Sunteți pe pagina 1din 5

Conflictele mobile

O altă formă a conflictelor de legi in timp și spațiu o constituie conflictele mobile. În acest
caz, se schimbă unul dintre elementele de care depindea legea competentă. În cazurile cele
mai obișnuite este vorba despre schimbarea cetățeniei, domiciliului, sau reședinței unei
persoane, de transferul sediului social al unei societăți în altă țară sau de transportul unui bun
mobil pe un alt teritoriu.În toate aceste cazuri elementul de care depinde aplicarea unei legi se
modifică.
1.Noțiunea1. Există conflict mobil de legi când un raport juridic este supus succesiv, datorită
schimbării punctelor de legătură, la două sisteme diferite. Conflictul mobil de legi presupune
situația în care raportul juridic are legături, succesiv, cu două sisteme de drept, prin punctul
de legătură, care se modifică și determină supunerea acelui raport juridic la două sisteme de
drept. Acest conflict se aseamănă cu conflictul legilor în timp, ambele presupunand două legi
succesive, dar se deosebește de acesta, deoarece conflictul legilor în timp implică două legi
interne dintre care numai una este în vigoare, pe când conflictul mobil de legi presupune două
legi aparținând unor țări deosebite ambele în vigoare, dar reglementând succesiv raportul
juridic în cauză. Conflictul mobil de legi se deosebește de conflictul de legi în timp și spațiu,
deoarece implică schimbarea punctului de legătură care plasează raportul juridicunei noi legi,
ceea ce nu se întâmplă la conflictul de legi în timp și spațiu, unde este vorba de un drept
dobândit în străinătate care se invocă în altă țară, de exemplu la noi.

2.Trăsături caracteristice
Conflictul mobil de legi prezintă două particularități. În primul rând, acest conflict afectează
legea aplicabilă, nu norma conflictuală avută în vedere. În al doilea rând, conflictul între legile
aplicabile apare datorită schimbărilor punctului de legătură ( prin voința părților), de care
depinde determinarea legii aplicabile. Conflictul mobil de legi nu este, deci, rezltatul
schimbării normelor conflictuale sau a legii aplicabile2.

3.Domeniile în care poate să apară conflictul mobil de legi

Apariția conflictului mobil de legi este determinată de posibilitatea schimbării punctului de


legătură. Prin urmare, un atare conflict poate interveni în cazul raporturilor la care sunt
aplicabile norme conflictuale cu puncte de legătură variabile (mobile), nu și în situația celor
supuse normelor conflictuale cu puncta de legătură fixe (cum ar fi, de exemplu: locul situării
unui imobil)
Conflictele mobile de legi pot apărea în următoarele domenii:

1
Ion Filipescu, Drept international privat, editura Academiei române, București 1997 ,pag. 159
2
Aceste particularități deosebesc conflictul mobil de legi de conflictul de legi în timp și spațiu, inclusive
conflictul de sisteme, și de conflictul în timp în dreptul internațional privat.
1. Statutul personal-prin schimbarea cetățeniei sau domiciliului
2. Statutul organic al persoanei juridice, prin schimbarea sediului social, atunci când
legea națională se determină după sediu
3. Statutul real imobiliar, prin deplasarea în spațiu a bunului mobil (în cazul bunurilor
mobile nu este posibil conflictul mobil de legi)
4. În cazul drepturilor creditorului asupra patrimoniului debitorului, când acesta din urmă
își schimbă cetățenia sau domiciliul până la achitarea creanței
5. În cazul testamentelor, supus legii naționale a testatorului, dacă cetățenia se schimbă
înainte de decesul acestuia.3
4.Comparație cu alte forme de conflicte de legi
4.1. Comparația cu conflictul de legi în timp și spațiu(fără schimbarea punctului de
legătură)
Asemănare:
Ambele sunt forme ale conflictului de legi în timp și spațiu (fără schimbarea punctului de
legătură)
Asemănare:
Ambele reprezintă forme ale conflictului de legi in timp și spațiu, drept urmare, ele presupun
incidența succesivă a două sisteme de drept care coexistă spațial.
Deosebire:
Schimbarea punctului de legătură se produce doar în cazul conflictului mobil de legi.

