1

Curs
RIPLUL CURENTULUI DE IEŞIRE
AL CONVERTOARELOR C.C. – C.C.

1. Introducere

O caracteristică importantă a convertoarelor c.c - c.c. cu filtre de curent,

convertoare numite şi chopper-e, este riplul curentului de ieşire. În ingineria electrică
sensul noţiunii de „riplu”, venită din literatura tehnică de limbă engleză (ripple), se
referă la variaţiile (pulsaţiile) periodice ale unei unde (de curent, tensiune etc.), variaţii
care au loc în jurul unei valori medii sau, altfel spus, se referă la componenta
alternativă care se suprapune peste componenta continuă a undei. În ceea ce priveşte
riplul curentului, este evident că receptoarele care cer o bună filtrare a curentului
continuu de alimentare sunt sensibile la forma de undă a acestuia, cerinţă cuantificată
cu ajutorul factorului de formă care trebuie să fie cât mai mic.
Pentru o undă oarecare periodică f(t), factorul de formă kf poate fi definit ca
raportul dintre valoarea efectivă (Fef) a undei şi valoarea medie a acesteia la jumătate
de perioadă (F0(T/2)) sau valoarea medie a undei redresate (F0):
Fef Fef
kf = sau k f = (1)
F0(T / 2) F0

unde: T este perioada undei, valoarea efectivă se calculează cu formula valorii medii
pătratice (Root Mean Square - RMS)
t0 +T
not 1
∫ [ f (t )] ⋅ dt
2
Fef = F = (2)
T t0

iar valoarea medie la jumătate de perioadă, respectiv valoarea medie a undei

redresate se calculează cu relaţiile:
T /2 t0 +T
1 1
F0(T / 2) =
T /2 ∫
0
f (t ) ⋅ dt ; F0 =
T ∫ f (t ) ⋅ dt
t0
(3)

Un exemplu sugestiv pentru o sarcină sensibilă la forma de undă a curentului

este maşina electrică de c.c. Curentul continuu care parcurge un motor de c.c. având
un riplu consistent determină:

Autor: dr.ing. Mihai Albu

2 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

− pulsaţii ale cuplului electromagnetic care produc zgomote în maşină şi

pulsaţii ale vitezei la turaţii reduse;
− pierderi suplimentare în maşină la nivelul rezistenţei indusului determinate
de componenta alternativă a curentului.
În general, pentru filtrarea curentului de ieşire a convertoarelor se preferă doar
inductanţa proprie aparţinând sarcinii alimentate. Uneori această inductanţă este
insuficientă pentru a diminua riplul curentului la valorile dorite. Prin urmare, trebuie
găsite soluţii în scopul reducerii pulsaţiilor de curent, soluţii care pot fi:
− adugarea unei inductanţe de filtrare suplimentare în serie cu sarcina de c.c.;
− optimizarea comenzii convertoarelor prin creşterea frecvenţei de comutaţie
sau prin modificarea tehnicii de comandă PWM a acestora.
Prima soluţie nu este recomandată deoarece încarcă suplimentar instalaţia cu
un element de circuit în plus, conducând la creşterea preţului, gabaritului şi masei
acesteia. Soluţia „elegantă” şi recomandată constă în optimizarea comenzii
tranzistoarelor de putere din structura convertoarelor utilizând soluţii, de obicei,
software printr-o programare adecvată a microcontrolerului sau a procesorului de
semnal numeric care controlează convertorul. În acest scop, programatorul trebuie
cunoască modalităţile prin care parametrii semnalelor sau tehnicile de comandă PWM
influenţează riplul curentului de la ieşirea diferitelor tipuri de convertoare c.c. – c.c.
Referitor la creşterea frecvenţei de comutaţie trebuie ţinut cont de rapiditatea
elementelor de comutaţie (tranzistoare, diode etc.) pentru a nu depăşi frecvenţa
maximă de lucru a acestora. De exemplu, în cazul unor sarcini cu inductanţe proprii
mici se va alege tranzistoare rapide cum ar fi MOSFET-urile sau IGBT-uri din
categoria celor ultrafast.

