Qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty

uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd
fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx
cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
Particularităţile pieţei în
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
marketingul educaţional
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbn
mqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwert
yuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopas
 Marketingul social caracteristic domeniilor nelucrative sau sectoarelor “ necomerciale” ,
care nu presupun comercializare şi profit, altfel spus activităţi non-profit; a apărut în deceniul al 8-lea
prin prelungirea marketingului în domeniile extraeconomice şi cuprinde tot ceea ce se află dincolo de
sfera economică.

Introducerea acestui concept în circuitul de idei aparţine lui Ph. Kotler şi G. Zaltman, care au
avut (mai ales Kotler) o contribuţie esenţială la delimitarea sferei, evidenţierea particularităţilor acestui
domeniu al marketingului şi definirea prin “ elaborarea, punerea în aplicare şi controlul programelor,
urmărind creşterea adeziunii la o idee, la o cauză sau la un comportament social, în cadrul unuia sau
mai multor grupuri vizate.

Marketingul social utilizează segmentarea pieţii, studii de piaţă, punerea în valoare a

conceptelor de comunicaţie, facilităţi, stimuli, teoria schimburilor, pentru a obţine maximum de reacţie
din partea grupurilor vizate.

Marketingul social are o sferă eterogenă, deoarece vizează domenii foarte diferite reprezentate
de instituţii publice (organisme guvernamentale) sau private (organizaţii particulare) de: învăţământ,
cultură, artă, sport, religie, sănătate publică, timp liber, politică (cea mai importantă componentă fiind
cea denumită marketing electoral), ecologie etc., sau organizaţii caritabile care implică dezvoltarea
unor programe destinate susţinerii şi impunerii unor cauze sau idei sociale cum ar fi: donaţii pentru
persoane defavorizate (filantropie), lupta împotriva poluării, alcoolismului, discriminării etc, cauze
susţinute în general de organizaţii neguvernamentale (O.N.G.) umanitare, civice, ecologice, de apărare
a drepturilor omului ş.a.

Importanţa pe care asemenea domenii ale activităţii umane o au în societatea modernă, a

condus la diversificarea şi specializarea marketingului în funcţie de condiţiile specifice ale fiecărui
domeniu, de experienţa acumulată şi de propriile probleme ce trebuie rezolvate pentru dezvoltarea lui
firească.

Aceasta s-a concretizat în diferenţierea obiectivelor, a metodelor şi tehnicilor de investigare şi acţiune,

pe piaţă. Ca urmare s-au impus deja: ecomarketingul, marketingul educaţional, al sănătăţii publice,
electoral, cultural, sportiv, rutier etc.

Orice organizaţie non-profit trebuie să-şi delimiteze clar scopurile de acţiune pe de-o parte,
ceea ce-i oferă posibilitatea stabilirii obiectivelor specifice, măsurabile pentru organizaţie şi pe de altă
parte scopurile de imagine prin care ea se face cunoscută de către public, mass media, beneficiari.

Obiectivul esenţial al marketingului non-profit îl constituie rezolvarea sau alinarea nevoii

clienţilor, care sunt utilizaţi ca justificare pentru obţinerea de resurse, acestea reprezentând raţiunea de
a fi a organizaţiilor non-profit.
 Întrucât, succesul activităţilor din aceste organizaţii nu se poate aprecia prin profitul obţinut,
rolul marketingului constă în evidenţierea acelor caracteristici, proprietăţi, calităţi, care sunt
reprezentative pentru organizaţie, a cărei activitate trebuie orientată spre client (beneficiar), pentru că,
au şanse de supravieţuire în competiţia pentru donaţii şi burse, numai acelea care satisfac cerinţele
clienţilor. Ca urmare, marketingul non-profit devine tot mai sofisticat, mai complex, întrucât fiecare
segment de piaţă trebuie abordat în termeni specifici.

Experienţa a demonstrat, că pe termen lung au avut succes doar organizaţiile care au adoptat
deciziile în funcţie de dorinţele şi necesităţile clienţilor.

Marketingul educaţional reprezintă o nouă concepţie cu privire la desfăşurarea

activităţilor educaţionale, ca expresie a prospectării şi perfecţionării mijloacelor prin care învăţământul
poate utiliza posibilităţile sale de integrare şi influenţare a societăţii.