4.2. Comparație cu conflictul în timp al legilor interne


Asemănare: Și într-un caz și în celălalt suntem în prezența a două legi care se aplică în mod
succesiv aceluiași raport juridic
Deosebiri:
a) Conflictul mobil de legi apare între sistemele de drept aparținând unor state diferite,
spre deosebire de conflictul în timp al legilor interne, care se naște în cadrul aceluiași
sistem de drept;
b) La conflictul mobil ambele legi rămân în vigoare, pe când la conflictul în timp al
legilor interne legea nouă abrogă legea veche.4

3
M. Jacotă, Drept Internațional privat
4
Dan Lupașcu, Drept internațional privat, Editia a II-a emendată și actualizată, Ed. Universul Juridic, București,
2010, p. 65.
Soluționarea conflictelor mobile
Pentru soluționarea conflictelor mobile s-au propus mai multe criterii, generând numeroase
controverse.Ele pot fi grupate în trei sisteme distincte.
Unii autori susțin că aplicabile ar fi regulile dreptului tranzitoriu sau intertemporal.Dacă avem
în vedere dreptul tranzitoriu, delimitarea dintre legea abrogată și legea în vigoare este
configurată de efectul imediat al legii noi. Așadar, condițiile de valabilitate ale situației
juridice și efectele produse până în momentul schimbării punctului de legătură sunt supuse
legii anterioare, iar efectele viitoare sunt supuse legii noi.
Alți autori propun rezolvarea problemei pe planul dreptului internațional privat.Distincția
dintre legea anterioară și legea ulterioară se poate stabili prin intermediul normelor
conflictuale ale țării forului. În fiecare caz, va trebui să se aprecieze momentul în care punctul
de legatură al normei conflictuale intră în acțiune, marcând trecerea situației juridice de sub
imperiul legii străine sub cel al legii forului. Această teorie a fost, de asemenea, criticată.
Un număr de autori apreciază ca necesară utilizarea unor criterii fixe, care să fie aplicate
situațiilor juridice.În privința formării situației juridice, punctul de legatură al normei
conflictuale se va localiza în momentul constituirii dreptului. Astfel,dobândirea unui bun
mobil este supusă legii situației sale de la acea dată. Nici această concepție nu este la adăpost
de critică, întrucât nu oferă solutii pentru toate situațiile practice.
În privința formării situației juridice, punctul de legatură al normei conflictuale se va localiza
în momentul constituirii dreptului. Astfel, dobândirea unui bun mobil este supusă legii
situației sale de la acea dată.
În legatură cu efectele situației juridice se are în vedere modul lor de executare, care poate fi
instantaneu sau succesiv. De exemplu, plata prețului unei vanzări sau raporturile dintre părinți
și copii.5
În cazul efectelor care se produc dintr-o dată( uno ictu) se aplică legea competentă la
momentul nașterii raportului juridic, în vreme ce la efectele cu caracter de durată se aplică
legea ulterioară.
O altă teorie relevantă este în sensul că nu există o rețetă general valabilă pentru toate
conflictele mobile de legi, soluția fiind diferită de la caz la caz,în raport de interpretarea
normelor conflictuale.
Situații neuniforme se gasesc și in sistemele legislative ale diverselor țări, precum și în
jurisprudență.
Și unele acte internaționale se preocupă de soluționarea conflictului mobil de legi în
domeniile pe care le reglementează. De exemplu, Convenția de la Haga privind legea
aplicabilă transferului proprietății în caz de vânzare cu caracter internațional de obiecte
mobiliare corporale din 1958 prevede că, în raporturile dintre părți, dobândirea proprietății se
face conform cu dreptul tării în care se găsește lucrul în momentul vânzării. În raporturile față