2. Calculul riplului curentului de la ieşirea convertoarelor c.c. – c.c.

cu funcţionare în unul şi două cadrane

Pentru cele două tipuri de convertoare c.c. – c.c., cu funcţionare într-un cadran
(vezi Fig. ....) şi cu funcţionare în două cadrane (vezi Fig. .....), tensiunea de ieşire are
aceeaşi formă de undă, respectiv un tren de pulsuri rectangulare şi unipolare de
amplitudine +Ud, modulate în lăţime. Singura diferenţă, din punctul de vedere al
sarcinii, constă în posibilitatea inversării sensului curentului la ieşirea convertorului de
două cadrane, aşa cum se prezintă în Fig.1. Prin urmare, riplul curentului de ieşire va
fi identic în cazul celor două convertoare comandate la fel (acelaşi factor de umplere
pentru semnalul PWM) având o aceeaşi sarcină funcţionând în aceleaşi condiţii.
Pentru calculul amplitudinii riplului curentului de ieşire se va lua ca sarcină
reprezentativă un motor de c.c. (Mcc). Se observă în Fig.1 că, pentru amble
convertoare, de unul şi două cadrane, variaţiile curentului de ieşire au fost aproximate
 Referat: Riplul curentului de ieşire al convertoarelor c.c. – c.c. 3

ca fiind liniare între cele două limite Imin şi Imax în scopul unui calcul rapid al expresiei
riplului curentului notat cu:
∆i = I max − I min (4)
Evoluţia liniară a curentului poate să apară în realitate doar daca sarcina
conectată la ieşirea convertorului este pur inductivă. Referindu-ne la motor, pot fi
aproximate evoluţii liniare ale curentului în condiţiile în care se neglijează rezistenţa
indusului (Ra ≈0). În Fig.1 un curent mediu Ie negativ poate apare la ieşirea chopper-ul
de două cadrane doar în regimul tranzitoriu electromecanic de frânarea al motorului,
atunci când este modificată brusc tensiunea de ieşire medie Ue în sens descrescător,
ajungând sub valoarea tensiunii electromotoare E a maşinii de c.c. Aşa cum v-a rezulta
din expresia riplului, pentru o aceeaţi diferenţă între Ue şi E, pozitivă sau negativă,
amplitudinea ∆i va fi, deasemeni, aceeaşi (vezi Fig.1).

ue Tc= 1/fc Tc

+Ud

Ue
0
ton(T) Tc 2Tc t

ie – conv. c.c. – c.c. de un cadran

Imax
∆i
Imin Ie > 0
0
t
ie – conv. c.c. – c.c. de două cadrane
Imax
∆i
0
Ie < 0 t
Imin ton(T) toff (T)

Fig. 1 Riplul curentului de ieşire a convertoarelur c.c. – c.c. de unul şi două cadrane.

Determinarea expresiei ∆i se poate face, fie calculând creşterea curentului ie

de la Imin la Imax în intervalul de timp ton, fie calculând scăderea aceluiaşi curent de la
Imax la Imin în intervalul de timp toff. Se va alege prima variantă pentru care schema
echivalentă a motorului, alimentat prin intermediul unui tranzistor cu tensiunea Ud
aplicată la intrare, este prezentată în Fig.2. S-a neglijat căderea de tensiune de pe
tranzistorul aflat în conducţie şi rezistenţa indusului, conform celor precizate mai sus.

Autor: dr.ing. Mihai Albu

4 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

Imediat după intrarea în conducţie a tranzistorului T, evoluţia în timp a

curentului ie(t) poate fi descrisă rezolvând ecuaţia diferenţială obţinută din relaţia de
echilibru a tensiunilor (Kirchhoff) în bucla schemei echivalente din Fig.2:
die
U d − E = La ⋅ , pentru 0 ≤ t ≤ ton (5)
dt
Asemeni tensiunii de alimentare Ud şi tensiunea electromotoare E poate fi
considerată constantă pe durata unei perioade de comutaţie deoarece viteza motorului
nu se modifică sesizabil într-un interval de timp foarte mic, de ordinul sutelor sau
zecilor de µsec, datorită inerţiei mecanice.

T La E
Mcc
+
ON

ie Ud
+

Fig. 2 Schema echivalentă simplificată (Ra ≈ 0) a motorului de c.c. alimentat

prin intermediul unui tranzistor T în intervalul de timp ton.