În acest domeniu, piaţa este reprezentată de nevoia manifestă sau latentă a elevilor şi
studenţilor, familiei şi societăţii, de educare a tineretului concomitent cu înzestrarea lui cu deprinderi şi
cunoştinţe utile societăţii moderne.

În desfăşurarea relaţiilor de piaţă sunt implicaţi patru agenţi de mediu: unitatea de învăţământ,
întreprinderea beneficiară de forţa de muncă, posesorii de forţă de muncă şi statul.

Unitatea de învăţământ întreţine relaţii cu două categorii de clienţi: agenţii economici care sunt
beneficiarii forţei de muncă calificată şi elevii şi studenţii ce se pregătesc pentru o profesie.

Particularităţi apar şi în fundamentarea politicii de marketing. Astfel pentru învăţământul

general, Ministerul Educaţiei Naţionale elaborează strategiile, iar în învăţământul superior ea trebuie
formulată la nivelul instituţiei.

Desigur, cele mai importante caracteristici apar în politica de marketing, atât în stabilirea obiectivelor,
în elaborarea strategiilor, cât şi mai ales în domeniul mixului de marketing. Politica de marketing
educaţional se particularizează “ prin modul specific de fundamentare, care presupune corelarea
tehnicilor de micromarketing cu cele de macromarketing şi participarea diferitelor niveluri decizionale
în formularea şi execuţia lor. Deasemenea apar o serie de specificităţi şi în ceea ce priveşte produsul,
preţul, distribuţia şi promovarea activităţilor educaţionale.

Marketingul educaţional are ca obiectiv elaborarea şi aplicarea strategiilor şi programelor de

instrucţie şi educaţie prin evaluarea corectă şi reproiectarea în permanenţă în vederea corelării formării
tinerei generaţii cu interesele generale ale sociatăţii, cu dezvoltarea personalităţii umane.

Acest obiectiv se înfăptuieşte prin intermediul funcţiilor sale esenţiale: prospectarea cerinţelor
sociale, investigarea aspiraţiilor şi opţiunilor individuale, creşterea adaptabilităţii învăţământului la
cerinţele societăţii, satisfacerea aspiraţiilor individuale şi educaţionale, evaluarea continuă a sistemului
de învăţământ, care asigură organizarea eficientă a satisfacerii cererii pe baza descoperirii nevoilor şi a
decalării dinamicii acestora.

Instituţiile educaţionale au nevoie de resurse pentru a putea să ofere servicii altora. Şcolile, liceele, ca şi
universităţile depind de banii de la bugetul statului, de taxele de şcolarizare, de donaţii şi granturi ca suport financiar, de
elevi şi de alţi clienţi, ca beneficiari ai serviciilor educaţionale. Fără abilitatea de a atrage elevi, profesori, specialişti,
facilitaţi, echipamente, şcolile vor înceta să mai existe. Obţinerea resurselor se face prin schimb. Instituţiile
educaţionale oferă cursuri, programe educaţionale, pregătire pentru cariera şi alte servicii pe piaţa educaţiei. în schimb, ele
primesc resursele necesare: taxe şcolare, donaţii, timp, energie, bani de la bugetul statului. Conceptul de schimb este
central în marketing.

O instituţie cu orientare de marketing se concentrează pe cunoaşterea şi satisfacerea nevoilor beneficiarilor săi.

Aceste instituţii recunosc că serviciile şi programele bune, eficiente sunt mijloace de a satisface mai bine piata-tinta. Fără
a-şi satisface piata-tinta, instituţiile se vor trezi în derivă şi vor fi uitate. Satisfacerea nevoilor pieţei nu înseamnă că
instituţia îşi va neglija misiunea şi competentele sale distincte pentru a oferi doar programele educaţionale care
sunt la modă la un moment dat. Mai degrabă, instituţiile vor căuta consumatori de educaţie care să fie interesaţi de
oferta actuală şi apoi vor adapta această ofertă pentru a o face cât mai atractivă.
În afară de aceasta viziune, oarecum îngusta, mai exista şi aceea a orientării către un marketing social. Orientarea
către marketingul social înseamnă casarcina instituţiei este să determine nevoile, dorinţele şi interesele consumatorilor
de educaţie şi să se adapteze pentru a oferi programe care să menţină sau să îmbunătăţească bunăstarea şi
satisfacerea intereselor pe termen lung ale consumatorilor de educaţie şi ale societăţi.

