Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad

Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Educaţie Fizică şi Sport

Specializarea: Psihologie

Impactul dimensiunii spirituale

în practica medicală

Coordonator științific:

Lect. univ. dr. MUSTEA ANCA

Absolvent:

Cristina Popity (Hlavacek)

Arad, 2012
 Cuprins

Rezumat 4

Capitolul I. Introducere
Introducere 5
Capitolul II. Cadrul teoretic
2.1 Înțelegerea clasică, bi-dimensională a omului 6
2.2 Înțelegerea tri-dimensională a omului 6
2.2.1 Victor Frankl 7
2.2.2 Înțelegerea analitic existențială astăzi 10
2.3 Spiritualul în înțelegerea cărților religioase 13
2.4 Cadrul diagnostic-profesional contemporan 23
2.5 Definirea conceptului medicină 25
2.6 Definirea conceptului stare de bine sau calitatea vieții 32

Capitolul III. Obiectivele şi ipotezele cercetării

3.1 Obiectivele cercetării 35
3.2 Ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de activitate
profesională asupra nivelului spiritualității individului 33
3.3 Ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de activitate
profesională asupra nivelului stării de bine personale al individului 35

Capitolul IV. Metodologia cercetării

4.1 Descrierea eșantionului 36
4.2 Descrierea probelor 38
4.3 Procedura 43
4.4 Variabilele şi design-ul cercetării 44

Capitolul V. Prezentarea rezultatelor

5.1 Analiza datelor ipotezei I 45
5.1.1 Prezentarea rezultatelor ipotezei I 45

2
5.2 Analiza datelor ipotezei II 52
5.2.1 Prezentarea rezultatelor ipotezei II 52

Capitolul VI. Interpretarea rezultatelor. Concluzii

6.1 Interpretarea rezultatelor
6.1.1 Interpretarea rezultatelor ipotezei I 59
6.1.2 Intepretarea rezultatelor ipotezei II 59
6.2 Concluzii privind ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de
activitate profesională asupra nivelului spiritualității individului 60
6.3 Concluzii privind ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de
activitate profesională asupra nivelului stării de bine personale al individului 60

Bibliografie
Anexe 61
Anexa 1- Scala existențială
Anexa 2- Inventarul stării de bine autopercepute (PWS) 63
66

3
 Rezumat

Lucrarea de față dorește să investigheze dacă domeniul profesional influenţează

spiritualitatea și starea de bine autopercepută a individului.

În urma prelucrării şi analizării rezultatelor se poate observa cum domeniul profesional

medical influenţează nivelul scăzut al spiritualității prin evidenţierea frecvenţei valorilor
rezultatelor (163) care semnifică o spiritualitate scăzută în cazul grupului de subiecți medici
comparativ cu frecvența valorilor rezultatelor (241) în cazul grupului care nu profesează în
cadrul medical în cazul ipotezei I.

În urma prelucrării şi analizării rezultatelor se poate observa cum domeniul profesional

medical influenţează negativ nivelul stării de bine autopercepute prin evidenţierea frecvenţei
valorilor (4.43) care semnifică stare de bine autopercepută scăzută în cazul grupului de subiecți
care profesează în domeniul medical comparativ cu frecvența valorilor rezultatelor (11.26) în
cazul grupului ce nu profesează în sfera medicală în ceea ce privește ipoteza a II-a.

Conform rezultatelor obţinute, domeniul de activitate medical influenţează negativ atât

spiritualitatea individului cât și starea de bine autopercepută a acestuia.

4
 Capitolul I. Introducere

Este un lucru clar și cotidian, și din acest punct de vedere scapă unei analize, faptul că
fiecare dintre practicienii psihiatri, mai tineri sau mai puțin tineri, lucrează bazându-se în practica
lor și pe o latura personala, proprie.

Cu alte cuvinte vin în relația terapeutică cu propriul lor fel de a fi. Aceasta implică un
aspect particular, general descris ca spiritualul.

Care este de fapt, ce este de fapt aceasta dimensiune spirituala a omului? Cum a fost
vazută ea de-a lungul timpului, cum a fost înțeleasă, și cum este astazi vazută și înțeleasă?

In epoca modernă, dimesiunea spirituală, este descrisă și prezentată de Victor Frankl, și

în mod explicit o deosebește de dimensiunea psihică. Frankl vorbește de cele trei dimensiuni ale
omului, dimensiunea somatică, dimesiunea psihică, dimensiunea spirituală, subliniind însă
contopirea lor în om ca întreg. Ulterior această dimesiunea spirituală este denumita dimesiune
personală de către Alfrid Langle.

Logoterapia este o terapie axata pe factorul spiritual, așa cum spune Victor Frankl, în
masura în care ea sondează –”existența personal spirituală” pe care o denumește ca analiză
existențială.

Până la Frankl, această delimitare, particularitate a omului, această dimesiunea spirituală

a fost oarecum inclusă, parte componentă a dimensiunii psihice a omului.

Există un al doilea aspect, acela al spiritualului din punct de vedere religios, al credinței
în Dumnezeu, un factor important, prezent în felul nostru de a fi, în cultura nostra, în lumea
nostră a oamenilor, într-un fel specific nouă.

Felul în care această dimensiune spiritual-religioasă este definită de către oameni ne

împarte în mai multe categorii, religioase (cerdimcioși, atei, creștini, musulmani, evrei,
protestanți, budiști, hindu, etc), și clar are un impact în practica de zi cu zi a unui psihiatru, în
funcție de modul în care ea se regăsește ”în medicul respectiv”, de importanța pe care medicul o
acordă acestui aspect.

5
 Capitolul II. Cadrul teoretic

2.1. Înțelegerea clasică, bi-dimensională a omului

Freud S, unul dintre cei mai citați și cititi autori ai secolului XX, considerat părintele
psihoterapiei, este recunoscut ca întemeietorul unei școli dogmatice ce aduce în epoca modernă,
științifică, o primă expresie a întelegerii omului în ansablul său.

Plecând de la o formare fenomenologica de baza – anamneza medicală, parte a formarii

sale profesionale ce este în fond un demers fenomenologic - Freud își reprezintă omul cu cele
două dimensiuni ale sale, fizică și psihică, și urmărește găsirea unei explicații pentru acțiunile și
tulburările psihicului uman. Există oare o eroare în abordarea sa, prin faptul că studiile sale au
plecat majoritar, de la cazuri de psihopatologie?

Reprezentarea bi-dimensionala este menținută și de alte personalități de notorietate în

domeniu, discipoli sau colaboratori ai lui Freud (Adler A, Jung G, fiind printre cei mai
cunoscuți) ce aduc corecturi sau susțin teorii proprii legate de psihicul uman, dar mențin
reprezentarea bi-dimensională.

2.2. Înțelegerea tri-dimensională a omului

Ințelegerea omului în trei dimensiunie pleacă de la observatiile lui Frankl ce descrie

pentru prima data dimensiunea spirituală (în plus față de dimensiunea somatică și cea psihică) a
omului, ca dimensiune fundamentală, ca diferențiere, în antiteză cu conceptul determinist: omul
este și liber și responsabil în alegerea sa, nu este ghidat doar de placere, ci de sens, de împlinire.

Există o serie de întrebări cărora vom încerca să le găsim un raspuns în acest demers de
analiză teoretică, urmărind comentariile lui Frankl: Cum este vazut omul din perspectiva lui
Frankl și a analizei existentiale? Care sunt principiile de bază ale analizei existentiale și ale
logoterapiei? Care este relația dintre analiza existențiala și logoterapie? Ce rol are căutarea
sensului? Care este legatura dintre calitatea vieții și nevoia de sens? Cum este vazută
spiritualitatea din perspectiva lui Frankl și a analizei existențiale?

6
 2.2.1. Victor Frankl

Vorbind despre logoterapie, Victor Frankl spune că aceasta este o terapie bazată pe
factorul spiritual. Deasemenea, subliniaza un aspect important, acela ca, conflictul este un fapt
specific omului și nu întotdeauna el înseamna patologie, nu întotdeauna el însemna boală. El
vorbește de menirea logoterapiei în a-l face pe om responsabil, dar fără ai furniza valori concrete,
ci din el și prin el să se nască aceste valori. Să ducă la o împlinire prin el. Cu alte cuvinte nu
oferă rețete. Din start se vede o diferențiere față de viziunea clasică, omul având o posibilitate de
alegere, clară, se face o diferențiere față de determinism, implicit nu vom mai discuta de
principiul cauza-efect ci de un temei – acțiune.

Referindu-se la logoterapie, care subliniem înca o data este o terapie axată pe factorul
spiritual, Victor Frankl spune că este în esnță ”educare pentru asumarea răspunderii” și face
diferențierea față de analiza existențiala care este o metoda psihoterapeutica de tratament care îl
poate ajuta sa descopere în existenta lui elemente cu sens, sa detecteze posibilitati valorice.

El vorbește de sens, de valoare și de spirit care își găsesc locul în cadrul analizei
existențiale, în acel loc care revine ca o realitate. Concluzionează aici și spune că omul este o
ființă spirituală liberă și responsabilă. Acesta este modul lui de reprezentare asupra omului. Nu
cum este omul, spune el, ci cum și-l poate el reprezenta.

Kraemer face o referire la logoterapie văzând pentru prima dată că spiritul nu mai este
considerat oponentul psihicului, ci aliatul lui pentru sănătatea psihicului, și face o referire la
somatoterapie și psihoterapie ce sunt completate de logoterapie.

Există înainte de aceste afirmații, o afirmatie a lui Plages ”psihicul ca adversar al

spiritului”. Victor Frankl susține ca pentru o nouă fază va trebui sa fie sarcină și datorie să
facem din el, din acest spirit, un combatant fidel.

Este important de vazut - privind la noi, în cotidian, se desprinde ușor -această aparentă
luptă între impulsivitate, „lust”, cu-ghilimele-dorință, și o altceva, o opozitie față de acest lucru,
ceva care nu vine din rațional, ci din ceva mai profund, dintr-un acord parca. (un acord ce
reunește trecutul și viitorul dând o direcție pentru prezent, o direcție a unei armonii a valorilor).
Este de urmarit acesta observatie.

7
 Logos se referă la factorul psihic și la sens dar nu înțelge factorul religios, aici este o
diferențiare clară pe care Victor Frankl o face. El vorbește de o problema a omului, în zilele sale,
aceea ca ”ființa nu are sens”. (nu ajunge la existență, Dasein plus sens duce la existență).

Acest aspect a fost urmărit ulterior pe populatia vieneză, într-un studiu care a stat la baza
validarii teoriei celor patru motivatii fundamentale analitic existențiale, teorie propusă de Alfried
Längle, in care practic vointa de sens „sollen”, ramane doar una dintre motivatiile fundamentale
ale omului alaturi de: a putea să fiu (sein können), a-mi place (mögen), a avea voie să fiu
(dürfen).

Ce ne apare ca important este ca Victor Frankl face unele trimiteri la momentul în care se
pierde aceasta dimensiune spirituală, acestă directie dată de sens și omul trăiște un vacum
existențial, numai atunci spune Frankl poate prolifera libidoul sexual și în acel moment se
reliefează frustrarea sexuală. Alfel spus frustrarea sexuală poate sa apară numai acolo unde exista
o frustrare existențială.

Exista o referire a lui Scheler ”golul infinit al spațiului și al timpului este propriul gol al
inimii omului”. Altfel spus trăirea interioara este cea care este proprie și pe care o simțim și nu
mediul exterior.

Referindu-se tot la această dimensiune a omului căreia i se adresează logoterapia, Victor

Frankl subliniază că analiza existențială ”culminează într-o logoterapie”.

O referire aparte vis-a-vis de importanța dimensiunii spirituale, făcută dupa Nietze, care
observă modul cum tranchilizantele încearcă sa curme binevoitor toate așa numitele chinuri
sufletești, mustrări de conștiință. Comentând acest aspect Victor Frankl subliniază, ca practic,
problemele și conflictele în sine nu sunt nici pe departe ceva bolnăvicios. Există suferință în
ciuda sănătății, și există adevăr în ciuda bolii. Nici măcar orice suicid nu este patologic.
Punctual, chiar dacă unui sinucigas îi lipsește curajul și altuia umilința, și chair dacă unul nu este
un erou, iar celalalt nu este un sfânt, totuși nici unul nu este nebun, ei nu suferă de o boală
psihică, și face trimitere aici la conflictul spiritual pe care îl incadreaza în conștiință. Victor
Frankl face aceasta remarcă a conflictului spiritual ce se regăsește în conștiință, pe care
conștiintă o găsim descrisă la Alfrid Langle ca acea ierahie a valorilor, proprii unei persoane, pe
care omul o găsește prin acord. („o armonie a valorilor, ierarhie presupune o fixitate, un plus fata

8
de ceva, ierarhia este un aranjament punctual, consțiința are o dinamica, nu are o statică, pot sa
fiu de acord cu o valoare dintr-un punct de vedere, și sa nu fiu de acord din alt punct de vedere,
fapt ce nu înseamnă o ierarhizare a unei valori într-o situație data, ci mai degrabă o armonizare
într-un univers de valori” Radescu, P).

Victor Frankl subliniază, ”și chiar atunci când conștiința unui sinucigaș greșeșate, acesta
greșeala este tot omenească”, (Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea omului, omul
nu este perfect) și face trimitere la neliniștea legată de împlinirea cea mai bună posibilă a
sensului existenței omenești. Subliniind că nici frustratrea legată de acest aspect, legată de sens,
”nu înseamnă încă nimic patologic”, culminând cu afirmația că ”persoana mentală nu se poate
îmbolnavi, omul însă da”, face trimitere la nevrozele din dimensiunea noetică, aceste nevroze
legate de sens, numindu-le ca boli de spirit, dar subliniid că ele ”nu sunt boli în spirit”, spune ca
nu există nooze. Dimensiunea spirituală în sine nu poate fi patologică ”și deci nici nevrotică”.
Nevroza nu este boala noetică, spirituala, a omului, doar în spiritualitatea sa, este mai degrabă, de
fiecare data, „îmbolnavirea omului în unitatea și totalitatea sa”. Victor Frankl diferențiază
nevrozele noogene și susține inexistența nevrozelor noetice.

Victor Frankl clarifică aspecte legate de dimensiunea spirituală a omului, subliniind că nu

orice nevroză apare dintr-un conflict de conștință sau dintr-o problemă de valoare, nu orice
nevroză este noogenă. Nu oricărei nevroze îi stă la bază un conflict moral sau chiar religios.

Victor Frankl subliniază impactul noologismului și psihologismului, cu forțarea de a

suprapune oarecum, de a trece dimensiunea spirituală în planul psihicului sau invers.

Il citez pe Iuvenal, cu ”mens sana în corpore sano”, și subliniază că acest aspect este
greșit înțeles, pentru că ar condiționa o minte sănătoasa într-un corp sănătos. Exista și o ”mens
insana in corpore sano”, ”mens sana in corpore insano” și aduce ca exemplu situația corpului
paralizat.

Frankl reliefează difereța între factorul bilogic, pe care el susține ca îl respectă, dar
subliniază a nu uita factorul noologic, aspect care mai ales în ziua de astăzi este întâlnit în
practica psihiatrică, tendința fiind majoritară de orientare spre o bio-psihiatrie. Intuiția sa legată
de această tendință a fost astăzi mai mult decât confirmată, existând putenice curente de orientare
bio-psihiatrica ce domină practic abordarea psihiatrică (psihiatria biologică).

