş, şcoală şi adresă de e-mail.
5. Ajutorul/sprijinul. Cele mai multe site-uri de socializare vorbesc de
la sine. În orice caz, utilizatorii trebuie să aibă posibilitatea să contacteze un
webmaster şi/sau să acceseze răspunsuri într-o secţiune FAQ.
6. Concentrarea legitimă pe prieteni. Tendinţa, în cadrul reţelelor de
socializare, este să se comunice şi să se păstreze legătura cu persoane deja
cunoscute. Nimeni nu vrea să fie inundat de solicitări spam de prietenie. Cele
mai bune reţele de socializare păstrează profilurile şi opţiunile de căutare în
limite de intimitate suficient de mult pentru ca singurele persoane care te pot
găsi să fie cele care într-adevăr caută utilizatori din propria şcoală sau din
reţelele din vecinătate. Chiar şi în cazul unui profil total public, utilizatorii
nu trebuie să fie deranjaţi de mai mult de două comentarii sau mesaje
nedorite.
În tabelul de mai jos, sunt clasificate zece site-uri de top, pe baza celor
şase criterii anterioare, concepute de TopTen Reviews în anul 2012.
Topul primelor zece site-uri de socializare ale anului 2012, realizat de TopTen Reviews
LOCUL Facebook MySpace Bebo Friendster Hi5 Orkut Perfspot Zorpia Netlog Habb
o
Profil *** **** ***½ ***½ ***½ *** *** ***½ *** *½
Securitate **** **** **** *** ***½ **** *** **½ *** **
Caracteristicile ***½ **** *** **½ **½ ** ***½ *** **½ **
reţelei
40
Search ***½ **** ** **** **½ *½ **½ **** ***

Ajutor/ sprijin **** **** *** **** ** *** **½ **** ***½ ****
Concentrarea **** *** **** **** **** **** **½ ** **** **½
pe prieteni
Vârsta minimă 13 14 13 16 13 18 13 16 13 13
% de 36% 33% 54% 3% 24% 4% 32% 15% 31% 70%
utilizatori sub
18 ani
Calificativul: * acceptabil; ** bun; *** foarte bun; **** excelent
Rating general **** **** ***½ ***½ ***½ *** *** *** *** **
Absenţe notabile din această listă sunt Google+, Pinterest, Twitter şi

LinkedIn – toate site-uri care au prezentat recent o creştere comercială a
popularităţii, concurând pentru o poziţie în clasamentul primelor zece. Vă
prezint în continuare aspectele cu care cronicarii au fost de acord cu privire
la reţelele de socializare clasificate de Top Ten Reviews.
Ratingul cronicarilor pentru site-urile de socializare din lista

primelor zece pe anul 2012
Pro Contra Verdict

Facebook Utilizatorii pot să pos- Lipsesc opţiunile de **** Domină ca site
teze fotografii, co- personalizare a inter- de predilecţie pentru
mentarii, bloguri şi feţei. păstrarea legăturii.
aplicaţii şi se simt în
siguranţă.
MySpace Posibilitatea de a în- Combină partea per- **** MySpace îşi

cărca şi de a împărtăşi sonală şi profesională respectă reputaţia cu
materiale video, audio prea mult ca să mear- un set cuprinzător de
şi fişiere de imagini, gă bine şi pentru una, caracteristici, o comu-
precum şi un blog. şi pentru cealaltă. nitate globală masivă
şi o scenă muzicală
înfloritoare.
Bebo Îţi poţi personaliza Navigaţia şi găsirea *** ½ Bebo este o

profilul, poţi să adaugi prietenilor pe Bebo senzaţie în Marea
aplicaţii, să stabileşti sunt puţin cam difi- Britanie, câştigând
setări de intimitate şi cile. teren şi în Statele
să intri în grupuri. Unite.
Friendster Îţi poţi personaliza pa- Secţiunea de FAQ ar ***½ Friendster este
gina de profil cu skin- suporta să fie mai in- un site excelent de
uri, fotografii, dar şi tuitivă. socializare, cu o mul-
materiale video. ţime de caracteristici
de reţea.
41
Nina Munteanu
Hi5 Absolut lipsit de pu- Am fost dezamăgiţi ***½ Hi5 are o

blicitate. de opţiunile dificile de mulţime de caracte-
căutare, de limitarea ristici, cum ar fi
secţiunii de ajutor şi chatroom, *** gru-
sprijin şi de depen- puri şi personalizarea
denţa de aplicaţii. profilului.
Orkut Orkut cuprinde o ca- În ansamblu, secţiu- ***Orkut este site-ul

racteristică amuzantă nea de ajutor este bine tipic de socializare,
„întreabă un prieten”, realizată; însă ne-ar fi aflat încă în faza co-
care îţi permite să plăcut să vedem un pilăriei.
postezi o întrebare şi contact e-mail pentru
să primeşti răspunsuri orice eventualitate.
de la prieteni.
PerfSpot PerfSpot are o colec- Am avut senzaţia că ***PerfSpot oferă

ţie eclectică de peste nu se acordă suficien- material video, muzi-
100 de grupuri, în ca- tă atenţie sau concen- că, posibilitatea de
re se poate intra, şi un trare pentru socializa- personalizare a profi-
domeniu online de de- rea cu persoanele deja lului, aplicaţii, gru-
pozitare a documen- cunoscute. puri şi poţi chiar să-ţi
telor. deschizi propriul ma-
gazin pe internet.
Zorpia Zorpia are o secţiune Am fost dezamăgiţi *** În ansamblu,

impresionantă de mu- de numărul de mesaje Zorpia este site-ul
zică şi setări eficiente nedorite pe care le-am tipic de socializare,
de securitate pentru res- primit de la persoane dar se laudă cu o nu-
tricţionarea accesului la total străine, în con- meroasă comunitate
profil. diţiile setării profilului mondială, ceea ce
pentru accesul public. este amuzant.
Habbo Ne-am simţit în com- Ne-ar fi plăcut nişte **Destinat adolescen-

pletă siguranţă folo- setări de intimitate ce- ţilor, Habbo te încu-
sind Habbo. Cu ceva va mai personalizate. rajează să cunoşti oa-
cunoştinţe de internet, meni noi, combinând
adolescenţii se pot chat-room-urile şi jo-
distra foarte bine pe curile, folosind avatare.
acest site.
Sursă: Top Ten Reviews
http://social-networking-websites-review.toptenreviews.com/
Pe internet continuă să apară atât de multe site-uri şi servicii de socia-

lizare, încât o listă cuprinzătoare de prezentare a lor inclusă aici ar fi depăşită
42
până în momentul publicării cărţii. Prin urmare, în schimb, m-am referit la

unele dintre site-urile populare, care reprezintă în acelaşi timp şi genurile de
site-uri de socializare cu sharing/jurnale de pe internet.
Facebook
De la lansarea sa la Universitatea Harvard în anul 2004, numărul
membrilor Facebook a crescut la peste 900 de milioane, depăşind MySpace,
LinkedIn (un site profesional) şi Twitter.
Mi-am deschis contul pe Facebook în anul 2007 şi mărturisesc că, iniţial,
am intrat pe el zilnic, încercând toate aplicaţiile, şi vreau să zic absolut
TOATE, chiar şi cele stupide. Am schimbat mesaje, am dat ghionturi/poke,
am făcut daruri virtuale, am adus insulte şi tot felul de lucruri cu prieteni
vechi şi noi. Însă, pe atunci, majoritatea prietenilor mei apropiaţi nu erau pe
Facebook – nici nu ştiau că exista – şi am intrat în relaţii pe net mai ales cu
colegi şi prieteni de blog din întreaga lume, din care pe mulţi nici nu i-am
cunoscut personal. Am intrat de asemenea în trei comunităţi de blog,
MyBlogLog, Blog Catalog şi StumbleUpon. Toate trei mi-au acordat accesul
la persoane cu aceeaşi mentalitate ca a mea, care aveau şi ele bloguri
personale. De fapt, tocmai cu această comunitate de bloggeri m-am întâlnit
mai apoi pe Facebook, după ce stabilisem deja bune relaţii de prietenie prin
intermediul blogurilor şi al comunităţii de socializare asociate.
Facebook este o reţea de socializare care merge cel mai bine pentru
oamenii care se cunosc deja. Nu mi se pare un loc potrivit unde să faci
cunoştinţă cu un necunoscut, deoarece nu este suficient de concentrat şi nu
asigură filtrele adecvate. Este ca şi cum ai cunoaşte pe cineva într-un bar din
apropierea casei – şi fără beneficiul de a bea un pahar împreună! Ce plăcere
mai poate fi asta? Aş prefera să fac cunoştinţă faţă în faţă cu persoana
respectivă, toate simţurile mele fiind libere să se exercite. Asta îmi place la co-
munităţile de blogging (vezi în continuare): toată lumea este blogger ca mine
şi pot să mă duc pe blogul oricui să aflu foarte multe pentru a-mi da seama
dacă sunt persoane interesante şi merită să dezvolt o relaţie online cu ele. Fiul
meu este într-o reţea de socializare dedicată schiatului. Desigur, nu este vorba
numai despre sport; este o subcultură. Această reţea de socializare i-a permis
să-şi găsească un grup de prieteni ca lumea, care împărtăşesc aceeaşi pasiune
şi vorbesc aceeaşi limbă.
Google+
Google+ vizează să facă sharing-ul pe web mai asemănător cu sharing-ul
43
Nina Munteanu
din viaţa reală. Are caracteristici cum ar fi Stream, Circles, Messenger,

Hangouts, Sparks şi Games (printre alte aplicaţii). Menţionată ca rivalizând
cu Facebook, această reţea de socializare a devenit foarte populară în ultima
vreme. Mark Sullivan de la PC World spune că principalul motiv pentru care
Google+ câştigă foarte mult teren ca reţea de socializare este integrarea sa.
Google transformă în caracteristici şi instrumente destinate reţelelor de
socializare aproape toate serviciile online, de la Search la Documents şi la
Video (YouTube).
„Google+ este integrat deja în bara de navigaţie, în dreapta sus, pe
aproape toate produsele Google; aceasta îţi permite să monitorizezi toate
evenimentele Google+ (update-uri, mesaje etc.), precum şi să împărtăşeşti
conţinut cu prietenii, fără să părăseşti serviciul Google pe care se întâmplă
să-l foloseşti. Milioane de oameni folosesc serviciile gratuite ale Google
(Gmail, Docs, Search etc.), iar Google+, fiind atât de strâns legat de ele,
poate începe să pară ciudat să sari la un alt site (Facebook) pentru a socia-
liza”.
Iată ce a mărturisit un alt utilizator: „Google îmi pune la dispoziţie tot ce
îmi trebuie şi cele mai multe lucruri pe care le vreau de la comunicarea cu
lumea pe internet. M-am vindecat complet de FB (şi de Skype, că tot a venit
vorba) şi de-abia aştept să mă arunc cu capul înainte în lumea lui Google. Cu
Google am e-mail, chat, apeluri video/voce, socializare, acces la documente,
căutare, fotografii şi materiale video şi câte şi mai câte… de ce mi-aş bate
capul cu aplicaţii multiple, servicii şi website-uri pentru toate aceste
lucruri?”
LinkedIn
LinkedIn a fost lansat în anul 2003 ca reţea de socializare pentru pro-
fesionişti. Este folosit de majoritatea membrilor pentru socializare profe-
sională şi prin intermediul „cunoştinţelor”. Conţine o serie de aplicaţii şi îţi
poţi posta CV-ul şi alte informaţii privitoare la afacerea ta. În cazul în care
cauţi un loc de muncă, este o comunitate excelentă unde profesioniştii pot să
intre în legătură, să socializeze şi să obţină un post. Recent, am obţinut un
contract excelent de pregătire pentru scriere prin intermediul unui grup
online de pe acest site.
44
Micro-Blogging
 Twitter
Twitter se descrie ca fiind un serviciu de microblog şi socializare. El le
permite utilizatorilor să trimită şi să citească postări de text de până la 140 de
caractere, cunoscute drept tweet-uri. Lansat în anul 2006, serviciul şi-a
câştigat rapid o popularitate mondială, având peste 300 de milioane de
utilizatori în 2011, generând peste 300 de milioane de tweet-uri şi realizând
peste 1,6 miliarde de căutări pe zi. De la lansare, Twitter a devenit unul
dintre site-urile de top vizitate pe internet şi considerat vârful SMS (Short
Message System) de pe internet. Recent, Twitter a câştigat în importanţă,
laolaltă cu Facebook şi YouTube, pentru ajutorul dat în organizarea şi
popularizarea unor mişcări internaţionale sociale de protest, cum ar fi
Primăvara arabă şi Ocupaţi Wall Street, din anii 2010 şi 2011.
 Tumblr
Tumblr este o platformă gratuită de găzduire a unui microblog şi a unei
reţele de socializare, care pune la dispoziţie tipare de nivel profesionist şi
personificabile, „bookmarkets”, fotografii, materiale video şi aplicaţii mo-
bile. Poţi să postezi materiale multimedia şi altele pe un blog scurt, denumit
„tumblelog,” realizându-ţi un profil unic şi bogat, care îţi exprimă pe deplin
personalitatea. Mare parte din caracteristicile website-ului sunt accesate de
pe interfaţa „dashboard,” unde apare opţiunea de postare de conţinut şi pos-
turile blogurilor urmărite.
 Pinterest
Pinterest este un site de bookmarking vizual, lansat în anul 2010. Se
descrie ca fiind un panou de afişaj online pentru organizarea şi împărtăşirea
lucrurilor care îţi plac cel mai mult. Recent, s-a afirmat ca unul dintre
website-urile de top din categoria Social Networking & Forums. Există câte
ceva pentru oricine, cu toate că site-ul este dominat de imagini prezentând
decoruri pentru locuinţe, meşteşuguri, modă şi gastronomie. Peste jumătate
din vizitatori sunt femei şi 60 la sută au vârste între 24 şi 44 de ani. Un
blogger povesteşte de ce crede că Pinterest a devenit atât de popular:
„Pinterest este… un mecanism în mişcare pentru împărtăşirea de conţinut
care depăşeşte cunoştinţele (prietenii) şi vizează relevanţa, lărgind efectiv
orizontul social pentru noi, dependenţii de conţinut”.
45
Nina Munteanu
Blogging-ul
Blogul – prescurtarea de la weblog – a devenit un punct de interes pe
internet începând din anii 1990. Blogurile sunt în esenţă site-uri de discuţii şi
informaţii publicate pe World Wide Web, constând din însemnări discrete
(numite postări), de regulă afişate în ordine cronologică inversă, astfel încât
cele mai recente apar primele. Până în anul 2009, blogurile au reprezentat în
general rezultatul muncii unei singure persoane sau a unui grup mic şi erau
concentrate adeseori tematic pe un singur subiect. Mai recent, au fost
dezvoltate bloguri „cu mai mulţi autori” – Multi-Author Blogs/MAB – cu
postări scrise de un număr mare de autori şi editate la nivel profesionist.
Blogurile din categoria MAB includ ziare, difuzare de ştiri, universităţi,
grupuri de interese şi diverse organizaţii mari, care vor să împărtăşească, să
facă publicitate sau să vândă ceva. Multe sunt asociate cu o mare corporaţie
şi reflectă adeseori propaganda corporatistă.
Blogul individual şi personal rămâne unul dintre cele mai mobile şi mai
aducătoare de satisfacţii metode de exprimare şi interacţiune pe internet.
În anul 2007, mi-am lansat blogul The Alien Next Door în contextul
cochetărilor mele permanente în domeniul scrisului, al mediului şi al culturii
pop. A crescut constant în popularitate de la originile sale umile şi atrage
acum peste 400 de vizitatori zilnic, din peste 200 de ţări, cu mai mult de 200
de comentarii la fiecare postare. Cheia blogului este dialogul.
Dacă împărtăşirea şi discutarea punctelor de vedere, a filosofiilor, a su-
biectelor de interes şi a teoriilor sunt importante pentru tine, blogurile îţi pot
pune la dispoziţie o platformă internaţională care depăşeşte toate barierele
culturale şi geografice. Cu un blog, lumea este cu adevărat scoica ta.
Unele din cele mai populare platforme de blog includ: Wordpress;
Blogger; Blog.com; TypePad Micro; Jux; Tumblr; Blogetery; Posterous
Spaces; LiveJournal şi Weebly.
Mă voi referi mai mult la această formă de sharing online în capitolul 3.
 Motoare de căutare & site-uri de info-sharing

StumbleUpon, Delicious, Digg, Readit, sunt numai câteva din numeroa-
sele site-uri de etichetare colaborativă care găzduiesc comunităţi de utiliza-
tori care clasifică şi share-uiesc site-uri sau item-uri care le plac. Aceşti
utilizatori formează comunităţi în care oamenii share-uiesc ce le place şi
spun de ce le place. În esenţă sunt cluburi şi e câte unul pentru aproape orice
subiect de interes care poate să existe, de la călătorii (Trip Advisor) până la
cărţi (de exemplu, Goodreads şi LibraryThing).
46
 Alte site-uri sociale de sharing

Alte site-uri de socializare cu posibilităţi de sharing şi arhivare includ
combinaţii de imagini şi materiale video. Unele dintre cele mai populare plat-
forme sunt YouTube, Vimeo, Metacaf, BlipTV, site-uri gratuite pentru
materiale video şi Flickr, Smugmug, Picassa, Phanfare, Zenfolio, Photobucket,
Divvyshot şi DeviantART pentru imagini statice.
Site-uri cum ar fi Tumblr şi Pinterest integrează bookmarking-ul vizual
al imaginilor cu textul, link-uri, video şi orice altceva permite exprimarea
individuală a „identităţii”. Popularitatea acestor site-uri de socializare şi
sharing multi-media reflectă nevoia de conectare a omului. Este o nouă
formă de creativitate şi trebuie să fie considerată o formă de artă bona fide.
 Este mult mai puţin probabil să te îmbolnăveşti
dacă socializezi activ
Nu este un oximoron? Oamenii mai sociabili sunt mai expuşi la germeni,

la urma urmelor. Cu toate acestea, un studiu realizat de Sheldon Cohen şi
colegii săi, publicat în revista Psychological Science (2003), a arătat că
oamenii mai puţin sociabili răcesc mai des decât cei care au relaţii sociale.
Deşi nu este respectată logica directă a expunerii, se scoate la lumină ideea
de dualism minte-corp şi legătura dintre sănătatea fizică şi cea psihică.
Oamenii care întreţin relaţii au o identitate socială, posibil mai multe
identităţi sociale, ceea ce îi face mai rezistenţi.
„Apartenenţa la grupuri şi reţele sociale pare să fie un indicator al stării
de sănătate la fel de important ca alimentaţia şi mişcarea”, se spune într-un
articol din septembrie-octombrie 2009 al publicaţiei Scientific American
Mind, semnat de Jetten şi colaboratorii. Relaţiile sociale ne fac mai sănătoşi
şi mai rezistenţi. Un studiu din anul 2005, realizat de Bernadette Boden-
Albala la Universitatea Columbia, a descoperit că pacienţii izolaţi social
aveau de două ori mai multe şanse să sufere un nou atac cerebral în cinci ani,
comparativ cu aceia care aveau relaţii sociale pline de semnificaţie. De fapt,
izolarea de alţii îi supune pe oameni unui risc mult mai mare de a suferi un
nou atac cerebral în comparaţie cu factorii tradiţionali, cum ar fi o afecţiune
coronariană sau inactivitatea fizică, susţinea raportul.
Karel Ertel şi colegii de la Facultatea de Sănătate Publică a Universităţii
Harvard, care au urmărit un grup mare de americani în vârstă timp de peste
şase ani, au descoperit „o pierdere mult mai redusă a memoriei la persoanele
care erau mai integrate social şi active” (American Journal of Public
Health).
47
Nina Munteanu
Oare relaţiile sociale virtuale (de exemplu, socializarea pe Facebook,

MySpace, blogguri şi chat-uri) contribuie la o stare mai bună de sănătate, ca
în exemplele anterioare? Este o întrebare pe care cercetătorii şi-o pun în
continuare şi unii speculează că reţelele de socializare reprezintă un loc
propice mai ales pentru aceia dintre noi care au mobilitate redusă sau care
sunt, într-un fel sau altul, mai izolaţi de persoanele dragi şi de prietenii
apropiaţi (în timpul călătoriilor, de exemplu). Însă tot cercetătorii sugerează
şi că acest loc nu constituie un substitut total satisfăcător al întâlnirilor faţă în
faţă. Totul se reduce la un echilibru sănătos bazat pe circumstanţe. Acum,
mai mult ca niciodată, avem opţiuni de a întâlni oameni noi, de a ne alătura
unor grupuri cu mentalităţi asemănătoare (fie ele virtuale sau reale) în care
putem fi provocaţi şi incitaţi de viaţă, într-un mod sănătos, să facem parte
din asociaţii ce ne asigură activităţi care să ne confere sentimentul împlinirii
şi o sănătate mintală corespunzătoare. Sunt un blogger şi un comunicator
online activ (călătoresc foarte mult şi discuţiile online mi se par un mijloc
extraordinar de păstrare a legăturii cu familia, prietenii şi colegii). De
asemenea, am format multe asociaţii prin acest mijloc, cu mai multe dintre
ele luând între timp contact direct şi stabilind prietenii strânse.
Aceasta şi este, în ultimă analiză, ideea: sănătatea mintală. Tu îţi creezi
realitatea. Şi acum, intră în relaţii sociale!
Referinţe
Algren, Nelson, 1958-1988, în Plimpton, George (ed.), Writers at Work, (8 volume),

Secker & Warburg, Londra, Marea Britanie.
Berry, Wendell, 1990, „What are People For?”, North Point Press, San Francisco,
CA.
Byrne, Rhonda, 2012, The Magic, Atria Books, New York, NY.
Chandler, Daniel, 1987, „Are We Ready for Word-Processors?”, în English in
Australia, 9, pp. 11-17.
Chandler, Daniel, 1992, „The Phenomenology of Writing by Hand”, în Intelligent
Tutoring Media 3(2/3), pp. 65-74.
Jetten, J. şi colab., 2009, „The Social Cure?”, în Scientific American Mind, numărul
pe sept.-oct. 2009.
Lapworth, Katherine, 2011, The Writer’s Guide to Good Style. A Teach Yourself
Book, Hodder Education. Londra, Marea Britanie.
Munteanu, Nina, 2009, „You’re Less Likely to Get Sick if You Actively Socialize”,
în The Alien Next Door: http://sfgirl-thealiennextdoor.blogspot.ca/2009/11/youre-
less-likely-to-get-sick-if-you.html.
48
Munteanu, Nina, 2010, „To Facebook or Not to Facebook: What’s the Right Social
Network For You?”, în The Alien Next Door.
http://sfgirl-healiennextdoor.blogspot.ca/2010/02/to-facebook-or-not-to-
facebook-whats.html
Selfe, Cynthia, 1985, „The Electronic Pen: Computers and the Composing Process”,
în Collins, James & Elizabeth A. Sommers (eds.), Writing On-line: Using
Computers in the Teaching of Writing, Upper Montclair, NJ. Boynton/Cook.
Senn, Linda C., 2001, The Many Faces of Journaling: Topics & Techniques for
Personal Journal Writing.
49
3. CUM SĂ ÎNCEPI
Începutul este cea mai importantă parte a unei lucrări.

