Unele aplicatii ale teoriei evolutioniste la studierea omului au fost formulate mai intai de

care Huxley,cel mai frecvanet sustinator al sau si apoi chat de catre Darwin insusi.In
1871,1872,el a publicat doua substantiale monografii,intitulate respective”Originea omului si
selectia in functie de sex” si “exprimarea emotiilor la om si la animale”,in care se ocupa mai
putin de aspectele anatomice ale evolutiei sppeciei umane,concetrandu-se mai degraba asupra
evolutiei abilitatilor mentale.Darwin spre deosebire de Alfred Russell,cu care a impartit titlul de
autor al teoriei evolutiei prin selectie naturala si care considera ca facultatile mentale si afective
specific umane nu pot fi explicate decat prin interventia providentiala a unui creator divin,a
incercat sa demonstreze diferentele dintre fiintele umane si celelealte mamifere superioare sub
aspectul inteligentei si afectivitatii nu sunt atat de mari pe cat se credea.In The Descent of Man
se arata ca exista o serie intreaga de trasaturi comportamentale commune omului si
animalelor:”auto-conservarea,dragostea sexuala,dragostea mamei pentru puiul nou-
nascut”.Acesta a catalogat o multitudine de expresii faciale commune omului si animalelor(in
The Expresion of the Emotions,cautand sa demonstreze ca ele reprezinta semen ale unor trairi
emotionale similar spre exemplu:”frica actioneaza in acelasi fel asupra lor,ca si asupra
noastra,facand muschii sa tremure,inima sa aiba palpitatii,sfincterele sa se relaxeze,iar parul sa se
ridice.”
Ce inseamna insa,in cele din urma,sa aplicam ideile evolutioniste la explicarea
comportamentului?Dupa opinia lui Nikolaas Tinbergen(etolog) exista 4 intrebari metodologice
fundamentale la care trebuie :1)cauza filogenetica a trasaturii comportamentale(sa elucidam
istoria si dezvoltarea sa de-a lungul timpului evolutive);2)cauza ontogenetica a trasaturii
comportamentale(sa clarificam istoria si dezvoltarea sa pe parcursul duratei de viata a
individului);3) cauza functionala sau ultima a trasaturii comportamentale(sa intelegem modul in
care comportamentul in cauza imbunataeste adaptarea generala-sansele de supeavietuire si
reproducere-a unui individ; si 4) cauza motivationala sau proxima acestei trasaturi
comportamentale(sa intelegem care anume situatii si cauze declanseaza un anumit raspund
comportamental al individului).
In aceste conditii se ridica intrebarea daca acest lucru este posibil:este capabila teoriei
evolutiei de a oferi un instrument explicative sufficient de puternic si apt sa explice atat
comportamente culturale(invatate) cat si pe cele innascute sau este limitata la explicarea
trasaturilor fizice si comportamentale ale fiintelor vii non-umane?Potrivit filosofului Daniel
C.Dennett,are a analizat argumentul lui Darwin din Orginiea speciilor si a subliniat,cum am
vazut,caracterul algorithmic al procesului de selectie naturala,acest lucru este posibil tocmai
datorita faptului ca evolutia este algoritmica.Daca admitem ca selectia naturala este un proces
algorithmic si poseda proprietatile mentionate mai inainte ale algoritmilor,insemana,ca,in cazul
in care sun indeplinite conditiile darwiniene intiale(ereditatea,variatia si o presiune selectiva a
mediului),atunci,in conformitate cu idea neutralitatii substratului la care algoritmul se
aplica,putem folosi acest principu pentru aexplica facand apel la algoritm aparitia si evolutia nu
numai a trasaturilor fenotipice ci,de asemena,si a caracateristicilor comporamentale ale tuturor
fiintelor vii,inclusive cele ale omului insusi,si chiar a fenomenelor culturale,cum ar fi
obiceiurile,ideile,moda,regulile de organizare sociala,anumite tabuuri si asa mai departe.
 Ideea ca evolutia prin selectie naturala este un fenomen care se petrece si in cazul unor
entitati care nu sunt organisme vii,cum ar fi limbajele a fost anticipate de catre Darwin insusi:”O
lupta pentru exististenta are loc mereu intre cuvintele si formele gramaticale ale fiecarui
limbaj.Formele cele mai bune,mai scurte,mai simple castiga mereu si isi datoreaza succesul
numai virtutilor lor inerente”.Cu aceasta idee,Darwin prefigureaza principiul fundamental al
uneia dintre disciplinele care studiaza astazi din prespectiva evolutionista comportamentul
uman,memetica,adica studiul “replicatorilor culturali” prin analogie cu genele,”replicatorii
biologiei”.