9
 Două din dezvoltările practice ale acestei reprezentări tri-dimensionale a omului, se
regăsesc în intenția paradoxală și în dereflectare (derefletie), tehnici pe care Victor Frankl le
propune pe baza înțelegerii omului așa cum el o descrie, cu trei dimensiuni. El subliniază că a
alerga după placere, fericire nu face altceva decât să gonescă și placerea și fericirea. Acest aspect
el îl folosește într-un mod în care încercă ”sa ia apa de la moara” fricii, invitând pacientul sa își
dorescă sa se întample cea ce îl înspăimantă cel mai tare, aspect ce, paradoxal, îi arată lipsa de
putință a dorinței, și spune el așa cum ”teama realizeaza cele de care îi e teamă, dorința forțată
zădarnicește cea ce intenționează”. Aici își are originea nașterea celei de-a treia categorii de
valori, valoarea de atitudine, categorie descrisă tot de Victor Frankl, alături de valorile de trăire și
de creație, fundamentul libertătii necondiționate a omului: în fața marții iminente, omul poate
simți libertatea unei atitudini.

2.2.2. Înțelegerea analitic existențială astăzi

Michael von Bruck vorbește despre spiritualitate ca dezvoltare personală sau

transpesonală, aducând parcă aminte de Martin Buber și al sau concept EU – TU, de lipsa lui EU
în absența lui TU, de anterioritatea lui TU față de EU. Bruck face referire la nevoia de a clarifică,
atunci când se vorbește despre spiritual, câțiva termeni de baza: ego, persoană, realitatea-
spirituală. El vede spirirtualitatea ca grija (achtsamkait) în relatia personal-transpersonala.

Despre spirirtualitatea cuprinsă în analiza existențială, Alfried Langle face trimitere la

religiozitatea neconștientizată (unbewuste Religiositat), termen prezentat de Victor Frankl, și
subliniază faptul că preocuparea lui Frankl a fost de a face acestă religiozitate conștientizată, de a
o aduce la lumină, prin logoterapie, și să meargă mai departe, începând de la psihologie, să
deschidă o ușa către credință (Glauben).

Astăzi, analiza existențială, ca școală de orientare fenomenologică, nu este preocupată de

aspectul metafizic, nu își asumă componența metafizică, nu intră în acest domeniu, ci se
preocupa strict de trăirea, experiența subiectivă. în această experiență subiectivă, spiritualitatea
este reprezentată atât structural, prin cele patru motivatii fundamentale (a putea fi, a place, a avea
voie, sa fie – sein konnen, mogen, durfen, sollen) dar și prin analiza existențiala personală, AEP,
ca proces.

10
 Diferitele forme de experiențe al minții (Geistigkeit) sunt văzute ca bază pentru
spiritualitate, și, în plus, spiritualitatea este definită ca acel a fi atins, mișcat, de o măreție de
necuprins (unfasslische Grosse). Langle delimitează această poziționarea de religie, accentuând
aspectele practice și consolidarea legăturilor între imanența și transcendența, acestor doi poli de
antiteza kantieni, acel ceva propriu, constant, permanent și acel ceva ce trece dincolo, a fi lângă
celălalt, lânga altceva, dedicat lui, și structurează aceste aspecte în funcție de cele patru motivații
fundamentale, ca mod de reprezentare, de înțelegere. Experiențele cotidiene sunt considerate ca
originea spiritualității și de la acestea putem continua, putem accentua spre profunzimi. In
temeiul de a fi, în valoarea fundamantală, în intimitatea lui a fi persoană și în sensul ontologic al
lui a fi aici și acum (Dasein), prin gratitudine, reverență și uimire pentru demnitatea fiecarei
persoane, dar și prin credință (Glauben), spiritualitatea capată contur.

Spiritualitatea este vazută de Alfried Langle ca „cea ce vindecă” de fapt, ca un promotor,

ca un susținător al sănătății mentale, prin puterea de a trece dincolo de sine.

Renate Bukoski subliniază ca experiențele spirituale joaca frecvent un rol important în

dezvoltarea personală. Ele au o însemnătate profundă pentru cei care le trăiesc, prin modul cum
aceste experiente ating în esență, în profunzimea existentei lor ca persoane, aspecte observate în
practica psihoterapeutică, și care aduc dezvoltare, maturitate, îmbogățire.

Markus Angermayer se referă la spiritualitate ca la acel ceva, la acea experiența localizată

în trăirile și simțirile corporale, la acel ceva ce poate fi simțit corporal înainte de a avea un
concet, un termen pentru acest ceva. Aici este gasită persoana. Contactul cu profunzimile
persoanei, cu memoria-corpului (Leibgedachtnis) este privit ca accesul către o cunoștere
interioară. Angermayer subliniză dificultățile găsirii unor corespondențe lingvistice pentru
experiențele spirituale, dar și posibilul disconfort legat de procesul cunoșterii pe tema
spiritualității. Substratul pentru aceste procese este o „vorbire interioară” (innere Sprechen)
tradusă prin rezonanțe simțite (gefuhlten und gespurten) ce pun în mișcare persoana, într-o
situație dată.

Rene Hefti concluzionează în baza cercetarilor empirice că scala existentiala (ESK)

măsoară aspecte legate de spiritualitate. Cercetările sale asupra studiilor publicate subliniază
legatura între religiozitate, spiritualitate și sănătatea mintală, observând o corelare a unui grad

11
înalt de religiozitate cu o sănătate mai bună, cu o stare de bine mai bună, cu mai puține
complicații depresive și anxioase.

Tematica spiritualității este surprinsa și în aspectele culturele de graniță, cum sunt

experiențele neobișnuite, diferențiate de manifestările psihopatologice. Martina Belz ridică
această întrebare a diferenței, cu trimitere la nevoia unei interventii terapeutice sau doar a
constatării unei experiențe datorate dezvoltării spirituale.

Existența unei relații strânse între spiritual și intimitate este validată de Johanna Schallert,
pe baza rezultatelor unui grup de lucru relaizat de M. Angermayer și P. Schneider, sub titlul „în
contact cu esența”, rezultate ce pun în evidență contactul nemijlocit, corporal, ca o cale directă de
acces spre spiritualitate, nemijlocită de cuvinte.

Divergențele, disputele, legate de semnificația termenului spiritualitate sunt puse sub

întrebare de Michael Utsch, confuziile între spiritualitate și religiozitate, între spiritualitate
religioasă și spiritualitate antropologică, sunt doar două linii generale unde sunt întâlnite confuzii
frecvente.

Gertjie Bolle aduce în discuție existența unei dimensiuni spirituale de sine stătătoare,
pornind de la asistarea persoanelor cu demență. Observațiile sale reliefează o realitate clinică,
psihiatrică, puterea de a călăuzi un pacient cu demență nu prin cuvinte, prin cogniție, ci
modelând trăirea, emoția acestuia prin propria trăire și emoție.

Wiebke Dankowski surprinde folosirea frecventă și de multe ori neportivită a termenului

„spiritualitate”, termen ce își găsește originea în teologia creștină, și este în legatura cu Sfintul
Spirit și este identificat cu libertatea înseți. Referirile la Gaspel aduc discuția despre darurile
Spiritului, ce pot aduce o viața în libertate. Sunt citate diverse versete biblice ce evidențiază
apelul la libertatea personală, la trecerea peste defensele interioare.

Particularitățile teoriei lui L. Feuerbachts, descrise de Vladimir Schumskiy, ce îl înțelege

pe Dumnezeu ca o proiecție a potențialului uman, asemnator afirmației lui Geo Dumitrescu
(Dumnezeu l-a creat pe om și omul l-a l-a creat pe Dumnezeu), în care realitatea spirituală poate
fi înțeleasă ca o trinitate, Fiu-lui corespunzându-i acțiunea și decizia, Tată-lui persoana profundă,
incluzând conștiința, impulsul creator, abilitatea de a iubi, perceptia fenomenologică și emoțiile

12
înalte, Spiritului forța unificatoare ce permite comunicarea între Tată și Fiu în trupul omului.
Diferențele între creștinismul estic și cel vestic sunt și ele subliniate, Dunezeu Tatăl fiind văzut
ca origine unică pentru Sfântul Spirit în est, în timp ce în vest și Fiul lui Dumnezeu este origine
pentru Sfintul Spirit. (Trimite oare acestă diferență la dispunta clasică o influenței somei asupra
psihicului și invers?)

2.3. Spiritualul în înțelegerea cărților religioase

Dăinuirea scripturilor creștine este de notorietate. Abaterile și variațiile traducerilor lor,

diferitele moduri de interpretare sunt deasemenea sursa unor materiale publicate considerabile. A
analiza aceste variații cu sigurață de o importanță deosebită în înțelegerea variantelor vechi ale
acestor scrieri ar da naștere de departe la un volum considerabil. Pe de altă parte, aceasta analiză
este mai degrabă specifică istoriei, religiei, și mai puțin ținta demersului nostru. Cea ce am căutat
în fond în aceste scrieri sunt posibile înțelesuri, posibile semnificații, privite din punctul de
vedere al unei formari fenomenologic-existențiale. O fenomenologie a scrierii, o interpretare
subiectiva a acesteia, prin aceasta prisma.

Acest subiectiv, fundamental oricarei cercetări, așa cum observa cu decenii în urma C.
Rogers, este un subiectiv asumat, de la care plecăm și pe care îl luăm în calcul în interpretarea
concluziilor noastre. Pentru acest motiv, analiza fragmentelor din scripturile lui Pavel, singurele
ce cuprind pasaje întregi dedicate ”spiritului” sau ”duhului” cum este termenul folosit în Biblia
crestin-ortodoxă, sunt în fapt întrebări și nu afirmații despre sensul acestor scrieri.

Punctual din care încercăm sa privim acest aspect este unul cultural. Nu atât de mult de a
vedea esența credinței și a religiei ci de a vedea modul de raportare al oamenilor la acestea. O
încercare de a vedea impactul pe care scripturile il pot avea, din acest punct de vedere, cultural.

Ideea pleacă de la observațiile istoricilor, ce pronesc de la afirmațiile antropologilor și

susțin ca, credința, în sine, facând trimitere aici la religie, i-a ajutat pe oameni să înțelegă lumea,
să capete o înțelegere pentru necunoscut. Observatia lor se bazeaza pe urmarirea aspectului
credinței de-a lungul timpului și mai ales a raportării omului la această credință.

13
 Primele descoperiri arheologice interpretate ca având legatură cu o formă de religie,
datează de peste 11.000 de ani, de la Goblekli Tepe, în Mesopotamia, când se vorbește pentru
prima dată de omul antropomorf, de locul trecerii în lumea de dincolo, și este considerat
momentul nașterii religiei, credinței.

In urmă cu peste 6000 de ani este consemnata prin dovezi arheologice, existența primei
zeităti, la Sha Ar Hagolan, și este descris acest moment ca începutul drumului spre civilizatie.

Pe de alta parte, un impact important în creștinism il are Saul sau Pavel, unul dintre
discipoli (apostoli), autor a mai multor scrieri ce se regăsesc în scripturile creștine, impact avut
probabil și prin călătoriile pe care le-a facut, plecând din Iudeea și traversând Cipru, Frigia,
Turcia de astăzi, Grecia, de la Creta la Sicilia și ajungând în inima imperiului roman, la Roma.

Este de reținut și ca în primii 250 de ani ai erei noastre, a existat o puternică prigoană a
creștinilor în imperiul roman, perioada la sfârșitul căreia se presupune că au fost scrise cugetările
lui Pavel.

Din toate aceste momente istorice în evolutia religiei, plecând de la zeitați multiple și
ajungând la monoteism, ca în religia creștină, fenomenologic privind, se arata un aspect
particular al religiei și al credinței, acela de a fi pe de o parte ajutor, și pe de alta parte capcană.

Asupra aspectului de ajutor, de mod de înțelegere a lumii, a omului, vom încerca să

aruncăm o privire peste scrierile lui Pavel și să ridicăm întrebări despre spirit, poate să gasim o
clarificare.

Corinteni I

In prima scrisoare către corinteni, sunt însemnate observațiile lui Pavel către aceștia. O sa
încercăm să facem o trecere în revistă a observațiilor lui Pavel și posibilele înțelesuri-interpretări
ale acestor afirmații, într-adevăr interpretari subiective.

Observațiile trec în revistă diverse aspecte ale vieții cotidiene, văzute astfel de Pavel.

Afirmație legată de ”bunătatea nemeritata a lui Dumnezeu care va fost data în Isus
Cristos. Pentru că în toate ați fost îmbogațiți în el, în capacitatea deplina de a vorbi și în
conștiința deplină” face referire la trei aspecte importante pentru demersul de față: conștiința

14
(acel ceva în care se manifestă conflictul spiritual, dupa Frankl), potențialul ei, al unei deplinătăți
și faptul, posibilitatea ca această „conștiință deplină” să se regăsească în Isus Cristos.

Pavel observă modul și propriile lui trairi vis-a-vis de prezența printre corinteni (Este
oare un model de distanțare de sine?) ”și am venit la voi în slăbiciune și cu teamă, și cu mult
tremor”, ”iar exprimarea mea și cea ce am predicat eu nu au constat în niște cuvinte
convingatoare de înțelepciune ci într-o demonstarere de spirit și de putere”. (Oare este subliniată
aici diferența între rațiune și spiritual?) ...

Când se referă la întelepciunea ascunsa, Pavel spune ”pe care Dumnezeu a

predeterminat–o înaintea sistemelor de lucruri”. (Este oare persoana profunda? Memoria-
corpului(Leibgedachtnis)?) ...

”Asa cum este scris” (Din-nainte stabilit? Se referă la Dat-uri? LA acele aspecte ce nu
pot fi schimbate?), spune Pavel ”ochiul nu le-a văzut și urechile nu le-au auzit” (Se refera tot la
această intelepciune, a spiritului?) ”nici nu au fost concepute în inima omului lucrurile pe care
Dumnezeu le-a pregătit (Este un dat?) pentru aceia care îl iubesc”, ”fiindca noua ni le-a revelat
Dumnezeu. Prin spiritul sau, caci spiritul cerceteaza toate lucrurile, chiar și lucrurile profunde ale
lui Dumnezeu.” (spiritul este vazut ca ceva aparte, ca un mod, deosebit, particular de a
cunoste?) ...

Si se întreaba: ”cine dintre oameni cunoște lucrurile omului în afara de spiritul omului
care este în el?” (Este spiritul un absolut? Este un mod de a cunoste în absolut?) și spune ca noi
am primit ”nu spiritul lumii, ci spiritul care vine de la Dumnezeu. Ca să cunoștem lucrurile care
ne-au fost date cu bunătate de Dumnezeu.” (Este un dat? Spiritul omului este ceva anterior nouă,
anterior omului?)