Platon
3.1. Ce cuprinde o însemnare?

Ce se află în spatele nostru şi ce se află în faţa noastră
sunt chestiuni minore în comparaţie cu ceea ce se află în noi.
Ralph Waldo Emerson
Fiecare însemnare ar trebui să înceapă cu data şi ora. Acestea devin

importante când revii la o anumită consemnare şi vrei să ştii când ai scris-o
în contextul călătoriei tale mai mari.
Fiecare însemnare trebuie să conţină gânduri şi sentimente asociate zilei
(aceste două elemente trebuie să se însoţească reciproc; formează o pereche
– unul fără celălalt are prea puţin sens când revezi consemnarea). Include
evenimentele care te-au afectat în vreun fel şi discută de ce. Notează atât
bucuriile, cât şi durerile inimii.
Este foarte important să dai dovadă de onestitate când scrii în jurnal.
„Scrie cum te simţi cu adevărat şi nu cum crezi că ar trebui să te simţi”,
spune Klug (2002). „Consemnează ceea ce crezi cu adevărat, nu ceea ce
crezi că ar trebui să gândeşti.”
Există avantaje în privinţa scrierii unor însemnări cât mai aproape cu
putinţă de momentul experienţei (Holly, 1989). Poţi să menţionezi lucrurile,
pe măsură ce te confrunţi cu ele, pe un dispozitiv digital mobil sau pe un
notebook mobil mic. Pe urmă, la sfârşitul zilei, poţi să descarci sau să
transpui notele şi să completezi detaliile în jurnalul pe computer sau în jur-
nalul de pe carnet. Aceasta îţi asigură avantajul consemnării experienţei şi
reacţiei imediate, precum şi al reflecţiilor de mai târziu (care pot fi mai
obiective şi mai analitice) pe măsură ce le transpui.
3.2. „Anatomia” unei însemnări

Din cunoaşterea condiţiilor adevărate ale vieţii noastre

trebuie să ne extragem forţa de a trăi
şi motivele pentru a trăi.
Simone de Beauvoir
Gândeşte-te să incluzi următoarele patru elemente de bază când faci o

consemnare:
1. descrierea/observaţia: după ce treci data şi ora, descrie situaţia, întâl-
nirea, experienţa şi sentimentele tale asociate cu ele;
2. material/documentare suplimentară: orice informaţie care îţi parvi-
ne după eveniment;
3. reflectarea: revenirea asupra experienţelor, analiza sentimentelor şi
evaluarea lor pentru a învăţa şi a acţiona; acest lucru poate să apară când
transpui o însemnare făcută pe teren, pe dispozitivul mobil, în jurnalul perma-
nent de acasă;
4. lucruri de făcut: procesul de reflectare poate să conducă la mai multe
concluzii pentru trecerea la acţiune.
3.3. Structura şi organizarea însemnărilor

în jurnalul tău
Imaginaţia este adevăratul covor magic.

Norman Vincent Peale
Nu există o regulă cu privire la structura sau organizarea unei însemnări. Şi

aceasta pentru că felul în care îţi organizezi jurnalul depinde de modul în care
vrei să-l foloseşti. De exemplu, poţi să-ţi organizezi jurnalul pornind de la:
1) cronologie (dată şi oră, pe măsură ce faci scrii, însemnările urmând astfel
o cronologie liniară indiferent care sunt subiectele abordate); 2) subiecte
(însemnarea iniţială deschizând subiectul şi celelalte, ulterioare, asociate fiind
înseriate cu acest subiect – ca un fir dintr-un forum de pe internet).
Jurnalele organizate cronologic au o prezentare simplă, bazată doar pe în-
semnări, pe măsură ce le faci. Aspectul semnificativ este data şi ora. Într-un
asemenea jurnal, este uşor de apreciat ce făceai şi cum te simţeai într-o
anumită perioadă. Deoarece acest gen de jurnal este structurat pe măsură ce
se fac însemnările, se potriveşte pentru orice tip de jurnal – inclusiv pe
carnete, care nu sunt uşor de reorganizat.
Deoarece organizarea bazată pe subiecte este independentă de timp (şi
prin urmare de momentul în care se fac însemnările), acest lucru este mai
51
Nina Munteanu
uşor de realizat într-un jurnal realizat pe computer, pe care reorganizarea şi

consemnarea independentă de timp sunt simple. Poţi de asemenea să faci
acest lucru cât mai simplu cu foi volante într-un dosar. Carnetele nu se pre-
tează la stilul de însemnări independente de timp, deoarece paginile le sunt
legate. Singurul mod în care se poate face asta este să indexezi însemnările
în ordine cronologică. De exemplu, să spunem că ai început cu notă despre
un nou loc de muncă. Ai putea eticheta fiecare însemnare cu o etichetă verde
şi toate consemnările ulterioare pot fi etichetate în mod similar. Pe urmă, să
spunem că următoarea însemnare se referea la întâlnirea unei persoane
interesante într-o cafenea şi ai etichetat-o cu portocaliu. Toate însemnările
legate de persoana respectivă şi de prietenia în dezvoltare ar fi etichetate cu
portocaliu.
3.4. „A fost odată ca niciodată…” Cum începi

Eu, unul, nu fac nimic. Sfântul Duh realizează totul prin mine.
William Blake
OK, deci ştii acum ce conţine de obicei o însemnare şi ai câteva idei cum
să organizezi consemnările în jurnal. Ţi-ai definit un moment şi un loc sacru
pentru scris şi ai decis ce fel de jurnal vei scrie. Ai instrumentele în faţa ta şi
eşti gata să începi. Ai deschis prima pagină a jurnalului sau ţi-ai pregătit
ecranul computerului.
Începe să scrii.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, începerea unui lucru nou poate să fie
partea cea mai grea. De aceea, ţi-am pus la dispoziţie capitolul anterior
referitor la ce trebuie să faci înainte să începi. Întotdeauna este util să fii
pregătit.
Mai ai nevoie de ajutor să începi? Iată câteva sugestii.
• Foloseşte propoziţii declanşatoare

În cartea sa The Tao of Writing, Ralph L. Wahlstrom sugerează că, dacă
ai probleme să te apuci de ceva – mai ales într-un jurnal zilnic personal –
o metodă potrivită este să te concentrezi pe o întrebare sau pe o propoziţie
declanşatoare adecvată despre cum a fost ziua pentru tine. Iată câteva pro-
poziţii declanşatoare care sunt potrivite într-o serie de circumstanţe referi-
toare la valori, visuri şi aspiraţii:
52
 Fericirea este…
 Cel mai bun lucru la mine (sau la altcineva) este…
 Ce mă deranjează este că…
 Ce m-a descumpănit azi a fost că…
 Şcoala (sau serviciul) nu mă mulţumeşte în ultima vreme…
 Lucrurile pe care le preţuiesc cel mai mult sunt…
 Asta şi asta chiar m-au deranjat…
 Azi a fost o zi frumoasă pentru că…
O propoziţie declanşatoare clară şi relevantă poate să te inspire să conti-
nui în domenii pe care nici nu ţi le-ai fi imaginat.
• Starea de spirit
Există câţiva declanşatori pentru starea de spirit.
 Sunt fericit/ă pentru că…
 Sunt plictisit/ă pentru că…
 Sunt obosit/ă pentru că…
 Sunt furios/ă pentru că…
 Sunt mulţumit/ă de mine pentru că…
 Sunt recunoscător/oare pentru…
• Amintiri
Există elemente care provoacă amintiri:
 o casă în care ai locuit cândva;
 prima oară când ai văzut oceanul;
 primul miros de care îţi aminteşti;
 profesorul preferat;
 cel mai jenant moment pentru tine;
 o rudă la care ţii foarte mult (bunica, unchiul, nepotul etc.);
 un mentor care a fost o sursă de inspiraţie pentru tine;
 un eveniment sau o realizare decisivă;
 un eveniment legat de un animal de companie preferat.
• Pune întrebări
Ron Klug (2002) sugerează o serie de întrebări declanşatoare care să te
ajute să începi însemnarea din jurnal de la sfârşitul zilei. La ele am adăugat
şi câteva de-ale mele în cele ce urmează.
53
Nina Munteanu
 Privind în urmă la această zi, care au fost cele mai semnificative

evenimente (şi de ce)?
 În ce fel a fost această zi unică, diferită de celelalte zile?
 Am avut vreo discuţie importantă?
 Cum m-am simţit peste zi? Care au fost maximele şi minimele
emoţionale?
 M-am surprins fiind îngrijorat/ă de ceva anume?
 De ce am fost atât de trist/ă în aceste ultime zile?...
 De ce ziua de azi a fost atât, atât de crudă cu mine?...
 Care au fost principalele motive de bucurie ale zilei? Ce am
realizat?
 Am ratat ceva? Ce pot învăţa din asta?
 Ce am învăţat azi?
 Când m-am simţit cel mai viu/cea mai vie?
Încearcă să transformi aceste întrebări. Nu-ţi face griji pentru că nu eşti
ca toată lumea sau greşeşti, afirmă Wahlstrom. „Cele mai neruşinate răspun-
suri la cele mai prosteşti întrebări pot să ofere intuiţie.”
• Şi dacă…
Explorarea unor scenarii fanteziste poate fi amuzantă. Fiul meu mi-a
spus într-o zi că, în timp ce mergea spre şcoală împreună cu prietenii, le-a
pus o întrebare cu „şi dacă” şi a declanşat o discuţie interesantă pe tot drumul
până la şcoală şi i-a ajutat să se cunoască mai bine între ei şi pe ei înşişi. „Şi
dacă ai câştiga un milion de dolari?... Ce-ai face cu el?”, „Şi dacă ai fi un
animal? Ce animal ai vrea să fii?”, „Şi dacă ai alege să te întorci înapoi în
istorie? Unde te-ai duce şi de ce?”
Îţi prezint în continuare câteva exemple de declanşatori de genul „Şi
dacă?”.
 Şi dacă aş hotărî să devin desenator/oare şi să fac romane
grafice…?
 Şi dacă aş călători în timp în viitor…?
 Şi dacă aş găsi un ceas vechi pe jos, care ar arăta timpul din
viitor…?
 Şi dacă lumea s-ar sfârşi şi eu aş avea o arcă…?
 Şi dacă aş fi trăit la Paris…?
 Şi dacă aş fi fost vultur sau supererou…?
Poţi fi oricât de exotic şi de fantezist vrei. Ideea este să-ţi stârneşti muza
şi să scrii. Alege ceva amuzant şi relevant.
54
• Fă o listă
Conceperea şi completarea listelor pot să aducă mari satisfacţii. Listele
ne ajută să ne organizăm minţile şi să ne observăm progresele de peste zi.
Liste cum ar fi cele de verificare pentru orice tip de activitate zilnică, săptă-
mânală sau de alt gen nu numai că oferă sentimentul de împlinire, ci ne arată
şi progresele în activităţi şi acţiuni şi servesc şi drept însemnare la care
putem reveni mai târziu. Iată câteva exemple de genuri de liste pe care le
poţi începe:
 bunuri şi datorii (ale tale şi ale altora);
 prioritate pentru liste cu comentarii;
 liste ale vieţii (liste cu evenimentele din viaţa ta legate de teme
specifice, cum ar fi căsătorii, copii, relaţii, educaţie, prieteni &
duşmani etc.);
 liste de cărţi (cărţi pe care vrei să le citeşti, pe care le-ai citit
sau pe care vrei să le reciteşti şi de ce);
 site-uri, sunete şi mirosuri;
 lista eroilor din viaţa ta (reali sau literari);
 listă cu ce ai realizat şi ce ai vrea să realizezi;
 „lista neagră”;
 locuri unde ai vrea să călătoreşti sau să trăieşti şi de ce;
 lista fanteziilor (ce ai vrea să faci dacă ai câştiga un milion de
dolari).
• Scrie o „scrisoare” sau poartă un dialog

Începe cu o listă a oamenilor care au fost importanţi pentru tine (pot să
fie chiar şi personaje fictive, să nu mai trăiască sau poate fi copilul tău
nenăscut încă). Alege pe cineva şi scrie o scrisoare. Asta te ajută să-ţi con-
centrezi gândurile. Îmi amintesc că i-am scris o scrisoare animalului meu de
companie, o pisică, la scurt timp după ce a murit. A fost o scrisoare dulce,
emoţionantă şi foarte mulţumitoare.
Poţi de asemenea să porţi o discuţie în dublu sens cu o persoană pe care
o alegi (reală sau fictivă). Poate să fie o persoană pe care o admiri sau una cu
care ai dificultăţi. Poţi să porţi un dialog cu o parte a corpului tău, cu un
animal sau cu o plantă ori cu orice lucru pe care vrei să-l înzestrezi cu capa-
citatea de interacţiune. Foloseşte-ţi imaginaţia şi distrează-te.
55
Nina Munteanu
• Nu scrie despre ceva anume

Wahlstrom ne spune că „unele din cele mai importante intuiţii ne vin pe
nepregătite, când nu avem niciun subiect, niciun punct de referinţă. În
spiritul Wu Wei, realizăm adeseori cel mai mult atunci când facem cel mai
puţin”. Aminteşte-ţi să nu-ţi faci probleme în privinţa gramaticii sau a
structurii propoziţiilor. Lasă-ţi gândurile să curgă, neîngrădite de structurile
pe care le-ai învăţat la şcoală.
• Nu lăsa frica să te oprească chiar înainte să începi

„Mulţi dintre noi ne temem să scriem despre ceea ce simţim sau credem
cu adevărat”, spune Wahlstrom. Şi aceasta din cauză că ne e frică să nu
supărăm pe cineva sau să nu ne arătăm slăbiciunea faţă de altcineva ori chiar
faţă de noi înşine. „Pentru că scriem ca să ne auto-descoperim”, adaugă
Wahlstrom, „putem descoperi (sau dezvălui) părţi din noi înşine pe care am
prefera să le lăsăm mai curând îngropate”. Wahlstrom ne recomandă să ne
amintim două lucruri:
1. numai aducând aceste lucruri ascunse la lumina zilei le vom putea
vedea suficient de clar pentru a ne putea ocupa de ele;
2. rareori, secretele şi dorinţele noastre cele mai profunde sunt neobiş-
nuite, deviante sau extraordinare; în ultimă instanţă, ele ne fac oameni.
Tocmai aceste aspecte ascunse, prin cercetare, ne pot da ocazia să tri-
umfăm şi să avem sorţi de izbândă. Nu poţi învinge ceva fără ca, înainte, să-l
scoţi la lumină.
• Primele gânduri…
În cartea sa intitulată Writing Down the Bones, Natalie Goldberg (2005)
oferă o formulă serioasă nu doar pentru a-ţi aşterne primele gânduri, ci şi
pentru a exploata, fără distragerea atenţiei, materia bună. Sugestiile ei se
referă în egală măsură la o însemnare făcută cu mâna sau tastată pe com-
puter. Vă prezint în continuare formula ei în şase paşi.
1. Mişcă mâna în continuu – nu te opri să reciteşti rândul pe care
tocmai l-ai scris. Asta înseamnă să lâncezeşti şi să încerci să controlezi ceea
ce spui.
2. Nu şterge – asta înseamnă să redactezi pe măsură ce scrii. Chiar dacă
scrii ceva ce n-ai fi vrut, lasă aşa.
56
3. Nu-ţi face griji pentru ortografie, punctuaţie, gramatică – nici mă-

car să nu-ţi pese să te menţii în limitele marginilor sau al liniilor de pe
pagină.
4. Pierde-ţi controlul.
5. Nu gândi. Nu o lua logic.
6. Repede-te drept la jugulară – dacă, în timp ce scrii, intervine ceva
care presupune groază sau nuditate, dă-i înainte. S-ar putea să conţină foarte
multă energie.
Ideea de la baza acestei formule este „să treci de primele gânduri, să
ajungi în locul unde energia este neobstrucţionată de politeţea socială sau de
cenzorul interior, în locul unde scrii ceea ce vede şi simte cu adevărat mintea
ta, nu ceea ce crede că ar trebui să vadă sau să simtă”, spune Goldberg.
• „Paginile de dimineaţă”
În descrierea paginilor sale „de dimineaţă”, Julia Cameron, autoarea
cărţii The Artist’s Way, prezintă o altă metodă de declanşare care se bazează
tot pe curgerea scrisului conştient. Ea descrie aceşti declanşatori ca fiind
„trei pagini de scris strict conştient: Oh, Dumnezeule, altă dimineaţă. Nu am
NIMIC de spus. Trebuie să spăl perdelele. Am luat ieri hainele de la spălat?
Blah, blah, blah… Aceste pagini pot fi numite, mai ireverenţios, drenarea
creierului, deoarece asta este principala lor funcţie”. Cheia este să începi.
Restul vine de la sine. Şi, uneori… uneori, acesta este momentul în care se
petrece magia…
De exemplu, Cameron descrie felul în care, la un moment dat, paginile ei
de dimineaţă, începute într-o doară cu privirea fixă a muntelui care se vedea
pe fereastra dormitorului ei… o minune cocoşată, diferită de fiecare dată
după cum e vremea… învăluită în nori într-o zi, întunecată şi umedă a doua
zi… şi-a descoperit un personaj, pe nume Johnny, care s-a strecurat în
paginile ei. Fără să plănuiască, scria o nuvelă!
3.5. Cum faci o însemnare

Oamenii care aşteaptă o baghetă fermecată nu vor reuşi
să-şi dea seama că ei SUNT bagheta magică.
Thomas Leonard
57
Nina Munteanu
• Cum să începi jurnalul pe hârtie

Adună-ţi toate materialele şi aşază-te într-un loc cu energie pozitivă. Ai
pus în practică recomandările citite în capitolul 2 şi ai trecut în revistă o parte
din instrumentele necesare pentru început din secţiunile anterioare ale
acestui capitol. Acum, este o simplă chestiune de scris. Lasă mişcarea stilo-
ului să te călăuzească.
• Ponturi pentru scrisul pe hârtie

Iată câteva ponturi pentru a începe… şi a continua:
• relaxează-te şi scrie ce simţi; nu uita să te distrezi;
• începe cu ceva interesant (foloseşte un declanşator asemănător
cu aceia pe care ţi i-am recomandat înainte);
• nu te lua prea mult în serios;
• aminteşte-ţi că este posibil să faci greşeli;
• nu te grăbi;
• nu e nicio nenorocire să faci un talmeş-balmeş.
• Cum să începi folosind computerul

Începerea jurnalului pe hârtie este foarte asemănătoare cu debutul jurna-
lului pe computer. Singura deosebire este că tastezi şi vezi pe un ecran în loc
să scrii pe o foaie de hârtie albă sau liniată. Partea de început este aceeaşi. Te
confrunţi cu o foaie albă. Foloseşte aceiaşi declanşatori ca pentru hârtie.
Ai mai multe opţiuni pe computerul care dispune, în plus, de conectarea
la internet. Aşa cum ai folosi o carte cu citate ca să-ţi găseşti declanşatorii,
poţi să accesezi diverse surse de pe internet pentru a găsi citate care să te
inspire, link-uri sau chiar mementouri. Aminteşte-ţi să-ţi marchezi site-urile
preferate, pe care ai dori să le mai foloseşti ca surse de inspiraţie.
• Cum să începi online

Scrisul online este ca şi cum ai fi la radio. Ştii că transmiţi „întregii
lumi”, dar nu ai senzaţia că ar fi vorba de aşa ceva, pentru că nu există
nimeni tangibil, vizibil. Eşti un om singur în cabina de sunet şi vorbeşti cu…
ei bine, cu tine însuţi (şi cu milioanele de ascultători impliciţi). Acesta este
aspectul radioului care dă forţă şi paralizează în acelaşi timp: îţi creează
58
senzaţia de intimitate (şi chiar de izolare), cu toate că te expui, potenţial, în

faţa câtorva milioane de ascultători. Internetul are calitatea de a da această
senzaţie. Împărtăşim un eveniment personal pe Facebook sau pe un blog şi,
pentru că suntem singuri când scriem, o parte din noi are senzaţia că suntem
în continuare singuri, cu toate că, din momentul în care apăsăm butonul de
trimitere sau de „print”, tocmai am postat ceva ce poate fi văzut de nenumă-
raţi oameni.
Oximoronul comunicării pe internet – indiferent dacă este vorba de un
blog sau de o reţea de socializare – este că pare intimă, cu toate că este publi-
că. Este ceva înfricoşător şi minunat deopotrivă. Aşa este expunerea întot-
deauna.
• Scapă de frică, dar păstrează-ţi raţiunea