5
Prof. Univ. Dr. Ioan Macovei,Drept internațional privat, suport curs, anul IV,sem I, 2008,p. 46
de terți, transferul proprietății este reglementat de dreptul țării unde sunt situate lucrurile în
momentul în care se face reclamația.6

Conflictul mobil de legi se soluţionează potrivit normelor sistemului de drept român. În


acest sens se aplică fie normele conflictuale fie alte norme juridice.
Soluţiile oferite de legea nr.105/1992 diferă în funcţie de domeniul reglementat,
aplicându-se vechea lege ca în cazul relaţiilor personale şi patrimoniale ale soţilor,.legea
naţională comună continuă să reglementeze efectele căsătoriei şi în cazul în care unul dintre ei
îşi schimbă cetăţenia sau, după caz domiciliul (art.20 al.2). Prin trimiterea la textul art.20,
aceeaşi soluţie se va aplica şi în cazul regimului şi efectelor convenţiei matrimoniale (art.21
al.2), filiaţiei copilului din căsătorie şi alte situaţii pentru care legea face trimuitere la art.20. Şi
în sfârşit filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte conform legii naţioanle a copilului
de la data naşterii sale (art.28 al.1).
În alte cazuri se aplică legea nouă cum este cazul moştenirii de bunuri mobile supusă
legii naţionale pe care o avea defunctul la data decesului (art.66 lit.a din legea nr.1059, ori se
aplică fie legea veche fie legea nouă ca în cazul întocmirii, modificării sau revocării
testamentului care sunt valabile dacă actul respectă condiţiile de formă aplicabile la data
întocmirii, modificării sau revocării ori la data decesului testatorului dacă sunt respectate
condiţiile uneia dintre legile următoare: legea naţională a testatorului, legea domiciliului
acestuia, legea locului întocmirii, modificării sau revocării actului.
Un alt exemplu în care se aplică fie legea nouă, fie legea veche este reprezentat în art.
22 din Legea nr. 105/1992. Astfel, în teza întâi din acest articol se arată că divorțul este cârmuit
de legea națională comună sau, după caz, legea domiciliului comun al soților. Teza a doua aduce
cu sine o alta prevedere, și anume: ,,Dacă legea străină astfel determinată nu permite divorțul
ori îl admite în condiții deosebite de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul
dintre soți este, la data la care se cere divorțul, cetățean român.”
Un alt mod de soluționare a conflictelor mobile este acela prin care se aplică atât legea
veche, cât și legea nouă (fiecare dintre acestea reglementând aspecte diferite).
De pildă, luând în considerare articolul 34 lit. d) teza întâi din Legea nr. 105/1992, în
raporturile dintre „alte persoane”, legea aplicabilă obligației de întreținere este legea națională
a creditorului. Teza următoare prevede că: ,,În caz de schimbare a cetățeniei, noua lege
națională se aplică numai prestațiilor ulterioare schimbării.”
Alteori se aplică legea mai favorabilă ca în cazul art.15 referitor la situaţia apartenenţei
unei persoane la nouă lege naţională care nu aduce atingere majoratului dobândit potrivit legii
care îi era anterior aplicabilă.7
În concluzie, legiuitorul român nu oferă o rezolvare unitară conflictului mobil de legi,
ci, prin diverse dispoziții, își exprimă opțiunea soluționării ,,de la caz la caz” a acestei probleme.
În măsura in care legea ,,tace” achiesăm la ideea potrivit căreia se aplică, prin analogie,
dispozițiile dreptului tranzitoriu intern, ținând cont însă de specificul cadrului internațional în
care apare acest conflict,

6
Dan Lupașcu, Drept internațional privat, Ediția a II-a, emendată și actualizată, Ed. Universul juridic, București,
2010, p. 66
7
M Jacotă, Drept internațional privat,