”ne exprimam nu cu cuvinte învățate de la întelepciunea umană, ci cu cele învățate de la

spirit, (Ne exprimam cu altceva decât cu cuvintele raționalului?) în timp ce asociem lucrurilor
spirituale, cuvinte spirituale”(Ce este cuvintul, în esența lui și la ce asociez cuvintul? O vibrație?
Asociată altor vibrații?), ”dar omul fizic, nu primește lucrurile spiritului lui Dumnezeu. Căci ele
sunt o nebunie pentru el” (Există oare o legătură între ne-înțelegerea sentimentului în
psihopatologie, neputința re-cunoșterii lui, spirit și clasificarile tulburarilor psihice,
nebuniilor?), ”ele se examinează spiritualicește” (cea ce ține de spiritual poate fi perceput doar

15
spiritual?), ”omul spiritual examinează în realitate toate lucrurile” (prin spiritual este de fapt
deschis drumul percepției spre realitate? Fenemenologia, iubirea sunt căi de cunoștere
spirituale, sau sunt doar o cale și un potențial al căii?) ...

Face o remarca vis-a-vis de apartenență ”atunci când unul spune eu îi aparțin lui Pavel iar
altul lui Apolo, nu sunt ei atunci pur și simplu oameni” (Pur si simplu oameni! Ce înseamnă i-am
trimis pe fii mei printre oameni? Exista o diferentă între fii mei și oameni? Dar între omul fizic și
omul spiritual?) și spune ca ”atâta timp cât printre voi există gelozie și ceartă nu sunteți voi
carnali (Se refera la omul fizic, supus de psihicul lui?), și nu umblați (Cum umblu, cum ma
comport, „umgehen”?) voi cum umblă oamenii”. (In sensul iesirii din spiritual?)

”Insă fiecare să vegheze încontinuu cum zidește desupra”. (La care temelie se refera?) ...

Intreabă: ”nu știți că sunteți templul lui Dumnezeu. și că spiritul lui Dumnezeu locuiește
în voi?” (Universalul, cea ce ne precede se regăsește în noi, își găsește loc, camin în noi?) ...

”Iehova știe ca raționamentele înțelepților sunt deșarte” (Ințelegerea poate fi căpătată

prin altceva decât rațiune?, Cognitivismul, per se, este deșart?) ...

”Fie Pavel, fie Apolo fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile prezente, fie
lucrurile care vor veni, toate lucrurile vă aparțin”. ”la rândul vostru, voi îi aparțineți lui Cristos și
Cristos la rândul sau îi aparține lui Dumnezeu.„ (Totul este propriu nouă, este realitatea noastră,
noi suntem o realitate în Cristos și Cristos este o realitate în Dumnezeu? Realitatea mea este
parte a conștiinței mele, conștiinta mea este parte a lui Cristos și el este parte a lui Dumnezeu?
Cum se pot toate întâlni în unitate?) ...

”orice om sa ne considere deci ca subordonați ai lui Cristos și administratori ai secretelor

sacre ale lui Dumnezeu.” (La ce se referă subordonarea fata de Cristos? Este o subordonare sau
o incliziune?) ...

”nu judecați nimic înainte de timpul cuvenit, până când va veni Domnul care va aduce la
lumină lucrurile secrete ale întunericului (Necunoscutl va deveni parte a realității?), și va
dezvălui sfaturile inimilor” (Acordul va fi dezvăluit? Gasit?)

16
 Face o diferențiere între creștini și ceilalți: ”noi suntem nechibzuiți din cauza lui Cristos,
dar voi sunteti prevăzători în Cristos, noi suntem slabi, dar voi sunteți tari, voi aveți o reputație
bună, dar noi suntem în dezonoare”, ”când suntem insultați binecuvântăm (Asta înseamna oare
„tocmai de aceea” sau doar „in ciuda acestui fapt”?, dashalb vs trotzdem), cind suntem
persecutați suportam” (Se refera la a suporta sau la a accepta suportarea?) ...

”cât despre mine, deși absent în corp, însă prezent în spirit (Ce înseamnă prezent în
spirit?), desigur ca l-am judecat deja, ca și cum aș fi fost prezent, pe omul care a acționat în felul
acesta”(Este o diferența între om și fapta sa? Omul nu este una cu fapta sa în fata judecății?)
”pentru ca în numele Domnului nostru Isus când veți fi voi adunați, precum și spiritul meu cu
puterea domnului nostru Isus, (Se refera la o deplinătate a spiritului, întarit, susținut? ) sa-l
predați pe un astfel de om lui satan, pentru distrugerea cărnii, ca spiritul sa fie salvat în ziua
Domnului ” (Sa fie salvat spiritul omului, al nostru, prin înlăturarea răului?). ”nu știți că puțină
plămâădeală dospește întreaga frământătură?” (Spiritul nostru este framântîtura și plămădeala
este răul? O sămânță rea poate strica multă sămânță bună? Seamană oare cu reacțiile de
coping ale maselor, panica, isteria?) ...

”sa celebram deci sărbătoarea nu cu plămădeală veche, nici cu plămădeală de răutate și

ticălosie, ci cu turte nedospite de sinceritate și adevăr” (Salvarea spiritului se face prin
sinceritate și adevar?) ...

Pavel îndrumă spre a nu mai sta în compania ”fornicatorilor” căci ”neânțelegând întru
totul a fornicatorilor acestei lumi sau a oamenilor lacomi și a extorcatorilor sau a idolatrilor”, ”ar
trebui de fapt să ieșiti din lume” (Se referă oare la a ieși din existență?).

Legat de sfaturi și recomandări, legat de cei necăsătoriți ”daca nu au stăpânire de sine

(Este firescă copleșirea prin pofta de viață?), să se căsătorească, caci e mai bine să se
căsătorească, decât sa fie aprinși de pasiune” (Se referă oare la pulsiunea, „lust-ul”, forța lui de
a copleși omul?) ...

”și toți au mâncat aceeași hrană spirituală și toți au băut aceeași băutură spirituala” (Toti
primim din același izvor spiritual? Primim aceeași structură și avem aceleași dinamici?) ...

17
 ”căci ei beau din stinca masivă spirituală care urma dupa ei, și acea stâncă masivă îl
reprezenta pe Cristos.” (Izvorul spiritual poate și el fi susținut de o structură spirituală?) ...

”cu toate acestea pe cei mai mulți dintre ei Dumnezeu nu i-a aprobat, căci au fost
doborâți în pustiu”(Doar mediul, același izvor spiritual, nu aduce împlinirea? Este și ceva ce
tine de fiecare? Rămâne deșertăciunea?) ...

”darurile spirituale” (La ce se referă?) ...

”când vorbește prin spiritul lui Dumnezeu”,”nimeni nu poate sa zică: Isus este Domn!,
decât prin Spiritul Sfânt” (Isus este el, aparte, doar printr-un spirit aparte?) ...

”Există o diversitate de daruri, dar exista acelasi spirit” (Exsita o diversitate de daruri în
același spirit?), ”o diversitate de ministere, și totuși există același Domn”, ”o diversitate de
operațiuni și totuți este același Dumnezeu care înfăptuiește toate aceste operațiuni, în toți”, ”dar
,manifestarea spiritului îi este dată fiecăruia pentru un scop util” (Expresia spiritului are un sens,
o menire?), ”de exemplu, unuia i se dă prin intermediul spiritului o exprimare de înțelepciune
(Un acord?), altuia o exprimare de cunoștiința (O exprimare de cunoștere? O impresie?) potrivit
aceluiași spirit” (Prin același mijloc, spirit?), ”altuia credința (Increderea?), prin același spirit,
altuia daruri de însănătoșiri (Oare se referă la un sentiment ce e un cadou al vieții, la sentiment
ce poate vindeca? La empatie?), prin acel unic (Unic, al umanității? Exista un spirit unic?)
spirit”, ”altuia operațiuni de lucrări de putere, altuia profețire (A profeți, a spune din-nainte, oare
se refera la a simți în viitor, la distanță, „spuren”, la perceperea sensului, la o inuire a direcției
într-un orizont?), altuia discernerea unor declarații inspirate, altuia diferite limbi și altuia
interpretarea limbilor” (Cuvintele sunt tot un dar al spiritului?) ...

”dar toate aceste operațiuni le înfăptuiește unul și același spirit distribuindu-i fiecăruia în
parte așa cum vrea (Eu aleg ce fac, cu ce mă atinge? Sunt liber în alegerea mea?)”, ”caci așa
cum corpul este unul, dar are multe mădulare, și așa cum toate mădularele acestui corp, deși
multe sunt un singur corp, tot așa este și Cristosul (Spiritul omului/umanitatii?)”, ”fiindcă într-
adevar printr-un singur spirit (Al umaitatii?) am fost botezați (Ne-am scaldat în el?) toți într-un
singur corp, (Fiecare pentru el și cu toții împreună?) fie iudei, fie greci, fie sclavi, fie liberi, și
toți am fost făcuți să bem un singur spirit”. (Unicul spirit, ne umple pe interior? Si umplerea are
un potențial dinainte dat?) ...

18
 ”și dacă un mădular suferă, toate celelalte mădulare suferă cu el, sau dacă un mădular
este glorificat, toate celelalte mădulare se bucură cu el”. (Și spiritul umanității la fel, și noi,
fiecare în parte, și totodată împreună?) ...

”voi sunteți deci corpul lui Cristos și în mod individual mădulare” (Unitatea în spiritul
umanității prin fiecare spirit individual? A vedea spiritul umanității, cuprins din, și în fiecare
dintre oameni?)

”dacă vorbesc în limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am iubire, am devenit o bucata
de alama sunătoare sau un cimbal zăngănitor” (Rămân gol pe interior? Spiritual gol?) ...

”și dacă am darul profețirii (Al sensului?) și cunosc toate secretele sacre, și toată
cunoștiința, (a fi cineva?) și daca am toata credința (Increderea?) așa încât să mut munții (Sau
„sa merg pe apă”?), dar nu am iubire (In relație, nu am relația?), nu sunt nimic” (Nu sunt
valoare, Nu am valoare?) ...

”Iubirea nu este geloasă, nu se laudă, nu se îngânfă, nu se comportă indecent, nu își caută

propriile interese (oare de asta doare cind iubești și primesti durere, te doare și pentru că pierzi
iubirea, de durere?), nu se irită” (Iubirea vindecă, înlătură mecanismele de apărare, eliberează
persoana, vindecă de „nu am voie sa fiu așa cum sunt”?), ”nu ține cont de răul suferit” (Nu, dar
oare el nu doare? Oare un șut în fund, dincolo de un pas înainte, nu mă și doare?,Sau aici este
limitarea mea? - „un șut în fund e un pas înainte ”Tutea P.), ”nu se bucură de nedreptate, ci se
bucură cu adevărul” ... ”îndură totul (Este îndurare, este acceptare? în durere? Sunt ele în
durere?), crede totul (A nu judeca?), speră totul, suportă totul”... ”iubirea nu se termină
niciodată” (Nu este oare o minune renașterea ei? Sau din nou este doar o limitare a mea, firescă,
și aparent dispare, din spiritul omului, când de fapt este doar ascunsă, izolată, retrasă?) ...

”Dar, dacă există daruri de profețire, vor fi desființate (Are un sens per se?), daca există
limbi, vor înceta (Este dincolo de cuvinte?), dacă există cunoștiință va fi desființată” (Nu este
știință, „wissen”, este con-știință, „gewissen”?) ...

”caci avem o cunoștiinta parțiala și profețim parțial” (Condiția umana?) ...

19
 „Urmăriți iubirea, totuși continuați să cautați cu zel darurile spirituale („Un sentiment este
un dar”, oare la asta se refera? ), însa mai ales să profețiți” (Sa descoperim sensul? Să
descoperim încotro?) ...

”fiindcă cel care vorbește într-o limbă, le vorbește nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, caci
nimeni nu ascultă, însa el exprimă secrete sacre prin intermediul spiritului” (Când vorbim, ne
exprimăm în spirit, chiar dacă nu percepem?, Cuvintele sunt expresia a ceva ce precede, ceva
din spirit?) ...

”cel ce vorbește se zideste pe sine (Oare de asta filosofii se exprimă atât de complicat? O
fac cu intenție, pentru ei?), cel ce profețește zidește o congregație” (Sensul adună oamenii, îi
unește?) ...

”vă vorbesc fie cu o revelație, fie cu cunoștiință, fie cu profeție, fie cu învatatură” (Prin spirit,
toate?) ...

Pavel ridică o întrebare via-a-vis de a vorbi: ”dacă prin intermediul limbii, nu pronunțați
vorbe ușor de înțeles, cum se va ști ce se spune? De fapt veți vorbi în vânt.” (Oare de asta
filosofia și viața sunt astăzi așa îndepărtate una de alta?) ... ”dacă deci nu înțeleg valoarea
sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbește, iar cel care vorbește va fi un străin pentru mine”
(Cuvintul este valoarea unui sunet, valoarea unei vibratii?) ... ”de aceea, cel care vorbește într-o
limbă, să se roage ca să poată traduce” (Prin rugaciune mă pot face înteles, în pofida limbii în
care este spusă rugaciunea?) ...

”căci daca mă rog într-o limbă, darul spiritului cel care mi-a fost dat este cel care se roagă, dar
mintea mea este neroditoare” (Ma exprim prin darul spiritului, și el este înțels, dincolo de limbă,
de cuvânt?) ... ”ma voi ruga cu darul spiritului, dar ma voi ruga și cu mintea mea” (Dorul
spiritului și mintea mea sunt lucruri diferite?) ... ”voi cânta laude cu darul spiritului dar voi cânta
laude și cu mintea mea” (Ce înseamnă darul spiritului? Se refera la sentiment?) ... ”este semănat
corp fizic este sculat din morți corp spiritual. Daca este un corp fizic este și unul spiritual” (In
orice corp fizic există un spirit? Se naște la viață în spirit, prin spirit? Si în piatră există spirit?)
...

20
 ”primul om Adam a devenit un suflet viu. (A prins viata, ca spirit?) Ultimul Adam a
devenit un spirit dătător de viață”(A dat viață ca spirit? Există o întâlnire în spirit? Spiritul lui
individual trăiește dincolo de el, prin spiritul celorlalți în care a prins viață, în care a dat
naștere la spirit nou? Este veșnic spiritul individului, prin spiritul omenirii?) ...

”primul nu este acela care este spiritual, ci acela care este fizic, apoi acela care este
spiritual. (Nu exista spirit ne-întrupat?) Primul om este din pământ și este făcut din țărână; al
doilea om este din cer” (O parte a omului este perceptibilă, fizicul, o altă parte este greu de
perceput, este aparent imaterială? Spiritul este aparent imaterial?).

Corinteni II

”Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin intermediul unui om, ci prin intermediul lui
Isus Cristos și al lui Dumnezeu, Tatăl, care l-a sculat din morți” (Dumnezeu l-a adus la viață pe
Isus Cristos?Pavel ca apostol, are un spirit, prin Isus Cristos?) ...

”ați primit spiritul datorită lucrărilor legii sau datorită auzirii cu credință?” (Spiritul este primit?
Cum? Printr-un mod aparte de a percepe?) ...

”dupa ce ați început în spirit, acum sunteți facuți complet în carne” (Spiritul poate fi pierdut?
Există oameni ”fară spirit”?) ...

Efeseni

”Să umblați ... cu deplină umilință a minții și blândețe, cu îndelungă răbdare, suportându-
vă unii pe alții, în iubire, străduindu-vă realmente să respectați unitatea spiritului în legatura
unificatoare a păcii.” (Spiritul este unul, în pace, prin iubire, prin răbdare, prin smerenie?) ...

”există un singur corp și un singur spirit” (Spiritul omului, spiritul umanității?) ...