S-ar putea ca scrisul online să fie omnipotent şi umilitor. Îl împărtăşeşti,
potenţial, întregii lumi. Este incitant. Şi e de asemenea înspăimântător. Către
finalul filmului Coach Carter din 2005 e o scenă percutantă, în care un
student răspunde, în cele din urmă, întrebării insistente a lui Carter: „Care
este temerea ta cea mai profundă?”. Este vorba de un citat adeseori greşit
atribuit lui Nelson Mandela, dar scris de fapt de Marianne Williamson (A
Return to Love: Reflections on the Principles of a Course in Miracles). Şi i
se adresează artistului din noi toţi:
„Temerea noastră cea mai profundă nu e aceea că nu corespundem.
Temerea noastră cea mai profundă este că suntem puternici peste măsură.
Lumina, nu întunericul nostru, ne înfioară cel mai puternic. Ne întrebăm pe
noi înşine: Cine sunt eu să fiu strălucit, extraordinar, talentat, fabulos?
Practic, de ce să nu fii aşa? Eşti o creaţie a lui Dumnezeu. Faptul că te faci
mic nu slujeşte lumii. Nu există nimic iluminat în micime, astfel încât ceilalţi
oameni să nu se simtă în nesiguranţă în jurul tău. Suntem făcuţi cu toţii să
strălucim, ca şi copiii. Ne-am născut să facem evidentă slava lui Dumnezeu,
care se află în noi. Nu este în unii dintre noi, este în toţi. Şi, pe măsură ce ne
lăsăm propria lumină să strălucească, le acordăm în mod subconştient altor
oameni permisiunea să facă acelaşi lucru. Când suntem eliberaţi de propria
frică, prezenţa noastră îi eliberează în mod automat pe alţii.”
Dă-mi voie să-ţi relatez ceva… Scriu poveşti de când aveam zece ani.
Obişnuiam să stau trează noaptea, spunând poveşti împreună cu sora mea,
când părinţii noştri sforăiau în patul lor: poveşti fantastice cu mii de
personaje, cuprinzând întregul univers. În adolescenţă, am început să scriu o
59
Nina Munteanu
carte, inspirată de mai multe filme fantastice şi de propria pasiune pentru

salvarea planetei. Se numea Caged World. Înainte să mă căsătoresc şi să-l
nasc pe fiul meu, scrisesem trei cărţi întregi, din care nu am publicat niciuna.
Până atunci, vândusem mai multe povestiri scurte, eseuri şi articole unor
reviste la modă, de călătorii şi S.F. Am început să devin cunoscută ca
recenzor şi critic de film şi carte, iar povestirile mele scurte îmi aduseseră o
bună reputaţie pe Stellar Review şi invitaţii să apară în antologii.
Am încercat să-mi vând prima carte – un thriller medical ecologic –
agenţilor şi editorilor. Cu toate că am primit numeroase recenzii Bites
pozitive pentru manuscrise parţiale şi chiar complete, n-am ajuns la niciun
rezultat.
Apoi, s-a întâmplat ceva ciudat.
Împinsă de ceva din lăuntrul meu, am scris pe parcursul câtorva luni o
carte intitulată Collision with Paradise, bazată pe documentări despre
Atlantida, Biblie şi Marele Potop. Lucrarea a fost importantă pentru mine din
mai multe puncte de vedere, prin mesajul său ecologic şi prin explorarea
unor noi paradigme ale existenţei. Am scris-o repede şi bine şi aproape că nu
a avut nevoie de redactare. Fără să stau pe gânduri şi fără ezitare, am trimis-o
spre publicare. La fel de repede cum am scris-o, am primit o ofertă din partea
unui editor. Întâia mea carte publicată! Prima reacţie a fost de exaltare. A
doua reacţie a fost: Ce-am făcut? Am fost mândră de carte şi de povestea din
ea, însă avea şi conţinut erotic. Gândul dintâi a fost: cum vor reacţiona
familia şi prietenii? Dar părinţii mei? Oh, Doamne, Dumnezeule! Frica nu de
eşec, ci de succes s-a abătut asupra mea şi m-am simţit cât se poate de ex-
pusă. Dacă aş fi putut s-o retrag, aş fi făcut-o de câteva ori. Din fericire, nu
am făcut-o. În vreme ce unii prieteni şi familia n-au reacţionat altfel decât
dând din cap şi uitându-se pieziş la munca mea (şi etichetând-o în fel şi
chip), cartea a fost foarte bine primită de criticii la modă şi deopotrivă de ci-
titori. De fapt, a fost un succes. Confruntată cu succesul, m-am înclinat în
faţa consecinţelor lui şi am îmbrăţişat ceea ce mi-a adus: ce-i bun, ce-i rău şi
ce-i urât. De fapt, m-am simţit uşurată. De atunci, mi-am derulat de multe ori
în amintire acţiunile de propunere a acestui roman subversiv, care m-au
expus incredibil de mult. Intuiţia curajoasă sau nebunia îndrăzneaţă m-a
împins la asta? Ideea este că am ieşit la lumină şi am trecut linia într-o nouă
paradigmă. Nu mai aveam cum să mă întorc în umbră. Şi asta e bine.
Aminteşte-ţi numai că, atunci când scrii online, toată lumea poate să ci-
tească. Nu poţi să retractezi. Nu există cale de întoarcere. Nu mai poţi să dai
înapoi. Am o recomandare simplă: să scrii din inimă şi să fii impecabil. Să fii
ceea ce admiri.
60
• Ponturi pentru scrisul online

Îţi prezint în continuare câteva ponturi de folosit atunci când scrii online:
 Scrie prima ciornă şi apoi cizeleaz-o pe computer sau pe un
dispozitiv mobil în Word ori într-un program de text similar. În
momentul în care te mulţumeşte, fă transferul pe platforma
online (de exemplu, blog, website, reţea de socializare, forum
etc.). Aceasta îţi permite să-ţi revezi nu numai scrierea, ci şi
gândurile înainte de a le împărtăşi lumii. Îţi permite de asemenea
să-ţi cizelezi limbajul şi să te prezinţi în lumina cea mai bună;
nimic nu reuşeşte să dezarmeze şi să facă publicul să nu-ţi ia
conţinutul în serios aşa cum o face un limbaj încărcat de greşeli
gramaticale şi de dactilografiere.
 Alege cu grijă mediile online şi împărtăşeşte-ţi materialele pe
mediile adecvate. De exemplu, n-ai vrea să-ţi împărtăşeşti
gândurile referitoare la salvarea mediului pe un site de dreapta,
care promovează industria pe seama mediului. Mă rog, asta dacă
nu urmăreşti chiar aşa ceva (zâmbet subversiv).
 Trece în revistă motivele pentru care împărtăşeşti materialul
publicului. Unele lucruri nu sunt făcute să fie împărtăşite altor
persoane decât prietenii apropiaţi şi familia. Păstrează-le aşa,
ţinându-le la distanţă de internet. Dă dovadă de judiciozitate cu
privire la ce împărtăşeşti, alegând unde împărtăşeşti.
 Ţine seama de faptul că felul în care împărtăşeşti îţi va afecta
prietenii apropiaţi şi familia. Cum te reflectă materialul respectiv
la serviciu, la şcoală, în cadrul comunităţii etc.? Care este perso-
nalitatea ta publică?
 Imaginează-ţi ce va putea să creadă cineva – inclusiv tu – despre
ce ai scris peste cinci sau zece ani. Pentru că acesta este aspectul
bun, rău, urât al internetului – lucrurile rămân acolo… ei bine…
pentru totdeauna.
 Aminteşte-ţi mereu că scrii pentru o audienţă mai largă decât ai
putea crede. Aşa se întâmplă invariabil.
 Fii atent/ă. Fii impecabil/ă. Fii respectuos/oasă. Dând dovadă de
atenţie, respect şi integritate, îţi atragi aceleaşi aprecieri.
3.6. Exemple de paşi dintr-un jurnal al naturii
61
Nina Munteanu
Nu uita că pământului îi place să-ţi simtă

picioarele goale şi vânturile tânjesc
să se joace în pletele tale.
Kahlil Gibran
Paşii pentru ţinerea unui jurnal al naturii îţi sunt prezentaţi în continuare.
1. Decide ce gen de jurnal al naturii vrei să faci: la luarea deciziei
trebuie să ţii seama dacă doreşti să incluzi mostre, fotografii sau numai text.
Dacă foloseşti un carnet (nu un computer), mărimea contează. Fă-l suficient
de mare ca să poţi include tot ce vrei, dar şi suficient de mic să fie portabil.
Poate ai dori să-ţi faci un jurnal numai pentru un anumit loc, subiect, temă
sau călătorie (de exemplu, râul din spatele casei; păsările din partea locului,
reciclarea în cadrul comunităţii, călătoria ta în Tanzania sau vizita la grădina
zoologică locală). Există diverse stiluri de jurnal pentru diferite aplicaţii. De
exemplu, jurnalele Grinnell sunt jurnale de teren folosite de oamenii de ştiin-
ţă şi jurnalele de fenologie sunt special concepute pentru observaţii în teren.
Dacă te preocupă serios ţinerea unui jurnal în mijlocul naturii – pe ploaie sau
arşiţă –, poţi să cumperi unul din hârtie impermeabilă, cu ar fi Rite in the
Rain sau Deckspert. Şi Butler Survey Supplies comercializează foi volante
din hârtie impermeabilă.
2. Fă-ţi sau cumpără-ţi un jurnal adecvat: cele mai multe jurnale ale
naturii sunt alcătuite din carnete sau blocnotesuri cu hârtie albă obişnuită.
Poţi să-ţi cumperi unul cu o faţă liniată pentru scris şi cu cealaltă faţă neli-
niată, pentru desene, schiţe şi lipirea de fotografii sau de mostre. Asigură-te
că jurnalul este solid şi protejat împotriva elementelor naturii. Unele coperte
sunt impermeabile. Altfel, o idee bună ar fi să ai la tine o pungă de plastic.
3. Asigură-ţi toate lucrurile necesare: dacă intenţionezi să faci schiţe,
să pictezi cu acuarele sau să aduni mostre, fii sigur că ai tot echipamentul:
creioane, creioane colorate, trusă de culori, bandă adezivă, aparat de foto-
grafiat, alte materiale pentru prelevarea mostrelor. Ar fi util un rucsac în care
să-ţi pui jurnalul şi materialele.
4. Dedică timp şi loc scrierii jurnalului: jurnalele naturii, asemenea
multor jurnale tematice, nu trebuie să fie ţinute zilnic sau în mod rutinier.
Însemnările din jurnal depind de un anumit subiect sau domeniu pe care te-ai
decis să-l urmăreşti. Păstrează-ţi jurnalul aproape de locul pe care îl vizează.
Poate vrei să-l ţii împreună cu materialele asociate într-un rucsac special, la
îndemână, ca să-l iei repede când îţi faci plimbările. Dacă ţii liste cu lucrurile
pe care trebuie să le iei în diverse excursii sau ieşiri, include în ele jurnalul.
62
5. Observă lumea din jurul tău: jurnalul naturii se bazează mai ales pe
observare şi reflectare. Cultivă-ţi abilităţile de observare, învăţând să-ţi
calmezi mintea de la orice fel de sustrageri de atenţie şi să te concentrezi
asupra materiei subiectului. Schiţele şi fotografiile pot să te ajute şi ele să te
concentrezi şi, în acelaşi timp, pot să fie şi ceva ce se pune în jurnal. Ia-o
încet. Opreşte-te, priveşte şi ascultă. Apropie-te. Nu te teme să te ghemuieşti
şi să te apropii. Minunile naturii sunt adeseori în faţa nasului, de-abia aştep-
tând un nou mod de a fi văzute.
6. Scrie la faţa locului: acest jurnal al naturii pe care îl faci va fi cel mai
valoros dacă îl vei folosi în teren ca să notezi ceea ce vezi aşa cum vezi.
Dacă te bazezi pe memorie ca să scrii mai târziu în jurnal, va fi mai puţin
precis (deşi este posibil să fie mai poetic). Este mai probabil să faci o
însemnare dacă îţi iei jurnalul cu tine pe teren; dacă îl laşi acasă şi aştepţi
până mai târziu, este posibil să nu mai ajungi la el şi magia momentului să se
irosească. Când revii acasă şi îţi revezi adnotarea, poţi să confirmi şi să
elaborezi observaţiile din teren.
7. Începe fiecare însemnare cu locul, data, ora: „unde” şi „când” sunt
informaţii importante, care trebuie să fie incluse în orice consemnare din
jurnal. Şi sunt deosebit de importante în cazul unui jurnal al naturii. Timpul
şi locul stabilesc relaţia cu ciclurile importante ale naturii, cum ar fi
anotimpurile şi ciclurile diurne. Dacă jurnalul naturii pe care îl ţii este mai
ştiinţific, poate vei dori să incluzi şi alte descrieri importante, cum ar fi
starea vremii, temperatura, vântul, precipitaţiile etc. S-ar putea să vrei să laşi
câte o pagină albă pe care să lipeşti informaţii suplimentare din cercetările
ulterioare legate de subiect.
8. Notează-ţi observaţiile în mai multe feluri: indiferent dacă te
consideri un artist bun sau nu, schiţele şi desenele pot să furnizeze o bogăţie
de informaţii (pe care poate că nu te-ai gândit să le incluzi în scris) şi să
adauge un element de interes unei însemnări din jurnal. Fotografiile sunt un
instrument excelent de adăugare a unor detalii precise la o observaţie. Nu te
teme să te apropii. Prea adesea, facem o fotografie crezând că aparatul vede
ce vedem noi (şi interpretăm) şi, atunci când privim fotografia, obiectul vizat
ori este prea departe, ori este înconjurat de atâta „zgomot”, încât este greu de
distins.
9. Află mai multe despre ce ai văzut: este o idee bună să încerci să-ţi
confirmi şi să-ţi elaborezi observaţiile cu cercetări. Când te duci la bibliotecă
sau citeşti online ce ai văzut, este posibil să devii şi mai interesat. În acest
caz, îţi vin în ajutor schiţele sau fotografiile şi mostrele, mai ales dacă vrei să
identifici ceva ce ai observat.
63
Nina Munteanu
10. Trece în revistă însemnările anterioare: s-ar putea să doreşti să

consulţi o însemnare anterioară ca s-o compari cu ceva ce tocmai ai observat
sau ca s-o foloseşti într-un experiment pe care îl desfăşori. În orice caz,
citirea jurnalului naturii poate fi o experienţă de învăţare extraordinară şi
foarte plăcută.
Muzeul de Istorie Naturală din SUA descrie jurnalul de teren ca fiind
unic pentru autorul lui. „Nu există un mod anume de a ţine un jurnal al
naturii”, afirmă această instituţie. „Unii cercetători schiţează desene simple
în creion şi alţii desenează imagini pline de culoare şi detaliate. Poţi să
foloseşti orice instrument ţi se potriveşte cel mai bine. Încearcă să lucrezi cu
stilouri, creioane sau acuarele pentru imortalizarea unei imagini, indiferent
dacă este o imagine a Lunii, a vinişoarelor unei frunze sau a picioarelor unui
cărăbuş”. Poţi să-ţi consemnezi observaţiile pe diagrame, liste şi etichete,
schiţe, mostre şi fotografii. Poţi, de asemenea, să faci descrieri lungi şi
detaliate în scris.
Unele întrebări pe care le sugerează Muzeul de Istorie Naturală te pot
îndemna să procedezi precum se prezintă mai jos.
 „Ce văd?” Unele lucruri de inclus sunt: mărimea, forma şi culoa-
rea, ce face, relaţiile cu alte lucruri, de ce ţi se pare foarte inte-
resant.
 „Văd ceva care mă surprinde?”
 „Cum am călătorit până în acest loc?” Este o informaţie utilă
pentru posibilele vizite ulterioare, mai ales dacă vrei să faci o
serie de observaţii asociate.
 „Care sunt instrumentele pe care le am?” Este bine să reţii
pentru vizitele ulterioare şi să apreciezi gradul de adecvare al
observaţiei. În cazul majorităţii observaţiilor ştiinţifice, metodele
şi tehnicile folosite sunt fundamentale pentru validitatea obser-
vaţiei.
 „Cine m-a însoţit în această expediţie?” Cercetătorii includ
întotdeauna persoanele care au fost de faţă. Este util pentru con-
sultări ulterioare.
 „În ce moment al zilei?” În ştiinţele naturale, momentul zilei
este fundamental, deoarece atât de multe lucruri din natură sunt
diurne (respectiv reacţionează şi se schimbă pe măsura schim-
bărilor zilei).
Când am căutat ceva recent pe internet, am dat peste un blog despre
natură foarte atractiv, dar foarte simplu. Ceea ce făcea blogul intitulat
Naturalist Journal: Down the Nature Trail al lui Judy Butler atât de atractiv
64
era utilizarea combinată a textului obişnuit, îmbunătăţit cu pagini scrise de

mână, scanate, conţinând desene în creion colorat şi flori presate. Această
încântătoare exprimare „manufacturată” semăna cu un jurnal tridimensional.
3.7. Utilizarea graficii, a fotografiilor şi a altor

mijloace artistice
Am descoperit că puteam să spun,
cu ajutorul culorilor şi formelor, lucruri
pe care nu le puteam spune în niciun alt fel –
lucruri pentru care nu aveam cuvinte.
Georgia O’Keefe
În artă, te poţi exprima în forme libere, mâzgăleli, benzi desenate,

logouri, colaje, schiţe, imagini colorate, picturi, fotografii şi combinaţii de
mijloace artistice. De exemplu, poţi să realizezi un jurnal în stil caiet de cior-
ne cu o combinaţie de mijloace artistice, conţinând mementouri, amintiri,
mostre, tăieturi din reviste şi ziare etc. Într-un jurnal pe computer, poţi să a-
daugi linkuri la pagini web şi muzică, imagini şi materiale video. Poţi să
creezi succesiuni de diapozitive, filme sau alte prezentări multimedia.
Aspectul artistic include de asemenea poezie, proză, cuvinte încrucişate,
ghicitori, citate şi alte forme narative. Folosirea unui citat preferat, peste care
ai dat întâmplător sau pe care l-ai descoperit, este un mijloc bun de a începe
o însemnare, mai ales dacă nu ai un subiect anume despre care să scrii.
Citatele pot fi mari surse de inspiraţie. Pentru mai multe discuţii pe tema
declanşatorilor inspiraţiei, vezi capitolul 4.
Când incluzi lucrări artistice în jurnal sau ţii un jurnal integral de artă, te
exprimi metaforic. Metafora este un limbaj indirect de comparaţie şi adevă-
ruri profunde.
• Lasă arta să vorbească

Indiferent dacă lucrezi pe marginea unei teme centrale sau te laşi
condus/ă de chestiunile călătoriei vieţii de zi cu zi, este bine să iei aminte la
elementele de design ale lucrării tale artistice: liniile, formele şi culorile
interacţiunii tale cu lumea. Acestea sunt instrumentele limbajului artei. Arta
pe care o faci – indiferent dacă e vorba de realizarea de fotografii sau de
colecţionarea lor, de schiţare sau de colecţionare de artă, de compunere sau
de colecţionarea de muzică – îţi poate spune foarte multe despre ceea ce simţi
65
Nina Munteanu
şi gândeşti în momentul respectiv. De asemenea, poate să te ajute să descoperi

lucruri, să te descurci printre probleme, să rezolvi chestiuni şi să acţionezi.
Este cea mai profundă reflectare a ta.
Marianne Hieb (2005) ne spune că elementele principale ale designului
includ echilibrul, mişcarea, ritmul, contrastul, sublinierea, modelul şi unita-
tea. Asemenea unei tapiserii minunate, aceste principii conţin aspecte de
creativitate reunite şi definesc lucrările de artă. „Ele sunt prezente şi în viaţa
ta”, spune Hieb, „care este cea mai mare lucrare de artă.”
Echilibrul. Îţi găseşti echilibrul când păşeşti pentru prima oară, când
mergi pe bicicletă, când patinezi şi schiezi. În artă, echilibrul se referă la
distribuţia greutăţilor vizuale. Echilibrul vizual al elementelor este cel care
compune întreaga imagine. Echilibrul simetric este obţinut atunci când ele-
mente sau secţiuni de calitate egală se reflectă reciproc. Un exemplu de echi-
libru asimetric cu elemente inegale ar fi o pictură în care o pată mică de
culoare intensă ar putea să echilibreze un grup de obiecte în culori mai puţin
intense şi mai mari. Aceasta dă o metaforă excelentă în reprezentările din
jurnale şi în călătoria vieţii. Gândeşte-te numai la echilibrele dintre formele
neregulate şi simple şi dintre culorile intense şi cele estompate. Gândeşte-te
la culori, forme, dimensiuni, textură, valoare atunci când creezi echilibrul
sau vrei să arăţi opusul. Echilibrul poate să indice mişcarea şi, de asemenea,
să radieze dintr-un singur punct focal.
Mişcarea. „Un echilibru al mişcării şi nemişcării există în toate lucrările
de artă, în dans, în muzică, în pictură, sculptură şi literatură”, afirmă Hieb.
„Formele şi culorile mişcă ochiul cel mai uşor prin intermediul lucrării.
Liniile realizează trecerea vizuală sau legătura. Ochii urmăresc muchiile um-
brelor sau maximele de lumină. Mişcarea vizuală îţi conduce vederea, prin
întreaga lucrare, către un punct focal.” Orizontala, verticala şi diagonala sunt
principalele trei tipuri de mişcări vizuale. Mişcarea orizontală transmite de
obicei o senzaţie de calm sau liniştitoare. Dacă foloseşti mişcarea verticală,
poţi să transmiţi o senzaţie de fermitate, de stabilitate sau chiar de creştere.
Mişcarea diagonală reflectă adeseori acţiunea şi agilitatea.
Ritmul este repetiţia mişcării vizuale de culoare, linii, valori, forme,
spaţii şi texturi. „Mişcarea şi ritmul merg împreună”, spune Hieb. Ritmul
este prezent în toate lucrurile naturale şi poate să fie regulat, neregulat,
staccato sau progresiv. Ritmul are puterea de a uni şi a încărca energetic
imaginile şi temele, prin conexiunea şi relaţia implicată.
Contrastul este realizat prin culoare, textură şi formă. El creează
entuziasm vizual, dramatic. Hieb susţine: „În locul întunericului cel mai
adânc, lumina contrastantă este cel mai uşor de observat… [în] locurile cu
66
contrastul cel mai accentuat… acolo te aşteaptă graţia.” Contrastul poate să

existe în multe forme – moale şi tare, lumină şi întuneric, uscat şi umed,
jucăuş şi sever, furie şi iertare – ca să numesc doar câteva. Contrastul
înseamnă dramatism. Este un loc al conflictului şi al tensiunii potenţiale şi o
mare iluminare.
Accentul creează focalizarea. Poţi să accentuezi culoarea, forma,
direcţia şi alte elemente artistice pentru obţinerea dominantei, spune Hieb.
Dar, deoarece fiecare din aceste elemente are semnificaţie pentru psihic,
elementele pe care le alegi pentru a accentua în desenul sau în selecţia ta
artistică pot fie să-ţi sporească intuiţia cu privire la ce era important pentru
tine, fie să te afecteze, în acelaşi timp. De exemplu, culorile pot să reflecteze
starea de spirit: roşul accentuează şi reflectă pasiune sau pericol; verdele
reflectă natură şi vindecare, portocaliul este vesel şi cald, albastrul este rece
şi calmează etc. Formele pot să fie simbolice. Cercetătorii au arătat că for-
mele cu unghiuri au un potenţial mai redus de a provoca senzaţii de confort
şi de bine comparativ cu formele circulare, care generează senzaţii de sigu-
ranţă, unitate şi armonie. Pătratele pot să sugereze conformitate şi egalitate,
triunghiurile, descoperirea de sine şi revelaţia, spiralele pot să exprime crea-
tivitate şi aşa mai departe.
Modelul. Un model înseamnă, în esenţă, o serie de elemente recog-
noscibile. De exemplu, te confrunţi cu modele de activităţi şi comporta-
mente. Modelele sunt repetiţii plănuite sau aleatorii, care apar în natură şi în
viaţa ta. Ele amplifică stimularea vizuală. Modelele care apar în natură do-
vedesc o frumuseţe unică şi extraordinară. Modelul – ca formă, culoare şi
textură – poate să aibă legătură cu istoricul unei persoane, cu experienţele
personale şi cu alegerile sale. În mod similar, pot să ne dezvăluie reacţiile,
reflecţiile şi sentimentele.
Unitatea. Folosirea unei scheme coloristice unitare sau a unui tratament
general de suprafaţă creează o puternică senzaţie de unitate. „Unitatea
conferă coerenţă, care determină ca lucrarea de artă să fie percepută ca fiind
completă şi terminată”, spune Hieb. „Senzaţia subiectivă a contopirii este
experienţa trăită a principiului unităţii”, adaugă ea. Unitatea se realizează
printr-o integrare armonioasă a elementelor anterioare pe care le-am numit.
Aspectul unităţii va fi unic pentru fiecare individ şi pentru stadiul la care a
ajuns în călătoria vieţii. Ţie cum ţi se pare unitatea?
Nu pictez cu văzul, ci cu credinţa.