Ecuaţia (5) mai poate fi scrisă astfel:

Ud − E
die (t ) = ⋅ dt pentru 0 ≤ t ≤ ton (6)
La
Integrând ecuaţia (6) între momentul iniţial 0 şi un moment oarecare t < ton se
poate obţine expresia ce descrie evoluţia curentul de ieşire pe durata conducţiei
tranzistorului T :
t t t
Ud − E U −E
∫0
die (t ) = ∫
0
La
⋅ dt ⇔ ie (t ) − ie (0) = d
La
⋅ dt ⇒
0
∫
Ud − E U −E
⇒ ie (t ) = ⋅ t + ie (0) = d ⋅ t + I min , ↑, pentru 0 ≤ t ≤ ton (7)
La La
unde Imin este valoarea curentului la începutul intervalului de timp ton (condiţia
iniţială). Se observă că (7) este cu adevărat ecuaţia unei drepte, confirmând evoluţia
liniară a curentului aşa cum s-a afirmat mai sus, în condiţiile aproximării Ra ≈ 0.
La sfârşitul intervalului ton curentul de ieşire atinge valoarea Imax:
Ud − E
I max = ie (ton ) = ⋅ ton + I min (8)
La
 Referat: Riplul curentului de ieşire al convertoarelor c.c. – c.c. 5

Cu ajutorul ecuaţiei (8) se poate obţine o expresie intermediară pentru calculul riplului
curentului de ieşire:
U −E
∆i = I max − I min = d ⋅ ton , unde 0 ≤ ton ≤ Tc (9)
La
Într-un regim electromecanic stabilizat (viteza motorului n este constantă) şi
în condiţiile neglijării rezistenţei indusului se poate aproxima că tensiunea
electromotoare a motorului este egală cu tensiunea medie de la ieşirea convertoarelor,
dată de relaţia:
E ≈ U e = U d ⋅ DRC (10)

unde DRC = ton Tc este durată relativă de conducţie a tranzistorului T sau factorul de
umplere al semnalului de comandă PWM pentru acesta.
Înlocuind tensiunea electromotoare din (9) cu expresia dată de (10) şi ţinând
cont că ton = Tc ⋅ DRC , obţinem:

U d − U d ⋅ DRC Ud
∆i = ⋅ Tc ⋅ DRC = ⋅ (1 − DRC ) ⋅ DRC (11)
La f c ⋅ La

unde f c = 1 Tc este frecvenţa de comutaţie sau de lucru a convertorului.

Expresia (11) sugerează că riplul curentului se modifică odată cu factorul de
umplere al semnalelor de comandă PWM. Pentru a afla valoarea maximă a riplului şi
la ce valoare a duratei relative de conducţie se obţine acest maxim derivăm (11) în
raport cu DRC şi egalăm cu zero. Se obţine:
d (∆i )
= 0 ⇔ 2 ⋅ DRC − 1 = 0 ⇒ DRC = 1 / 2 (12)
d (DRC )

Introducând valoarea DRC din (12) în ecuaţia (11) obţinem valoarea riplului
maxim al curentului de la ieşirea chopper-lor de unul şi două cadrane:
Ud
(∆i )max = (13)
4 ⋅ f c ⋅ La

Se observă că acest maxim al riplului se obţine pentru o durată relativă de

conducţie DRC = 0,5. De asemenea, relaţiile (11) şi (12) pun în evidenţă o dependenţă
proporţională a riplului cu valoarea tensiunii de alimentare a convertoarelor, respectiv
o dependenţă invers proporţională cu frecvenţa de comutaţie şi inductanţa sarcinii.
Astfel, s-a demostrat afirmaţia, făcută în partea introductivă a secţiunii, că putem
determina o reducere a riplului sau a pulsaţiile curentului continuu de ieşire, fie prin
adugarea unei inductanţe suplimentare în serie cu inductanţa sarcinii, fie prin creşterea
frecvenţei de comutaţie a convertoarelor.

Autor: dr.ing. Mihai Albu

6 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

2. Calculul riplului curentului de la ieşirea convertoarelor c.c. – c.c.

cu funcţionare în patru cadrane

Pot fi realizate două topologii de convertoare c.c. – c.c., cu funcţionare în

patru cadrane: structura braţ de punte - half bridge (vezi Fig. ....) - alimentată cu o
tensiune continuă dublă şi structura în punte H - full bridge (vezi Fig. .....) - alimentată
cu o singură tensiune continuă. În plus, structura în punte H poate fi comandată PWM
în două variante: cu o comutaţie bipolară sau cu o comutaţie unipolară a tensiunii de
ieşire.
a) Riplul curentului în cazul variaţiei bipolare a tensiunii de ieşire
În cazul primei tehnici de comandă PWM forma de undă a tensiunii de la
ieşirea punţii H este identică cu a tensiunii de la ieşirea structurii braţ de punte,
respectiv un tren de pulsuri rectangulare şi bipolare, aşa cum se prezintă în Fig.3. Prin
urmare, riplul curentului de ieşire va fi identic la cele două structuri de convertoare
c.c. – c.c cu funcţionare în patru cadrane pentru un acelaşi factor de umplere al
semnalelor de comandă PWM şi pentru o aceeaşi sarcină.

ue Tc= 1/fc Tc

+Ud

Ue
0
ton Tc 2Tc t

-Ud

ie

Imax
∆i
0
Ie > 0 t
Imin
ton toff

Fig. 3 Riplul curentului convertoarelor c.c. – c.c. de patru cadrane cu

o variaţie bipolară a tensiunii la ieşire.