”până când vom ajunge toți la unitatea în credință și în cunoșterea exactă a Fiului lui
Dumnezeu, la starea de adult, la măsura acelei staturi a plinătății Cristosului, (Maturitatea, este
adusă de unitate? Unitatea este adusa prin spirit? In Cristos este spiritul în plinătatea sa?
Cristosul este expresia maturității spiritului?) ca sa nu mai fim ca niște copii mici, aruncați în
toate părțile ca de valuri și purtați încoace și încolo de orice vânt de învățătură (Curente de

21
opinie? Curente filosofice, dogme?) prin șiretenia oamenilor, prin viclenie în născocirea erorii”
(Aici s-a născut marketing-ul?) ...

”vorbind adevarul, (Fiind autentici?) să creștem prin iubire (Privid spre esență?) în toate
lucrurile, în cel care este capul Cristosul (Spiritul este cel ce îndrumă?). Din el, tot corpul fiind
armonios asamblat și fiind făcut să coopereze prin intermediul tuturor încheieturilor care dau cea
ce este necesar, (Spiritul are nevoie de corp?) portivit funcționării fiecarui mădular în parte în
măsura cuvenită, cotribuie la creșterea corpului (Totul este un întreg și totul este important?),
pentru ca acesta să se zidească el însuși în iubire” (Iubirea este un liant, întărește corpul?) ...

”nu mai umblați așa cum umblă cei din națiuni în inutilitatea minții lor, în timp ce sunt în
întuneric din punct de vedere mintal și înstărinați de viața lui Dumnezeu, din cauza ignoranței
care este în ei, din cauza insensibilității inimii lor” (A nu simți cu inima întunecă demersul
rațiunii?) ...

”dar voi nu ați învățat că așa este Cristosul, cu condiția, bineânțeles, să-l fi auzit și să fi
fost învățați prin intermediul lui, așa cum este adevărul în Isus, cî trebuie să vă dezbracați de
vechea personalitate care corespunde conduitei voastre de altădată și care se corupe potrivit
dorințelor ei amăgitoare” (Se referă oare la demersul terapeutic, psihoterapeutic?) ...

”și să vă îmbrăcați cu noua personalitate care a fost creată potrivit voinței lui Dumnezeu,
în adevăr, dreptate și loialitate” (Este oare expresia unei înțelegeri psihopatologice?)

”vorbiți adevărul fiecare aproapelui său, pentru că suntem mădulare care ne aparținem
unii altora” (Prin spirit, prin spiritul umanitatii?, Se referă oare la cea ce Buber surprinde când
spune Eu exista doar în raportul Eu-Tu?) ...

”slujind nu pentru a fi văzuți și a le plăcea oamenilor, ci ca sclavi ai lui Cristos” (A nu

face pe placul celuilalt pentru a fi remarcat, ci a fi autentic, prin supunere față de Cristos, de
spirit în deplinatatea lui?) ...

”deoarece avem de luptat nu impotriva sângelui și a cărnii (Nu împotriva propriului?), ci

împotriva guvernărilor, împotriva autorităților, împotriva conducătorilor mondiali ai acestui
întuneric (Pentru ca spiritul ”nu răzbate”, nu atinge?), împotriva fortelor spirituale rele” (Raul
poate fi parte din spirit? Sub ce forma?) ...

22
 ”stați deci ferm (Suport, apărare, spațiu?), având mijlocul încins cu adevărul (Cu
realitatea?), fiind îmbrăcați cu platoșa dreptății (Justul, corectul?) și având picioarele încălțate
cu echipamentul veștii bune a păcii” (Pacea, relația bună?) ... ”mai presus de toate luați marele
scut al credinței” (Increderea? Fidelitatea?) ...

”acceptați coiful salvării și sabia spiritului, adică cuvântul lui Dumnezeu” (Forța de
răzbatere a spiritului și pavăza pentru a nu ne pierde este cuvântul lui Dumnezeu? Ce este
cuvântul lui Dumnezeu?)

Filipeni

”ca iubirea vostră să abunde din ce în ce mai mult în cunoștiință exactă și în discernământ
deplin” (Iubirea este un mod de a vedea, a percepe lumea cu claritate?)

Coloseni

”ca ei sa fie uniți în mod armonios în iubire, (Intru-unul?) și pentru toată bogația deplinei
certitudini a înțelegerii lor, pentru o cunoștere exactă a secretului sacru al lui Dumnezeu și
anume Critos. (Cristos, spiritul deplin, este secretul sacru, este ascuns, valoros?) în el sunt
ascunse cu grija toate comorile înțelepciunii și ale cunoștiinței. (In ”spiritul deplin” există
înțelepciunea și cunoșterea?) Spun aceasta pentru ca nimeni să nu vă amăgească cu argumente
convingătoare” (Rațiunea poate fi o cale spre amăgire? Argumentele sunt amăgire? Sunt
coping?)

„căci deși sunt absent în carne, sunt totuși cu voi în spirit”. (In spirit sunt prezent acolo
unde nu sunt? în spirit pot fi prezent dincolo de moarte?)

2.4. Cadrul diagnostic-profesional contemporan

Nici în Manualul de Statistică și Diagnostic american (DSM) și nici în ghidul

Organizației Mondiale a Sănătății (ICD) nu se acorda un rol aparte și nu este urmarită în mod
special problema spiritualității. Cu alte cuvinte spiritualitatea, nu este asociată cu diagnosticul în
tulburările psihice. Există unele referiri la diverse tulburări psihice specifice anumitor medii
cultural-spirituale, precum și particularități ale tulburărilor psihice în funcție de mediul cultural-
spiritual. Un exemplu concludent este propunerea de excludere a tulburării isterice de

23
personalitate din ediția a-V-a a DSM, posibil pe baza criteriului nediferențierii tulburării în
mediul cultural american. In înțelegerea acestor două ghiduri, spiritualitatea, spiritul, credința nu
sunt clarificate ca termeni, iar referirile la particularitățile culturale includ și aspectul spiritual.

Componenta filosofică

Aspetul filosofic, cuprins și exprimat în simplitatea scrierilor religioase sau în

complexitatea exprimării și traducerilor filosofilor moderni, sunt puncte de plecare ale oricărei
cercetări, așa cum am mai menționat, fiecare cercetare pleacă de la o poziționare de fond
personal-subiectivă.

Focalizarea pe aspectul de fond al cercetarii filosofice - ce se pierde uneori pe parcursul

dizertațiilor moderne din domeniu, aspect întâlnit și în cercetarea psihologică, sau chiar
psihiatrică - este simpla înțelegere și transmiterea acestei înțelegri (cu privire la viața omului în
univers, cu limitele cunoșteri impuse de propria nostra poziție, de cel ce se analizează pe sine, cu
mijloacele limitate de care dispune și cu particularitățile acestor mijloace).

Concret, o abordare în afara fenomenologiei, a lui ”așa cum mi se arată mie”, ce iese din
raportarea conștient-subiectivă și caută bsolutizarea obiectivului nu este din punctul nostru de
vedere, decât o eroare. Orice căutare a adevărului științific ce iese din această paradigmă ramane
din start în afara drumului spre înțelegerea esenței. Și aici se ridică o nouă întrebare: Ce este
esența? Cum pot să o definesc, dacă nu prin modul în care eu o percep?

Ca o concluzie, fără putință de a fi altfel, poziționările filosofice stau la baza fiecărui

demers de cercetare științifică, acestea fiind pe fond esențial subiective.

Care este nivelul de cunoștiinte la momentul actual? In înțelegerea actuala a omului tri-
dimensional (Frankl) există multiple observații în literatură dar nu exista studii ce să urmarească
gradul de echilibru al personalului terapeutic și relatia/raportul cu spiritualul, cu atat mai puțin o
clarificare și diferențiere clară între spiritual și credința în divinitate. Intr-un fel, domeniul
credinței în divinitate rămâne în afara preocupărilor de cercetare.

24
2.5 Medicina

Medicina (lat.: ars medicina = arta de a vindeca) este o ramură a științelor biologice care
are ca scop pe de o parte studiul corpului omenesc și al funcționării lui, pe de altă parte - pe baza
acestor cunoștințe - conservarea și restabilirea sănătății. Medicina operează cu concepte mai noi
sau mai vechi din majoritatea științelor, de la anatomia umană fundamentală, până la modele
matematice complexe și chiar noțiuni împrumutate din câmpul filosofiei și al artei.

Medicina studiază cauzele (Etiologia), manifestările clinice și efectele asupra organelor

(Patologia clinică), recunoașterea (Diagnosticul), tratamentul (Terapia) și prevenirea
(Profilaxia) bolilor care afectează corpul omenesc.

Medicina modernă se bazează pe Științele Naturii: (Fizică, Chimie, Biologie, Biostatistică),

Anatomie, Fiziologie, Microbiologie, Farmacologie, Radiologie. Ea posedă din secolul al XIX-
lea o metodă experimentală îmbunătățită permanent din acel moment, dar care a fost totuși
utilizată cu frecvență și asiduitate extrem de variabilă în intervalul de timp care a trecut de atunci
și până acum câteva decenii, de când s-a conturat și impus tendința E-b.M. (Evidence-based
Medicine) în jurul unui nucleu de cercetători care au inițiat o revistă omonimă publicată de către
British Medical Journal, American College of Physicians, American Society of Internal
Medicine și RanD (fr.). Medicina modernă fondată pe fapte (sau dovezi experimentale), numită
și medicină faptică, este o achiziție recentă d.p.d.v. istoric și locală d.p.d.v. civilizațional, căci
este specifică lumii occidentale și Europei răsăritene, în restul lumii și azi aceasta fiind
responsabilă de tratarea doar a unei minorități dintre pacienți, care din varii motive (incultură sau
lipsa de exercițiu de gândire critică, lipsă de mijloace financiare, inerția tradițiilor vechi de secole
sau chiar milenii) apelează la medicina tradițională a țărilor sau culturii de care aparțin. În acest
sens pentru ei "medicina alternativă" nu este deloc alternativă, ba chiar fiind forma principală de
medicină utilizată în tratamentul celei mai mari părți a populației. Crucial pentru apariția și
împământenirea medicinei convenționale a fost, alături de cizelarea metodei științifice în alte
discipline și anumite evoluții pe tărâmul filozofiei științei, perfecționarea metodei numerice,
utilizarea stasticii în medicină și crearea unei teorii a studiului clinic, ca și interpretarea critică a
datelor ("trebuie să luptăm contra falselor dovezi, a acelor "indicii la prima vedere", pentru a
descoperii realitatea faptelor", spuneau medicii pionieri ai metodei în sec. al XIX-lea). E vorba

25
despre metoda de culegere și tratament a datelor clinice și anatomo-patologice (antecedente
personale, istoria maladiei, rezultate examen fizic și complementare, evoluție și, dacă e cazul,
rezultatele examenului după deces). Necesitatea studiului numeric s-a impus datorită faptului că
nu putea fi stabilit un tablou general fiabil al unei boli prin simpla analiză a cazurilor singulare
individuale). Doar după constituirea unui astfel de tablou general al unei maladii putem vorbi
despre un diagnostic efectuat pe baza datelor unei cazuistici competent analizate, diagnosticul
trecând astfel de sub imperiul magiei în știința propriu-zisă: simțul clinic, intuiția, flerul și "arta
ghicirii" își pierd valoarea de instrumente principale, trecând pe plan secund. Medicina a început
să fie realmente riguros științifică atunci când medicul a avut curajul să nu trateze, lăsând ca lot
martor pentru comparație un anumit număr de pacienți competent aleși (Claude Bernard,
Introducere în studiul medicinei experimentale). Louis Villermé este primul care folosește o
astfel de metodă statistică (mai exact numerică) cu lot martor, când în 1827 studiază 87 de
pacienți bolnavi de pneumonie. Constatarea lui este că metoda de tratament a vremii, anume
sângerarea (scoaterea de sânge) nu are nici un efect asupra bolii, nici în ce privește mortalitatea,
nici în ce privește durata simptomelor sau tipului acestora. Pe atunci sângerarea se făcea cu câte
50 de lipitori pe un pacient, tratamentul fiind fondat pe "logica" că orice boală rezultă dintr-o
inflamație și că orice terapie trebuie să fie "antiflogistică". La acea dată "cultivatorii" francezi de
lipitori nu făceau față la "cererea" imensă a Franței, drept pentru care se importau anual peste 30
de milioane de "viermi vampiri"... De atunci metoda practică s-a îmbunătățit considerabil prin
tehnici avansate de eșantionare și introducerea studiilor aleatorii ("randomizate") în dublu-orb.
Progresele în statistică au adus și ele contribuții valoroase în corijarea acelor "false probe" despre
care vorbeau medicii secolului al XIX-lea. Câteva instrumente ale actualei medicini bazate pe
fapte sunt meta-metodologia, ghidul de evaluare al articolelor științifice, filtrele Medline și
reviziile S.O.R. (standarde, opțiuni și recomandări, oferă evaluări pe "nivele de dovedire"), și
evident, ca în orice știință, sistemul peer-review.

Încercări de vindeca bolile sau de a trata rănile sunt tot atât de vechi cât omenirea. Bolile
grave reprezentau, ca totdeauna, o problemă serioasă, remedii eficace însă nu existau.
Îmbolnăvirile erau privite din punct de vedere magic-demoniac sau ca o pedeapsă din partea
forțelor supranaturale. Pentru vindecare se invocau aceste forțe și se făceau sacrificii, se
improvizau dansuri, se foloseau formule oculte sau talismane.

26
 Eficiente erau îngrijirea rănilor, repunerea luxațiilor sau fixarea fracturilor, procedee
folosite deja în Epoca de piatră.

Medicina în perioada greco-romană

La vechii greci, la început, zeul artei medicale era Apollo. Mai târziu zeul medicilor a
devenit Esculap. Începând din secolul al VI-lea a.Ch. - sub influența școlilor filozofice
materialiste ca cea a lui Empedocle (natura este formată din patru elemente: foc, apă, pământ și
aer) - medicina capătă trăsături științifice, în special prin persoana lui Hippocrate din Cos,
considerat părintele medicinii moderne. În culegerea sa de studii (Corpus Hippocraticum) nu se
mai întâlnesc remedii supranaturale, practicile recomandate sunt rezultatul observațiilor
empirice.

În epoca elenistică (secolul al III-lea a.Ch.) centrul cultural devine orașul Alexandria,
unde Herophilos practică primele disecții a unor cadavre omenești.

O dată cu ascensiunea Imperiului Roman centrul de greutate se mută la Roma. Galenus

din Pergamon - grec de origine - dezvoltă teoria umorilor și descrie cele patru manifestări
cardinale ale inflamației: roșeață, căldură, umflătură și durere (rubor, calor, tumor, dolor),
valabile și în zilele noastre.

Medicina în evul mediu

În această epocă știința a cunoscut o fază de stagnare, interpretarea scolastică a textelor

luând locul observației. Înaintarea arabilor în bazinul mediteranean a avut și un efect pozitiv.
Cunoscători ai textelor grecești dar și ai celor persane, au propagat în Europa vechile învățăminte
ale culturii antice. Al-Razi (secolul al X-lea p.Ch.)a descris variola și pojarul iar vestitul
Avicenna (arab.: Ibn Sina) scrie în secolul următor Canon medicinae, operă ce avea să rămână
până în vremurile moderne manualul de bază al facultăților de medicină.