Credinţa te face să vezi.
Amos Ferguson
67
Nina Munteanu
Referinţe
Butler, Judith, 2009, „Naturalist Journal: Down the Nature Trail”.

http://downthenaturetrail.blogspot.com/2009/08/tennessee-journal-page-
elizabethton-and.html
Cameron, Julia, 1992, The Artist’s Way, Penguin Putnam Inc., New York, 222 p.
Goldberg, Natalie, 2005, Writing Down the Bones: Freeing the Writer Within,
Shambhala Publications, Boston, MS, 171 p.
Publishers, Londra, 176 p.
Klug, Ron, 2002, How to Keep a Spiritual Journal. A guide to journal keeping for
inner growth and personal discovery, Kogan Page, Londra.
Wahlstrom, Ralph L., 2006, The Tao of Writing, Adams Media. Avon,
Massachusetts, 210 p.
Willliamson, Marianne, 1996, A Return to Love: Reflections on the Principles of a
Course in Miracles, Harper Paperbacks, 336 p.
68
4. CUM SĂ CONTINUI
Fiecare fir de iarbă îşi are îngerul care se apleacă

asupra lui şi îi şopteşte: „Creşti, creşti.”
Talmud
4.1. Cum să continui când chiar nu mai vrei
să continui
Mergi cu încredere în direcţia viselor tale!

Trăieşte viaţa pe care ţi-ai imaginat-o.
Henry David Thoreau
Va veni o vreme în care nu vei mai avea chef să scrii în jurnal, când te
va cotropi melancolia, când te va stăpâni frustrarea sau chiar furia. Poate să
fie vorba doar despre faptul că te-au plictisit jurnalul, şcoala şi viaţa în gene-
ral. Poate să fie vorba pur şi simplu de faptul că nu ai nimic de spus, că muza
te-a părăsit şi a fugit în Tahiti sau într-un alt capăt de lume şi te trezeşti în
singurătate, cu o foaie albă de hârtie în faţă sau, mai important – şi alarmant–
cu mintea pustie.
• Vânarea muzei jurnalului

Iată şi soluţia mea: nu-ţi bate capul. Îmbrăţişează golul şi va fi umplut cu
ceva minunat. Am spus ceva; nu neapărat ce te aştepţi. Cred că, atunci când
te „părăseşte”, muza pleacă într-o călătorie. Mai exact, tu eşti în călătorie.
Trăieşti. Cel mai adesea, muza ne părăseşte deoarece i s-a pus o piedică în
drum. Ceea ce trebuie probabil să faci este să-i acorzi atenţie acelei piedici.
Îţi spune ceva. În mod ironic. Procedând astfel, te deschizi pentru ceva
minunat. În regulă, suficient cu piedicile!...
Scrisul seamănă foarte mult cu pescuitul. Pentru a putea scrie, ai nevoie
de un subiect pe care să-l abordezi. Prin urmare, când lumea întreagă ţi se
pune în cale, acordă-i atenţie. Pentru aşa ceva te afli aici. Scriitorul este un
artist care face relatări despre societate. Un artist bun, cel puţin unul
accesibil, trebuie să fie atât participant, cât şi observator. Prin urmare, ia-ţi
o pauză şi trăieşte. Există toate şansele să ai mult mai multe subiecte după ce
vei face acest lucru.
Nina Munteanu
• Confruntarea cu blocajul scriitorului

Nu sunt o persoană prea răbdătoare. Nu-mi fac deloc timp pentru blo-
cajul scriitorului, nu-mi pierd vremea cu vreun mărunţiş legat de intrigă sau
cu nesupunerea unui personaj minor. Scriu, într-o măsură cât se poate de
mare, potrivit unui orar foarte strâns: această povestire scurtă pentru bene-
ficiarul cutare, până la data cutare; trimiterea cărţii redactate la editor până la
cutare dată; postări de blog realizate în atâta timp; un articol pentru un alt
beneficiar până la nu ştiu ce dată. Este un carusel fără oprire. Când mă duc la
computer să scriu, scriu.
Pe urmă, există şi Sammy. Pisica mea.
Ei îi place să-mi sară în poală, să se aşeze comod şi apoi să stea pe braţul
meu – ţinându-l prizonier cu tot cu cinci dintre degetele pe care le folosesc
pentru scris. Şi atunci, ce să fac??? Unii dintre voi mi-ar recomanda să-mi
trag pur şi simplu braţul captiv şi/sau să izgonesc pisica. Dar cum aş putea să
tulbur o fiinţă într-atât de fericită? Stă pe mine atât de mulţumită, atât de
satisfăcută că mi-a prins acel apendice dedicat muncii, pe care îl stăpâneşte
pe deplin acum. Mulţumită în extazul momentului actual.
Fixată în clipă, mintea mea se luptă mai întâi cu nevoia de a tasta
următorul rând. Apoi, mintea refrazează şi caută să scoată la lumină nuanţele
din acel rând. În cele din urmă, rătăceşte laolaltă cu privirea şi mă trezesc
visând cu ochii deschişi într-un fel de transă. Acesta este momentul în care
se petrece magia. În fiinţare; nu în faptă.
Aceasta este ironia scrisului şi a muzei. Pentru a scrie, trebuie să trăim;
trebuie să avem despre ce să scriem şi trebuie să ne aflăm în acea stare de
spirit care să ne permită să aşternem cuvinte pe hârtie. Mă simt cel mai bine
ca scriitor când sunt concentrată pe esenţa povestirii, inima şi sufletul ei
palpitând în mine cu o viaţă proprie.
Iar pisica mea, Sammy, nu este unicul vehicul al muzei mele fermecate.
• Trezirea muzei
Câteva lucruri mă ajută să ispitesc aceste muze capricioase să treacă la
acţiune.
Muzica mă emoţionează în moduri inexplicabile. Folosesc muzica să-mi

inspire „muza”. Fiecare carte pe care o elaborez îşi are propria muzică
tematică, pe care o ascult când scriu şi conduc automobilul spre casă sau spre
70
serviciu (unde mă gândesc cel mai bine la intrigă/temă). Merg chiar până la a
avea o temă muzicală pentru fiecare personaj. Poţi să procedezi şi tu la fel cu
jurnalele tale.
Plimbările, mai ales într-un mediu natural, unde nu există multe subiecte
de sustragere a atenţiei făcute de mâna omului, deschid de asemenea mintea şi
sufletul. Te întorc la simplitatea vieţii, care este un bun punct de pornire.
Ciclismul. Unul din modurile mele preferate de limpezire a minţii este
plimbarea cu bicicleta (cred că orice formă de mişcare ar fi suficientă);
simplul fapt că îţi intensifici bătăile inimii şi pompezi endorfine în organism
îţi mângâie sufletul şi lasă creierul să alerge liber pe câmpii.
Îndeplinirea unor funcţii literare. Du-te la bibliotecă şi ascultă un
scriitor citind din propria operă. N-ai idee cât de mult te poate inspira. Ia la
rând rafturile bibliotecii sau ale unei librării. Participă la o adunare sau la o
conferinţă a unui scriitor.
Vizitează o galerie de artă, du-te la un film. Arta de orice fel poate să
inspire creativitate. Arta de calitate este deschisă interpretărilor şi îţi poate
provoca mintea în moduri la care nici nu te-ai gândi vreodată. Dacă te duci
cu un prieten care apreciază arta şi discuţi ce ai văzut, adaugi un element la
această experienţă.
Pleacă într-o excursie cu un prieten, fă turul oraşului sau, şi mai bine,
o excursie cu un bun prieten ori în singurătate (dacă te simţi confortabil aşa).
Eu cred că o călătorie este un mijloc excelent pentru a-mi menţine concen-
trarea, a uita de mine însămi şi a-mi deschide mintea şi sufletul către aven-
tură şi către învăţarea unor lucruri noi. Excursiile pe drumuri sunt asemenea
călătoriilor metaforice ale sufletului.
Formează un grup de scriitor sau de scriere de jurnale. Împărtăşirea
ideilor cu oameni având mentalităţi asemănătoare (ori nu, dar având concep-
ţii respectuoase) poate atât să te inspire, cât şi să-ţi asigure seminţe de idei.
71
Nina Munteanu
4.2. Provoacă creativitatea să sclipească în tine –

accesează-ţi rezervorul artistic
Creativitatea înseamnă să îmblânzeşti universalitatea şi
s-o faci să curgă prin ochii tăi.
Peter Koestenbaum
„Creativitatea este darul lui Dumnezeu pentru noi”, spune Julia

Cameron, autoarea cărţii The Artist’s Way. „Folosirea creativităţii este darul
nostru pentru Dumnezeu”.
Brenda Ueland răspunde la întrebarea de ce ar trebui să ne folosim toţi
forţa creatoare: „Pentru că nu există altceva care să facă omul atât de gene-
ros, fericit, plin de viaţă, îndrăzneţ şi plin de compasiune, atât de indiferent
la luptă şi la acumularea de obiecte şi bani”.
• Stârneşte artistul din tine

„Mulţi dintre noi îşi doresc să fi fost mai creativi”, ne împărtăşeşte
Cameron. „Mulţi dintre noi simţim că suntem mai creativi, dar incapabili să
accesăm efectiv această creativitate. Visele ne ocolesc. Vieţile ni se par oare-
cum plate. Adeseori, avem idei extraordinare, visuri minunate, dar suntem
incapabili să le actualizăm pentru noi. Uneori, avem anumite dorinţe creative
pe care ne dorim foarte mult să le putem împlini… suntem flămânzi de ceea
ce s-ar putea numi viaţă creativă”.
Mulţi dintre noi suntem, de fapt, blocaţi din punct de vedere creativ (nu
este ceva prea diferit de blocajul scriitorului, pe care l-am discutat înainte).
Cum ai putea să-ţi dai seama dacă ai fi? „Invidia este un indiciu excelent”,
spune Cameron. Există oameni creativi pe care nu-i poţi suferi? Îţi zici
vreodată: „Aş putea face asta, dacă…” Un vechi prieten îmi spunea tot
timpul că ar fi vrut „să înceapă să trăiască şi să se aşeze la casa lui” de cum
ar avea suficienţi bani. Asta nu s-a întâmplat niciodată; şi nici el nu a făcut
ce dorea – nici după douăzeci de ani. A fost ceva trist; pentru că aştepta să
înceapă viaţa, când ea se derula deja, iar lui îi lipsea.
Recuperarea creativă (sau descoperirea) este ceva ce se poate învăţa.
Este ceva ce poţi să cultivi şi să direcţionezi. „Aşa cum înveţi să-l recunoşti,
să-l cultivi şi să-l protejezi pe artistul din tine”, spune Cameron, „vei putea
să depăşeşti durerea şi constrângerea creativă. Vei învăţa modalităţi de
72
recunoaştere şi rezolvare a fricii, de înlăturare a ţesutului de cicatrizare emo-

ţională şi de întărire a încrederii”.
• Stârneşte-ţi creierul
Stârnirea artistului creativ din tine poate să fie tot atât de simplu pe cât
este să-ţi laşi mintea să rătăcească – şi acordându-ţi răgazul să fii atent.
Cameron vorbeşte despre faptul că „ritmul” şi acţiunile regulate, repetitive,
joacă un rol în pregătirea izvorului artistic. Şi enumeră bucuroasă activităţile
cele mai potrivite în acest sens: duşatul, înotatul, curăţatul, bărbieritul şi şo-
fatul. Pot să depun mărturie pentru ultima – câte idei extraordinare am năs-
cocit conducând către serviciu! Cineastul Steven Spielberg afirma că ideile
cele mai bune îi veneau atunci când şofa pe autostradă. Negocierea în fluxul
traficului stimulează creierul artistic cu imagini, traduse în idei. Einstein a
fost cunoscut pentru remarca sa: „De ce ideile cele mai bune îmi vin în timp
ce fac duş?”. Oamenii de ştiinţă ne spun că se întâmplă aşa pentru că duşatul
este o activitate a creierului artistic.
Partea magică este să fii atent. Fii atent la experienţele din viaţa ta; nu le
ignora. Stai în picioare în autobuz şi priveşte oamenii, joacă-te cu imaginile,
sunetele şi mirosurile. Dă frâu liber simţurilor şi lasă-ţi ochii, urechile, nasul
şi membrele să se desfete cu lumea. Este uimitor cât de interesantă devine
lumea din momentul în care începi să-i acorzi atenţie.
• „Paginile de dimineaţă”
Un instrument pentru refacerea şi descoperirea creativă este reprezentat
de „paginile de dimineaţă”, pe care Julia Cameron le descrie în cartea sa The
Artist’s Way. În esenţă, este vorba de un exerciţiu de scris în fluxul stării de
conştienţă – ea recomandă trei pagini de scris de mână în fiecare dimineaţă
imediat după trezire. „Paginile de dimineaţă” sau echivalentul lor pot să
conducă la „conectarea la o sursă lăuntrică de înţelepciune”.
73
Nina Munteanu
4.3. Relaxează-te şi distrează-te

Ceea ce interpretăm este viaţa.
Louis Armstrong
• Simte-te confortabil în ambianţă familială

În scrisul de zi cu zi, am descoperit că mi-am construit un obicei confor-
tabil care m-a ajutat să mă relaxez înainte să încep. Momentul zilei când
m-am aşezat să scriu nu a fost neapărat acelaşi, însă obişnuinţa pregătirii, da:
după cină şi interacţiunea cu soţul şi cu fiul meu, mă aşezam la biroul din
stejar cu capac rulant, cu o cană de ceai fierbinte, o lumânare aprinsă şi
pisica la picioare; aceste elemente constituiau mantra mea pentru scris. Era
un fel de „ceremonie sacră” de pregătire în onoarea muzei mele. Mă refer
mai pe larg la crearea unei obişnuinţe şi la modul în care te poate ajuta să
scrii în secţiunea 4.6.
• Instrumente de relaxare
Nu are niciun rost să crezi vreodată că o să poţi să scrii dacă eşti într-o
stare de supărare accentuată, de agitaţie sau furie. E mai bine să faci ceva fi-
zic; du-te şi aleargă, fă o plimbare lungă sau treci pe la sală şi joacă ceva sau
fă exerciţii fizice. Vizitează-ţi un bun prieten. Caută pe internet informaţii,
uită-te la o emisiune sau joacă-te pe computer.
Încearcă să faci întinderi, yoga sau meditaţie, care să te ajute să te rela-
xezi. Pune-ţi o piesă muzicală care îţi place şi te poate ajuta să te relaxezi şi
invocă în acelaşi timp muza (mai multe pe această temă în continuare!).
4.4. Găseşte-ţi simţul umorului şi exersează

recunoştinţa
Nu se poate spune că suntem vii decât în acele
momente în care inimile noastre sunt
conştiente de comorile pe care le avem.
Thornton Wilder
Celebrează umorul din lucruri. Învaţă să râzi de tine şi împreună cu alţii.

Scrie din ce motive eşti recunoscător/recunoscătoare.
74
• Cultivă recunoştinţa
La rădăcina umorului sănătos se află recunoştinţa şi identitatea de sine
sigură.
„O persoană recunoscătoare este recunoscătoare în toate împrejurările”,
afirmă Bahaullah, fondatorul credinţei Bahai. Lao Tse a spus că, dacă te
bucuri de cum sunt lucrurile, întreaga lume îţi va aparţine. Profesorul şi
poetul Johannes A. Gaertner a susţinut în mod elocvent: „Să vorbeşti despre
recunoştinţă este politicos şi plăcut, să practici recunoştinţa este generos şi
nobil, dar să trăieşti recunoştinţa înseamnă să atingi cerul.”
În cartea ei intitulată The Magic, Rhonda Byrne le împărtăşeşte citi-
torilor cum se poate câştiga forţă şi cum se poate avea o viaţă sănătoasă şi
plină de bucurii prin cultivarea recunoştinţei în toate aspectele vieţii.
„Recunoştinţa este magnetică”, spune Byrne. „Cu cât ai mai multă recu-
noştinţă, cu atât atragi mai multă abundenţă.” Îţi poţi da seama cât de mult ai
recurs la recunoştinţă în viaţa ta, spune Byrne: „e suficient să priveşti toate
aspectele majore ale vieţii: banii, sănătatea, fericirea, cariera, căminul şi
relaţiile. Domeniile vieţii tale care sunt îmbelşugate şi minunate sunt acelea
în care ai folosit recunoştinţa şi, ca urmare, beneficiază de magie. Orice
domeniu care nu este îmbelşugat şi minunat este rezultatul lipsei de
recunoştinţă.” De câte ori un om sau un lucru nu este apreciat la adevărata
valoare, nu e surprinzător că, până la urmă, adeseori, dispare. Esenţa nere-
cunoştinţei, spune Byrne, este că „atunci când nu dăm dovadă de recu-
noştinţă, pierdem lucruri din viaţa noastră pe care nu le apreciem la justa
valoare”. „Când nu reuşim să apreciem lucrurile aşa cum se cuvine, în mod
neintenţionat, pierdem noi înşine”. Pentru a primi, trebuie să dai. Iar a mul-
ţumi este unul unul dintre cele mai eficiente moduri de a da.
Să ne ridicăm şi să fim recunoscători, căci,

dacă nu am învăţat multe astăzi, măcar am
învăţat puţin, cel puţin nu ne-am îmbolnăvit şi,
de ne-am îmbolnăvit, cel puţin nu am murit,
aşa că să fim cu toţii recunoscători.
Gautama Buddha
• Numără lucrurile bune

„Intenţiile, comprimate în cuvinte, conţin puteri magice”, ne spune me-
dicul şi scriitorul Deepak Chopra. Există o mantră străveche, care sună cam
aşa: unde eşti atent, acolo eşti. Se referă, în ultlimă instanţă, la forţa supremă
75
Nina Munteanu
a intenţiei. Când intenţia şi sentimentul de recunoştinţă se contopesc, devii o

persoană magică, într-adevăr magică.
Byrne recomandă un exerciţiu cotidian care te va ajuta să-ţi începi ziua
cu o atitudine sănătoasă şi fericită. Începe literalmente cu numărarea lucru-
rilor bune. Iată cum se desfăşoară:
1. primul lucru, dimineaţa, fă o listă cu zece lucruri bune din viaţa ta,
pentru care eşti recunoscător; poate să fie vorba despre orice, de la păsările
care cântă în curtea din spatele casei la apa pe care o bei ca să rămâi în viaţă
sau de la ochii care văd copacii ori urechile care ascultă păsările şi până la
părinţii care te-au îngrijit;
2. scrie de ce simţi recunoştinţă pentru fiecare lucru bun; notează cel
puţin un motiv;
3. întoarce-te şi citeşte lista, fie în gând, fie cu voce tare; când ajungi la
sfârşitul fiecărui lucru bun, spune cuvintele mulţumesc, mulţumesc, mulţu-
mesc şi trăieşte cât mai mult cu putinţă recunoştinţa pentru acea binecu-
vântare;
4. repetă primii trei paşi ai acestui exerciţiu magic în fiecare dimineaţă,
pe parcursul următoarelor 27 de zile.
Mai bine să pierzi socoteala numindu-ţi lucrurile bune

decât să pierzi lucrurile bune numărându-ţi necazurile.
Maltbie D. Babcock
• Cultivă umorul şi fericirea