Instituţiile care înţeleg şi aplică principiile marketingului îşi ating adesea mai eficient obiectivele. Ele
trebuie să atragă resurse, să-şi motiveze angajaţii şi să atragă consumatorii de educaţie. Marketingul
este ştiinţa aplicată cea mai preocupată de eficienţă şi eficacitatea schimburilor şi este aplicabilă la fel
de bine şi pentru instituţii educaţionale, nu numai pentru firme.

Marketingul aduce, în principal, patru mari beneficii:

. Un succes mai mare în îndeplinirea misiunii instituţiei. Marketingul oferă instrumentele pentru a compara ceea
ce instituţia face actualmente cu misiunea şi obiectivele stabilite. Analize atente, detaliate sunt bază pentru
programe care să se adreseze problemelor reale Marketingul contribuie la identificarea problemelor şi la
planificarea răspunsurilor care să ajute instituţia în îndeplinirea misiunii sale.
. Creşte satisfacţia publicului şi a pieţei servite. Dacă instituţia eşuează în dezvoltarea de programe satisfăcătoare
pentru nevoile elevilor, donatorilor, finanţatorilor şi altor persoane implicate, impresiile negative şi reducerea
intrărilor de fonduri vor avea efecte negative. Instituţiile care sunt insensibile la nevoile pieţei se confrunta cu mai
multă apatie şi cu o moralitate mai scăzută. Pentru astfel de instituţii este dificilă atragerea de noi studenţi şi
noi resurse financiare.
 . Imbunătăţeşte atragerea resurselor de pe piaţă. în încercarea de a-şi satisface clienţii, instituţiile
trebuie să atragă resurse variate, incluzând angajaţi, donatori, finanţatori, alţi susţinători. Iar nivelul de
atragere a acestor resurse este direct proporţional cu satisfacţia oferită în schimb.

. Creşterea eficienţei acţiunii pe piaţă. Marketingul accentuează rolul managementului şi coordonării

dezvoltării programelor, formarii preţurilor, comunicaţiilor şi distribuţiei. Multe instituţii iau decizii fără a lua
în considerare legăturile cu piaţa, de aici rezultând costuri mai mari pentru acelaşi rezultat. Ba chiar se obţine
o îndepărtare a multora dintre cei care trebuiau atraşi. Având în vedere că puţine instituţii educaţionale îşi pot
permite risipirea resurselor, ele trebuie să atingă un nivel ridicat de eficacitate în relaţiile lor
cu piaţa.

Evoluţia marketingului în organizaţiile educaţionale

Marketingul în şcolile romaneşti pare să fie o noutate. Ce-i drept, în afara universităţilor şi şcolilor
particulare,/celelalte organizaţii educaţionale nu cunosc binefacerile acestei abordări. Poate şi pentru că o
concurentă reală în acest domeniu nu se conturează, după cum nu se întâlneşte nici orientarea spre
client. Oricum, scoala începe să sufere din cauza lipsei clienţilor şi lipsei serviciilor educaţionale diversificate.
Acestea poate ar aduce şi ceva bani în perspectivă.
Cum putem folosi marketingul în acest scop? Cum analizăm piaţa şi cum ne construim un plan de
marketing? La ce ne folosesc toate acestea?

Atragerea elevilor a constituit, pentru marketingul practicat în şcolile din ţările dezvoltate, obiectivul
central pentru mult timp. Acum, marketingul este util mai ales pentru atragerea resurselor financiare,
îmbunătăţirea imaginii şi relaţiilor cu publicul interesat şi comunitatea.

Analiza mediului unei instituţii educaţionale

Pentru a reuşi, o instituţie educaţionala are nevoie să se adapteze corespunzător mediului complex şi în
continuă schimbare. Toate activităţile instituţiei au loc şi sunt dependente de mediul exterior. Managerii instituţiei au
nevoie să înţeleagă importanţa mediului şi a schimbărilor care se produc şi modul cum pot afecta succesul sau
chiar supravieţuirea instituţiei. Prevederea transformărilor potenţiale ale macro mediului va da instituţiei timpul
necesar pentru a planifica răspunsurile adecvate. Mediul poate fi într-o transformare rapidă sau lentă. Într-un mediu
stabil, forţele demografice, economice, ecologice, tehnologice, legislative şi culturale rămân stabile de la an la
an. într-un mediu în transformare lentă se produc mişcări slabe şi uşor predictibile,instituţiile supravieţuiesc uşor şi au
timp pentru măsuri inteligente pentru a se adapta, într-un mediu turbulent au loc adesea schimbări
impredictibile,în prezent, şcolile operează în medii turbulenţe. Pentru a se menţine viabil, managementul
trebuie să îndeplinească patru obiective:
. înţelegerea macro mediului

. cercetarea sistematică a mediului

 . identificarea celor mai importante oportunităţi şi ameninţări

. adaptarea inteligenta la mediu.