Un moment important l-a reprezentat înființarea la începutul secolului al XI-lea, de către

călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituții de învățământ medical la Salerno în

27
Italia (Școala de la Salerno). În secolul al XII-lea, tot în Italia, medicina se dezvoltă în special în
centrele universitare din Bologna și Padova.

Medicina în perioada Renașterii

Se exprimă primele critici asupra concepției lui Galenus și ale școlii arabe, considerate
până atunci intangibile, și se redescoperă învățătura lui Hippocrate. Preocupările se îndreaptă în
special în direcția anatomiei și în 1543 apare opera monumentală a lui Andreas Vesalius De
Humani Corporis Fabrica (Cu privire la construcția corpului omenesc), moment crucial în
istoria medicinei.

Tot din această perioadă trebuiesc menționate lucrările lui Girolamo Fracastoro (1478 -
1553), în Italia, cu privire la bolile contagioase (descrie sifilisul sub forma unui poem intitulat
Syphilis sive Morbus Gallicus), și ale lui Philippus Aureolus Paracelsus (1493 - 1541), medic și
alchimist în Elveția, asupra substanțelor cu acțiune vindecătoare.

A fost meritul chirurgului francez Ambroise Paré prin succesele sale terapeutice să aducă
chirurgia în cadrul medicinei, considerată până atunci o meserie și nu o artă, lăsată la dispoziția
bărbierilor.

Începuturile medicinei moderne

În 1628 apare lucrarea anatomistului englez William Harvey Essay on the Motion of the
Hearth and the Blood, în care arată că inima funcționează ca o pompă care asigură circulația
neîntreruptă a sângelui.

Marcello Malpighi (1628 - 1711) de la Universitatea din Bologna (Italia) descoperă

capilarele sanguine, în timp ce în Anglia medicul Thomas Willis (1622 - 1675) vasele de la baza
creierului.

Thomas Sydenham (1624 - 1689), medic englez, face descrieri clinice amănunțite ale
malariei, recunoaște deosebirea dintre scarlatină și pojar și face observații epidemiologice.

28
 În anul 1632 a fost introdusă Chinina în tratamentul malariei, prima substanță cu adevărat
eficace în tratarea bolilor.

În Italia, către sfârșitul secolului al XVIII-lea, apar studiile de patologie ale lui Giovanni
Battista Morgagni (1682 - 1771) iar Lazzaro Spallanzani (1729 - 1799) infirmă teoria generației
spontane.

În 1796 medicul englez Edward Jenner (1749 - 1823]] introduce metoda vaccinării anti-
variolice.

Medicina în secolul al XIX-lea

Numeroase descoperiri au condus la progrese importante în diagnosticul și tratamentul

bolilor precum și în dezvoltarea intervențiilor chirurgicale.

În jurul anului 1819, în Franța, René Laennec (1781 - 1826) introduce stetoscopul, până
astăzi cel mai utilizat instrument în examinarea medicală.

Lucrările lui Marie Bichat (1771 - 1804), în Franța, asupra țesuturilor pun bazele
histologiei, în timp ce germanul Rudolf Virchow (1821 - 1902), în Berlin (Germania)studiază
substraturile anatomo-patologice ale bolilor și emite cunoscuta teorie a patologiei celulare.

Descoperirile fundamentale în lumea microorganismelor ale lui Louis Pasteur (1822 -

1895) și ale lui Robert Koch (1843 - 1910) contribuie la dezvoltarea Microbiologiei, ale lui Emil
von Behring (1854 - 1917) și Ilia Mecinicov (1845 - 1926) pun bazele Imunologiei. Pornind de
la aceste descoperiri, obstetricianul maghiar Ignaz Semmelweis (1819 - 1865) introduce Asepsia
iar Joseph Lister (1827 - 1912), în Anglia folosește pentru prima dată fenolul ca substanță
antiseptică.

Pe tărâmul fiziologiei sunt de remarcat lucrările francezului Claude Bernard (1813 -

1878) asupra funcționării glandei tiroide, ficatului și asupra sistemului nervos vegetativ și ale lui
Ivan Petrovici Pavlov (1849 - 1936), în Rusia, cu privire la reflexele condiționate.

29
 Spaniolul Santiago Ramon y Cajal (1852 - 1934) a contribuit la cunoașterea structurii
sistemului nervos.

Wilhelm Röntgen, în Germania, (1845 - 1923) descoperă în 1895 razele X și le aplică în

investigarea organelor interne.

Introducerea narcozei cu eter în America în de către americanul William Thomas Morton

în 1846, a anesteziei locale cu cocaină în 1884 de austriacul Christian Koller și rachianesteziei în
1898 de către August Bier în Germania contribuie la dezvoltarea furtunoasă a chirurgiei.

Medicina în secolul al XX-lea și în prezent

Caracteristică este combaterea efectivă a bolilor infecțioase prin vaccinări în masă,

introducerea antibioticelor, prin măsuri sanitare și îmbunătățirea condițiilor de viață.

Tratamentul medicamentos specific cu substanțe chimice al bolilor infecțioase a început

în Germania cu lucrările lui Paul Erlich (1854 - 1915). În 1932 Gerhard Domagk (1895 - 1964)
descoperă sulfamidele iar în 1928 în Anglia Alexander Fleming (1881 - 1955) constată acțiunea
bacteriostatică a ciupercii Penicillium, din care biochimistul Howard Florey (1898 - 1968)
extrage Penicillina în formă pură, inițiindu-se astfel era antibioticelor.

Progrese importante au fost făcute în domeniul geneticii, descoperindu-se modul de

transmitere a caracterelor, structura cromozomilor și rolul genelor precum și structura chimică a
acidului dezoxiribonucleic (ADN), suportul fizic al informației genetice.

După ce se cunoșteau deja anticorpii serici ca factori esențiali în mecanismele de apărare

ale organismului, în a doua jumătate a secolului al XX-lea se pune în evidență rolul diverselor
limfocite în imunitatea celulară și producerea de anticorpi.

La începutul secolului XX, Clemens von Pirquet introduce în medicină termenul de

alergie. Studiul științific al bolilor alergice, început de Pirquet, va continua în decursul secolului
XX, odată cu creșterea prevalenței bolilor alergice în populație, ducând la dezvoltarea unui nou
domeniu al medicinii, numit astăzi Alergologie și imunologie clinică.

30
 Ca metode de investigație sunt de menționat introducerea Tomografiei computerizate, a
Tomografiei de Rezonanță Magnetică Nucleară și a examenelor cu Ultrasunete.

În domeniul chirurgiei, transplantele de organe (în 1967 chirurgul sud-african Christian

Barnard efectuează primul transplant de inimă) dau speranțe de supraviețuire multor bolnavi
altfel incurabili.

După ce Charles Sherrington (1857 - 1952) efectuase studii fundamentale asupra

funcționării sistemului nervos, canadianul Wilder Penfield (1891 - 1976) cercetează funcțiile
scoarței cerebrale prin stimulări directe ale suprafeței creierului în timpul unor intervenții
chirurgicale. Dezvoltarea Neurochirurgiei se datorează în special americanilor Harvey Cushing
(1869 - 1939) și Walter Dandy (1886 - 1946).

Cardiologia a făcut progrese diagnostice prin aplicarea unor metode ca angiografia,

cateterismul cardiac iar pe plan terapeutic prin implantarea de pace-maker, operațiile by-pass în
obstrucțiile coronariene, operații în afecțiuni valvulare, medicamentele beta-blocante, dar și prin
cunoașterea și adoptarea măsurilor de combatere a factorilor de risc (fumatul, obezitatea,
sedentarismul, hipertensiunea arterială, nivelul ridicat de colesterol). Cancerul rămâne mai
departe o problemă dificilă, dar citostaticele s-au dovedit eficiente în unele forme, ca leucemia și
altele.

Din toate aceste progrese rezultă însă și o serie de probleme de etică medicală, cele mai
multe controversate.

Avem dreptul să prelungim suferința unui bolnav incurabil când el își dorește un sfârșit
cu ajutor medical (moartea asistată) sau să menținem într-o stare de viață vegetativă cu ajutorul
aparatelor un bolnav cu excluderea funcțională a scoarței cerebrale (sindrom apallic)?

Este morală întreruperea sarcinii la cerere, sau numai în caz de boli grave ale mamei sau fătului?
Avortul ar trebui complet interzis din motive morale sau religioase ?

Este morală utilizarea pentru cercetare sau în terapeutică a țesuturilor recoltate de la

embrioni umani ?

31
 La niciuna din aceste întrebări nu se poate da un răspuns cu șanse reale de a fi unanim
acceptat.

2.6 Starea de bine sau calitatea vieții

Expresia “calitatea vieţii” a apărut în anul 1964, într-un discurs al preşedintelui american
B. Johnson, în care se referea la calitatea vieţii americanilor (Shea, King-Farlow, 1976). În sens
larg, calitatea vieţii rezidă în realizarea unei vieţi agreabile, bazată pe starea de bine personală şi
socială, pe protecţia socială generală şi pe progresul social (Huttman şi Liner, 1978).

Câmpul de aplicare al conceptului “calitate a vieţii” este larg. Acest domeniu de studiu
este dezvoltat de sociologi şi economişti, interesaţi în primul rând de politicile economico-
sociale. Calitatea vieţii a fost descrisă , mai întâi, cu ajutorul indicatorilor cantitativi, definind
condiţiile de viaţă. Dar insuficienta indicatorilor obiectivi a fost repede evidenţiată. În 1964,
preşedintele Johnosn a utilizat termenul “calitate a vieţii” pentru a sublinia că obiectivele SUA
nu sunt numai economice, în termeni de bogăţie, ci şi subiective, în termeni de situaţii şi stări de
fericire, opunând bunurile materiale obiectivabile, „bunurilor” subiective, cum ar fi , de exemplu,
starea de sănătate, definită de O.M.S. ca „o bună stare fizică, psihică şi socială”.
Această abordare a calitătii vieţii a dus la realizarea a numeroase studii referitoare la
“starea de bine”, de bun confort fizic, psihic şi social si la nivelul de satisfacţie privind viaţa.
Fondate pe principiul autoevaluării, aceste investigaţii au dat cetătenilor posibilitatea să aducă
critici în privinţa ordinii sociale. Au fost realizate numeroase anchete în ţările dezvoltate şi în
cele în curs de dezvoltare. S-a investigat în mare măsură nivelul satisfacţiei persoanelor privind
diferite domenii ale vieţii, cum ar fi: satisfacţia persoanei însăşi, viaţa în familie, venitul
(câştigul), locul de rezidenţă, locuinţa, activităţile făcute în familie, timpul dedicat efectuării
diferitelor lucruri, activităţi, activitătile de loisir, bunurile şi serviciile din cartier, sănătatea ,
locul de muncă, guvernarea.

Calitatea vieţii poate fi definită din mai multe puncte de vedere: individual, colectiv,
normativ, moral. Calitatea vieţii a apărut ca un concept unificator, care surprinde evoluţia
individului, a identităţii sale, natura condiţiilor de viaţa, propriile lui experienţe, modul de viaţă
şi percepţiile lui despre el însuşi.

32
Domeniile calităţii vieţii sunt descrise, pe scurt, în cele ce urmează, după Abrams (1993);
Campbell, Converse şi Rodgers (1976).

1. Bunăstarea fizică priveşte, în primul rând, sănătatea, aptitudinile, mobilitatea şi siguranţa

personală. Atât aptitudinile cât şi mobilitatea se leagă de aspecte ale abilităţii fizice şi mintale şi
se definesc cel mai bine drept capacităţi funcţionale corespunzătoare unor activităţi specifice.
Prin urmare, aceste aspecte se pot suprapune cu altele aferente bunăstării productive. Siguranţa
personală presupune eliberarea de condiţionări, independenţă, autonomie, competenţă,
cunoaşterea drepturilor şi stabilitatea rezidenţială. Evaluarea ei se suprapune peste evaluarea
calităţii vecinătăţii.

2. Bunăstarea materială se referă atât la populaţia generală, cât şi la fiecare persoană în parte. Ea
se reflectă cel mai clar prin intermediul resureselor economice, în special a venitului. Diferite
aspecte ale calităţii mediului de locuit - calitatea locuinţei, starea mobilierului, echipamentelor şi
bunurilor personale, calitatea vecinătăţii - sunt strâns asociate cu bunăstarea materială. Dreptul
de proprietate şi, în general, securitatea economică reflectă faptul că oamenii se preocupă de
situaţia lor viitoare la fel de mult ca şi de cea prezentă. Accesul la transport este o problemă
materială asociată cu oportunităţile unei persoane de a-şi menţine sau de a-şi extinde relaţiile
sociale, de muncă, educaţionale, civice şi, prin urmare, ele pot să susţină alte aspecte ale
bunăstării materiale. În privinţa transportului, apare necesitatea unor stimulente pentru
modificarea vehiculelor publice, acordarea de subvenţii în acest scop, stabilirea de tarife reduse
sau gratuităţi pentru persoanele defieciente. Adaptarea mijloacelor de transport în scopul
accesibilităţii persoanelor cu deficienţe prezintă interes şi pentru alte categorii de persoane cu
dificultăţi de deplasare (femei însărcinate, copii mici, bătrâni etc).

3. Bunăstarea socială include două dimensiuni majore: relaţiile personale şi implicarea

comunitară. Calitatea şi dimensiunea relaţiilor interpersonale ale unui individ se referă la familie,
rude, prieteni şi la alte cunoştinţe. Dimensiunea reţelei relaţiilor sociale este deosebit de impor-
tantă, dar aceasta trebuie să fie urmată şi de calitatea acestor relaţii (de exemplu, grad de
intimitate, grad de sprijin, reciprocitate şi egalitate). Implicarea comunitară este o faţetă mai
generală a vieţii, deosebită de relaţiile personale individuale. Un prim aspect al acesteia este
reflectat în gama şi frecvenţa activităţilor asumate în comunitate - utilizarea facilităţilor şi

33
serviciilor disponibile pentru binele comunităţii. Un al doilea aspect, se referă la nivelul
acceptării sau nivelul sprijinului asigurat de comunitate indivizilor, date fiind caracteristicile lor
personale, aspiraţiile şi cererile lor actuale sau potenţiale adresate infrastructurii locale sau
populaţiei, în general.

4. Bunăstarea emoţională cuprinde afectivitatea, realizările personale, stresul şi starea de

sănătate mintală, stima de sine, statutul persoanei şi respectul celor din jur, credinţele religioase.
Realizarea personală se poate suprapune peste scopurile sociale. Gradul de stres reflectă
condiţiile în care sunt urmărite activităţile sociale şi funcţionale. El poate afecta modul în care se
obţine satisfacţia din viaţă şi este un factor care poate contribui la creşterea sau diminuarea
bunăstării emoţionale.

5. Bunăstarea productivă se referă la evoluţia şi la capacitatea unei persoane de a utiliza timpul

în conformitate cu propriile sale convingeri şi concepţii. Competenţa sau dezvoltarea abilităţilor
şi experienţei se leagă de auto-determinare - independenţă şi capacitate de a alege şi de a-şi
exercita controlul -, precum şi de contribuţiile aduse pentru sine şi pentru alţii. Toate aceste
aspecte se pot evalua prin urmărirea activităţilor funcţionale în diferite zone, precum domiciliu,
loc de muncă, loc de petrecere a timpului liber sau loc de realizare a educaţiei.