Să-ţi cultivi simţul umorului nu înseamnă că trebuie să începi să înveţi să
spui glume. Nici pe departe. Înseamnă să-ţi cultivi o atitudine faţă de viaţă
prin care să recunoşti ironia şi umorul în ceea ce te înconjoară. Încearcă să
vezi umorul în situaţii, în special în acelea care te înfurie. Este întotdeauna
prezent; e suficient doar puţin efort pentru a-l vedea. Şi căutându-l, îţi ajuţi
propria minte să capete o perspectivă mai bună şi mai sănătoasă asupra
întregii situaţii.
Vei vedea că ai propriul simţ al umorului, bazat pe istoricul tău, pe
antecedente şi pe filosofii. Din această cauză, unele lucruri ţie ţi se vor părea
amuzante, iar altora, nu. Descoperă-ţi umorul şi cultivă-ţi-l. Exersează
zâmbetul şi râsul în fiecare zi. Parte a cultivării umorului este să ştii ce e amu-
zant la tine. Printre mijloacele de a afla care sunt aceste aspecte amuzante ale
tale, se numără următoarele:
 urmăreşte spectacole, filme şi emisiuni de umor;
76
 citeşte cărţi de umor şi povestiri care surprind partea uşoară a

lucrurilor;
 petrece-ţi timpul cu oameni amuzanţi şi nostimi (umorul se ia!).
HelpGuide.org îţi sugerează mai multe mijloace prin care poţi aduce
umorul şi râsul în viaţa ta.
Zâmbetul. Zâmbetul este începutul râsului. Ca şi râsul, este contagios.
Iniţiatorii „terapiei prin râs” consideră că este posibil să râzi chiar şi fără să
ai de-a face cu o întâmplare ilară. Observaţia este valabilă şi pentru zâmbet.
Când te uiţi la un om sau vezi ceva care pare cât de cât plăcut, exersează
zâmbetul.
Numără-ţi lucrurile bune. Literalmente, fă o listă. Simplul act al luării
în considerare a lucrurilor bune din viaţă te va îndepărta de gândurile
negative, care sunt o barieră în calea umorului şi a râsului. Când eşti cuprins
de o stare de tristeţe, trebuie să mergi mai departe, să ajungi la umor şi la râs.
Când auzi râsete, du-te către sursa lor. Uneori, umorul şi râsul sunt
chestiuni private, o glumă spusă într-un mic grup, dar nu ca regulă. De cele
mai multe ori, oamenii sunt foarte bucuroşi să împărtăşească ceva amuzant,
deoarece au ocazia astfel să râdă din nou şi să se hrănească din umorul pe
care îl descoperi şi tu. Când auzi râsete, caută-le şi întreabă: „Ce este atât de
amuzant?”
Petrece-ţi timpul împreună cu oameni amuzanţi, glumeţi. Există
oameni care râd cu uşurinţă – atât de ei înşişi, cât şi de absurdităţile vieţii –
şi care de regulă găsesc umorul din evenimentele cotidiene. Perspectiva lor
veselă şi râsul lor sunt contagioase.
Însufleţeşte-ţi conversaţiile cu umor. Întreabă: „Care este cel mai
amuzant lucru care ţi s-a întâmplat azi? Dar săptămâna asta? În viaţa ta?”
• Cum să te iei mai puţin în serios

HelpGuide.org sugerează o serie de modalităţi excelente care te ajută să
vezi latura luminoasă a vieţii. Printre acestea se numără cele prezentate în
continuare.
 Râzi de tine însuţi. Împărtăşeşte-ţi momentele jenante. Cel mai
bun mijloc de a te lua mai puţin în serios este să vorbeşti despre momentele
în care te-ai luat prea în serios.
 Încearcă să râzi de situaţii, în loc să te vaiţi de ele. Caută umorul
din orice situaţie negativă şi dezvăluie ironia şi absurditatea vieţii. Asta te va
ajuta să îmbunătăţeşti starea de spirit a ta şi a celor din jur.
77
Nina Munteanu
 Înconjoară-te de lucruri care să-ţi amintească să te luminezi la

faţă. Ţine o jucărie pe birou sau în maşină. Pune un afiş amuzant în birou.
Alege un screen saver pe computer care să te facă să râzi. Înrămează
fotografii ale tale şi ale familiei sau prietenilor distrându-se.
 Păstrează măsura lucrurilor. Multe lucruri din viaţă sunt în afara
controlului tău – în special comportamentul altora. Deşi ai putea să crezi că
este ceva admirabil să iei pe umerii tăi povara lumii, pe termen lung, este ne-
realist, contraproductiv, nesănătos şi chiar egoist.
 Înfruntă stresul. Stresul este impedimentul major în calea umo-
rului şi a râsului.
 Urmăreşte cu atenţie copiii şi imită-i. Ei sunt experţi în joacă, în
abordarea lejeră a vieţii, în râs şi în descoperirea jucăriei din orice obiect.
4.5. Găseşte surse de inspiraţie

Dezvoltă-ţi interesul faţă de viaţă aşa cum o vezi; faţă de oameni,
lucruri, literatură, muzică – lumea este atât de bogată,
pur şi simplu palpită de comori, suflete frumoase
şi oameni interesanţi. Uită de tine.
Henry Miller
Priveşte şi în afară, şi înăuntru şi explorează diferite perspective. Învaţă

ceva nou, găseşte o fotografie sau un citat care te emoţionează şi scrie despre
el. Cum şi de ce te mişcă? O colegă mi-a spus cândva: „Nu e nimic neinte-
resant în lume; numai oameni dezinteresaţi.” Redescoperă ce te interesează.
Creează interesul. Conectează-te la lume. Găseşte frumuseţea.
Cine te inspiră? De ce te inspiră? Ce anume îţi înspiră în lăuntrul tău?
Fă o listă cu oameni (reali sau fictivi, vii sau morţi) care te inspiră şi
adaugă motivele pentru care te inspiră. Poţi să faci chiar şi un pas mai
departe:
 documentează-te şi scrie un omagiu pentru aceste persoane;
 creează o fantezie în care le întâlneşti şi interacţionezi cu ele;
 scrie o conversaţie fictivă cu ele sau scrie-le câte o scrisoare;
 găseşte un citat care condensează esenţa acelei persoane.
Vă prezint citatul meu pentru un mentor şi un sprijin foarte special al
vieţii mele. Îi aparţine lui Albert Schweitzer:
„Uneori, propria noastră lumină se stinge şi este renăscută de o scânteie
venită de la o altă persoană. Fiecare dintre noi are motive să se gândească cu
recunoştinţă la cei care ne-au aprins flacăra interioară.”
78
Julia Cameron, autoarea cărţii The Artist’s Way, ne împărtăşeşte că „arta

poate părea să izvorască din durere, dar probabil din cauză că durerea
slujeşte la concentrarea atenţiei asupra detaliilor (de exemplu, linia chinuitor
de frumoasă a gâtului unei foste iubiri). Arta poate părea să implice tuşeuri
largi, proiecte măreţe, planuri ample. Dar atenţia faţă de detaliu este cea care
ne însoţeşte; imaginea singulară este cea care ne bântuie şi devine artă. Chiar
şi în chinurile durerii, această imagine singulară produce încântare. Artistul
care îţi spune altceva minte”.
Cei care nu cred în magie nu o vor descoperi niciodată.

Roald Dahl
Artiştii au nevoie să-şi încarce rezervoarele. Să se gândească la magie.

Să se gândească la lucruri amuzante şi misterioase; nu la datorie. Datoria
este anostă şi imobilă. Misterul te ademeneşte; te ţine în mişcare şi curios. Fă
ceea ce te incită. Explorează ceea ce te interesează. „Gândeşte-te la mister,
nu la măiestrie”, recomandă Cameron.
Poţi să foloseşti una din întrebările de mai jos pentru declanşarea creării
unui dialog înălţător.
 Dacă ai putea să fii un animal, ce ai vrea să fii şi de ce?
 Numeşte o persoană decedată pe care o admiri; ce i-ai spune dacă
ai putea s-o întâlneşti?
 Numeşte cinci calităţi ale celui mai bun prieten.
• Dă-ţi întâlnire cu artistul din tine

Pentru a scrie despre viaţă, trebuie să trăieşti. Cameron prezintă o aven-
tură care să-ţi umple rezervorul artistic, intitulată „Întâlnirea cu artistul”.
Aceasta înseamnă un interval de timp pe care îl rezervi şi pe care îl respecţi;
să spunem, câte două ore pe săptămână. Este un timp dedicat cultivării
spiritului tău artistic şi creativităţii. Poate să fie o excursie reală, o „întâlnire
în joacă”, pe care să o planifici şi să o protejezi de orice intruşi, de
distragerea atenţiei şi de scuze. Este un dar pe care ţi-l faci. Nu iei pe nimeni
cu tine. Este o întâlnire solitară, o întâlnire cu tine însuţi. O întâlnire cu
artistul din tine. Fă ceva cu tine însuţi. Du-te la bowling sau la un spectacol
singur/singură.
Alte exemple ar putea să fie:
 o plimbare prin cartier sau în parcul din apropiere;
79
Nina Munteanu
 o plimbare în mijlocul unei comunităţi etnice interesante sau al

unei zone comerciale neconvenţionale;
 o excursie la o galerie, bibliotecă, gară, biserică pentru a întâlni
oameni sau a privi arhitectura şi arta, atât intenţionat, cât şi
neintenţionat;
 o plimbare pe plajă ca să vezi apusul soarelui şi valurile, pietri-
celele şi celelalte nimicuri ale naturii;
 o excursie de explorare cu maşina la ţară sau într-un loc care te
interesează, preferabil nou pentru tine, cu permisiunea de a te ră-
tăci.
„În cursul acestor perioade de relaxare după o activitate intelectuală
concentrată, mintea intuitivă pare să preia comanda şi poate să genereze in-
tuiţii lămuritoare bruşte care produc atât de multă bucurie şi plăcere”, afirmă
fizicianul Fritjof Capra.
• „Paginile de dimineaţă” – sau „aruncarea gunoiului”

În capitolul 3, am menţionat tehnica Juliei Cameron „paginile de dimi-
neaţă” ca fiind destinată să te pună în mişcare.
Cameron susţine că programul ei de scriere în flux conştient din fiecare
dimineaţă a ajutat-o şi pe o prietenă să-şi găsească inspiraţia. Iată ce a
povestit ea: „Phyllis, animal social cu picioare lungi, care de ani de zile îşi
ascunsese creierul în spatele frumuseţii şi viaţa în spatele celei a soţului, a
încercat paginile de dimineaţă cu aparentă mare bucurie – şi convingerea
interioară că nu vor da niciodată rezultate în cazul ei. De ani de zile, nu-şi
mai permisese să scrie nimic altceva în afară de scrisori şi liste admi-
nistrative. Cam la o lună după ce a început să aplice tehnica paginilor de
dimineaţă, aparent din neant, Phyllis a compus prima poezie”. Trei ani mai
târziu, scrisese deja poezii, discursuri, emisiuni de radio şi o carte de non-
ficţiune.
„Deşi pe alocuri pline de culoare, paginile de dimineaţă sunt adeseori
negative, frecvent fragmentate, adesea auto-compătimitoare, repetitive, bom-
bastice sau copilăreşti, furioase sau anoste – chiar cu rezonanţe prosteşti.
Foarte bine!”, spune Cameron, adăugând că tot acest „gunoi” îţi stă în cale
pe drumul către inspiraţia creatoare. Dacă arunci gunoiul, poţi să-ţi limpe-
zeşti mintea.
Paginile de dimineaţă nu sunt destinate să fie mare literatură; de fapt, nu
sunt destinate să însemne nimic. Rolul lor este pur şi simplu acela de „a ajun-
ge de partea cealaltă”, de partea opusă temerilor şi cenzurărilor, negativismului
80
şi stărilor jalnice. Nu sunt hărăzite să fie citite, să fie păstrate sau să se

reflecteze pe marginea lor. Sunt un vehicul pentru aruncarea gunoiului
dinăuntru, pentru eliberarea minţii, ca să poată trece la partea bună. Paginile
de dimineaţă îndeplinesc rolul de „scris terapeutic” pe care l-am menţionat în
capitolul 2.
4.6. Creează-ţi asocieri obişnuite şi amuzante

Poziţia artistului este umilă. El este în esenţă un canal.
Piet Mondrian
În capitolul 2, am arătat cât de important este să-ţi găseşti timpul şi locul

de scris care să convină programului tău. Să-ţi găseşti atât locul, cât şi
momentul potrivit pentru a scrie înseamnă să-ţi faci darul împuternicirii. Nu
are niciun rost să hotărăşti să ţii un jurnal dacă nu ai timp să-l scrii – sau, mai
precis, dacă nu alegi cu realism un moment şi un loc care să-ţi dea posi-
bilitatea să scrii. Prin urmare, este foarte importantă respectarea angajamen-
tului de a scrie prin alegerea celui mai bun moment şi a celui mai bun loc.
Crearea unei rutine ajută foarte mult. Rutinele se transformă în obiceiuri
şi obiceiurile devin parte a comportamentului inconştient.
Câteva ponturi te pot ajuta să scrii.
 Asigură-te că alegi un moment potrivit pentru genul de scris pe care
îl ai în vedere.
 Alege un loc care îţi permite să gândeşti liber, fără să-ţi fie abătută
atenţia, şi unde să te simţi în siguranţă.
 Evaluează-ţi alegerile din când în când, pentru a-ţi optimiza scrie-
rea; este posibil să vrei să-ţi schimbi locul sau momentul pe măsură ce lucru-
rile se schimbă în jurul tău.
 Creează-ţi o rutină care să se potrivească cu programul tău cotidian
şi cu înclinaţiile, astfel încât să se transforme într-un obicei derulat de la
sine.
 Adoptă un obicei plăcut, pe care să-l aştepţi cu nerăbdare şi să-l
poţi asocia cu scrisul în jurnal. În secţiunea 4.2, m-am referit la obiceiul meu
de a-mi face un ceai fierbinte şi de a aprinde o lumânare înainte să încep să
scriu. Dacă asociezi scrisul în jurnal cu o activitate care îţi face plăcere, este
cu atât mai probabil să scrii cu adevărat. Găseşte un lucru pe care să-l poţi
asocia cu scrisul în jurnal.
81
Nina Munteanu
• Cum să procedezi când sari o perioadă sau ai lacune în jurnal

Nu-ţi face griji din cauza aceasta. Când sari o perioadă şi nu scrii nimic,
nu te simţi obligat/ă să completezi intervalul omis cu acelaşi scris detaliat ca
înaintea acestui hiatus. Fă pur şi simplu un rezumat al intervalului respectiv,
în conformitate cu sentimentele tale şi cu cele întâmplate în răs-timp. Apoi,
mergi mai departe. Mulţi autori de jurnale care se întind pe parcursul mai
multor ani pot să se confrunte cu mari hiatusuri între însemnările importante
pe care le continuă de unde se opriseră.
Iată o filosofie excelentă în privinţa hiatusurilor pe care ne-o împăr-
tăşeşte cu înţelepciune bloggerul Cory:
„Adeseori, mă surprind cuprinsă de frenezie dacă nu am scris nimic în
jurnalul meu de o bucată de vreme. Când încep să scriu din nou, simt această
nevoie copleşitoare de a-mi aduce la zi jurnalul cu privire la FIECARE
LUCRU MĂRUNT care s-a petrecut de când am scris ultima oară. Opune-te
din răsputeri acestei nevoi copleşitoare!
Am auzit de la mai multe persoane care ţin jurnale că petele albe din
jurnal spun o poveste la fel de importantă ca şi însemnările zilnice. Poate că,
asemenea mie, ai avut o internare într-un spital. Poate că altcineva a fost
internat în spital. Poate că, doamne fereşte, ţi-a fost furat laptopul! Poate că a
fost vorba pur şi simplu de o perioadă a anului în care ai fost incredibil de
ocupat/ă la serviciu.
Este în regulă să nu scrii în jurnal din când în când. De asemenea, este
OK să te opui nevoii de a face cronica acestor zile pierdute cu o recapitulare
minut cu minut şi zi de zi a evenimentelor. Neapărat însă, dacă vrei să scrii
în jurnal despre ce anume te-a împiedicat o perioadă îndelungată să scrii,
poţi s-o faci. Doar să nu te laşi prins/ă în capcana detaliilor minore… Mi se
pare că această obsesie a dorinţei de recapitulare a tuturor detaliilor mărunte
stă în calea reluării scrisului… şi atunci nu mai vrei pur şi simplu să scrii…
Dar întocmeşte neapărat un REZUMAT al evenimentelor care s-au petrecut
de când ai scris ultima oară în jurnal.”
82
4.7. Schimbă – diversifică şi intensifică

Scopul în artă este nu un distilat rarefiat,
intelectual – este viaţa intensificată, strălucitoarea viaţă.
Alain Arias-Misson
Cineva a spus cândva că „o schimbare este la fel de bună ca restul”.

Acest truism se aplică la fel de bine şi scrierii unui jurnal. Dacă te trezeşti pe
un făgaş de rutină încărcată de datorie sau anostă, fă o schimbare. Îţi prezint
un scenariu simplu.
Ţii un jurnal personal cotidian cu experienţele tale din liceu şi nu se în-
tâmplă mai nimic care să pară nou sau incitant. Te plictiseşte şi şcoala, şi
jurnalul. Textul arată ca o clătită şi nici măcar nu e una gustoasă.
Iată câteva lucruri pe care le poţi face:
 caută pe Google un citat care să te inspire şi scrie despre el (poate să
fie chiar şi despre „plictiseală”, o să te surprindă să vezi cât material inte-
resant e şi în acest subiect!);
 fă-i un „lifting” jurnalului tău adăugând fotografii sau schimbându-i
întreaga concepţie grafică; schimbă-ţi stiloul sau fontul – asta poate să pro-
ducă o mare deosebire în cum şi ce scrii;
 documentează-te pe o temă preferată şi include tăieturi din publi-
caţii, linkuri etc.;
 consultă o carte de înţelepciune (de exemplu, Biblia, Talmudul sau
Coranul) sau o carte de mitologie sau poveşti populare; alege un pasaj şi
scrie sub ce aspect te reflectă;
 încetează să mai scrii despre cum a fost ziua ta şi foloseşte alte
mijloace de a-ţi exprima sentimentele; exemplele pot să includă desene şi
mâzgăleli, utilizarea de fotografii, citate sau de materiale video de pe
YouTube;
 opreşte acest jurnal şi începe altul nou, pe o temă favorită sau pe
o nouă platformă (de exemplu, dacă foloseai computerul, fă-ţi un jurnal
pe hârtie şi invers; începe un jurnal tematic dacă ţineai un jurnal personal
cotidian).
83
Nina Munteanu
4.8. Foloseşte jurnalul ca să treci prin perioadele

grele
Se revine întotdeauna la aceeaşi necesitate: mergi suficient
de adânc şi vei da acolo de un fundament de adevăr,
indiferent cât de dur poate să fie.
May Sarton
Mulţi cercetători, psihoterapeuţi şi psihiatri cred că afecţiunile mintale şi

disperarea suicidală nu sunt provocate atât de trauma propriu-zisă, cât de
faptul că supravieţuitorul nu poate să vorbească despre ce s-a întâmplat şi ce
a suferit: pentru că nu a fost „capabil să-şi descrie sentimentele de furie,
umilire, disperare, neajutorare şi tristeţe”, spune psihoterapeutul Alice
Miller. Disperarea resimţită, afirmă DeSalvo, sugerează că a existat o
poveste care nu a fost spusă şi că sentimentele legate de acea poveste nu au
fost exprimate în special – aş adăuga eu – în faţa unui ascultător înţelegător
şi plin de compasiune.
Lăsate neexprimate, efectele traumelor pot să devină toxice.
• Scrisul care vindecă

DeSalvo ne spune că „scrierile care descriu detaliat evenimentele trau-
matizante sau tulburătoare şi ceea ce am simţit şi simţim legat de acele
evenimente, atunci şi acum, constituie singurul gen de scriere care a fost
asociată clinic cu îmbunătăţirea stării de sănătate”.
Simplul fapt de a scrie despre ce ai făcut într-o anumită zi sau simpla
consemnare a unei traume şi descărcarea sentimentelor fără legarea celor
două nu se concretizează în beneficii semnificative pentru sănătate sau starea
emoţională, potrivit lui Pennebaker şi altor cercetători. De fapt, experi-
mentele au arătat că simpla descărcare a sentimentelor poate să-l îmbolnă-
vească mai rău pe autor.
Cu alte cuvinte, starea de sănătate nu se va îmbunătăţi prin scrierea libe-
ră sau prin descrierea obiectivă a traumelor ori prin simpla descărcare a emo-
ţiilor. „Nu putem să folosim scrisul în calitate de catharsis”, spune DeSalvo.
„Trebuie să scriem într-un mod care să lege descrierea detaliată a ceea ce
s-a petrecut de sentimentele – atunci şi acum – provocate de ceea ce s-a pe-
trecut”. Gândurile şi sentimentele sunt implicate şi legarea lor este esenţială.
84
Pennebaker şi colaboratorii au arătat că numai când un autor şi-a legat

cele mai profunde gânduri şi sentimente de traumă au rezultat o îmbunătăţire
a funcţiei imunitare şi o sănătate ameliorată, emoţională şi fizică. Beneficiile
apăreau indiferent de nivelul de educaţie şi de feedback-ul referitor la
scriere.
• Transformă-te din victimă în supravieţuitor

Istoricul literar Rosaria Champagne, autoarea cărţii The Politics of Survi-
vorship, scria că „diferenţa dintre un supravieţuitor al violenţei şi o victimă a
violenţei este înţelesul politic dat de experienţa traumatică”. Potrivit lui
Champagne, victima se supune abuzului şi îi lasă pe alţii să-l respingă ca
fiind neimportant. Supravieţuitorul, pe de altă parte, respinge cererea de a
păstra o tăcere politicoasă şi nu cedează în faţa anulării de sine.
Supravieţuitorii pot să ierte, dar nu uită. Îşi spun părerea şi şi-o afirmă.
Supravieţuitorii spun poveşti.
• Recomandări pentru a face faţă traumelor

După ce a citit cartea lui Pennebaker Opening Up, DeSalvo a conceput o
serie de recomandări excelente pentru confruntarea cu traumele în scris.
Afirmaţii şi negaţii în scrisul despre traume