Calculul amplitudinii riplului ∆i a undei de curent se va face în aceleaşi

condiţii ca cele prezentate în secţiunea anterioară: sarcina convertorului este un motor
de c.c., variaţii liniare ale curentului de ieşire aproximând rezistenţa indusului ca fiind
zero (Ra ≈0), un regim electromecanic stabil (E = const.), determinarea expresiei
riplului ∆i luând în calcul creşterea curentului ie de la Imin la Imax în intervalul de timp
 Referat: Riplul curentului de ieşire al convertoarelor c.c. – c.c. 7

ton de conducţie al tranzistorului superior T1 în cazul structurii half bridge sau de

conducţie al perechii de tranzistoare (T1,T4) în cazul structurii full bridge. Pe durata ton
schema echivalentă este aceeaşi cu cea prezentată în Fig.2 dacă sunt neglijate căderile
de tensiune de pe tranzistoarele aflate în conducţie. În consecinţă şi ecuaţia de
echilibru a tensiunilor este aceeaşi, inclusiv soluţia ecuaţiei dată de relaţia (7) a
curentului de ieşire. De asemenea, se obţine o aceeaşi expresie pentru amplitudinea
riplului de curent dată de (9):
U −E
∆i = I max − I min = d ⋅ ton , unde 0 ≤ ton ≤ Tc
La

Pentru a particulariza la chopper-ul de patru cadrane, se va ţine cont de faptul

că tensiunea de ieşire din ecuaţia (10) are o expresie diferită de cea a chopper-elor de
unul sau două cadrane. Astfel, într-un regim electromecanic stabilizat şi în condiţiile
neglijării rezistenţei indusului obţinem:
E ≈ U e = U d (2 DRC − 1) (14)

unde DRC = ton Tc este durată relativă de conducţie a tranzistorului superior T1 din
structura braţ de punte sau a perechii de tranzistoare (T1,T4) din structura în punte H.
Înlocuind, în ecuaţia riplului de mai sus, valoarea tensiunii electromotoare
dată de (10) şi valoarea timpului ton = Tc ⋅ DRC rezultă:

U d − U d ⋅ (2 DRC − 1) 2U d
∆i = ⋅ Tc ⋅ DRC = ⋅ (1 − DRC ) ⋅ DRC (15)
La f c ⋅ La

unde f c = 1 Tc este frecvenţa de comutaţie sau de lucru a convertorului.

Şi în acest caz relaţia (15) pune în evidenţă o interdependenţă între riplul
curentului şi factorul de umplere al semnalelor PWM, frecvenţa de comutaţie a
convertorului, respectiv valoarea inductanţei văzute la ieşirea acestuia.
La fel ca în secţiunea anterioară, pentru a afla valoarea maximă a riplului
derivăm ecuaţia (15) în raport cu DRC şi egalăm cu zero. Obţinem:
d (∆i )
= 0 ⇔ 2 ⋅ DRC − 1 = 0 ⇒ DRC = 1 / 2 (16)
d (DRC )

Se obţine aceeaşi valoare pentru DRC = 0,5 care introdusă în (15) permite
obţinerea riplului maxim al curentului chopper-lor de patru cadrane cu o variaţie
bipolară a tensiunii la ieşire:
⎛ Ud ⎞ Ud
(∆i )max = 2⎜⎜ ⎟⎟ = (17)
⎝ 4 ⋅ f c ⋅ La ⎠ 2 ⋅ f c ⋅ La

Autor: dr.ing. Mihai Albu

8 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

Relaţia (17) pune în evidenţă o valoare dublă a mărimi pulsaţiilor curentului

de la ieşirea convertoarele c.c. – c.c. de patru cadrane faţă de convertoarele c.c. – c.c.
de unul şi două cadrane tocmai datorită variaţilor bruşte ale tensiunii de ieşire între
+Ud şi –Ud în timpii foarte mici de comutaţie ai curentului între diferite ramuri de
circuit. De asemenea, se observă că riplul maxim al curentului de ieşire se obţine tot
pentru o durată relativă de conducţie DRC = 0,5, adică atunci cand tensiunea medie de
ieşire este zero la convertorul c.c. – c.c. cu funcţionare în patru cadrane.