Consumatorul de educaţie

Firmele doresc, în general, să creeze un nivel ridicat al cererii; dacă cererea creşte, firma se extinde
pentru a servi cererii, ceea ce înseamnă profituri mari. Majoritatea şcolilor sunt unităţi nonprofit care fie nu pot, fie nu vor
să se extindă. Ele doresc să atragă elevi mai bine pregătiţi şi folosesc cererea mare pentru a creşte selectivitatea.
Instituţiile educaţionale iau în considerare în deciziile lor raportul între misiunea instituţiei şi nivelul de cerere
pe care pot şi doresc să îl servească.
Universităţile şi şcolile de prestigiu se confruntă, în general, cu o supracerere. Ele au un număr limitat de
facilităţi, deci un nivel bine stabilit al recrutărilor. Atât de mulţi absolvenţi de liceu se pot înscrie contra cost
încât numărul de clase s-ar putea înzeci (Harvard, Oxford). Aceste universităţi trebuie să-şi selecteze
candidaţii, de obicei, prin aplicarea unor standarde academice ridicate, pentru a ajunge la grupul pe care îl vor
admite.

Pentru a atrage pe cei mai buni candidaţi, şcolile au nevoie să înţeleagă cum evaluează şi selectează copii,
absolvenţii de liceu noua şcoală. Unele şcoli se confrunta cu o cerere insuficientă. Probabil, cândva,
ele au avut avantaje care atrăgeau anumite tipuri de elevi. Dar schimbările demografice, economice şi
mai ales cele de pe piaţa forţei de muncă sau schimbarea oportunităţilor educaţionale au făcut ca baza lor de
selecţie să se redirecţioneze total sau parţial spre alternative mai atractive. Aceste şcoli trebuie să facă
cercetări pentru a afla ce considera atractiv elevii şi ce ar atrage alţi elevi bine pregătiţi, pentru a face
apoi schimbările potrivite, pentru a-i atrage şi a le oferi serviciile.
Multe şcoli au un nivel bun al cererii, dar doresc să atragă mai mulţi elevi serioşi şi bine pregătiţi
decât au în prezent. Aceste şcoli au două variante: pot face eforturi pentru a atrage studenţi mai bine pregătiţi
sau pot reduce numărul de locuri, pentru a deveni mai selective.
 Majoritatea şcolilor optează pentru păstrarea unui anumit număr de locuri şi prefera să crească
selectivitatea prin ridicarea valorii instituţiei şi creşterea nivelului de cunoaştere a ofertei instituţiei de către
potenţialii studenţi.

Mixul de marketing

Preţul

Fiecare client are de plătit un preţ pentru educaţie. Preţul cuprinde mai mult decizii un sacrificiu financiar care ia
forma contribuţiei părinţilor, cheltuieli legate de cărţi. cheltuieli ale statului etc. Preţul include, de asemenea, barierele
psihologice pe care clientul le are de trecut. Toate formele de educaţie cer ceva în schimb. De exemplu: o lungă perioadă
alocată studiului, efort intelectual, conformarea cu regulile şcolii.

Criteriile de admitere şi examenul de intrare pot fi percepute ca bariere de către client. Este mai degrabă o
percepţie a clientului decât intenţia şcolii de a determina un preţ. Preţul mare sau mic a fost din totdeauna
instrumentul clasic în politica de marketing. şcoala primară sau secundară foloseşte de asemenea un preţ, probabil
mult mai des decât se crede. Unele şcoli secundare încasează bani pentru ore de efectuare a temelor sau
meditaţii. Prin urmare, nivelul de contribuţie a părinţilor poate varia considerabil. într-un studiu efectuat pe
15 şcoli secundare din Olanda, s-a arătat ca directorii de scoli iau în considerare, în politica de
preţ, capacitatea părinţilor de a plăti anumite lucruri: cărţi, excursii, fondul clasei. Preţul poate fi utilizat în reducerea
granitelor psihologice. De exemplu: scurtarea timpului de deplasare către şcoala, reducerea ponderii
temelor pentru acasă, criterii minimale de admitere, reducerea numărului de obiecte obligatorii etc. sunt
metode de reducere a preţului. Ele trebuie aplicate cu atenţie, pentru că reducerea preţului poate avea ca rezultat
pierderea încrederii în calitatea produsului oferit.