34
 Capitolul III. Obiectivele şi ipotezele cercetării

Această cercetare dorește:

1. Să descopere dacă domeniul de activitate profesională influenţează nivelul spiritualității

individului;

2. Să investigheze dacă domeniul de activitate profesională influențează nivelul stării de

bine personale al individului.

3.2 Ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de activitate profesională asupra

nivelului spiritualității individului
Domeniul de activitate profesională (nonmedici și medici) influențează nivelul valorilor
scorurilor de la Scala existențială. Mai exact, scorurile de la Scala existențială tind să fie mai
ridicate la subiecții care nu sunt medici comparativ cu scorurile subiecților care sunt medici și
care tind să fie mai scăzute, adică subiecții care profesează în domeniul medical tind să fie mai
puțin spirituali decât cei care nu lucrează în domeniul medical.

3.3 Ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de activitate profesională asupra

nivelului stării de bine personale al individului
Domeniul profesional (nonmedical și medical) influențează nivelul valorilor scorurilor de
la Inventarul stării de bine autopercepute (ISBA). Mai exact, scorurile de la Inventarul stării de
bine autopercepute (ISBA) tind să fie mai scăzute la subiecții care fac parte din domeniul
profesional medical comparativ cu scorurile subiecților care nu sunt medici și care tind să fie mai
mari.

35
 Capitolul IV. Metodologia cercetării

4.1 Descrierea eșantionului

La acest studiu au participat 60 de subiecți dintre care 30 dintre ei profesează în domeniul

medical, iar 30 nu profesează în acest domeniu. Subiecții au statusuri socio-economice și vârste
diferite.

Tabel 1. Categorii de subiecţi

Nr. Subiecți Categorii de subiecți

30 Subiecți care profesează în domeniul medical

30 Subiecți care nu profesează în domeniul medical

Categorii subiecţi

30
20
10
0

Subiecți care nu
profeseaza in Subiecți care
domeniul medical profeseaza in
domeniul medical

Categorii subiecţi

Figura 1. Frecvenţa categoriilor de subiecţi

28 dintre subiecți au vârste cuprinse între 30-45 de ani, iar 32 au vârste cuprinse între 46-65
ani, 34 dintre subiecți sunt bărbați, iar 26 sunt femei. Aceste caracteristici nu sunt variabile în
această cercetare.

36
Tabel 2. Clasificare subiecţi după genul acestora

Număr subiecţi Gen subiecţi

34 Masculin

26 feminin

Genul subiecţilor

40
30
20
10
0

masculin
feminin

Genul subiecţilor

Figura 2. Frecvenţa genului subiecţilor

Tabel 3. Clasificare subiecţi după vârsta acestora

Număr subiecţi Vârstă subiecţi

28 30-45 ani

32 46-65 ani

37
 Vârsta subiecţilor

32
30
28
26

30-45 ani
46-65 ani

Vârsta subiecţilor

Figura 3. Frecvenţa vârstei subiecţilor

La această cercetare subiecții au participat în mod voluntar asigurându-li-se

confidențialitatea datelor oferite cât şi utilizarea exclusivă a rezultatelor în scopul cercetării.

4.2 Descrierea probelor

Probele care au fost utilizate în lucrarea de faţă sunt:

1. Scala existențială
2. Inventarul stării de bine autopercepute (ISBA)

ESK - Scala existențială

Urmărește aspecte particulare grupate în patru capitole principale: Autodistanțarea

(distanțarea de sine), Autotranscenderea (transcenderea de sine), Libertatea, Responsabilitatea.

38
Tabelul 4. Metoda de întelegere a sensului dupa Langle (1988 a) cu cei 4 pași, într-o viziune
de ansamblu.

Acțiune Funcție psihologică Implicație antropologică

1. Percepție Cunoaștere -> Informație Autodistanțare (SD)

2. Evaluare Emoție-> Apropiere, Transpunere/Compătimire Autotranscendență (ST)

3. Alegere Decizie-> Atitudine, Disponibilitatea de acțiune, Libertate (F)

punerea in joc a propriei ființe (afirmarea
propriului)

4. Realizare Realizare-> Existență, Sens, Devotament Responsabilitate (V)

(dedicare)

Structura ESK urmează aceste patru parți ale realizării „competențelor personal-
existențiale”.

ESK se da spre completare cu o scurta indicație scrisă și o explicare a modului de

raspuns. Ea cuprinde 46 de item-uri (puncte) categorii de raspuns în 6 etape. Item-urile sunt
ordonate la 4 subscale, care cuprind în total 46 de puncte. Referindu-se la antropologia
Frankliana (de ex. Frankl 1984), ESK descrie dimensiunea personal-existentiala (noetica) a
omului. Ea menționeaza 4 caracteristici ce constituie condiții pentru o viața plină de sens (Langle
1988 a). Cele 4 subscale sunt următoarele: “autodistanțarea” (SD), “auto-transcendența” (ST),
“libertatea” (F), “responsabilitatea” (V). Primele două descriu superfactorul prezumție
“personala” (Valoarea – P), în timp ce ultimele două se referă la faptele situative (“existențiale”)
– (valoarea – E) și formează al doilea superfactor.

39
Tabelul 5. Scurtă descriere a celor 4 subscale, a celor 2 superfactori și a valorii totale.

Subtest/ Denumire Felul cercetării Descriere

Superfactor

SD Auto-distanțare Percepție Capacitatea de a ajunge la o distanță

față de sine (sentimente, dorințe,
imaginar) și de a se elibera pentru
perceperea obiectelor

ST Auto-transcendeță Perceperea valorii Capacitatea de a trece dincolo de sine

și de a putea intra într-o relație
emoțională

F Libertate A avea posibilități/ Capacitatea de a se decide pentru

posibilități, conform evaluîrii
A decide
subiective

V Responsabilitate Angajare Capacitatea de a intra cu forța într-o

relație și de a suporta consecințele

P Personalitate Aditiv Accesibilitatea persoanei

E Existențialitate Aditiv Angajament hotărât

G Valoare totală Aditiv Existența personală îndeplinită

(împlinire
existențială)

Inaintea prezentării testului există o explicatie a contextului, a scopului și a folosirii

rezultatelor, indiferent dacă este vorba de un setting individual sau în grup, dacă se urmăresc
scopuri terapeutice, profilactice sau știintifice. (toate aceste recomandări au fost urmate prin
invitația de a participa la evaluare, pentru toți voluntarii ce au participat la evaluare).

40
Valoarea – G este formata din suma valorii – P si a valorii – E.
Valoarea totala exprima capacitatea de a se descurca cu sine si cu lumea si de a consimti
la ofertele de valoare si solicitarile interioare si exterioare. Ea indica capacitatea de a putea intra
intr-o dezbatere cu sine si cu situatiile exterioare ale vietii si de a ajunge la o viata plina de sens,
autentic motivata. Aceasta viata se orienteaza dupa simtul nevoilor proprii si obiectivelor, ca si
dupa cerintele situatiei. Astfel , omul, cu existentialitatea si personalitatea sa dezvoltata, are
prezumtia de a fi intr-un dialog cu lumea si de a ajunge prin acesta la implinirea structurii sale ca
fiinta (“implinire existentiala”). Aceasta este considerata, ca si la Frankl, drept “sens existential”
– un sens care este simtit mai mult ca “ viata abundenta”, “densitate”, implinire si fericire multa
decat ca “sens” gandit, reflectat sau constient. Cine este intr-un astfel de raport fata de sens, nu se
gandeste la el, ci este devotat fluxului indeplinirii sale asa ca si cineva, care dupa un concert nu
se gandeste la fericirea pe care o resimte in timpul lui. Cu alte cuvinte: sensul trait poate fi pe
deplin inconstient si constientizat abia dupa pierdea lui (vezi Frankl 1982, Langle 1994).

Interpretare:
O valoare – G mica (sub 169) indica o existenta neimplinita. Ea se bazeaza pe firea
inchisa a persoanei (autoarestare si lipsa de adresabilitate emotionala), ca si pe lipsa de
angajament obligatoriu. Prin incarcare se ajunge mai usor la formarea unor dereglari psihice
decat in cazul unei valori – G ridicate. Daca exista o boala psihica deja la o valoare – G joasa,
atunci este probabil ca dereglarea sa fie de o dimansiune mai mare.
In cazul unei valori – G in crestere (mediana 216) creste si deschiderea interioara si lasa
persoana sa se indrepte catre problemele si ofertele lumii atunci cand cresc ambele valori (P si
E). In combinatia P > E se asteapta teoretic ca persoana sa fie relativ puternica in modul de a
proceda cu sine si in emotionalitate, dar mai degraba impiedicata in indeplinirile vietii sale.
Experienta practica pare sa confirme acest lucru. S-ar putea astfel vorbi in mod prudent de o
persoana puternica, dar retinuta in modul ei de viata sau franata. In domeniul clinic, aceasta
constelatie pare sa aiba o afinitate cu dereglarile depresive (depresiile mai puternice avand in
total valori RW mai joase in cazul relatiei P > E).
Daca P < E se asteapta teoretic ca persoana sa fie relativ slaba in procedeul cu ea insasi si
in simtul emotional, dar puternica in indeplinirile vietii. Pentru aceasta exista unele evidente in

41
practica. S-ar putea vorbi deci prudent de o persoana nu prea dezvoltata in forta ei, dar capabila
in viata. In imagini clinice pare a exista o afinitate cu dereglari de personalitate (Borderline).
La o valoare – G foarte mare (peste 249, valoare maximala 275), persoana este foarte
deschisa, accesibila, hotarata, clara, disponibila la interventie si constienta de datoria pe care o
are. Drept o umbra a acestor calitati ea poate fi si vulnerabila, severa, solicitandu-se pe sine.
Viata este traita din punct de vedere subiectiv ca implinita si autoformata. Din cauza solicitarilor
puternic structurate si consecvent transpuse, indreptate catre sine sau eventual si catre altii, ce
lasa putin camp liber unui comportament neplanificat sau unei savurari nereflectate, unii oameni
cu valoare – G joasa nu tind spre o valoare – G mare.

PWS - Inventarul stării de bine autopercepute (ISBA)

Inventarul stării de bine autopercepute (ISBA) elaborat de Adams, Bezner şi Steinhardt
(1997) indică starea de bine resimţită la nivel individual într-o serie de domenii ale vieţii. De
asemenea, oferă o viziune asupra aprecierii globale a stării de bine personale. Inventarul
cuprinde 36 de afirmaţii la care subiectul răspunde pe o scală Likert de 6 puncte (de la „puternic
de acord” la „puternic împotrivă”) indicând măsura în care el este de acord cu fiecare afirmaţie.
Instrumentul cuprinde următoarele dimensiuni ale stării de bine: (1) fizică, (2) spirituală, (3)
psihologică, (4) socială, (5) emoţională şi (6) intelectuală. De asemenea, se poate calcula un scor
global ce reflectă starea de bine generală a subiectului. Inventarul poate fi utilizat în cazul
persoanelor cu vârstă cuprinsă între 18 şi 65 de ani.
PWS urmărește:
Atitudinea pozitivă față de sine, mediu și viață (n = 14) itemii: 1, 3, 5, 6, 8, 13, 15, 18, 21,
23, 26, 30, 33, 35. Un scor ridicat la această subscală indică o puternică atitudine pozitivă față de
sine, mediu și viață.
Atitudinea negativa față de sine, mediu și viață (n = 13) itemii: 2, 7, 9, 11, 12, 14, 17, 20,
25, 27, 29, 31, 36. Un scor ridicat la acest factor indică o puternică atitudine negativă față de
sine, mediu și viață.
Sănătatea fizică autopercepută (n = 7) itemii: 4 (cotare inversă), 10, 16, 22, 24, 28, 34
(cotare inversa). Un scor ridicat la această dimensiune indică percepția unei stări de sănătate
fizice satisfacătoare.

42
 Itemii 19 si 32 sunt excluși din subscale deoarece nu s-au încărcat pe nici una dintre
acestea. Acești itemi din inventar sunt itemi distractori.
Scorul final pentru fiecare factor (subscală) se obține prin însumarea scorurilor itemilor
ce alcătuiesc factorul (subscala) respectiv și împarțirea acestei sume la numărul itemilor ce
alcatuiesc acel factor (subscala). Este propus acest procedeu pentru a nu fi avantajate, respectiv
dezavantajate subscalele datorită numarului lor de itemi, cunoscut fiind faptul că scorurile
acestora pot fi influențate de numărul de itemi.
Analiza factorială exploratorie şi confirmatorie a evidenţiat faptul că itemii
instrumentului se grupează în trei factori specifici (atitudine pozitivă faţă de sine, mediu şi viaţă,
atitudine negativă faţă de sine, mediu şi viaţă şi sănătate fizică autopercepută). Este considerat că
aceşti factori la rândul lor se încadrează într-un factor general numit stare de bine autopercepută.

4.3 Procedura
Loturile au fost apelate prin intermediul a două grupuri de corespondență electronică, de
tip yahoo, și după cererea acceptului de participare la evaluare, au fost trimise formularul sau
link-ul către formularul de evaluare. Evaluarea a fost oprită după atingerea numărului prestabilit
de evaluari (30+30) cu o marja de rezerva (5+5 evaluari rezervă). Suplimentarea loturilor
evaluate a fost facută cu primele formulare completate, în ordinea primirii lor, din lotul de
rezervă.

A fost urmarită o procedură specifică și standard de obținere a acordului de participare la

evaluare, procedură în doi pași, primul pas urmărind informarea despre tipul și scopul evaluării și
obținerea acordului, pasul al doilea trimiterea materialului pentru evaluare. A fost asigurată
confidențialitatea răspunsurilor, practic evaluare prin chestionar în format electronic fiind
neidentificabilă, decât în cea ce privește caracterele generale (gen, vârstă, locaitate, țară, data și
ora completării)

Datele obţinute au fost prelucrate statistic cu ajutorul SPSS (Statistical Package for the
Social Sciences).

43
4.4 Variabilele şi design-ul cercetării

Lucrarea de față reprezintă un experiment în care există un grup de control: subiecții care
nu profesează în domeniul medical și un grup experimental format din subiecții care profesează
în domeniul medical.

În cazul de față, variabila independentă este reprezentată de domeniul de activitate

profesional, iar cea dependentă măsoară spiritualitatea și starea de bine personală a individului.

Design-ul experimental al acestei cercetări este unul unifactorial intersubiecți întrucât

există o variabilă independentă formată dintr-un grup de control și unul experimental și o
variabilă dependentă care măsoară spiritualitatea și starea de bine personală a subiecților.

44
 Capitolul V. Prezentarea rezultatelor

5.1 Analiza datelor ipotezei I

În scopul verificării ipotezei conform căreia domeniul de activitate profesional
(nomedical și medical) influențează scăderea nivelului spiritualității, s-a aplicat Scala
existențială ambelor grupe de subiecți.