Afirmaţii
Scrie câte 20 de minute pe zi timp de patru zile. Fă acest lucru periodic.
În acest fel, nu te vei simţi copleşit.
Scrie într-un mediu privat, sigur, confortabil.
Scrie despre lucruri cu care te confrunţi în momentul actual, ceva la
care te gândeşti sau visezi permanent, despre o traumă pe care nu ai dez-
văluit-o, nu ai discutat-o sau rezolvat-o.
Scrie şi despre bucurii şi plăceri.
Scrie despre ce s-a întâmplat. Scrie, de asemenea, despre sentimentele
legate de ceea ce s-a întâmplat. Cum te simţi? De ce te simţi astfel? Leagă
evenimentele de senzaţii.
Încearcă să scrii o naraţiune extrem de detaliată, organizată, coerentă,
vie, convingătoare din punct de vedere emoţional. Nu-ţi face griji pentru
corectitudine, gramatică sau punctuaţie.
Efectele benefice vor apărea chiar dacă nu citeşte nimeni ce ai scris.
85
Nina Munteanu
Dacă optezi să păstrezi ce ai scris în loc să arunci, trebuie să păstrezi cele

scrise în siguranţă.
Aşteaptă-te iniţial ca, scriind în acest fel, să ai sentimente complexe şi
corespunzător de dificile. Asigură-te că primeşti ajutor dacă vei avea ne-
voie.
Negaţii
Nu folosi scrisul ca substitut al trecerii la acţiune.
Nu deveni excesiv de intelectual.
Nu folosi scrisul ca mijloc de lamentaţie. În schimb, foloseşte-l pentru a
descoperi cum şi de ce te simţi aşa cum te simţi. Doar lamentându-te sau
descărcându-te, probabil că te vei simţi şi mai rău.
Nu folosi scrisul pentru a deveni excesiv de absorbit de tine. Analizarea
excesivă a tuturor lucrurilor este contraproductivă.
Nu folosi scrisul ca substitut pentru terapie sau îngrijiri medicale.
Sursa: DeSalvo, 1999.
Explorarea sentimentelor este un element-cheie când scrii despre o

traumă. Uneori, nu ştii cum sau de ce te simţi cum te simţi… dacă scrii
despre asta, s-ar putea să-ţi fie de ajutor să descoperi nu numai ce simţi, ci şi
de ce te simţi aşa cum te simţi. Pentru a-ţi veni în ajutor în descriere, atenţie
la verbe; ai grijă să fie active (de exemplu, „mi-a plăcut plăcinta” în loc de
„mâncarea a fost bună”). Lista de „negaţii” a lui DeSalvo este esenţială
pentru păstrarea unei atitudini sănătoase. Dacă o aplici obsesiv şi rămâi
numai în domeniul negativ, subminezi beneficiul exprimării. Învaţă să te
depărtezi şi să echilibrezi, relatând reflecţiile şi acţiunea. Vezi secţiunea 4.9
despre povestire pentru mai multe strategii de scris, care pot să ajute la vin–
decarea traumelor.
• Încearcă şi tu…
Poate vei dori să încerci exerciţiul care urmează pentru a dobândi
senzaţia scrisului expresiv plin de sens. Este un proces evolutiv de învăţare
prin exersare. Cu alte cuvinte, devii tot mai bun pe măsură ce scrii tot mai
mult. Nu lăsa procesul să te intimideze. Mergi mai departe şi va fi din ce în
ce mai uşor.
86
EXERCIŢIU
Pe parcursul următoarelor patru zile, petrece în jur de 15 minute

pentru a-ţi scrie cele mai profunde gânduri şi sentimente cu privire la
experienţa cea mai traumatică a întregii tale vieţi sau la un subiect
emoţional extrem de important, care te-a afectat pe tine şi viaţa ta.
Poate vei dori să-ţi legi subiectul de relaţiile tale cu alte persoane,
cum ar fi părinţii, partenerul, prietenii sau rudele; cu trecutul, prezentul
sau viitorul; cu cine ai fost, ai vrea să fii sau eşti chiar acum. Poţi să
păstrezi exact aceeaşi temă şi s-o dezvolţi pe parcursul celor patru zile
sau poţi să scrii în fiecare zi pe altă temă. Tu eşti singura persoană care
va citi. Depinde exclusiv de tine dacă vei împărtăşi aceste rânduri
cuiva.
Nu-ţi face griji cu privire la ortografie sau la structura propoziţiilor.
Singura regulă este ca, din momentul în care începi să scrii, să continui
până la finalul celor 15 minute.
Unele sugestii
 Găseşte cel mai bun moment şi cel mai bun loc pentru a
scrie şi aplică sugestiile de scriere a unui jurnal din capi-
tolele 4 până la 7; nu scrie la ora de culcare.
 Scrie de mână sau la computer.
 Pune-ţi muzică în surdină în timp ce scrii.
 Răspunde la un set de întrebări pe care ţi le adresezi.
 Nu-ţi face griji cu privire la gramatică şi structură.
 Gândeşte-te la un subiect anterior şedinţei de scris.
Sursa: DeSalvo, 1999.
Avertisment. Dacă suferi de simptome de stres post-traumatic, scrisul

pe tema traumelor severe trebuie să fie făcut cu ajutor profesional, calificat,
empatic. Înainte să te angajezi într-o asemenea scriere, te rog să soliciţi
ajutor, să ceri sprijin. Fă-ţi un plan de urgenţă (cu asistenţă calificată) cu
privire la ce vei face dacă vei constata că te vei supune la un risc extrem.
87
Nina Munteanu
4.9. Scrie povestiri

Imaginaţia este adevăratul covor fermecat.
Norman Vincent Peale
Sunt povestitoare. Mi-am împărtăşit povestirile de când aveam cinci ani

– mai întâi surorii mele mai mari, apoi prietenilor şi, în cele din urmă, lumii.
A fost foarte amuzant şi mi-a dat un puternic sentiment de împlinire! Să spui
povestiri imaginate este un mijloc revigorant de a-ţi relata poveştile vieţii.
Indiferent dacă alegi să scrii o alegorie, o poveste populară, una fantastică
sau misterioasă în consemnările tale din jurnal, acest simplu fapt îţi poate
pune în mişcare creativitatea şi îţi poate conferi capacitate de pătrundere,
precum şi idei imaginare cât se poate de prolifice.
Îţi poţi folosi însemnările din jurnal ca sursă pentru fascinante povestiri
imaginate. Poţi chiar să scrii părţi întregi din jurnal ca o ficţiune sau poţi să
alegi să scrii un întreg jurnal în acest mod.
• Personaje şi scenarii fictive

Să inventezi cum se simt şi cum gândesc nişte personaje fictive te ajută
să te înţelegi pe tine însuţi şi să depăşeşti dificultăţile. Mă refer mai mult la
scrierea acestor poveşti nu doar pentru a merge mai departe, ci pentru a scoa-
te maximum din jurnalele noastre în capitolul 5.
Să alegi să spui părţi din „povestea ta” prin ficţiune poate să fie unul
dintre aspectele cele mai pline de recompense ale ţinerii unui jurnal. Această
formă de scriere te poate face să scrii din nou dacă intri într-un blocaj.
Gândeşte-te la posibilităţi şi la bogăţia de personaje extraordinare din care te
poţi inspira: răufăcători, eroi, amanţi şi mentori (de exemplu, cel care te şi-
cana în şcoală, profesoara/profesorul de care erai îndrăgostit/ă, şeful lipsit de
orice fel de sentiment uman). Sau la scenarii şi probleme emoţionale: iubire,
trădare, frică, intrigă, minciuni, înşelătorie, invidie, izbăvire şi altruism. Să na-
rezi poate să fie un ajutor pentru tine într-o perioadă grea, atunci când, dacă
scrii direct şi onest cu privire la ceva sau cineva, este prea brut, prea dificil.
Foloseşte metafora, personificarea şi alegoria care să te ajute să depăşeşti
acest loc alunecos. Poţi să alegi să scrii o parte din întregul jurnal ca pe o
„povestire” cu personaje fictive. În capitolul 5, vei găsi mai multe informaţii
despre cum poţi să spui poveşti.
88
• Utilizarea metaforei
Metaforele compară în mod direct subiecte aparent fără niciun fel de
legătură ca fiind similare sau egale unele cu altele (de exemplu, în expresia
„iubirea dansa în inima ei”, dragostea este comparată cu un dansator). Între-
buinţăm permanent metafora în limbajul obişnuit: „plouă cu găleata”, „flacă-
ra lui cea veche”, „vânătoarea de informaţii”.
Deoarece metafora se foloseşte de un lucru pentru a-l reprezenta pe altul,
este un vehicul eficient pentru transmiterea unei informaţii care pare să
depăşească limitele limbajului. Metaforele pot să vină cu adevărat în ajutorul
real al unei persoane căreia îi vine greu să descrie în mod direct o experienţă;
încurajează interpretarea mai curând prin descriere indirectă decât printr-un
adevăr literal (respectiv, „întunericul o îmbrăţişa”). Metafora consolidează
sensul, dar, în acelaşi timp, evocă emoţii, permiţându-ne să ne exprimăm, în
mod unic, în calitate de indivizi. Un exemplu de semnificaţie maximă cu
puţine cuvinte este: „Biroul lui John era o închisoare”. Această comparaţie
simplă din şase cuvinte a unui birou cu o închisoare creează imagini bogate,
complexe, impresii privitoare la biroul lui John şi – mai important – ne arată
care este părerea lui John despre biroul său. Metaforele creează noi sensuri
când se scrie despre sentimentele sau experienţele personale.
• Personificarea
Personificarea conferă oricărei idei, oricărui obiect sau animal calităţi
umane (de exemplu, pârâu bolborosind; întunericul a îmbrăţişat-o).
• Alegorii
Alegoriile pun semnul de egalitate între un obiect, o persoană sau o
acţiune, cu un sens dinafara povestirii. Alegoria are atât o semnificaţie
literală, cât şi una de reprezentare. Alegoriile pot să descrie evenimente
politice sau istorice şi oameni ori să reprezinte idei. Ferma animalelor a lui
George Orwell este un exemplu bun. Ferma animalelor este un comentariu
pe marginea dezvoltării comunismului în Rusia printr-o revoltă a animalelor
de la o fermă. Divina comedie a lui Dante este un alt exemplu de alegorie, în
care pelerinul Dante, reprezentând omul obişnuit, îşi caută salvarea şi este
atât ajutat, cât şi împiedicat de încrederea lui în Raţiune, în persoana lui
Virgiliu.
89
Nina Munteanu
Gândeşte-te la alegoriile interesante pe care le poţi scrie, cu personaje

principale şi o lume care să personifice gânduri, oameni şi idei din lumea
personală. De exemplu, acel copil care te şicana în şcoală poate să devină
traficantul de droguri „Bert Totenkopf” în fantezia ta urbană, în care tu eşti
Gaia, un supererou. Ai putea să scrii în acest fel un întreg jurnal „codificat”,
care ar sluji mai multe scopuri, inclusiv pe cel al „siguranţei”. Consultă
capitolul 5, secţiunea 5.3, unde găseşti mai multe instrumente pe care le poţi
folosi pentru a scrie alegorii. Capitolul 6 îţi pune la dispoziţie instrumente
pentru latura de siguranţă a povestirii.
• Miturile şi „călătoria eroului” care eşti

Miturile sunt poveştile pe care ni le spunem unii altora cu privire la ce
înseamnă să fii om. Miturile antice sunt prinse în însăşi ţesătura lumii
noastre moderne. Ele sunt parte a vieţii şi culturii noastre de zi cu zi şi con-
stituie baza multora dintre povestirile noastre: căutările eroului, conflictele
dintre tată şi fiu şi lupta pentru crearea unei societăţi drepte. Contemplarea
conceptului povestirilor prin lentila mitologiei şi a călătoriei arhetipului ero-
ului te poate ajuta să-ţi lămureşti problemele şi să mergi mai departe. Mă re-
fer mai pe larg la Călătoria eroului în povestiri în capitolul 5.
„Cei mai mulţi dintre noi suntem sclavi ai poveştilor pe care ni le
spunem singuri, în mod inconştient, despre propriile vieţi”, ne transmite
Carol S. Pearson, autorul cărţii The Hero Within: Six Archetypes We Live By.
„Libertatea începe în momentul în care devenim conştienţi de scenariul pe
care îl trăim şi, înţelegând acest lucru, recunoaştem că putem păşi cu totul
într-o altă povestire”. Când explorezi arhetipurile propriei povestiri, poţi fi
surprins de ce descoperi. Este posibil să descoperi o nouă claritate, care te va
ajuta să-ţi continui şi jurnalul, şi viaţa.
• Recunoaşterea arhetipurilor
Psihologul C.G. Jung ne spune că arhetipurile sunt forme irepresibile,
inconştiente, preexistente ale psihicului, împărtăşite de culturi şi societăţi
prin simboluri şi imagini comune.
Arhetipurile pot fi considerate ca reprezentând potenţiale interioare sau
ghiduri care guvernează călătoria eroică: călătoria descoperirii şi exprimării
adevăratului tău eu într-un mod care să aducă o contribuţie reală pentru
această lume.
90
Pearson descrie şase perspective arhetipale majore, care se aseamănă cu

personajul principal dintr-un film, fiecare cu propriul scenariu.
• Şase arhetipuri după care trăim

Arheti Sarcina Darul
pul
Orfanu Supravieţuieşte Rezilien
l dificultăţilor ţa
Pribea Găseşte-te pe tine Indepen
gul însuţi. denţă
Război Dovedeşte-ţi valoarea. Curaj
nicul
Altruis Arată generozitate. Compas
tul iune
Inocen Atinge fericirea. Credinţ
tul ă
Magici Transformă-ţi viaţa. Forţă
anul
Sursă: Pearson, 1998.
Pentru a descoperi care scenariu arhetipal îţi domină viaţa, atenţie la

conversaţia ta. Care sunt povestirile pe care le urzeşti despre tine?
Să luăm exemplul participării tale la un interviu pentru un loc de muncă
pe care nu-l obţii.
 Orfanul: „A fost nedrept. Eram cel mai calificat candidat. Pur şi
simplu nu poţi să câştigi.”
 Pribeagul: „Curând după ce am ajuns, mi-am dat seama că nu
mi-ar plăcea aici. Aveam nevoie de această confirmare. De-abia aştept să scap.”
 Războinicul: „Am fost în mod evident candidatul cel mai bine
pregătit. O să-i conving să mă angajeze.”
 Altruistul: „M-am bucurat cu adevărat foarte mult pentru persoana
care a primit slujba.”
 Inocentul: „Sunt sigur că locul de muncă potrivit va apărea la mo-
mentul oportun.”
 Magicianul: „Nu am primit postul, dar am învăţat ceva foarte
important despre obţinerea funcţiei care este într-adevăr potrivită pentru
mine.”
Felul în care spui povestirile referitoare la viaţa ta îţi reflectă imaginea
despre tine şi anticipează cât de mult sau cât de puţin aştepţi de la viitor.
91
Nina Munteanu
• Poveşti pe care trebuie să le spunem

În cartea sa intitulată Mathilda, Mary Shelley (autoarea lui
Frankenstein) a scris despre un personaj care a suferit un abuz îngrozitor şi o
pierdere, la fel ca autoarea. Lipsită de orice fel de sprijin din partea familiei
severe şi în pragul sinuciderii, Mary a recurs la scris şi a creat un personaj
sinucigaş ce îi semăna. Mary şi-a sacrificat personajul şi s-a salvat pe ea
însăşi.
Avertisment. Dacă suferi de simptomele stresului post-traumatic, scrisul
referitor la traumele severe trebuie practicat cu ajutor de specialitate şi
empatie. Înainte să începi să te angajezi într-un asemenea proiect de scris, te
rog să cauţi ajutor, asistenţă. Fă un plan de urgenţă (cu ajutor calificat)
despre ce vei face dacă vei constata că te supui la un mare risc.
Ideile curg în mine de-a dreptul de la Dumnezeu.

Johannes Brahms
Referinţe
Cameron, Julia, 1992, The Artist’s Way, Penguin Putnam Inc., New York, NY.
222 p.
Champagne, Rosaria, 1996, The Politics of Survivorship, New York University
Press. New York, NY.
Transforms Our Lives, Beacon Press, Boston, MS, 226 p.
Munteanu, Nina, 2009, The Fiction Writer: Get Published, Write Now!, Starfire
World Syndicate, Louisville, KY. 264 p.
Munteanu, Nina, 2010, The Writer’s Toolkit, DVD set, Starfire World Syndicate,
Louisville, KY.
O’Brien, Tim, 1990, „The Things They Carried”, Houghton Mifflin, New York, NY.
Pearson, Carol S., 1998, The Hero Within: Six Archetypes We Live By, Harper, San
Francisco, 338 p.
Pennebaker, James W., and Sandra Klihr Beall, 1986, „Confronting a Traumatic
Event: Toward an Understanding of Inhibition and Disease”, în Journal of
Abnormal Psychology 95, nr. 3, pp. 274-281.
Ueland, Brenda, 2007, If You Want to Write: a Book about Art, Independence and
Spirit, Graywolf Press.
92
5. CUM SĂ PROFIŢI LA MAXIMUM DE
JURNAL
Nu pictez cu vederea, ci cu credinţa. Credinţa îţi dă vedere.

Amos Ferguson
5.1. Documentarea
Aparenţele lucrurilor se schimbă în funcţie de emoţii şi,
astfel, vedem frumuseţea şi magia din ele, când,
de fapt, magia şi frumuseţea se găsesc în noi .
Kahlil Gibran
Află mai multe documentându-te pe temele despre care scrii. Asta poate
să-ţi dea soluţii şi idei pentru a continua să te descurci printre dificultăţi. În
mod cert, este ceva care te va ajuta să-ţi sporeşti interesul şi să afli mai multe
aspecte ale subiectului despre care scrii.
Însemnările din jurnalul tău pot să slujească şi scopul suplimentar de
documentare pentru ceea ce ai dori ulterior să cercetezi. Să spunem că ai
avut câteva însemnări interesante despre ciclurile Lunii pe parcursul unui
eveniment cosmic deosebit. Poate vei voi să foloseşti aceste observaţii mai
târziu, în cadrul unui proiect şcolar pe tema respectivului eveniment cosmic.
Desigur, acest fapt subliniază valoarea ţinerii unui jurnal precis sub aspectul
consemnării fenomenelor naturale, inclusiv a datei şi a orei.
5.2. Culege roadele jurnalului

Cel care îi cunoaşte pe ceilalţi este înţelept;
cel care se cunoaşte pe el însuşi este iluminat.
Lao-Tzu
Unul dintre beneficiile reale ale scrierii unui jurnal este darul perspec-
tivei, pe care îl capeţi din fluxul ideilor, experienţelor şi învăţării prin folo-
sirea susţinută a jurnalului într-un interval de timp. Cu cât însemnările tale
au fost mai frecvente, mai detaliate şi mai oneste, cu atât mai mult vei
Nina Munteanu
exploata din ele când îţi vei revedea jurnalul pentru a reflecta la ceea ce ai
scris. Acesta este motivul pentru care jurnalul cotidian poate să-ţi aducă
recompense atât de mari. Prin lentila perspectivei în timp, poţi începe să vezi
tipare ale activităţilor proprii, ale reacţiilor şi observaţiilor tale, de care nu
erai conştient înainte. Este cum a spus Max Planck despre natură: „Ştiinţa nu
poate să rezolve misterul suprem al naturii. Şi aceasta pentru că, în ultimă
analiză, noi înşine suntem parte a acestui mister pe care încercăm să-l
dezlegăm”. Dacă ieşi din curentul care te poartă şi îl priveşti dinafară, vei
înţelege într-un fel nou ce se petrece, dintr-o nouă perspectivă. Răsplata
poate să cuprindă noi idei electrizante, recurgerea la acţiuni care dobândesc
brusc sens şi găsirea materialului pentru noi planuri.
Fă-ţi un scop din recitirea propriilor jurnale. Adesea. Cei trei paşi ai
culegerii roadelor jurnalului sunt: 1) citeşti; 2) cântăreşti; 3) reciteşti. Aceşti
trei paşi pot fi folosiţi de oricâte ori doreşti. Eu aş mai adăuga un pas op-
ţional: documentarea. În cursul unei reveniri, poţi să descoperi avantajul
documentării în afara jurnalului pentru găsirea răspunsurilor sau clarificărilor
pe marginea ideilor, conceptelor şi întrebărilor care rezultă de pe urma
recitirii.
Înţelegerea jurnalului cere timp. Ken Plummer (2001) ne spune că
această parte a analizei din procesul scrierii unui jurnal este „cu adevărat
partea creativă a muncii… Presupune zăbovirea şi reflectarea pe marginea
acumulărilor de informaţii, pe perioade îndelungate de timp, până când totul
devine de înţeles şi pare în regulă, iar ideile şi temele cheie se revarsă din el.
Este şi partea cel mai greu de descris a procesului”. Plummer sugerează că
tehnica standard este să citeşti şi să iei notiţe (şi să te documentezi), să laşi
de-o parte şi să reflectezi (şi să te documentezi), să reciteşti fără note, să faci
noi note, să reflectezi (şi să te documentezi), să reciteşti şi aşa mai departe.
Aşa se nasc idei şi licărele înţelegerii. Poţi să le aprofundezi prin conversaţii
şi prin documentare (respectiv, citirea unor texte relevante, realizarea unor
căutări online etc.).
• Ce este adevărul?
Judith Barrington, autoarea cărţii Writing the Memoir, descrie adevărul
faptic şi adevărul emoţional şi că nu înseamnă în mod necesar unul şi acelaşi
lucru. Este important să recunoşti adevărul emoţional al evenimentelor şi
acţiunilor din viaţă. Felul în care exprimi şi reţii un eveniment îţi spune la fel
de mult despre starea de spirit şi sufletească din acel moment – şi de acum –
ca evenimentul însuşi. Înţelegerea importanţei adevărului personal în
94
identificarea esenţei evenimentelor care te afectează pe tine şi călătoria vieţii

tale îţi poate conferi autoritate şi, de asemenea, poate să fie revelatoare.
• Întrebări pe care ţi le poţi pune la recitirea jurnalului