Plasarea

Plasarea şcolii determina accesul la produsul educaţional. Cum poate produsul să intre în posesia grupului-
tinta la timpul potrivit? Accesibilitatea către sediul şcolii determina în mare parte cererea pentru educaţie.
Apropierea de grupul-tinta este o problemă de viaţă şi de moarte pentru o şcoală. O modificare a plasamentului este
de multe ori imposibil de făcut. O şcoală aflată în centrul oraşului are avantajul şi dezavantajul că se afla la
intersecţia marilor artere de circulaţie. Astfel, ea poate deveni neîncăpătoare sau periculoasă ca acces. Plasarea oferă
siguranţă, grijă pentru accesibilitate, primirea prietenoasă a clienţilor, atmosfera de relaxare şi creaţie.
Oferind educaţie în alte locuri (centre de formare, la locul de muncă) sau prin forme la distanţă (poştă,
media), scoala creşte accesibilitatea către ea. Orele de curs sunt alte elemente de accesibilitate. Cursurile de după-
amiază sunt alese de un grup-tinta. Cursurile desfăşurate în funcţie de orarul transportului public pot face şcoala
accesibilă pentru elevii care vin de departe. Este motivul pentru care multe din şcolile din vest încep programul la
8,30 sau 9 a.m. Traficul este supraaglomerat în intervalul 7-8 a.m., iar stresul întârzierii la ore este considerat nociv
pentru tot restul zilei.
 Produsul

Întrebarea, de această dată, este ce fel de produs educaţional se oferă: în şcoala primară, în cea secundară, în
învăţământul vocaţional, în educaţia adulţilor etc. Numărul de cursuri, modul în care ele se corelează cu
celelalte, modul de desfăşurare a educaţiei, toate acestea alcătuiesc tipul de educaţie oferit de
şcoală. De exemplu, în Olanda, scopul învăţământului mediu este oferirea produsului care să mărească capacitatea de
integrare, cooperare şi adaptare la mediu a elevului. De aceea, tipul de educaţie oferit a devenit mult mai important. Cu
atât mai mult cu cât exista acolo o varietate mai mare de produse.

Calităţile tehnice ale unui produs educaţional sunt legate de aspectele concrete ale programului de educare sau
instruire. De exemplu, mărimea cursului (orei), conţinutul său, discuţia faţă în faţă sau prin corespondenţă,
limba în care se ţine cursul, finalizarea prin diplomă sau certificat. În cazul şcolilor secundare, exemplele ar putea fi:
mărimea perioadei de adaptare şi a modului în care este organizată, ce opţionale sau pachete de opţionale pot fi
alese, timpul pentru masa de prânz, tipul de evaluare, activităţi extra- curriculare etc.

Educaţia este mai mult decât o colecţie de titluri. Ea reprezintă modalităţi prin care oamenii pot să-şi rezolve
problemele personale. Valoarea produsului educaţional ca mod de a satisface o nevoie depinde de client. Clientul este
sensibil la reputaţia şcolii, serviciul oferit, şansa de a avea un rezultat de succes. Aceste aşteptări subiective sunt
determinate de percepţia clientului, de valorile sale şi de asocierea cu utilitatea lor. De aceea, abordarea efectivă de
marketing este legată de modul în care produsul educaţional iese în întâmpinarea nevoilor clientului.

Resursele care sunt la dispoziţia profesorilor şi elevilor (biblioteca, săli de studiu, facilităţi de
fotocopiere, sala de sport, computere etc.) sunt componente ale produsului. Principiile şi misiunea şcolii sunt, de
asemenea, componente ale produsului educaţional. Ele determina în parte atmosfera în şcoală, procesul de
învăţare j şi cerinţele din partea elevilor. Abilitatea finală a produsului este de a obţine profit din educaţie sau
instruire. Profitul este format din avantajele pe care clientul le câştiga prin urmărirea acestui curs, de
exemplu: creşterea independenţei, îmbunătăţirea oportunităţilor de angajare, statutul social oferit prin obţinerea diplomei.

