BURSA DE VALORI

Definitie : - este o institutie a pietei secundare de capital la care se tranzactioneaza titluri

mobiliare. In obiectul ei de activitate se include hartiile de valoare, valutele si metalul pretios
- are functia de a concentra cererea si oferta de valori mobiliare, de a asigura tranzactionarea lor
operative, de a inregistra si de a face publice cursurile de vanzare/cumparare. Rolul ei revine la
mobilizarea capitalului financiar, la redistribuirea lui, la informarea publicului privind starea si
tendintele pietei, la elaborarea de analize economice si predictii ale evolutiei economiei.
Bursele se clasifica dupa mai multe criteria:
a) varietatea tranzactiilor – generale si specializate
b) obiectul activitatii – de marfa, complementare comertului international (burse de
asigurari si burse de navlu), de valori mobiliare si valutare; numai ultimele doua sunt
piete financiare si numai penultima este piata secundara de capital
c) forma de organizare – private si de stat
d) modul de admitere a participantilor – cu acces limitat si cu acces nelimitat
Agentii economici care nu au acces direct la bursa, ci numai prin intermediul agentilor de
schimb, le adreseaza acestora ordine de vanzare/cumparare de valori mobiliare, formuland astfel
oferta si cererea de titluri.
Ofertele/solicitarile sunt primate de brokeri-agenti, care actioneaza in contul si din insarcinarea
clientilor lor si pe care sunt obligati sa-I informeze desre cursuri si despre derularea ordinelor
date de ei. Brokerii-agenti transmit aceste ordine catre brokerii-specialisti.
Brokerii-specialisti centralizeaza ordine de vanzare-cumparare de la brokerii-agenti cu care
lucreaza si le negociaza in ring cu ceilalti brokeri-specialisti sub supravegherea Comisiei
Operatiunilor de Bursa. Pentru a putea avea o marja de manevra cat mai putin restrictive, ei au
dreptul sa detina un portofoliu propriu de titluri, precum si un capital de rulaj.
Toti agentii de schimb au statut professional de comercianti cu obiect ,,gestiunea portofoliilor de
valori mobiliare” si sunt inregistrati in Registrul commercial al tarii unde isi desfasoara
activitatea.
Comisia Operatiunilor de Bursa reglementeaza derularea tranzactiilor pe care le confirma
specialistilor si Casei de clearing in vederea executarii effective a ordinelor. Comisia
Operatiunilor de Bursa are si rolul de informare a publicului, motiv pentru care editeaza
Buletinul de cotatii si prezinta annual un raport, publicat in Monitorul Oficial, privind activitatea
bursei. Comisia are rol de instant de specialitate in ceea ce priveste orice problema legata de
bursa.
Casa de clearing este un organ al bursei cu rolul de a garanta executarea obligatiilor asumate de
parteneri prin ordinele lor de vanzare/cumparare confirmate ca executate. Depozitele de titluri
oferite spre vanzare, precum si cele de bani create pentru cumparare se fac la aceasta casa.
Dimensiunea tranzactiilor bursiere este exprimata de indicatorul capitalizarea de piata, care
arata volumul capitalurilor mobilizate, dar si puterea bursei, prin insumarea pe o perioada de un
an a capitalizarii zilnice de piata.
Operatiuni de bursa – vizeaza, principal, negocierea valorilor mobiliare. Dupa termenul de
negociere si unele particularitati ale conventiei de vanzare/cumparare, operatiunile de bursa pot
fi: la vedere si la termen, din care ultimele pot fi la termen ferm sau la termen conditionat; dintre
operatiunile de bursa la termen conditionat cele mai raspandite sunt optiunile.
Intr-o operatiune se intalnesc de regula 3 participanti: vanzatorul titlului, cumparatorul titlului si
agentul de bursa. In anumite conditii agentul de bursa actioneaza in nume propriu.