Existau insa in vremea respective 2 dificultati fundamentale care afectau decisive
credibilitatea stiinftifica a darwinismului.Priam dintre ele a fost faptul ca Lordul Kelvin,o
autoritate cu neputinta de contestat a epocii,estimase prin calcul faptul ca vechimea pamantului
este cu mult mai redusa decat durata de miliarde de ani necesara pt selectia naturala sa conduca
la aparitia tuturor speciilor prezente acum pe Terra.Numai dupa aceste calculi aveau sa se
dovedeasca eronate,fapt care s-a petrecut insa cu moartea lui Darwin,obiectia lui Kelvin se va
dovedi neintemeiata.Cea de-a doua dificultate insa care era mult mai serioasa:ea consta in
neputinta lui Darwin de a explica mecanismul ereditatii:el era adeptul teoriei ereditatii
amestecate,conform careia caracteristicile copilului reprezinta o medie,un amestec al celor
corespunzatoare ale ambilor sai parinti,ceea ce insemna insa ca noile adaptari produse prin
variatie ar fi trebuit sa fie rapid pierdute,fapt care face ca evolutia sa nu se mai produca,deoarece
ea consta in acumularea variatiilor.Lui Darwin ii liprea tocmai idea unei unitati discrete a
ereditatii(numita ulterior gena),iar ea aparuse in scrierile unui obscure calugar de la manastirea
Sf Thomas,(Gregor Mendel),insa din pacate acestea au fost publicate doar in anuarul Societatii
de Stiinte Naturale din acelasi oras,fiind astfel cu totul ignorate de lumea stiintifica britanica.
In aceste conditii,darwinismul a inceput sa piarda teren in fata explicatiei alternative a
mecanismului evolutiei,aceea propusa de Jean Baptiste de Lamarck,ce sustine idea transmiterii
ereditare a caracteristicilor dobandite de parinti de-a lungul vietii.In plus,pornind de
aici,lamarckismul sustine cee ace mai apoi s-a dovenid a fi o eroare cu consecinte
seminificative,idea dupa care evolutia este totuna cu pregresul,adica este liniara si progresiva,iar
speciile au tendinta inerenta de a avansa catre o complexitate sporita,in timp ce fiinta umana
reprezinta apogeul acestui proces.Aceasta maniere de a intelege evolutia a condus la aparitia unui
influent current de gandire al carui prim reprenzentant a fost Herbert Spencer(adevaratul autor al
sintagmei:”Supravietuierea celui mai bine adaptat”-preluata ulterior de Darwin.
Descoperirea,in anii 1950, de catre James Watson si Francis Cricl a structurii ADN-ului a
facut posibila dezvoltarea geneticii,rezolvandu-se astfel problema ereditatii,astfel ca darwinismul
a revenit in forta,cee ace a condus la aparitia neo-darwinismului numit sii noua sinteza adica
sinteza dintre genetica si teoria evolutiei prin selectie naturala.
In acest context au fost reluate si incercarile de interpretare si explicare ale diferitelor
aspect ale comportamentului uman in lumina principiilor evolutioniste neo-darwiniste,ca o
tentative de a formula,in indelungata disputa natura-cultura,o alternative la explcatiile
behavioriste sominainte in prima jum a secolului.Actualmente, nu doar una,ci o serie intrega de
discipline stiintifice nascute din aceasta incercare lucreaza pt a oferi expplicatii evolutioniste ale
comportamantului:sociobiologia umana,ecologia comportamentala,psihologia
evolutionista.teoria co-evolutiei genetice si culturale.
Inceputurie sistematice au fost facute de o disciplina,noua la vremea respective,numita
“etologie” care a debutat cu cercetari intreprinse de catre Oskar Heinroth si Charles Otis
Withman,intemeiate pe idea de comportament determinat instinctual si care au cautat sa puna in
evidenta diferitele scheme comportamentale caracteristice pt anumite specii.
Cei mai cunoscuti reprezentti ai acestei discipline sunt Konrad Lorenz.Nikolaas
Tinbergem si Karl von Frisch care au incercat sa demonstreze ca metodele utilizare in
morfologia comparative pot fi utilizate si in stadiul comportamentului animalelor,astfel ca
diferentele comportamentale dintre specii sunt la fel de utile pt cunoasterea evolutiei acestora ca
si diferentele morfologice.Mai mult decat colegii sai,Lorenz si a manifestat mereu convingerea
ca prin cercetare comparative a comportamentului animalelor se creeaza conditiile unei mai bune
intelegeri a celui uman astfel incat multe dintre cartile sale contin capitole finale care
extrapoleaza de la observatiile privitoare la animale la concluzii privind aspect ale comp
uman.Spre ex:in scrierea sa despre agresivitate el argumenteaza ca toate conflictele si razboaiele
reprezinta manifestari ale agresivitatii instinctuale a omului si nicio incercare de a elimina aceste
comportamente nu are sorti de izbanda.In baza unor asemenea incercari s a constituit o adevarata
ramura a etiologiei,etiologia umana,domeniu in care ,afara de lLorenz,au mai avut contributii
semnificative si alti cercetatori,printer care Tinbergen,John Bowlby.Etiologia umana nu a avut
insa un ecou semnificativ pe de o parte fiinda s a obiectat de catre cristii de facture stiintifica
faptul ca este imposibil de determinat daca un anume comp uman este instinctual(innascut) atata
vreme cat nicio pers umana nu poate fi izolata de mediul sau cultural si studiata astel ca influrnta
acestuia nu poate fi eliminate niciodata,iar pe de alta parte de catre criticii ideologici care au
combatut intreretari precum aceea a agresivitatii amintita aici pe motv ca ar argumenta ca
razboiul si alte aspect negative ale lumii de azi sunt inevitabile.