Promovarea

Promovarea cuprinde toate formele de comunicare şi activităţile pe care scoala le poate desfăşura pentru a
atrage grupurile-tinta prin educaţia oferită. În tabelul alăturat sunt prezentate modalităţile de
promovare
Publicitate Promoţii Relaţiile publice
Forţa de vânzare Marketing direct

Reclame tipărite şi Concursuri, Relaţia cu presa Prezentări de vânzări Corespondenţa

reclame radio sau jocuri, pariuri, Discursuri Întâlniri de vânzări
Telemarketing
TV loterii
Se minarii Stimulente de
Ambalaje Premii şi cadouri vânzare Shopping
Rapoarte anuale
electronic
Inserări în Mostre Donaţii de caritate Mostre TV Shopping
interiorul Sponsorizări Târguri şi expoziţii Fax-uri
Târguri şi
ambalajului comerciale
expoziţii Publicaţii
Filme artistice E-mail
comerciale Relaţii comunitare
Broşuri şi cărticele
Demonstraţii Poştă vocală
Activităţi de lobby
Postere şi fluturaşi
Cupoane
Media de identitate
Cărţi de telefon şi
Rabaturi
adrese Revista companiei
Finanţări de mic
Reclame retipărite Evenimente
interes
Panouri
Spectacole
publicitare
Facilităţi la
Afişe
cumpărare şi la
Afişe plasate la vânzare
puncte de achiziţie
Programe de
Material continuitate
audiovizual Co-promotii (Tie-
Simboluri şi ins)
logotipuri Casete
video

