MĂNĂSTIREA CIOLANU

Mănăstirea Ciolanu este localizată la aproximativ 25 km de

Monteoru,pe drumul local direct prin Vernești ,la aproximativ 45 km daca se
ocolește pe șoseaua principală prin Buzău ,ea fiind situată in vestul Buzăului
.Ca reper pe hărți se poate lua localitatea Măgura ,mănăstirea fiind ampasată în
imediata vecinătate a Taberei de Sculptură de la Măgura . Într-o zonă împădurită
,de deal,pe teritoriu comunei Tisău ,în apropiere de Ciolanu găsindu-se și alte
câteva așezăminte monahale: Schitul Cetățuia la 1,5 km ,Schitul Nifon la 5km și
Mănăstirea Barbu la 9 km .Pe locul actualei mănăstiri, au existat, cu
siguranță,sălașe de călugări pustnici ,probabil chiar un schit sihăstresc pe Dealul
Ciolanu ,în secolele XIV-XV,asta arată săpăturile care au fost făcute pentru
fundațiile bisericii ,,Sfântul Mare Mucenic Gheorghe,, ale chiliilor și zidurilor
înconjurătoare ,astăzi ,dispărute, și ridicarea în secolul al-XVI-lea ,a Mănăstirii
Ciolanu ,au scos la iveală osăminte străvechi ale cuvioșilor pustnici care au
viețuit și s-au rugat în acest loc și în împrejurimile lui cu mult înainte de zidirea
mănăstirii.

Această mănăstire este singura dintre așezările monahale aflate in județul

Buzău atestată documentar încă din secolul al-XVI-lea.Are două biserici ,situate
la o distanță de 100 metri între ele.
Aici există și un muzeu unde pot fi admirate icoane,unele pictate de Gheorghe
Tattarescu prin anul 1886,obiecte de cult și veșminte religioase.

Tradiția spune că Mănăstirea Ciolanu a fost ctitorită de doamna Neaga ,soția

domnitorului Țării Românești ,Mihnea al-II-lea .Istoricul Constantin C.
Giurescu spune că mănăstirea datează din timpul lui Alexandru al-II-lea Mircea
,dar nu menționează și sursa de unde a luat această informație.Dacă un prim
lăcaș a fost ctitorit de voievodul muntean Alexandru al-II-lea Mircea,înseamnă
că biserica din zid ctitorită de domnița Neaga ,cu hramul ,,Sfântul Mare
Mucenic Gheorghe ,, existentă și astăzi ,datează din perioada când domnița
Neaga se casătorește cu Mihnea al-II-lea ,și devine doamnă a Țării Românești
.Tot domnișei Neaga i se atribuie și ctitoria Mănăstirii Cislău , Aninoasa ,a
schitului Tisău ,Lapoș,Buda și altele.

Doamna Țării Românești ,Neaga, era fiica unui mare boier din acest ținut
,ckucerul Vlaicu ,ai cărui urmași colaterali au alcătuit ,începând cu secolul al-
XVII-lea ,familia boierilor Tătăranu ,având descendenți și în prezent.

Din alte izvoare reiese drept ctitor ,la anul 1568,un oarecare boier Dumitru
Ciolanu și soția lui, Maria , din Transilvania ,ar fi ctitorit schitul ,,Sfântul
GHeorghe ,, de la Ciolanu .În anul 1625 , Ghinea , nepotul lui Ciolanu și
Dragomir ,fiul diaconului Stănislav ,și alte rudenii ,au furat drepturile de ctitor
,au închinat Schitul Ciolanu către Mănăstirea Dusikon din Rumelia ,care se aflș
în nordul Greciei de astăzi ,această situație va fi pânș în anul 1813 ,când starețul
Paisie a scos așezământul monahal de sub stăpânirea grecilor.După această
perioadă ,schitul Ciolanu decade și material și duhovnicesc ,monahii părăsesc
lăcașul,mănăstirea rămâne pustie .

Cele mai vechi mențiuni despre mănăstirea Ciolanu sunt documente din 15
ianuarie 1600,1617 și 1618, în toate trei fiind pomenit numele egumenului de
atunci ,ieromonahul Vasile.

Biserica din deal este mai veche și mult mai interesantă,intrarea sobra și
impozantă,căsuțele care formează incinta în miniatură formeză un tot unitar.În
anul 1589 în timpul unei invazii ,Domnița Negrea ,împreună cu cei cinci copii ai
săi ,s-a refugiat în vatra acestei sihăstrii .Unul dintre copii a murit și probabil ale
lui sunt osemintele gasite ,după multă vreme ,îngropate în dreapta bisericii .