Iată câteva întrebări elementare pe care ţi le poţi pune pe măsură ce îţi
reciteşti jurnalul:
 Există experienţe, situaţii sau înţelesuri importante pentru tine? Ce
anume îţi atrage atenţia asupra lor?
 Ceea ce ai scris în jurnal încă mai rezonează cu tine? Ai fost pe
deplin onest/ă şi interpretările pe care le-ai dat în momentul respectiv mai
sunt valabile? Din punctul tău de vedere actual şi din ceea ce înţelegi acum,
există aspecte care trebuie să fie reinterpretate?
 Lipseşte ceva? Ţi s-a dezvăluit un lucru care ţi-a scăpat?
 Vezi vreo legătură cu o experienţă mai largă, cu o problemă sau o
temă pe care o explorai/o explorezi?
E posibil să doreşti să-ţi foloseşti eventual jurnalul/jurnalele, fie ele
personale (mixte) sau tematice, pentru documentare/sursă de dezvoltare a
teoriilor sau proiectelor ulterioare pe care le-ai putea începe, de exemplu un
memoriu sau un proiect pentru şcoală sau pentru serviciu care are legătură cu
o temă de care te-ai ocupat (de exemplu, subiectul reciclării, de care te-ai
ocupat într-un jurnal pe care l-ai ţinut).
• Realizarea unui indice tematic

Poate vei dori să păstrezi primele câteva pagini ale jurnalului pe hârtie
libere pentru un indice ulterior, care să identifice: 1) aspecte particulare
atinse în cadrul jurnalului; 2) teme care ţi s-au dezvăluit; 3) repere impor-
tante pe care le-ai recunoscut în călătoria propriei vieţi.
Dacă faci un index al jurnalului, îţi va fi de ajutor să-ţi organizezi gân-
durile şi sentimentele pe perioada de timp acoperită. Îţi va fi de ajutor, de
asemenea, ca, mai târziu, să găseşti mai uşor însemnările relevante.
Există multe moduri de realizare a indexării şi codificării jurnalului. Îţi
este de ajutor să numerotezi paginile mai întâi. Dacă indexezi teme (să
spunem, orice are legătură cu prietena ta Alison) – despre care ai făcut
însemnări nu cronologic, ci haotic, în tot jurnalul – poţi să codifici orice
pagină relevantă pentru Alison cu un bileţel autocolant de o anumită culoare
şi să te referi la acea culoare în index, împreună cu referinţa la „Alison”. În
95
Nina Munteanu
acest fel, când vei dori să revii şi să revezi acele referinţe care au o legătură
anume cu Alison, vei putea pur şi simplu să te duci la acele pagini codificate
cu culoarea respectivă.
• Folosirea metaforei şi a personificării

Am prezentat folosirea metaforei în capitolul 4. Deoarece metafora com-
pară un lucru cu altul, când o foloseşti, asociezi evenimente sau lucruri cu
sentimentele tale, care pot să dezvăluie, să vindece sau să asigure direcţii de
acţiune. Deoarece metafora se bazează pe comparaţia şi interpretarea indi-
viduală, va avea semnificaţii diferite pentru oameni diferiţi. Să luăm exem-
plul „întunericul a îmbrăţişat-o”. Când am scris această metaforă, comparam
întunericul cu un iubit. Când le-am împărtăşit această metaforă studenţilor
mei într-ale scrisului, una dintre ei mi-a mărturisit că, în minte, i-a apărut
prima oară imaginea unui vampir pe cale s-o devoreze. În mintea mea, întu-
nericul era prietenos, sigur şi incitant; în mintea studentei mele, întunericul
era sinistru, înfricoşător şi sufocant. Important este ce înseamnă metafora
pentru tine. Te ajută să-ţi dezvălui sentimentele în momentul în care ai scris.
EXERCIŢIU
1. Compară o persoană pe care o cunoşti cu următoarele: un fazan;

un leneş; un cărăbuş de balegă; un iepure. Ce conotaţii fizice şi emoţionale
obţii?
2. Ia o bucată din textele scrise de tine şi găseşte toate metaforele şi
comparaţiile. Subliniază-le, apoi interoghează-le. Ce spun?
Sursa: Munteanu, 2009.
• Cum să devii „cunoscător”

Jurnalele înseamnă exprimare şi învăţarea din exprimare. Ele ne permit
să ne examinăm pe noi înşine şi lumea, să analizăm, să tragem concluzii şi să
dezvoltăm. Învăţarea se bazează pe un element artistic: aptitudinea de a
improviza, de a concepe noi moduri de a privi lucrurile şi, apoi, de a acţiona,
în conformitate, în moduri noi. Potrivit lui Donald Schön (1987), această artă
este un exerciţiu de inteligenţă – un gen de cunoaştere. Prin absorbirea în ex-
perienţele noastre, putem dezvolta maxime despre, să spunem, munca sau
96
relaţionarea cu un grup sau cu un individ. Învăţăm să apreciem – să fim

conştienţi şi să înţelegem – experienţa pe care am trăit-o. „Devenim cunos-
cători” (Eisner, 1998).
Potrivit opiniei lui Eisner (1998), calitatea de cunoscător implică
aptitudinea de a vedea, nu doar de a privi. Aceasta înseamnă dezvoltarea abi-
lităţii de a numi şi a aprecia diversele dimensiuni ale situaţiilor şi experienţelor
şi a modurilor în care se relaţionează ele. Înseamnă să te inspiri şi să înţelegi o
gamă largă de informaţii. Înseamnă să-ţi situezi experienţele şi înţelegerea
într-un context mai larg. Şi să le conectezi la valorile şi angajamentele tale.
Aici intervin scrisul şi ţinerea jurnalelor.
• Cum să devii „critic”

„Dacă manifestarea în calitate de cunoscător presupune arta expresiei,
critica este arta dezvăluirii” (Eisner, 1998). Potrivit opiniei lui Eisner, man-
datul criticii este re-educarea percepţiei. Sarcina criticului este să ne ajute să
privim (nu doar să vedem). Pentru a învăţa din ceea ce exprimi cu onestitate,
trebuie să-i dai criticului pălărie şi analiză. Gândeşte-te la critică în calitate
de „moaşa percepţiei”. Ea ajută percepţia să prindă viaţă, apoi, mai târziu, o
rafinează astfel încât să poţi învăţa din ea.
5.3. Cum să devii memorialist

Fără îndoială, devenim ceea ce preconizăm
Claude M. Bristol
Memoriile sunt poveştile adevărate, spuse la persoana întâi, despre un

aspect important al vieţii unui om (de exemplu, relaţia unei femei cu mama
ei, călătoria unui bărbat în Afganistan, experienţa unei femei ca adolescentă
în Egipt). Memoriile pot să constituie un spaţiu aducător de împlinire pentru
exprimarea călătoriei vieţii. „Faptul că vorbim personal şi onest despre
vieţile noastre [prin intermediul memoriilor] joacă un rol mic în ştergerea
anilor de invizibilitate şi interpretare făcută de alţii”, spune memorialistul
Judith Barrington. „Angajarea serioasă de partea adevărului provoacă
enorma falsitate a societăţii noastre – indiferent dacă provine din familie,
care îşi neagă atât de frecvent propria violenţă în spatele uşilor închise, sau
din forţele naţionale şi internaţionale, care îşi neagă propria violenţă şi o
numesc menţinerea păcii.
97
Nina Munteanu
Când scrii memorii, îţi legitimizezi şi solidifici propriile adevăruri, călă-

toria şi viaţa ta. Ca toate genurile de dezvăluiri, există riscuri, dar şi o împli-
nire incredibilă.
Iată câteva ponturi pentru scrierea memoriilor:
 scrie la persoana întâi;
 spune adevărul, atât emoţional, cât şi faptic;
 exprimă-ţi opiniile ca opinii şi exprimă-te clar;
 concentrează-te asupra unei anumite teme din călătoria vieţii
tale, ceva care să aibă importanţă;
 înfăţişeaz-o ca pe o povestire care are un deznodământ (pe baza
temei);
 atribuie afirmaţiile controversate altora.
5.4. Cum să devii povestitor

Abia când nu mai ştie ce face, începe
pictorul să facă lucruri bune.
Edgar Degas.
Mă refer la povestire, în capitolul 4, ca fiind un mod de a stimula

interesul şi de a merge mai departe. Povestirile sunt şi un extraordinar mijloc
de a ne explora – de obicei, prin intermediul metaforei – experienţele cu
semnificaţii mai profunde. Poţi profita la maximum de experienţele tale de
viaţă prin povestirea interpretativă. Nu mă refer aici neapărat la căutarea
sensului vieţii, ci la experienţa de a fi viu.
Joseph Campbell, erudit şi mitolog, sugerează că se întâmplă „ca expe-
rienţele de viaţă pe planul pur fizic să aibă rezonanţe în interiorul fiinţei şi
realităţii noastre celei mai lăuntrice, astfel încât să resimţim practic extazul
de a trăi”.
Dacă ai o înclinaţie cât de mică spre ficţiune, încearcă să iei materiale
din jurnalul tău – personaje, scene, evenimente – şi să le încadrezi în
„povestire”. În acest fel, vei avea ocazia să interpretezi mai profund şi să-ţi
explorezi sentimentele şi reacţiile. Şi, în acelaşi timp, să te distrezi! Cea mai
mare parte din ficţiunea literară se bazează, de fapt, pe experienţe foarte
reale ale autorilor.
Eruditul şi mitologul Joseph Campbell ne spune că viaţa ca atare nu are
niciun sens – pur şi simplu, există. Povestirile noastre (extrase din eter de
muză) dau sens vieţii. Spunem poveşti despre cum a început lumea, despre
lupta noastră pentru supravieţuire, despre victoriile noastre împotriva
98
lăcomiei şi răului. La originile lor, se află o experienţă umană universală şi

atemporală. În poveştile noastre, metafora transcende culturile, timpul şi lo-
cul pentru a ne ajuta să ne exprimăm călătoria plină de lupte spre adevăr,
graţie şi pace.
• Forţa mitului în povestire

„Dacă o fiinţă dintr-o altă lume te-ar întreba «Cum pot să aflu ce
înseamnă să fii om?», un răspuns bun ar fi «Studiază mitologia»,” spune
Campbell. În opinia lui, miturile exprimă nevoia noastră fundamentală de a
explica, de a sărbători şi de a imortaliza esenţa vieţii şi legătura noastră cu
Dumnezeu. Povestitorul – indiferent dacă este pictor, scriitor, actor, cântăteţ
sau cineast – interpretează divinitatea în natură pentru ceilalţi. Interpretăm
lucrurile nevăzute dintr-o lume tangibilă. Asemenea lui Dante, călătorim
spre adâncurile lumii noastre şi facem să iasă la lumină adevărurile cele mai
profunde, apoi le împărtăşim celorlalţi.
• Mitul călătoriei eroului

Când am început să aştern povestirile pline de aventuri, nu mi-am dat
seama că scriam despre „călătoria eroului mitic” – călătoria eroului meu în
diversele lui forme. Poţi să exploatezi mai bine scrierea jurnalului, aplicând
intriga călătoriei eroului în povestire. Călătoria eroului descrie o evoluţie
în trei faze a oricărui erou, care parcurge „separarea”, „transformarea” şi
„întoarcerea”.
Poveştile care îl poartă pe cititor prin cele trei faze ale călătoriei eroului
promit o mare profunzime şi o mare împlinire. Acest gen ne poartă într-o
călătorie transformatoare de învăţare, descoperire de sine şi integrare, pentru
a obţine în cele din urmă victoria aşteptată.
Campbell a recunoscut că miturile nu sunt doar teorii abstracte sau
credinţe străvechi bizare, ci sunt modele practice pentru a înţelege cum să
trăieşti. În ultimă instanţă, călătoria eroului este căutarea de către suflet a
„căminului”. Este o călătorie pe care o facem toţi sub o formă sau alta.
Tocmai din această cauză motivul călătoriei eroului este atât de relevant
pentru scris şi îi atrage pe toţi cititorii.
Campbell descrie o călătorie a eroului de 12 paşi în 3 acte, influenţată de
şase arhetipuri majore (şi anume vestitorul, mentorul, gardianul pragului,
şarlatanul, umbra şi metamorful). Eroul nostru îşi începe călătoria în Actul 1
99
Nina Munteanu
(lumea obişnuită). Cu ajutorul vestitorului şi al mentorului, se desparte de

lumea cunoscută şi pătrunde în lumea specială în Actul 2, în care se trans-
formă în urma numeroaselor provocări cu care se confruntă. În Actul 3, se
întoarce în lumea obişnuită (care nu mai este obişnuită) cu darurile pe care le
are de oferit lumii. Darurile pot să fie reprezentate de cunoaştere, de ilumi-
nare sau de un instrument care îi conferă puteri.
Arhetipul eroului este în general omul în călătoria sa având drept
obiectiv înfrângerea obstacolelor reprezentate de frică, de slăbiciunile şi
dezamăgirile noastre. Toţi eroii caută ceva sau au o misiune, indiferent dacă
îşi dau seama de acest lucru sau nu.
• Utilizarea arhetipurilor în poveştile noastre

Lumea poveştilor şi miturilor copilăriei este populată de personaje şi
relaţii recurente. Eroi aflaţi în căutare; vestitori şi înţelepţi bătrâni, femei sau
bărbaţi, care le oferă „daruri” sau motivaţii; tovarăşi de călătorie echivoci –
gardieni ai pragurilor – care „zădărnicesc” căutările; şarlatani care încurcă
lucrurile şi răufăcători malefici, care vor pur şi simplu să-l nimicească pe
erou şi căutările lui.
Arhetipurile se referă la modele străvechi de personalitate specifice
omului. Sunt modele de personalitate sau de comportament. De exemplu,
mama este un arhetip. Arhetipurile pot fi găsite în toate formele de literatură,
fiind înrădăcinate în special în folclor.
Atribuirea unui arhetip fiecărui personaj îi permite scriitorului să
limpezească rolul personajului în cadrul poveştii. Arhetipurile reprezintă un
instrument important în limbajul universal al poveştilor, aşa cum miturile
slujesc scopul general al creării „simbolurilor care propulsează spiritul uman
înainte”, ne spune Campbell.
Christopher Vogler, autorul cărţii The Writer’s Journey, enumeră cele
şapte arhetipuri cele mai utile pentru scriitor.
 Eroul
Eroul porneşte într-o căutare şi îşi sacrifică propriile nevoi pentru binele
celorlalţi. Este un personaj pe care putem să-l identificăm cu noi înşine şi, de
obicei, este protagonistul. Eroul se transformă pe parcursul călătoriei în urma
întâlnirii sale cu alte arhetipuri.
100
 Mentorul
Mentorul este adeseori posesorul unei înţelepciuni divine şi are încredere
în erou. De multe ori, îi oferă eroului un „dar”, de obicei ceva important
pentru căutările acestuia; fie o armă pentru distrugerea unui „monstru”, fie
un „talisman” care să-l ilumineze. Un exemplu bun este în Războiul Stelelor,
când mentorul lui Luke, Obi Wan, îi dă sabia de lumină a tatălui său
(talismanul magic al lui Luke).
 Vestitorul
Vestitorii anunţă apropierea unei schimbări importante, indiferent dacă
eroului îi place sau nu (şi de obicei nu-i place). Vestitorii fac invitaţia la
aventură. Vestitorul este un catalizator care intră în poveste şi face imposibil
ca eroul să rămână în lumea obişnuită. Luând înfăţişarea unei persoane, a
unui eveniment sau a unui mesaj, vestitorii strică echilibrul şi schimbă lumea
eroului.
 Gardianul pragului
Acest arhetip păzeşte pragul de graniţă faţă de lumea obişnuită din
căutările eroului pentru împlinirea destinului său. Gardienii pragului dau sare
şi piper poveştii, impunând obstacole pe care eroul trebuie să le depăşească.
Gardienii pragului nu sunt, de obicei, principalul duşman. Pot să fie chiar
prieteni care nu cred în erou sau în misiunea lui.
 Metamorful
Metamorful conferă tensiune dramatică poveştii şi îl pune pe erou în faţa
unei enigme pe care trebuie s-o dezlege. Poate să pară ceva şi, de fapt, să fie
altceva. Conferă îndoială şi suspans poveştii şi testează capacitatea eroului
de a-şi recunoaşte calea.
 Umbra
Monstrul de sub pat, sentimentele reprimate, traumele profunde, un
sentiment de vinovăţie care otrăveşte; toate posedă energia neagră a umbrei.
Arhetipul umbrei este forţa întunecată a aspectelor neexprimate, nerealizate,
respinse, temute ale eroului, fiind reprezentate de principalul duşman sau
personaj negativ.
101
Nina Munteanu
 Tricksterul
Practic, toate piesele lui Shakespeare au un bufon sau un nebun, care
produce nu doar un intermezzo umoristic, ci este şi comentator. Aceasta
pentru că tricksterii sunt, de obicei, plini de spirit şi inteligenţi, chiar şi
atunci când par ridicoli. Operele celor mai mari comedieni pornesc de la pul-
sul culturii, oferind comentarii care sunt truisme, adeseori sub formă de sar-
casm, de divertisment.
• Alegoriile
În capitolul 4, m-am referit la utilizarea alegoriilor ca mijloc de ex-
primare a ta în calitate de autor şi ca sprijin în asigurarea continuării.
Deoarece alegoriile au atât semnificaţie literară, cât şi ilustrativă, le poţi
adopta în povestea propriei vieţi, distrându-te în timp ce afli mai multe
despre tine însuţi şi despre alţii. Alegoriile sunt o formă de călătorie a
eroului, adeseori inspirate din mituri şi poveşti cu zâne şi, în mod evident,
folosesc arhetipuri. Gândeşte-te câte alegorii interesante ai putea să scrii, cu
personaje şi o întreagă lume care să personifice gânduri, oameni şi idei din
anturajul tău. Poţi să te distrezi foarte bine, ajungând în acelaşi timp la
profunzime prin intermediul simbolurilor.
Fiecare aspect al alegoriei tale reprezintă ceva. Numele mai ales sunt
deosebit de importante şi pot adeseori să fie foarte elocvente în acest sens
(de exemplu, Sir Good the Knight – Bunul Cavaler). Numele „John”
sugerează un personaj masculin comun, „Mary” sugerează figura maternă şi
porecla „Red” sugerează pasiune sau furie. Alege-ţi numele cu grijă şi dis-
trează-te cu ele.
De exemplu, profesoara tiranică poate să devină maleficul şi
charismaticul Prinţ Sinestra în fantezia ta epică sau complicele John Shadow
în povestirea cu detectivi. Mătuşa preferată poate să fie mentorul de
încredere al eroului, Gaia, în cartea ta de aventuri. Prietenul tău „metamorf”,
pe care nu te poţi bizui şi în care nu te poţi încrede, poate să devină frus-
trantul Nick Malatesta („durere de cap” în italiană).
Dacă te interesează scrisul şi publicarea unor lucrări de ficţiune, consultă
Manualul de scriere creativă: Scriitorul de ficţiune. Îţi pune la dispoziţie
toate instrumentele elementare şi simple de învăţare pentru a face primii
paşi.
102
Referinţe
Barrington, Judith, 2002, Writing the Memoir, The Eighth Mountain Press, Portland,
OR, 187 p.
Campbell, Joseph, 1988, The Power of Myth, with Bill Moyers, MJF Books, New
York, NY, 293 p.
Eisner, Elliot W., 1998, The art of educational evaluation: a personal view, Falmer
Press. Londra.
Munteanu, Nina, 2011, Manualul de scriere creativă: Scriitorul de ficţiune, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2011, 192 p.
Plummer, Ken, 2001, Documents of Life 2: an invitation to a critical humanism,
Sage, Londra.
Schön, Donald, 1987, The Reflective Practitioner. How professionals think in action,
Temple Smith, Londra.
Vogler, Christopher, 1998, The Writer’s Journey: Mythic Structure for Writers,
2nd Edition, Michael Wiese Productions, Studio City, California, 326 p.
103
6. PĂSTREAZĂ-ŢI JURNALUL ÎN
SIGURANŢĂ
Siguranţa este un aspect important din mai multe puncte de vedere. Este
important să te simţi în siguranţă şi să fii asigurat în ceea ce priveşte scrierea
jurnalului. Aici este cuprinsă păstrarea intimităţii, autonomiei, siguranţei şi
integrităţii. Mai înseamnă să fii sigur de materialul pe care l-ai creat şi de
instrumentele pe care le foloseşti (de exemplu, computerul, carnetul).
6.1. Cum să asiguri caracterul intim al jurnalului
• Jurnalele pe hârtie
Există două moduri pentru păstrarea intimităţii. Unul este să anunţi în
mod deschis adoptarea unor măsuri de securitate în vederea ţinerii unui
jurnal şi celălalt este prin păstrarea secretului. Modul pe care îl vei folosi
determină şi măsurile pe care va trebui să le iei pentru a putea avea un jurnal
securizat, la care să nu tragă nimeni cu ochiul, care să nu fie vandalizat sau
de care să se abuzeze.
Abordarea deschisă
Să începem cu abordarea deschisă. Aceasta depinde într-adevăr de trei
lucruri: 1) genul de persoană care eşti; 2) genul de jurnal pe care vrei să-l ţii;
3) genul de relaţie pe care o ai cu comunitatea. De exemplu, te poţi hotărî să
ţii un jurnal deschis al naturii, în care să împărtăşeşti gânduri şi poezii despre
natură şi mediu; dar vrei ca jurnalul tău personal să aibă statutul de privat.
Impunerea unei politici deschise îţi permite să umbli peste tot cu jurnalul la
tine şi să nu fie nevoie să-l ascunzi, să-l camuflezi sau să minţi în privinţa
lui. Pentru că toată lumea ştie că ţii un jurnal, există deopotrivă libertatea să
scrii oriunde (deoarece îl porţi la tine în mod deschis peste tot) şi riscul de a
fi făcut public sau vandalizat oriunde. Dacă hotărăşti să ţii un jurnal deschis,
există câteva lucruri pe care s-ar putea să vrei să le faci.
 Foloseşte un jurnal care se încuie; poţi fie să porţi cheia la vedere,
la gât, ca un colier, ceea ce le va indica tuturor că jurnalul tău este încuiat şi
astfel vei descuraja încercările de comitere a unor indiscreţii, fie s-o ţii
ascunsă, în cazul unei abordări mai puţin făţişe.
 Fă-ţi un obiectiv din a scrie totul la modul acceptabil pentru public;