Responsabilitatea socială

Campania Jucăriilor de Plus susţine dreptul la educaţie al copiilor din România

Campania Jucăriilor de Plus desfăşurată de magazinul IKEA din Zonă Comercială

Băneasa a dus în această iarnă la strângerea a 56.405 euro, prin vânzarea a 51.763 de jucării de
plus şi 4.642 de meniuri pentru copii. Suma va fi donata de IKEA Foundation Organizaţiei Salvaţi
Copiii România, pentru dezvoltarea proiectului „Să ne creştem copiii într-o societate fără
stigmatizare”. Numărul de jucării de plus vândute situează magazinul IKEA din România pe locul
al 29-lea între toate cele peste 300 de magazine IKEA din lume participante la aceasta campanie
globală.
Este al doilea an consecutiv când magazinul IKEA din Bucureşti s-a alăturat Campaniei
internaţionale a Jucăriilor de Pluş. Că peste tot în lume, şi în România mecanismul programului
consta în strângerea de către IKEA Foundation a câte 1 euro pentru fiecare jucărie şi pentru
fiecare meniu de copii cumpărate de clienţii magazinului în perioada 1 Noiembrie – 24
Decembrie. Fondurile colectate sunt an de an donate către programele UNICEF şi Save the
Children pentru educaţia copiilor.
Anul acesta proiectul susţinut în România este „Să ne creştem copiii într-o societate fără
stigmatizare”, derulat de Organizaţia Salvaţi Copiii în parteneriat cu Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cu Ministerul Sănătăţii. Proiectul se derulează pe o perioadă
de 3 ani (2012 –2015) şi are ca scop reducerea discriminării celor mai vulnerabile grupuri de
copii, printre care copiii cu dificultăţi socio-emotionale şi comportamentale sau copiii provenind
din comunităţi extrem de sărace, fără acces la educaţie. În acest sens, vor fi dezvoltate servicii
educaţionale şi de sănătate pentru beneficiarii direcţi - copiii şi familiile lor, aceste servicii fiind
disponibile prin intermediul centrelor de consiliere pentru copil şi familie ale Organizaţiei Salvaţi
Copiii deschise în Bucureşti, Iaşi, Suceava, Targu-Mures şi Timişoara. În plus, anual, pe perioada
verii, vor fi deschise un număr de 10 grădiniţe în comunităţi rurale extrem de sărace prin care
copiii de aici vor fi pregătiţi pentru şcoală, facilitându-se astfel accesul lor în clasa I.
Potrivit organizaţiei, până la finalul anului 2012, un număr de 200 de preşcolari vor fi
integraţi în primele grădiniţe de vară deschise, iar alţi 800 de copii şi familiile lor vor primi ajutor
de specialitate în cadrul centrelor de consiliere.
“Salvaţi Copiii România apreciază în mod deosebit colaborarea cu IKEA şi îşi exprimă
recunoştinţa pentru sprijinul constant pe care acest parteneriat îl oferă. Campania Jucăriilor de
Plus derulata de magazinele IKEA ne permite continuarea şi dezvoltarea programelor de
integrare educaţionala a copiilor vulnerabili din punct de vedere al statusului socio-emotional,
precum şi a programelor de educaţie şi consiliere parentală. Totodată, dorim să mulţumim celor
care sprijină acest program prin cumpărarea unei jucării în fiecare iarnă, din magazinul IKEA”,
a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv - Salvaţi Copiii România.
La această ediţie a campaniei, la fiecare sfârşit de săptămână, tineri voluntari ai
Organizaţiei Salvaţi Copiii România s-au deghizat în mascote pentru a face cunoscută Campania
Jucăriilor de Plus copiilor şi tuturor vizitatorilor care au trecut pragul magazinului IKEA din
Bucureşti.
Unul dintre voluntarii Salvaţi Copiii România, Gia Chelu, povesteşte: “Am îmbrăcat
costumul ursuleţului mare şi pufos, mascota campaniei, de câteva ori. De fiecare dată am avut o
satisfacţie imensă când îi vedeam pe copii atât de bucuroşi la vederea ursului pufos şi mare, cu o
inimă chiar şi mai mare. Pentru mine a fost o plăcere să mă implic în acest proiect şi cu
siguranţă voi veni şi anul viitor”.
Clienţii magazinului IKEA au avut posibilitatea de a fi de două ori generoşi în cadrul
Campaniei Jucăriilor de Plus, alegând să doneze jucăriile cumpărate către micuţii din programele
susţinute de Salvaţi Copiii România. 2.120 de jucării s-au strâns în acest fel, care au fost oferite în
dar de Crăciun copiilor din centrul de Plasament Sf. Maria din Bucureşti şi celor care au participat
la Carnavalul Copiilor realizat de organizaţie.
Inspiraţi de proiectele Salvaţi Copiii România, pe care le-au cunoscut mai bine datorită implicării
active în Campania Jucăriilor de Plus, oamenii din echipa IKEA au iniţiat o campanie internă de
strângere de fonduri. Sub deviza ”Îmi schimb cadoul de Crăciun cu un zâmbet de copil!” şi cu
ajutorul Organizaţiei Salvaţi Copiii România, echipa IKEA a reuşit să ofere daruri şi zâmbete
celor peste 100 de copii de la Centrul Educaţional Scoala Toma Caragiu Ploieşti.
Pe plan internaţional, Campania Jucăriilor de Plus se desfăşoară încă din 2003. De atunci şi până
în prezent, această iniţiativă anuală globală a reuşit să genereze donaţii de 47,5 milioane Euro,
fonduri care au ajutat opt milioane de copii, din aproape 40 de tari.

Campanie pentru creșterea ratei de frecventare a învăţământului preşcolar

În săptămâna 22-28 aprilie, organizația Salvaţi Copiii coordonează în România Campania

Globală pentru Educație, proiect la care iau parte, în țara noastră, peste 75.000 de copii din 600 de
grădinițe, școli și licee din țară. Campania este organizată în parteneriat cu Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului și cu alte 9 instituții și organizații neguvernamentale.

Scopul campaniei și al activităților ce se desfășoară în această săpămână în școli și grădinițe în

întreaga țară este acela de a atrage atenția asupra importanței copilăriei timpurii (0-8 ani), perioadă în
care copilul are dreptul fundamental la îngrijire și educație.

„Copilăria timpurie reprezintă o perioadă esenţială. Fără acces la educaţie, în lipsa unei nutriţii
adecvate şi a unei minime educaţii parentale a celor care se ocupă de îngrijirea lor, mulţi copii sunt
condamnaţi la un start mai puţin bun în viaţă. În România, avem nevoie de iniţiative strategice,
coerente şi coordonate, în special în domeniul educaţiei timpurii şi educaţiei parentale, prin care să ne
asigurăm că drepturile copiilor noştri sunt protejate şi puse în practică încă de la început.”, a declarat
Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv Salvaţi Copiii România.