La 25 aprilie 1828 ,s-a sfințit biserica mare ,cu hramul ,,Sfinții Apostoli
Petru și Pavel,, de episcopul Chesarie al Buzăului ,în vremea aceia ,mitropolit al
Țării Românești era Grigorie Dascălu ,canonizat în anul 2006, iar domnitor
Grigorie Ghica Voievod .Biserica a fost serios afectată de incendiul din anul
1855 ,după care au urmat ample lucrări de refacere ,începute sub episcopul
Filotei al Buzăului și terminând în timpul arhimandritului Ghenadie Țeposu
,reconstruindu-se atunci ,odată cu biserica ,clopotnița ,trapeza,arhondaricul
,casele arhierești și o parte dintre chilii.De atunci și până în 1959 ,obștea de aici
a numărat între 80 și 100 de viețuitori.Printre aceștia au fost: Varlaam
Protosinghelul ,marele compozitor de muzică psaltică , Gherontie Schimonahul
,cel care a cules nenumărate manuscrise cu texte patristice ,a tradus texte
filocalice ,printre care ,,Introducerile,, Sfântului Vasile de la Poiana Mărului
,apoi părintele Dometie Manolache ,cel care prin râvna lui a reânviat
Mănăstirea Ramet din Ardeal.Tot printre acești vițuitori trebuie să-l menționăm
și pe arhimandritul Neofil Smărăndoiul ,cel care a păstorit mănăstirea timp de
aproape 30 de ani și care aconstruit corpuri de chilii ,a organizat muzeul și altele
.

Pictura ,făcută în 1828 de către Nicolae Teodorescu Pitaru,a fost refăcută tot
de către acesta în 1862.Pictura interioară a fost restaurată în 1934 ,de pictorul
buzoian Nicolae Șolescu.Încă din 1884 ,pictorul Gheorghe Tattarescu ,unenicul
lui Nicolae Teodorescu ,a realizat pe catapeteasma bisericii mari, renumite
icoane ale Mântuitorului Iisus Hristos , Maicii Domnului și Sfântului Ioan
Botezătorul .Aceste icoane , adevărate capodopere de artă bisericească ,sunt și
astăzi trei dintre elementele emblematice ale Mănăstirii Ciolanu.Pictura
interioară a bisericii a fost restaurată ,în întregime ,în anii 1983-1984
.Mănăstirea adăpostește și multe icoane realizate de Tattarescu , și singura
icoană bizantină a mănăstirii ,pictata la Athos , care îl înfățișează pe Sfântul
Gheorghe , și o copie din 1925 , a icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la
Dălhăuți .

Din Grecia ,in jurul anului 1830,au fost aduse la Ciolanu moaștele mai
multor finți ,care se afla într-o raclă ,în biserica mare .Biserica se bucură de
ocotirea Sfintelor Moaște ale Sfinților : Gheorghe , Mercurie , Pantelimon ,
Haralambie , Trifon , Eftimie , Ignatie , Acachie , Neofil , Parascheva.

AIci își petrecea timpul și marele patrolog I.G. COman,care pe timpul verii își
petrecea timpul studiind cu ucenicii săi .

Lângă mănăstire ,pe terenurile acesteia ,a funcționat în ultimile decenii ale

secolului XX , tabăra de sculptură de la Măgura.

În Mănăstirea Ciolanu , au fost tunși în monahism ierarhi , precum :

Firmilian Marin , mitropolitul Olteniei ,Eftimie Luca al Romanului și Casian
Crciun al Dunării de Jos , s-au remarcat monahi distinși : arhimandritul Iosafat
Snagoveanu , protosinghelul Varlaam Barancescu , ierodiaconul Iptie Petrescu
,arhimandritul Ghelasie Ionescu , arhimandritul Dometie Manolache ,
protosinghelul Evghenie Dascaliuc.

În Mănăstirea Ciolanu ,a funcționat Seminarul Teologic Liceal Ortodox

Monahal ,, Sfântul Grigorie Palama,,. Tot în aceasta mănăstire ,se află o
colecție de artă veche bisericească ,exponatele datând din secolele XVIII-
XIX ,și anume : icoane , cărți bisericești , obiecte de cult , mitre și cârje
arhierești , engolpioane , cruci , paftale călugărești, crucifixe , portrete ale
unor episcopi și stareți.Colecția muzeală se găsește în fosta trapeză a
mănăstirii , pictată în 1858, de către monahul Elisei.

Biblioteca Mănăstirii Ciolanu posedă un fond de carte veche

românească și alte lucrări ,56 manuscrise filocalice-teologice , 21 de
manuscrise de muzică psaltică ,49 de volume în grecește , 84 în franceză ,
4 în ebraică , 16 în slavo-rusă și 3 volume din colecția ,, Migne,, . Aici în
mănăstire ,în 1888 ,arhiereul Gherasim Timuș-Piteșteanul , preotul dr.
Alexandru Mironescu și profesorul universitar C. Erbiceanu au găsit
primul exemplar ,cunoscut atunci ,din Tetraevanghelul lui Coresi, tipșrit
la Târgoviște , în 1560-1561 ,provenit de la Schitul Ungurei-Măgura, aflat
azi în Biblioteca Academiei Române.

Turiști care decid să viziteze Mănăstirea Ciolanu , mai ales în preajma

sărbătorilor pascale , au posibilitatea să viziteze schitul de maici de la
Cetățuia sau unica tabără de sculptură în aer liber din România , care se
află peste drum de mănăstire , într-o poiană înconjurată de păduri
seculare. Aici , 16 artiști români au avut prilejul , an de an , să sculpteze
liber în piatră de Măgura , lucrările lor ,unele înalte de trei metri ,au rămas
în poiană , alcătuind un peisaj rar întâlnit.