Tranzactia la vedere – emitentul ordinului isi asuma obligatia sa transfere titlurile sau banii in
48 de ore din momentul incheierii tranzactiei. Aceste tranzactii se numesc spot. Operatiunea se
finalizeaza prin transferal fizic de titluri si bani intre cei doi participant. Acesta deosebeste
tranzactiile la vedere de celelalte tipuri de tranzactii, care au un cacarcter mult mai pronuntat
speculative si in care, de regula, vanzatorul nu are titlurile pe care le anunta spre vanzare, iar
cumparatorul nu doreste neaparat sa le cumpere. Ei doar ,,pariaza” pe o anumita evolutie a
cursului sperand ca alegerea lor a fost cea buna si vor realiza, in consecinta, un anumit castig. Ei
sunt ,,speculatorii”, spre deosebire de ceilalti care sunt ,,investotori”.
Tranzactia la termen ferm – partenerii convin sa-si indeplineasca obligatiile reciproce intr-un
anumit termen: o luna, doua, trei, sase, noua. Aceste tranzactii se numesc forward si se incheie
si ele, intr-o anumita masura, cu transferal fizic al titlurilor/banilor. Reglementarea acestor
tranzactii se face in perioada de lichidare – un interval de timp in care se fac decontarile si care
acopera penultimele sase sedinte de bursa din luna care o precede pe cea in care se implineste
termenul convenit de parti.
Dupa scopul urmarit de comparator aceste operatiuni pot fi:
a) pe bani gheata,amanate – operatiuni de un singur sens: fie vanzare, fie cumparare de
titluri; ele se aseamana in multe privinte cu cele la vedere
b) speculatii – operatiuni ,,in dublu”, adica acelasi agent vinde si cumpar simultan. In cazul
in care intuieste bine evolutia pietei, el poate castiga din ambele operatiuni; in caz contrar
el este ,,acoperit”, adica ceea ce pierde intr-o operatiune castiga celalalt.
Tranzactia la termen conditionat – speculatorul, platind o anumita suma de bani isi rezerva
dreptul de a renunta la contract, de a determina sensul operatiunii sau de a fixa durata operatiunii.
Arvuna, numita prima in terminologia bursei, este incasata de agentul de bursa care, in schimbul
ei, isi ia obligatia de a respecta optiunea exprimata in final de platitorul respectivei prime. Aceste
tranzactii se numesc futures.
Operatiuni cu prima – sunt cele in care Comisia operatiunilor de bursa stabileste intervalul de
cotare si prima aferenta, diferentiat pe termene de scadenta
Optiuni – operatiuni similar celor cu prima, numai ca toti termenii contractului se stabilesc intre
parti, lipsind component de reglementare pe care o introduce Comisia operatiunilor de bursa.
Desigur ca propunerile de contractare ale partilor sunt influentate de orientarile date de
respective Comisie pentru operatiunile cu prima.
Cursul de tranzactie convenit intre parti se numeste pret de exercitiu si el determina rezultatul
final al tranzactiei pe baza compararii.
Optiunea – este un contract de vanzare sau de cumparare a unui titlu, numit titlu suport, intr-o
cantitate standardizata.
Cumpararea unui call – presupune dreptul speculatorului de a cumpara la scadenta 100 de
bucati de titlu la pretul de exercitiu. El apreciaza ca tendinta cursului este de crestere, adica piata
este de tip bullish.
Cumpararea unui put – rezervarea de catre speculator a dreptului de a vinde titluri la scadenta
cu pretul de exercitiu. Pentru aceasta rezervare el plateste prima de optiune. El practica o astefl
de optiune cand crede ca va urma o scadere a cursurile actiunilor adica piata este de tip bearish.
Operatiuni particulare – cum sunt ofertele publice de vanzare sau cumparare a unor pachete
consistente de titluri, negocierea blocurilor de control, prin care solicitatorul doreste sa preia
pachetul de control al unei societati pe actiuni si adjudecarile, prin care se vand titlurile la
licitatie publica.