Conceptul central al ediției din acest an a Campaniei Globale pentru Educație este acela de
imagine – fotografie, desen – fiind încurajata participarea activă a copiilor, dar și a adulților în
activități care să contribuie la ilustrarea aspirațiilor copilăriei – copiii fericiți și sănătoși, care cresc
într-un mediu sigur.

Activități în cadrul campaniei

În grădinițele și şcolile participante la Campania Globală pentru Educaţie, copiii, alături de

cadrele didactice, părinţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi membrii ai comunităţilor, participă la
activităţi de informare şi conştientizare pe subiecte importante pentru îngrijirea şi educaţia pentru
copilăria timpurie și ilustrează prin fotografii, desene şi picturi cum ar trebui să arate copilăria timpurie
ideală.

În București, a avut loc o astfel de activitate miercuri, 25 aprilie, la Grădiniţa Şcolii nr.133,
unde peste 300 de copii au desenat copilăria ideală împreună cu Melania Medeleanu, au cântat şi
dansat cu Andra Gogan și au fost purtaţi în lumea poveştilor improvizate de către actorul Mihai
Verbiţchi. Evenimentul a fost organizat de Salvaţi Copiii România şi Şcoala nr. 133, în colaborare cu
Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.

Despre campanie: în România și la nivel internațional

La nivel internaţional, Campania Globală pentru Educaţie se derulează în peste 180 de ţări şi se
bucură de sprijinul unor personalităţi precum Nelson Mandela, Regina Rania a Iordaniei, Hillary
Clinton, Kofi Annan, Paulo Coelho, Angelina Jolie.

Începând cu anul 2001, organizaţia Salvaţi Copiii România coordonează anual, la nivel
naţional, acţiunile din cadrul Campaniei Globale pentru Educaţie urmărind, alături de ceilalţi membri
ai Coaliţiei, progresul înregistrat prin reglementări naţionale şi cooperare internaţională de guvernele
statelor semnatare ale Convenţiei de la Dakar în vederea realizării celor 6 Obiective EFA: (1)
extinderea educaţiei preşcolare; (2) asigurarea învăţământului obligatoriu gratuit pentru toţi copiii; (3)
promovarea educaţiei continue şi a învăţării abilitaţilor de viaţă pentru tineri şi adulţi; (4) creşterea
ratei de alfabetizare a adulţilor cu 50% la nivel global; (5) atingerea parităţii de gen până în 2005 şi (6)
creşterea calităţii în educaţie.

Membrii coaliţiei sunt: Organizaţia Salvaţi Copiii, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului, Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, World Vision
România, Roma Education Fund România, Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii
„Romani Criss”, Centrul pentru Educaţie şi Dezvoltare Profesională „Step by Step”, Federaţia
Naţională a Asociaţiilor de Părinţi, Centrul Educaţia 2000+, Asociaţia Ovidiu Rom şi Federaţia
Sindicatelor Libere din Învăţământ.

Potrivit celor mai recente statistici ale Ministerului Educaţiei, Cercetării Tineretului şi
Sportului, rata de frecventare la nivel naţional a învăţământului preşcolar este de 78,4%, în condiţiile
în care Strategia „Europa 2020” stabileşte că obiectiv de atins de statele membre ale UE ca cel puţin
95% dintre copii de vârstă preşcolară să participe la educaţia timpurie.
 Bibliografie:

1. Ph. Kotler, Alan R. Andreasen, Strategic Marketing for Non-Profit Organisation, ed. IV –
Englewood Cliffs N.J. Prentice Hall 1991;
2. Marketing’s Changing Social Relationships, Journal of Marketing, vol. 33.
3. Ph. Kotler, G. Armstrong, Principles of Marketing, Prentice Hall Englewod Cliffs, New Jersey
1991, p.497
4. M.C. Demetrescu, Marketingul social pentru învăţământ în vol. Conducerea ştiinţifică a şcolii,
Revista de pedagogie, 1976;
5. V.Olteanu, I Cetină, Marketingul serviciilor, Ed. Marketer- Expert, Bucuresti, 1994, p. 148
6. http://www.ikea.com/ro/ro/about_ikea/newsitem/Soft_Toys_ian2012_rezultate
7. http://www.cariereonline.ro/articol/campanie-pentru-cre%C8%99terea-ratei-de-frecventare-
invatamantului-prescolar