cu alte cuvinte, când scrii, fă-o „pentru lume” şi atunci nu va mai conta dacă
citeşte cineva.
 Pe de altă parte, poţi să scrii „codificat” sau folosind locuri şi per-
sonaje fictive în cadrul unei „poveşti”. Ţine lexiconul sau legenda separat de
jurnalul propriu-zis, astfel încât privirile indiscrete să nu poată să facă
legături.
 Nu face public faptul că ţii un jurnal; cei mai mulţi nu se vor deranja
dacă nu îl faci să pară incitant.
 Nu adopta un comportament infatuat sau excesiv de protector în
privinţa jurnalului; în caz contrar, îţi cauţi singur/ă necazuri din partea celor
mai băgăcioşi.
Abordarea secretă
Păstrarea secretului cu privire la jurnal îi va împiedica în mod cert pe
alţii să-l citească. Nu au cum să fie curioşi în privinţa unui lucru despre care
nu ştiu că există. Pe de altă parte, totul depinde de capacitatea ta de a păstra
secretul. Adeseori, chiar păstrarea secretului incită, fiind extrem de atrăgător
pentru unii oameni – pentru cine nu trebuie, în majoritatea cazurilor. Prin
urmare, păstrând secretul în privinţa jurnalului, poţi să provoci fără să vrei
interesul celor mai periculoşi oameni. Ai în vedere acest lucru când te
gândeşti să ţii un secret.
Pentru păstrarea secretului în privinţa jurnalului tău, poţi să procedezi ca
în continuare.
 Dacă îţi iei jurnalul cu tine, nu spune nimănui că există un jurnal,
zilnic sau nu. Dacă cineva îţi pune întrebări în privinţa lui, mai ales dacă este
încuiat, răspunde că e vorba de note ştiinţifice şi că nu ai avut în ce altceva
să le scrii.
 Cultivă o atitudine nonşalantă. Dacă eşti agitat sau excesiv de se-
cretos şi manifeşti o atitudine protectoare excesivă, vei atrage interesul şi cu-
riozitatea.
 Scrie într-o limbă străină sau într-un cod secret. Păstrează legenda
în siguranţă, într-un alt loc.
 Umple primele pagini cu un material anost, să spunem matematică
sau date ştiinţifice ori liste de cumpărături. Asta te va ajuta să-i induci în
eroare pe cei care ar arunca o privire întâmplătoare.
 Scrie la persoana a treia (imitând o poveste) sau scrie tot jurnalul
ca şi cum ar fi o poveste.
105
Nina Munteanu
 Deghizează-ţi jurnalul folosind o hârtie anostă (foi volante într-un

dosar) ori un carnet vechi şi jerpelit.
 Ţine-ţi jurnalul acasă şi scrie în siguranţa şi în intimitatea camerei
tale sau într-un alt loc sigur, la distanţă de privirile indiscrete. Încredinţea-
ză-ţi schiţele artistice şi mâzgălelile acestui mijloc. Ai opţiunea să foloseşti
un dispozitiv mobil (o tabletă, un iPad etc.) cu sau fără o aplicaţie de scriere
de jurnal, pentru a face consemnările pe teren şi, apoi, transferă-ţi notele în
jurnal acasă. Folosirea unui dispozitiv mobil este mai puţin ciudată, dat fiind
că majoritatea oamenilor le folosesc pentru alte forme de comunicare.
 Ia în considerare folosirea unui dispozitiv mobil cu activare vocală
sau prin cod pin, cum ar fi un notebook, un iPad etc., pe care îl poţi descărca
apoi în computerul principal, care conţine jurnalul.
 Găseşte ascunzători bune. Dă dovadă de creativitate. Ascunderea
jurnalului printre alte cărţi dă rezultate bune. Poţi să faci încă un pas, folo-
sind o supracopertă anostă a altei cărţi, în care să-ţi pui jurnalul. Un alt loc
bun este printre haine, să spunem sub lenjerie. O colegă într-ale jurnalului a
sugerat că acesta poate fi ascuns într-un coş de gunoi curat, peste el
punându-se punga cu puţine resturi. O altă ascunzătoare excelentă este între
spatele unui tablou înrămat şi perete.
 Fă un jurnal-momeală, pe care să-l laşi la vedere şi curioşii să-şi
poată băga nasul prin el. Adaugă însemnări născocite cât mai des posibil, în
care intrusul să recunoască o fantezie (călătoria ta pe Lună sau anii pe care
i-ai petrecut într-un orfelinat). Asta îi poate face să confunde ce este real cu
ce este imaginar, mai ales dacă ai spus că vrei să devii autor de ficţiune.
Scriitoarea Anais Nin a făcut acest lucru ani de-a rândul.
 O colegă blogger a sugerat că lecturarea cărţii Harriet the Spy de
Louise Fitzhugh te-ar ajuta să fii pregătit în ceea ce priveşte intenţiile unor
colegi răuvoitori.
• Jurnalele pe computer
Securitatea pe computer este ceva mai simplă decât în cazul jurnalului pe
hârtie pe care îl porţi la tine. Pe de altă parte, există mijloace prin care se poate
„pătrunde prin efracţie” şi mijloace de garantare a securităţii. Prezint în
continuare câteva ponturi.
 În mod evident, primul pont este să foloseşti un computer dedicat
cu parolă de logare şi să utilizezi o parolă pentru deschiderea fişierelor text.
Poţi să adaugi unele măsuri de securitate, dând nume inofensive folderelor şi
fişierelor (de exemplu, „English Homework 10” în loc de „Jurnalul meu”).
106
 Nu întrebuinţa laptopul sau computerul altcuiva când scrii un

jurnal. Foloseşte un singur computer dedicat acestui scop; în acest fel,
„pătrunderile frauduloase” şi scurgerile vor fi reduse la minimum.
 Descarcă 7-zip, un utilitar gratuit pentru Microsoft Word sau
Notepad şi vei putea să criptezi (codifici) documentele text/foto etc. într-un
sistem de 256 biţi AES, reprezentând o codificare de înaltă securitate.
Software-ul pentru Mac destinat scrierii de jurnale, Mémoires, foloseşte o
parolă pentru jurnal şi o criptează utilizând un cifru de standard industrial,
AES-128.
 Şterge memoria cache a căutărilor pe internet. Persoanele curioase
pot să-ţi caute memoria de navigare şi să-ţi găsească toate ascunzătorile
bune.
 Câteva ascunzători bune sunt folderele de fişiere puţin probabile,
cu nume codificate anonime (de exemplu, folderul iTunes, folderele movie-
making) sau o memorie portabilă.
6.2. Ţinerea jurnalului

– şi a informaţiilor personale – cu tact
În afara riscurilor la adresa integrităţii jurnalului reprezentate de
spărgătorii de jurnale, vandali, distrugători şi în general de răufăcători, există
şi alte moduri în care îţi poţi pierde materialul sau în care jurnalul îţi poate fi
distrus neintenţionat. Indiferent dacă ţii un jurnal folosind un carnet din
hârtie sau un laptop acasă, sunt câteva lucruri pe care le poţi face pentru
garantarea siguranţei preţiosului tău material. Iată câteva ponturi pentru toate
cele trei genuri.
 Păstrează-ţi jurnalul într-un loc unde să nu poată fi distrus. Poate
vei dori chiar să-l copiezi într-un birou de copiere şi să asiguri copia într-o
casă de bani sau într-o casetă de valori etc.
 Fă-ţi copii de siguranţă (foloseşte o memorie flash sau orice alt
dispozitiv de stocare) şi păstrează-le în altă parte decât computerul, într-un
loc sigur, unde nu ajunge căldura sau umezeala. Înnoieşte copia de siguranţă
ori de câte ori consideri necesar. Reperul constă în întrebarea: cât de mult
sunt dispusă să pierd?
 Cumpără şi foloseşte un sistem de operare de încredere pe com-
puter, mai ales dacă navighezi mult pe internet. Ce trebuie să cauţi este un
program serios antivirus şi antispyware şi un firewall beton armat. Unele
107
Nina Munteanu
dintre cele mai bune programe de securitate antivirus sunt: Symantec Norton
360; Kaspersky Internet Security; ESET NOD32; Avast!; McAfee şi
BitDefender.
 Utilizează un program de securitate care se actualizează automat.
 Tratează-ţi informaţiile personale ca şi cum ar fi bani lichizi.
 Securizează-ţi reţeaua wireless (foloseşte criptarea reţelei wireless
şi a routerului).
 Protejează-ţi parolele şi nu le împărtăşi nimănui.
• Protejarea parolelor
Câteva ponturi te ajută să creezi parole puternice şi să le păstrezi în

siguranţă.
 O parolă, cu cât este mai lungă, cu atât este mai greu de spart.
Foloseşte cel puţin 10 caractere; pentru cei mai mulţi utilizatori privaţi, 12
este ideal.
 Amestecă litere, cifre şi caractere speciale. Încearcă să fii impre-
vizibil – nu-ţi folosi numele, data naşterii şi nici cuvinte comune.
 Nu întrebuinţa aceeaşi parolă pentru mai multe conturi. Dacă ţi-e
furată, poţi fi compromis/compromisă din multe puncte de vedere şi parola
poate să fie folosită pentru preluarea controlului şi asupra celorlalte conturi.
 Nu împărtăşi parolele la telefon, prin mesaje text şi prin e-mail.
Nimeni n-ar trebui să-ţi ceară parola. Dacă se întâmplă, asemenea persoane
urmăresc să te înşele.
 Păstrează-ţi parolele într-un loc sigur, ferite de ochii lumii.
6.3. Jurnalul online şi socializarea
• Blogging & socializare

Cum să-ţi controlezi intimitatea
Dacă îţi face plăcere să ţii un jurnal online, dar nu eşti gata încă să-ţi
expui gândurile cele mai personale în faţa lumii, foloseşte un program care
îţi permite să treci pe un mod privat. Cele mai multe site-uri de socializare de în-
credere şi programe de ţinere a jurnalelor online asigură diverse niveluri de in-
timitate. Penzu este un exemplu. Penzu este un serviciu gratuit, web, cu o
108
interfaţă uşor de utilizat. Nu faci decât să te înregistrezi pentru a avea un

cont gratuit, să apeşi butonul New Entry şi să începi să tastezi. Poţi se
asemenea să încarci fotografii în însemnările tale, din computerul tău sau de
pe un cont Flickr. Penzu combină o platformă de blogging foarte interesantă
cu particularităţi solide de intimitate, asigurând un control fin al persoanelor
care îţi văd materialele scrise. Particularităţile de intimitate îţi permit să-ţi
blochezi postările individuale sau toate însemnările, în funcţie de preferinţe.
Pe de altă parte, poţi să transmiţi o însemnare printr-un e-mail anonim sau
prin intermediul identităţii Penzu.
Ce să împărtăşeşti şi ce să nu împărtăşeşti
Cele mai multe site-uri de socializare, platforme de blogging şi site-uri
pentru jurnale online, cum ar fi Penzu menţionat anterior, pun la dispoziţie
diverse niveluri de intimitate, pe care le poţi selecta în funcţie de necesităţi.
Acestea fiind spuse, continuă să existe cazuri de abuzuri şi scurgeri. Niciun
site de internet nu este sută la sută sigur. O recomandare: nu publica pe
internet nimic din ce nu vrei să împărtăşeşti lumii.
Cum rămâne cu cei care îţi „fură” lucrările originale? Părerea mea
despre acest lucru este că internetul este cât se poate de public. Este un
forum deschis de informaţii, date, schimburi şi sharing. Cam ca şi cum ai sta
în Piaţa San Marco împreună cu alţi foarte numeroşi oameni, privind, auzind,
mirosind, atingând. Va fi greu să-i împiedici pe alţii să-ţi fure lucrurile per-
sonale şi, la rândul lor, să le împărtăşească altora. Cea mai bună soluţie este
să-ţi schimbi atitudinea şi să accepţi faptul ca pe un compliment suprem.
Când ceva de-al tău devine „viral” înseamnă o publicitate enormă pentru
tine. Un lucru pe care îl poţi face şi pe care majoritatea colegilor bloggeri îl
respectă este să ceri să fii citat. În acest fel, cel puţin te alegi cu recunoaşte-
rea meritului de a fi creatorul. De fapt, exact asta face internetul cel mai
bine: ÎMPĂRTĂŞEŞTE.
Moderarea comentariilor pe blogul personal

Poţi să controlezi comentariile care vin pe blogul tău şi îţi recomand cu
toată căldura s-o faci. Este suficient să activezi moderatorul ca să te lase să
verifici comentariile înainte să le lase să fie afişate. Majoritatea platformelor
de blog au, de asemenea, o cheie (de exemplu, Captcha) care dă garanţia că
toate comentariile sunt făcute de oameni şi spamurile sunt reduse la mini-
mum. Dacă îţi preţuieşti blogul pentru conţinut şi stil, moderarea comentari-
ilor primite este o proprietate extraordinară. Îţi permite să „zapezi” remarcile
109
Nina Munteanu
inadecvate care folosesc un limbaj necorespunzător sau insultător, ce ar

arunca o umbră pe frumosul tău blog. Aceste comentarii nu vor vedea
niciodată lumina zilei şi niciun cititor nu va veni în contact cu ele. Nu este
vorba de trişat. Pur şi simplu, se garantează bunele maniere şi păstrarea
curată a blogului. Nimic nu poate să incite mai bine la comentarii necores-
punzătoare decât primul dintre ele. Nu lăsa calea deschisă trolilor.
110
Bibliografie
Algren, Nelson, 1958-1988, în Plimpton, George (ed.), Writers at Work, (8 volume),

Secker & Warburg, Londra, Marea Britanie.
Baikie, Karen & Kay Wilhelm, 2005, „Emotional and physical health benefits of
expressive writing”, în Advances in Psychiatric Treatment 11, pp. 338-346.
Barrington, Judith, 2002, Writing the Memoir, The Eight Mountain Press, Portland,
Oregon, 187 p.
Berry, Wendell, 1990, What are People For?, North Point Press, San Francisco, CA.
Byrne, Rhonda, 2012, The Magic, Atria Books, New York, NY.
Cameron, Julia, 1992, The Artist’s Way, Penguin Putnam Inc., New York, NY,
222 p.
Campbell, Joseph, 1988, The Power of Myth, with Bill Moyers, MJF Books, New
York, NY, 293 p.
Champagne, Rosaria, 1996, The Politics of Survivorship, New York University
Press, New York, NY.
Chandler, Daniel, 1987, „Are We Ready for Word-Processors?” în English in
Australia 79, pp. 11-17.
Chandler, Daniel, 1992, The Phenomenology of Writing by Hand, în Intelligent
Tutoring Media 3(2/3), pp. 65-74.
Transforms Our Lives, Beacon Press, Boston, 226 p.
Eisner, Elliot W., 1998, The art of educational evaluation: a personal view, Falmer
Press, Londra.
Goldberg, Natalie, 2005, Writing Down the Bones: Freeing the Writer Within,
Shambhala Publications, Boston, MS, 171 p.
Publishers, Londra, England, 176 p.
Holzer, Burghild Nina, 1994, A Walk Between Heaven & Earth: a personal journey
of writing and the creative process, Three Rivers Press, 144 p.
Jetten, J. şi colab., 2009, „The Social Cure?” în Scientific American Mind, sept.-oct.
Klug, Ron, 2002, How to Keep a Spiritual Journal: a guide to journal keeping for
inner growth and personal discovery, Augsburg, Minneapolis, ediţia a 4-a.
Lapworth, Katherine, 2011, The Writer’s Guide to Good Style. A Teach Yourself
Book, Hodder Education, Londra, Marea Britanie.
Moon, Jennifer, 1999, “Learning Journals: A handbook for academics, students and
professional development”, Kogan Page, Londra.
Munteanu, Nina, 2011, Manualul de scriere creativă: Scriitorul de ficţiune, Editura
Paralela 45, Piteşti, 2011, 192 p.
Nina Munteanu
Munteanu, Nina, 2009, „You’re Less Likely to Get Sick if You Actively Socialize”
în The Alien Next Door: http://sfgirl-thealiennextdoor.blogspot.ca/2009/11/
youre-less-likely-to-get-sick-if-you.html
Munteanu, Nina, 2010, „To Facebook or Not to Facebook: What’s the Right Social
Network For You?” în The Alien Next Door.
http://sfgirl-thealiennextdoor.blogspot.ca/2010/02/to-facebook-or-not-to-facebook-
whats.html
Munteanu, Nina, 2010, The Writer’s Toolkit, DVD set, Starfire World Syndicate,
Louisville, KY.
O’Brien, Tim, 1990, The Things They Carried, Houghton Mifflin, New York, NY.
Event: Toward an Understanding of Inhibition and Disease” în Journal of
Pennebaker, James. W., 1990, Opening Up: The Healing Power of Confiding in
Others, Morrow, New York, NY.
Event: Toward an Understanding of Inhibition and Disease” în Journal of
Plummer, Ken, 2001, Documents of Life 2: an invitation to a critical humanism,
Sage, Londra.
Schön, Donald, 1987, The Reflective Practitioner. How professionals think in action,
Temple Smith, Londra.
Selfe, Cynthia, 1985, The Electronic Pen: Computers and the Composing Process.
In: Collins, James & Elizabeth A. Sommers (eds), Writing On-line: Using
Computers in the Teaching of Writing. Upper Montclair, N.J. Boynton/Cook.
Senn, Linda C., 2001, The Many Faces of Journaling: Topics & Techniques for
Personal Journal Writing, Pen Central Press, St. Louis, MO.
Ueland, Brenda, 2007, If You Want to Write: a Book about Art, Independence and
Spirit, Graywolf Press.
Vogler, Christopher, 1998, The Writer’s Journey: Mythic Structure for Writers.
2nd Edition, Michael Wiese Productions, Studio City, California, 326 p.
Wahlstrom, Ralph L., 2006, The Tao of Writing, Adams Media, Avon,
Massachusetts, 210 p.
Willliamson, Marianne, 1996, A Return to Love: Reflections on the Principles of
A Course in Miracle, Harper Paperbacks, 336 p.
112
Cuprins
1. Introducere .................................................................................................. 5
2. Înainte să începi… Lucruri pe care ar trebui să le hotărăşti...................... 17
3. Cum să începi ........................................................................................... 50
4. Cum să continui ........................................................................................ 69
5. Cum să profiţi la maximum de jurnal ....................................................... 93
6. Păstrează-ţi jurnalul în siguranţă............................................................. 104

Limbă

Scriitorul de Jurnal - Nina Munteanu

Încărcat de

Informații document

Descriere:

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scriitorul de Jurnal - Nina Munteanu

Încărcat de

Descriere:

Drepturi de autor:

Formate disponibile

colecţia

Redactor: Aurelia Năstase

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

I. Chircea, Bogdan (trad.)

COMENZI – CARTEA PRIN POŞTĂ

Tiparul executat la Graficprint

Copyright  Editura Paralela 45, 2012, pentru prezenta traducere

traducere din limba engleză

Cuvintele sunt o formă de acţiune

1.1. Ce este un jurnal?

memorabile şi note, o colecţie de informaţii digitale pe un computer, CD sau

frumoasă, momentele dinainte să mă culc, când mă opresc pur şi simplu şi

1.2. De ce să scrii un jurnal?

Autoarea Louise DeSalvo mi-a împărtăşit o poveste interesantă despre

1.3. Eşti povestitor…

Scrisul înseamnă forţă. Scrisul înseamnă mişcare. Scrisul înseamnă

fericită. Cunoaşterea jurnalului ei îi va ajuta pe alţii să-şi dea seama de pro-

• Povestea… şi visul meu

făcut un ocol destul de mare, dar am dobândit o serie de instrumente pe

1.4. Ce arată cercetările în privinţa scrierii

Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt nici pe mine şi nici pe colegii mei într-ale

• Beneficiile pe termen lung ale scrierii expresive

Sănătate Sociale şi comportamentale

DeSalvo ne împărtăşeşte un lucru pe care i l-a mărturisit o prietenă: „De

• Afecţiuni medicale care se ameliorează ca urmare a scrierii

Funcţionarea plămânilor în cazurile de ASTM

1.5. Scrierea expresivă ca artă

Arta poate să îmbrace multe forme într-un jurnal. Te poţi exprima în

1.6. Ţinerea unui jurnal

• Să ne amintim ce s-a petrecut cu adevărat

şi sentimentele pe măsură ce ţi se întâmplă diverse evenimente, posezi o

mintea mi se limpezeşte şi mă eliberează ca să pot continua să observ şi să

2.1. Alege mijlocul

Înainte să începi, este important să hotărăşti câteva lucruri. Dacă te pre-

2.2. Jurnalele pe hârtie

Jurnalele obişnuite pe hârtie includ carnetele legate în diverse stiluri,

• De ce este bine să-ţi scrii jurnalul de mână

Potrivit doctorului Daniel Chandler (1987, 1992), când scrii de mână,

• Dezavantajele jurnalelor pe hârtie

după ce ai făcut un număr de însemnări. Dosarele cu foi volante pot fi reor-

2.3. Jurnalele pe computer

Un jurnal pe computer poate să fie şi portabil. Laptopurile mici, note-

Programele de ţinere a unui jurnal includ majoritatea versiunilor pentru

Programul „My Journal” produs de Boise Software este un pachet de

Programul „The Journal” al companiei DavidRM Software rulează pe

Windows, cum ar fi „Virtual PC” ori (pentru IntelMacs) „Parallels”. „The

„Life Journal” de la Chronicles Software Company este un program

• Dezavantajele jurnalelor pe computer

Jurnalele pe computer nu sunt chiar atât de intime sau de senzuale ca

2.4. Dispozitivele mobile

pe toate dispozitivele iDevices şi cuprinde 10 coperte atractive din care poţi

2.5. Alege tipul de jurnal

Când ţii un jurnal dispui de o mulţime de opţiuni. Jurnalul poate să fie o

 Jurnalul general/personal (zilnic)

dialog cu tine însuţi şi un dialog cu celălalt (mediul tău)… Scrierea unui

 Jurnalul de artă ca exprimare cotidiană

bucurie. Este un memento motivant al lucrurilor pentru care trăieşti. Trecerea

 Jurnalul de călătorie sau de vacanţă

 Jurnalul de evenimente/de interes personal

foarte mult o celebritate, să spunem un actor sau un spectacol şi ai dori să

Search *½ ** ½ ½ ½