5.1.1 Prezentarea rezultatelor ipotezei I

Tabel 6. Rezultate subiecți care nu profesează în domeniul medical

Subiect Rezultat
1 220
2 220
3 220
4 223
5 225
6 250
7 232
8 241
9 241
10 241
11 234
12 241
13 234
14 231
15 262
16 241
17 248
18 248
19 241
20 217
21 218
22 217
23 218
24 224
25 234
26 252
27 251
28 241
29 237
30 267

45
Tabel 7. Rezultate subiecți care profesează în domeniul medical
Subiect Rezultat
1 218
2 248
3 248
4 248
5 256
6 234
7 234
8 234
9 235
10 262
11 237
12 221
13 221
14 221
15 169
16 170
17 170
18 162
19 162
20 162
21 162
22 196
23 196
24 135
25 135
26 162
27 171
28 171
29 172
30 162

46
 În urma prelucrărilor statistice în programul SPSS au reieșit rezultatele:

Tabel 8. Statistici subiecți care nu profesează în domeniul medical

Statistici a

Rezultate Scala existențială

N Valide 30
Lipsă 0
Medie 235.63
Mediană 235.50
Mod 241
Abatere standard 13.64
a. PROFESIE = nonmedici

Tabel 9. Rezultate subiecți care nu profesează în domeniul medical

Rezultate Scala existențialăa

Percentilă Percentilă
Frecvență Percentilă validă cumulată
Valid 217 2 6.7 6.7 6.7
218 2 6.7 6.7 13.3
220 3 10.0 10.0 23.3
223 1 3.3 3.3 26.7
224 1 3.3 3.3 30.0
225 1 3.3 3.3 33.3
231 1 3.3 3.3 36.7
232 1 3.3 3.3 40.0
234 3 10.0 10.0 50.0
237 1 3.3 3.3 53.3
241 7 23.3 23.3 76.7
248 2 6.7 6.7 83.3
250 1 3.3 3.3 86.7
251 1 3.3 3.3 90.0
252 1 3.3 3.3 93.3
262 1 3.3 3.3 96.7
267 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0
a. PROFESIE = nonmedici

47
 Rezultate subiecți care nu profesează în domeniul
medical
8
6
4
2
0
217 218 220 223 224 225 231 232 234 237 241 248 250 251 252 262 267

Rezultate subiecți care nu profeseaza in domeniul medical

Figura 4. Rezultate subiecți care nu profesează în domeniul medical

Media valorilor acestui grup, care totodată reprezintă şi media aritmetică este 235.63.
Mediana acestor valori, adică cea aflată la mijlocul intervalului este 235.50, iar valoarea mod
(valoarea cea mai comună) este 241.

În SPSS abaterea standard este calculată ca o evaluare a abaterii standard a populaţiei,

fiind un indice pentru variabilitatea scorurilor în jurul valorii medii a variabilei. Aici, abaterea
standard este 13.64.

Frecvența cea mai mare o are răspunsul 241 ceea ce înseamnă că subiecții care nu
profesează în domeniul medical au un nivel mai ridicat al spiritualității comparativ cu scorurile
grupului experimental (medici).

Tabel 10. Statistici subiecți care profesează în domeniul medical

Statistici a

Rezultate Scala existențială

N Valide 30
Lipsă 0
Medie 199.13
Mediană 196.00
Mod 162
Abatere standard 38.93
a. PROFESIE = medici

48
Tabel 11. Rezultate subiecți care profesează în domeniul medical
Rezultate Scala existențială

Percentilă Percentilă
Frecvență Percentilă validă cumulată
Valid 135 2 6.7 6.7 6.7
162 6 20.0 20.0 26.7
169 1 3.3 3.3 30.0
170 2 6.7 6.7 36.7
171 2 6.7 6.7 43.3
172 1 3.3 3.3 46.7
196 2 6.7 6.7 53.3
218 1 3.3 3.3 56.7
221 3 10.0 10.0 66.7
234 3 10.0 10.0 76.7
235 1 3.3 3.3 80.0
237 1 3.3 3.3 83.3
248 3 10.0 10.0 93.3
256 1 3.3 3.3 96.7
262 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0
a. PROFESIE = medici

Rezultate subiecți care profesează în domeniul

medical
7
6
5
4
3
2
1
0
135 162 169 170 171 172 196 218 221 234 235 237 248 256 262

Rezultate subiecți care profeseaza in domeniul medical

ț
Figura 5. Rezultate subiecți care nu sunt dependenți de internet
Media valorilor acestui grup, care totodată reprezintă şi media aritmetică este 199.13.
Mediana acestor valori, adică cea aflată la mijlocul intervalului este 196.00, iar valoarea mod
(valoarea cea mai comună) este 163.

49
 În SPSS abaterea standard este calculată ca o evaluare a abaterii standard a populaţiei,
fiind un indice pentru variabilitatea scorurilor în jurul valorii medii a variabilei. Aici, abaterea
standard este 38.93.

Frecvența cea mai mare o are răspunsul 163, ceea ce înseamnă că subiecții care provin
dintr-un mediu profesional medical au un nivel mai scăzut al spiritualității, comparativ cu
scorurile celor din grupul de control (nonmedici).

Valori medii
Valori medii

235.63
196

nonmedici
medici

Figura 6. Valori medii

Analizând mediile celor două grupuri de subiecți nonmedici și medici se poate observa
faptul că media grupului de subiecți care nu profesează în domeniul medical este mai mare
(235.63) comparativ cu cea a grupului de subiecți care profesează în domeniul medical (196.00),
ceea ce semnifică faptul că nivelul spiritualității este mai ridicat în cazul subiecților care nu
profesează în domeniul medical față de nivelul spiritualității subiecților care profesează în
domeniul medical.
Întrucât rezultatele nu dispun de o distribuție normală, se va utiliza testul neparametric
pentru eșantioane independente U Mann-Whitney. Astfel că:
Tabel 12. Ranguri

SUBIECȚI N Medie Rang Sumă Ranguri

Nonmedici 30 38.05 1141.50
Medici 30 22.05 688.50
Total 60

50
Tabel 13. Test Statistici- grupare variabilă subiecți

REZULTATE
Mann-Whitney U 223.500
Wilcoxon W 688.500
Z -3.356
Nivel semnificație ranguri înrudite .001

Rezultatele obţinute sunt:

 Rangul mediu dat parametrului subiecți nonmedici este 38.05, iar cel dat parametrului
subiecți medici este 22.05 pentru nivel spiritualitate;

 U= 223.500

 Z= -3.356

 Nivelul de semnificaţie pentru ranguri înrudite = .001

51
5.2 Analiza datelor ipotezei II
În scopul verificării ipotezei conform căreia domeniul profesional al individului
influențează nivelul stării de bine personal, s-a aplicat Inventarul stării de bine autopercepute
(ISBA) ambelor grupe de subiecți.

5.2.1 Prezentarea rezultatelor ipotezei II

Tabel 14. Rezultate subiecți care nu profesează în domeniul medical
Subiect Rezultat
1 12.28
2 11.96
3 11.06
4 11.96
5 12.33
6 11
7 10.27
8 10.03
9 10.34
10 11.53
11 11.99
12 11.79
13 11.26
14 10.48
15 12.51
16 12.66
17 11.69
18 11.38
19 12.58
20 10.8
21 12.58
22 12.37
23 11.78
24 12.71
25 11.76
26 12.17
27 12.1
28 12.29
29 11.89
30 11.26

Tabel 15. Rezultate subiecți care profesează în domeniul medical

Subiect Rezultat
1 4.43
2 4.43
3 8.86

52
4 12.17
5 10.67
6 10.98
7 10.51
8 12.05
9 9.78
10 11.4
11 9.72
12 10.51
13 11.26
14 10.91
15 11.54
16 10.46
17 9.98
18 10.9
19 11.34
20 11.83
21 9.83
22 9.92
23 11.31
24 10.9
25 12.99
26 11.17
27 11.42
28 11.43
29 11.43
30 12.08

În urma prelucrărilor statistice în programul SPSS au reieșit rezultatele:

Tabel 16. Statistici subiecți care nu profesează în domeniul medical

Statistici b

Rezultate
N Valide 30
Lipsă 0
Medie 11.6937
Mediană 11.8400
Mod 11.26a
Abatere standard .7595
a. Multiple moduri există. Val cea mai mică este arătată
b. PROFESIE = nonmedici

53
Tabel 17. Rezultate subiecți care nu profesează în domeniul medical

Rezultate

Percentilă Percentilă
Frecvență Percentilă validă cumulată
Valid 10.03 1 3.3 3.3 3.3
10.27 1 3.3 3.3 6.7
10.34 1 3.3 3.3 10.0
10.48 1 3.3 3.3 13.3
10.80 1 3.3 3.3 16.7
11.00 1 3.3 3.3 20.0
11.06 1 3.3 3.3 23.3
11.26 2 6.7 6.7 30.0
11.38 1 3.3 3.3 33.3
11.53 1 3.3 3.3 36.7
11.69 1 3.3 3.3 40.0
11.76 1 3.3 3.3 43.3
11.78 1 3.3 3.3 46.7
11.79 1 3.3 3.3 50.0
11.89 1 3.3 3.3 53.3
11.96 2 6.7 6.7 60.0
11.99 1 3.3 3.3 63.3
12.10 1 3.3 3.3 66.7
12.17 1 3.3 3.3 70.0
12.28 1 3.3 3.3 73.3
12.29 1 3.3 3.3 76.7
12.33 1 3.3 3.3 80.0
12.37 1 3.3 3.3 83.3
12.51 1 3.3 3.3 86.7
12.58 2 6.7 6.7 93.3
12.66 1 3.3 3.3 96.7
12.71 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0
a. PROFESIE = nonmedici

54
 Rezultate subiecți care nu profeseaza in domeniul
medical
3
2
1
0 11.06

11.78

12.17
10.03
10.27
10.34
10.48

11.26
11.38
11.53
11.69
11.76

11.79
11.89
11.96
11.99

12.28
12.29
12.33
12.37
12.51
12.58
12.66
12.71
10.8

12.1
11

Rezultate subiecți care nu profeseaza in domeniul medical

Figura 7. Rezultate subiecți care nu profesează în domeniul medical

Media valorilor acestui grup, care totodată reprezintă şi media aritmetică este 11.69.
Mediana acestor valori, adică cea aflată la mijlocul intervalului este 11.84, iar valoarea mod
(valoarea cea mai comună) este 11.26.

În SPSS abaterea standard este calculată ca o evaluare a abaterii standard a populaţiei,

fiind un indice pentru variabilitatea scorurilor în jurul valorii medii a variabilei. Aici, abaterea
standard este .75.

Frecvența cea mai mare o are răspunsul 11.26 ceea ce înseamnă că subiecții care nu
profesează în domeniul medical au un nivel mai ridicat al stării de bine autopercepute comparativ
cu scorurile grupului experimental (medici).

Tabel 18. Statistici subiecți care profesează în domeniul medical

Statistici b

REZ
N Valide 30
Lipsă 0
Medie 10.5403
Mediană 10.9450
Mod 4.43 a
Abatere standard 1.8734
a. Multiple moduri există. Val cea mai mică este arătată
b. PROFESIE = medici

55
Tabel 19. Rezultate subiecți care profesează în domeniul medical
Rezultatea

Percentilă Percentilă
Frecvență Percentilă validă cumulată
Valid 4.43 2 6.7 6.7 6.7
8.86 1 3.3 3.3 10.0
9.72 1 3.3 3.3 13.3
9.78 1 3.3 3.3 16.7
9.83 1 3.3 3.3 20.0
9.92 1 3.3 3.3 23.3
9.98 1 3.3 3.3 26.7
10.46 1 3.3 3.3 30.0
10.51 2 6.7 6.7 36.7
10.67 1 3.3 3.3 40.0
10.90 2 6.7 6.7 46.7
10.91 1 3.3 3.3 50.0
10.98 1 3.3 3.3 53.3
11.17 1 3.3 3.3 56.7
11.26 1 3.3 3.3 60.0
11.31 1 3.3 3.3 63.3
11.34 1 3.3 3.3 66.7
11.40 1 3.3 3.3 70.0
11.42 1 3.3 3.3 73.3
11.43 2 6.7 6.7 80.0
11.54 1 3.3 3.3 83.3
11.83 1 3.3 3.3 86.7
12.05 1 3.3 3.3 90.0
12.08 1 3.3 3.3 93.3
12.17 1 3.3 3.3 96.7
12.99 1 3.3 3.3 100.0
Total 30 100.0 100.0
a. PROFESIE = medici

56
 Rezultate subiecți care profeseaza in domeniul
medical
3
2
1
0

10.67

11.26
10.46
10.51

10.91
10.98
11.17

11.31

11.42
11.43
11.54
11.83
12.05
12.08
12.17
12.99
9.83
4.43
8.86
9.72
9.78

9.92
9.98

10.9

11.4
Rezultate subiecți care profeseaza in domeniul medical

Figura 8. Rezultate subiecți care profesează în domeniul medical

Media valorilor acestui grup, care totodată reprezintă şi media aritmetică este 10.54.
Mediana acestor valori, adică cea aflată la mijlocul intervalului este 10.94, iar valoarea mod
(valoarea cea mai comună) este 4.43.

În SPSS abaterea standard este calculată ca o evaluare a abaterii standard a populaţiei,

fiind un indice pentru variabilitatea scorurilor în jurul valorii medii a variabilei. Aici, abaterea
standard este 1.87.

Frecvența cea mai mare o are răspunsul 4.43, ceea ce înseamnă că subiecții care provind
dintr-un mediu profesional medical au un nivel mai scăzut al stării de bine autopercepute,
comparativ cu scorurile celor din grupul de control (nonmedici).

Valori medii
Valori medii

11.69
10.94

nonmedici
medici

Figura 9. Valorile medii

Analizând mediile celor două grupuri de subiecți nonmedici și medici se poate observa
faptul că media grupului de subiecți care nu profesează în domeniul medical este mai mare

57
(11.69) comparativ cu cea a grupului de subiecți care profesează în domeniul medical (10.94),
ceea ce semnifică faptul că nivelul stării de bine autopercepute este mai ridicat în cazul
subiecților care nu profesează în domeniul medical față de nivelul stării de bine autopercepute a
subiecților care profesează în domeniul medical.
Întrucât rezultatele nu dispun de o distribuție normală, se va utiliza testul neparametric
pentru eșantioane independente U Mann-Whitney. Astfel că:

Tabel 20. Ranguri

SUBIECȚI N Medie Rang Sumă Ranguri

Nonmedici 30 22.92 1142.50
Medici 30 22.05 687.50
Total 60

Tabel 21. Test Statistici- grupare variabilă subiecți

REZULTATE
Mann-Whitney U 222.500
Wilcoxon W 687.500
Z -3.364
Nivel semnificație ranguri înrudite .001

Rezultatele obţinute sunt:

 Rangul mediu dat parametrului subiecți nonmedici este 22.92, iar cel dat parametrului
subiecți care medici este 22.05;
 U= 222.500;

 Z= -3.364;

 Nivelul de semnificaţie pentru ranguri înrudite = 0.001

58
 Capitolul VI. Interpretarea rezultatelor. Concluzii

6.1 Interpretarea rezultatelor

6.1.1 Interpretarea rezultatelor ipotezei

În urma prelucrării şi analizării rezultatelor se poate observa cum domeniul profesional

medical influenţează nivelul scăzut al spiritualității prin evidenţierea frecvenţei valorilor
rezultatelor (163) care semnifică o spiritualitate scăzută în cazul grupului de subiecți medici
comparativ cu frecvența valorilor rezultatelor (241) în cazul grupului care nu profesează în
cadrul medical în cazul ipotezei I.

Testul nonparametric U Mann-Whitney indică faptul că rangul mediu dat parametrului

subiecți nonmedici (38.05) este mai mare decât rangul mediu dat parametrului subiecți medici
(22.05) în cazul nivelului spiritualității. Aceasta înseamnă că valorile subiecților nonmedici au
tendinţa să fie mai mari decât cele ale subiecților medici.

Al doilea tabel al testului U Mann-Whitney indică statistica de bază, valoarea lui U fiind
de 223.500 pentru nivelul spiritualității. Mai mult decât atât, computerul a listat un scor Z= -
3.356 care este semnificativ la nivel de .001 (valoarea testului Mann-Whitney când se aplică o
corecţie pentru ranguri înrudite).

6.1.2 Intepretarea rezultatelor ipotezei II

În urma prelucrării şi analizării rezultatelor se poate observa cum domeniul profesional

medical influenţează negativ nivelul stării de bine autopercepute prin evidenţierea frecvenţei
valorilor (4.43) care semnifică stare de bine autopercepută scăzută în cazul grupului de subiecți
care profesează în domeniul medical comparativ cu frecvența valorilor rezultatelor (11.26) în
cazul grupului ce nu profesează în sfera medicală în ceea ce privește ipoteza a II-a.

Testul nonparametric U Mann-Whitney indică faptul că rangul mediu dat parametrului

subiecți nonmedici (11.26) este mai mare decât rangul mediu dat parametrului subiecți medici
(4.43). Aceasta înseamnă că valorile subiecților nonmeedici au tendinţa să fie mai mari decât

59
cele ale subiecților medici, adică domeniul profesional medical influenţează negativ nivelul stării
de bine autopercepute.

Al doilea tabel al testului U Mann-Whitney indică statistica de bază, valoarea lui U fiind
de 222.500 pentru nivelul stării de bine autopercepute. Mai mult decât atât, computerul a listat un
scor Z= -3.364 care este semnificativ la nivel de .001 (valoarea testului Mann-Whitney când se
aplică o corecţie pentru ranguri înrudite).

6.2 Concluzii privind ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de activitate

profesională asupra nivelului spiritualității individului
În ceea ce priveşte ipoteza care susţine influența domeniului de activitate profesională
asupra nivelului spiritualității individului, pot fi sesizate diferenţe semnificative între cele două
grupuri ale studiului.

Astfel, grupul de subiecți care nu profesează în domeniul medical tinde să aibă valori mai
mari ale scorului de la Scala existențială comparativ cu cel de-al doilea grup de subiecți care
profesează în domeniul medical și care tinde să aibă valori mai mici la, Scala existențială, adică
subiecții care profesează în domeniul medical tind să fie mai puțin spirituali comparativ cu
subiecții care nu profesează în acest domeniu.

6.3 Concluzii privind ipoteza cercetării cu privire la influenţa domeniului de activitate

profesională asupra nivelului stării de bine personale al individului
În ceea ce priveşte ipoteza care susţine influența domeniului de activitate profesională
asupra nivelui stării de bine personale al individului, pot fi sesizate diferenţe semnificative între
cele două grupuri ale studiului.

Astfel, grupul de subiecți care nu profesează în domeniul medical tinde să aibă valori mai
mari ale scorului de la Inventarul stării de bine autopercepute (PWS) comparativ cu cel de-al
doilea grup de subiecți care profesează în domeniul medical și care tinde să aibă valori mai mici
la, Inventarul stării de bine autopercepute (PWS), adică subiecții care profesează în domeniul
medical tind să fie aibă un nivel al stării de bine personale mai scăzut comparativ cu subiecții
care nu profesează în acest domeniu.

60
 Bibliografie

 Adler A (1991) Cunoașterea omului. București: Ed. Stiințifică

 Angermayer M (2011) Was kann ich – psychotherapeutisch – tun, damit ich wach
bin, wenn „die Sonne aufgeht”?. în Existenzanalyse 28, 2, 41-46
 Belz M (2011) Verruckt oder erleuchtet?. în Existenzanalyse 28, 2, 61-65
 Bentall R P (2009). Doctoring the mind. London: Penguin Books
 Buber M (1974) I and Thou, Edinburgh: T&T Clark
 Bukowski R (2011) Wachstum aus der Tiefe der Person. în Existenzanalyse 28, 2,
32-40
 Clasificarea internationala a tulburarilor (2007, ed a X a, (ICD 10)
 Cozolino L (2006) The neuroscience of Human Relationships. New York: Ed. WW
Norton & Company, Inc
 Dankowski W (2011) Die botschaft von der Freiheit în der Bibel. în Existenzanalyse
28, 2, 106-114
 Ey H, Bernard P, Brisset CH (1989) Manuel de psihiatrie. ed. a VI a, Paris: Ed.
Masson
 Frankl V E (2008) Teoria și terapia nevrozelor. București: Ed. Trei
 Frankl V E (2009) Omul în cautarea sensului vieții. București: Ed. Meteor Press
 Furnica C (2005) Tulburarea ”para-exitentiala” a peronalitații. In: Analiza
existențială, (4) 1/2005, VII
 Haar M (2003) Heidegger și esența omului. București: Humanitas
 Hefti R (2011) Seelische Gesundheit und Spiritualitat. în Existenzanalyse 28, 2, 56-
60
 Heidegger M (1967) Sein und Zeit. Tubingen: Max Niemeyer Verlag
 Heidegger M (2005) Metafizica lui Nietzsche. București: Humanitas
 Jarema M (2008) Biological treatment în psychiatry. Beyond Fpharmacotherapy,
Neuroendocrinology Letters, Vol. 29, suplplement 1
 Jaspers K (1973) Allgemeine psychopathologie. Berlin: Springer-Verlag
 Jung C G (1997) Portrete psihologice. București: Humanitas

61
 Jurca E (2008) Spovedanie și psihoterapie. Pitesti: Editura Rotonda
 Laitman RM (2006) Cabala relevata. Toronto: Editura Laitman Kabbalah Publishers
 Langle A (2011) Geist und Existenz. în Existenzanalyse 28, 2, 18-31
 Längle A Kunz AH (2008) Existenzanalyse und Daseinsanalyse. Wien: UTB
 Manualul de diagnostic și statistică a tulburarilor mentale (2003) , ed a IV a, text
revizuit (DSM 4 TR). București: APLR
 Noica C (2009) Povestiri despre om: dupa o carte a lui Hegel. București: Humanitas
 Piaget J (2005) Reprezentarea lumii la copil. Chișinău: Cartier
 Predescu V (1989) Psihiatrie. București: Medicală
 Prelipceanu D, Voicu V (2004) Abuzul și dependența de substanțe psihoactive,
Infomedica, București
 Rogers C R (2008) A deveni o persoană. București: Trei
 Romila A (1997) Psihiatrie. București: APLR,
 Sadock BJ, Sadock VA (2002) Kaplan & Sadocks synopsis of psychiatry, behavioral
sciences, clinical psychiatry, 9th ed. Philadelphia: Lippincott Williams & Wilkins
 Sadock BJ, Sadock VA (2007) Manual de buzunar de psihiatrie clinica, ed a III a.
București: Medicală
 Sartre JP (2010) Psihologia emotiei. Bucuresti: Univers Enciclopedic Gold
 Schallert J (2011) Connected woth the essence – das Wesen beruhren. în
Existenzanalyse 28, 2, 80-81
 Schumskiy V (2011) Die Dreifaltigkeit. în Existenzanalyse 28, 2, 121-127
 Scripturile grecesti crestine (2000). Genova: Watch Tower Bible and Tract Society
of Pennsylvania
 Thompson RF, Madigan SA (2005) Memory the key to consciousness. NY: Joseph
Henry Press
 Utsch M (2011) Umgang mit Religiositat und Spiritualitat aus existenzanalytischer
Sicht. în Existenzanalyse 28, 2, 8-88
 Vechiul testament, Noul testament
 Von Bruck M (2011) Spiritualitat – personale oder transpersonale Entwicklung?. în
Existenzanalyse 28, 2, 6-10

62
 Anexe

Anexa 1- Scala existentiala (ESK)

46 de întrebări, cu raspuns variabilt pe șase trepte: 1. se potriveste intotdeuna; 2. se potiveste de

cele mai multe ori; 3. mai degraba da; 4. mai degraba nu; 5. rareori; 6. Niciodata.

1. Deseori mă întrerup din activităţi importante deoarece efortul pe care trebuie să-l depun îl
resimt ca neplăcut.

2. Simt că sarcinile mele mă privesc personal.

3. Pentru mine ceva are doar atunci importanţă, când corespunde propriilor mele dorinţe.

4. În viaţa mea nu există nimic deosebit.

5. Prefer să mă ocup de mine însumi – de grijile, dorinţele, visele şi spaimele mele.

6. De obicei sunt împrăştiat.

7. Chiar dacă am realizat multe, sunt nemulţumit, deoarece ar fi existat şi lucruri mai importante
de făcut.

8. Mă ghidez (orientez) întotdeauna după aşteptările celorlalţi.

9. Încerc să amân deciziile neplăcute, iar asta o fac fără a sta prea mult pe gânduri.

10. Mă las uşor distras chiar şi de la activităţile pe care le fac cu plăcere.

11. De fapt, în viaţa mea nu există nimic pentru care să doresc să mă implic cu adevărat.

12. Nu înţeleg de ce tocmai eu trebuie să fac anumite lucruri.

13. După felul în care o trăiesc eu, cred că viaţa mea nu este bună de nimic.

14. Îmi este greu să înţeleg lucrurile în esenţa (semnificaţia)lor.

15. Mă descurc bine cu mine însumi.(Sunt într-o relatie buna cu mine).

63
16. Îmi rezerv prea puţin timp pentru ceea ce este important.

17. Niciodată nu-mi este clar de la prima vedere ceea ce pot face într-o anumită situaţie.

18. Ceea ce îmi ocupă timpul nu fac pentru că aş vrea ci pentru că trebuie.

19. Atunci când apar probleme, îmi pierd capul cu uşurinţă.

20. Fac lucruri care la fel de bine ar putea fi făcute şi mai târziu.

21. Sunt întotdeauna curios de ceea ce îmi poate aduce o nouă zi.

22. Cel mai ades mi se întâmplă să constat care sunt urmările deciziilor mele, doar după ce am
început să acţionez.

23. Atunci când trebuie să iau o decizie nu mă pot baza pe ceea ce simt.

24. Chiar dacă doresc foarte mult să fac un lucru, nesiguranţa mă împiedică să îl pun în practică.

25. Niciodată nu îmi este limpede pentru ce sunt eu competent (care este rostul meu).

26. În sinea mea mă simt liber.

27. Simt că viaţa m-a nedreptăţit, deoarece dorinţele mele nu s-au împlinit.

28. A vedea că nu am de ales este pentru mine o uşurare.

29. Există situaţii în care mă simt total neajutorat.

30. Fac multe lucruri la care parcă nu mă pricep cu adevărat.

31. De obicei nu ştiu ce este important într-o anumită situaţie.

32. Împlinirea propriilor dorinţe este o prioritate pentru mine.

33. Îmi vine greu să mă pun în situaţia (pielea) altor oameni.

34. Ar fi mai bine dacă n-aş exista.

35. De fapt, multe lucruri cu care am de-a face îmi sunt străine.

64
36. Prefer să-mi formez o părere proprie.

37. Mă simt chinuit pentru că fac atât de multe lucruri în acelaşi timp.

38. Chiar şi în problemele importante îmi lipseşte puterea de ale duce la bun sfârşit.

39. Fac multe lucruri pe care nu aş vrea de loc să le fac.

40. O situaţie devine doar atunci interesantă pentru mine, când corespunde dorinţelor mele.

41. Atunci când sunt bolnav (inactiv) nu ştiu cum să-mi consum timpul.

42. Rareori realizez că fiecare situaţie oferă mai multe posibilităţi de acţiune.

43. Găsesc că atmosfera (ambientul ) în care trăiesc este monotonă.

44. Rareori se pune întrebarea ce vreau să fac, pentru că de cele mai multe ori eu trebuie să fac
ceva.

45. Viaţa mea nu este cu adevărat frumoasă deoarece cântăresc fiecare situaţie în funcţie de
posibilele consecinţe neplăcute.

46. Datorită lipsei libertăţii interioare şi dependenţei ajung să sufăr şi să mă prefac.

65
Anexa 2- Inventarul stării de bine autopercepute (PWS)

36 de întrebări, cu raspuns variabilt pe șase trepte: de la 1. Puternic impotriva la 6. Puternic de

acord.

1. Întotdeauna sunt optimist în privinţa viitorului meu.

2. Au existat momente în viaţa mea când m-am simţit inferior faţă de majoritatea persoanelor pe
care le-am cunoscut.

3. Membrii familiei mele apelează la mine pentru ajutor.

4. Starea mea de sănătate mi-a creat neplăceri în trecut.

5. Cred că realmente există un sens în viaţa mea.

6. Întotdeauna caut activităţile care mă provoacă să gândesc şi să folosesc raţiunea.

7. Rareori mă bazez pe faptul că mi se vor întâmpla lucruri bune.

8. În general, am încredere în abilităţile mele.

9. Uneori mă întreb dacă familia mea va fi cu adevărat alături de mine atunci când voi avea
nevoie de ajutor.

10. Corpul meu are o rezistenţă crescută faţă de boli fizice.

11. Viitorul vieţii mele nu pare promiţător.

12. Evit activităţile în care este necesar să mă concentrez.

13. Întotdeauna privesc partea pozitivă a lucrurilor.

14. Uneori cred că sunt o persoană fără valoare.

15. Prietenii mei ştiu că întotdeauna pot avea încredere în mine şi că pot apela la mine pentru
sfaturi.

16. Sănătatea mea fizică este excelentă.

66
17. Uneori nu înţeleg sensul vieţii.

18. În general, sunt mulţumit de stimularea intelectuală pe care o primesc în fiecare zi.

19. În trecut m-am aşteptat la ce-i mai bun.

20. Nu am încredere în abilităţile mele de a face lucrurile bine în viitor.

21. Familia mea mi-a oferit suport în trecut.

22. Comparativ cu alte persoane pe care le cunosc, în trecut sănătatea mea fizică a fost excelentă.

23. Am sentimentul că viitorul îmi rezervă o oarecare misiune.

24. Cantitatea de informaţie pe care o prelucrez într-o zi tipică este optimă pentru mine (nici prea
multă şi nici prea puţină).

25. În trecut, nu m-am aşteptat ca lucrurile să se realizeze aşa cum aş fi dorit eu.

26. Întotdeauna voi fi sigur pe ceea ce sunt.

27. În trecut, nu am avut întotdeauna prieteni cu care să-mi împart bucuriile şi supărările.

28. Mă aştept ca întotdeauna să fiu sănătos din punct de vedere fizic.

29. În trecut am avut senzaţia că viaţa mea nu are nici un rost.

30. În trecut, am considerat că provocările intelectuale îmi erau necesare pentru menţinerea stării
mele de bine globale.

31. În viitor lucrurile nu se vor realiza aşa cum aş dori eu să se realizeze.

32. În trecut, m-am simţit sigur pe mine în prezenţa persoanelor străine.

33. Prietenii îmi vor fi alături atunci când voi avea nevoie de ajutor.

34. Mă aştept ca sănătatea mea fizică să se înrăutăţească.

35. Se pare că viaţa mea întotdeauna a avut un sens.

36. Deseori mi s-a părut că lipseşte stimularea mentală pozitivă din viaţa mea.

67