b) Riplul curentului în cazul variaţiei unipolare a tensiunii de ieşire

În Fig.4 sunt prezentate formele de undă în varianta utilizării tehnicii de

comandă PWM cu o comutaţie uniplară a tensiunii de ieşire aplicată unui convertor
c.c. – c.c. în punte H. S-a ales cazul unei tensiuni medii pozitive la ieşirea
convertorului, atunci când se obţin numai pulsuri pozitive modulate în lăţime având o
frecvenţă egală cu dublul frecenţei de comutaţie. Variaţiile unipolare ale pulsurilor
de tensiune şi frecvenţa lor dublă sugerează deja o scădere seminficativă a riplului
curentului de ieşire faţă de situaţia aceluiaşi convertor care utilizează tehnica
anterioară de comandă PWM la un aceelaşi factor de umplere şi pentru o aceeaşi
sarcină.
ue Tc= 1/fc Tc
Tc /2 Tc /2
+Ud

Ue
t
0
t1 Tc /2 Tc 3Tc /2 2Tc
ton toff
toff
ie
Imax
∆i
Imin Ie t
0

Fig. 4 Formele de undă ale tensiunii (ue) şi curentului (ie) la ieşirea convertorului c.c. – c.c.
în punte H comandat PWM cu o comutaţie unipolară a tensiunii de ieşire.

Timpii de conducţie ton şi de blocare toff din Fig.4 sunt asociaţi tranzistorului
superior din primul braţ al punţii H, tranzistor notat cu T1. Cu toate că braţul al doilea
al punţii, format din tranzistoarele (T3,T4), este comandat cu un defazaj de 180o el.,
duratele relative de conducţie ale tranzistoarelor de pe diagonala punţii se păstrează
egale ca în cazul tehnicii PWM cu o comutaţie bipolară a tensiunii de ieşire. Prin
 Referat: Riplul curentului de ieşire al convertoarelor c.c. – c.c. 9

urmare, timpul de blocare toff al tranzistorului T1 este egal, dacă se neglijează timpul
mort, cu timpul de deschidere al tranzistoarelor T2 şi T3:
( )
not
toff = toff (T 1) = Tc ⋅ 1 − DRC (T 1) = ton (T 2) = ton (T 3) (18)

În prima jumătate de perioadă Tc/2 golul de tensiune din forma de undă a ue

este dat de timpul de conducţie al tranzistorului T3. Astfel, ţinând cont de egalitatea
(18), putem calcula valoarea intervalului notat cu t1 în Fig.4:
T T T T
t1 = c − ton (T 3) = c − toff = c − Tc ⋅ (1 − DRC ) = c ⋅ (2 DRC − 1) (19)
2 2 2 2
unde cu DRC s-a notat durata relativa de conducţie a tranzistorului T1.

Rezultă din Fig.4 că mărimea riplului de curent ∆i este dată de creşterea

curentului în intervalul de timp [0÷t1] dat de relaţia cunoscută (vezi ecuaţia 9):
Ud − E
∆i = I max − I min = ⋅ t1 , unde 0 ≤ t1 ≤ Tc / 2
La
La chopper-ul în punte H comandat PWM cu o comutaţie unipolară a tensiunii
de ieşire expresia tensiunii medii Ue este aceeaşi ca în cazul comenzii PWM cu o
comutaţie unipolară a tensiunii de ieşire. În consecinţă, şi aici este valabilă
aproximarea dată de (14):
E ≈ U e = U d (2 DRC − 1)
Înlocuind în expresia riplului ∆i valoarea tensiunii electromotoare E şi a
timpului t1 dată de (19) rezultă:
U d − U d ⋅ (2 DRC − 1) Tc Ud
∆i = ⋅ ⋅ (2 DRC − 1) = ⋅ (1 − DRC ) ⋅ (2 DRC − 1) (20)
La 2 f c ⋅ La
unde f c = 1 Tc este frecvenţa de comutaţie a convertorului.
Pentru a afla valoarea maximă a riplului derivăm ecuaţia (20) în raport cu DRC
şi egalăm cu zero. Obţinem:
d (∆i )
= 0 ⇔ 3 − 4 ⋅ DRC = 0 ⇒ DRC = 3 / 4 (21)
d (DRC )

Introducând în expresia (20) valoarea calculată pentru DRC în (21) obţinem

riplul maxim al curentului:
(∆i )max = U d (22)
8 ⋅ f c ⋅ La

Relaţia (22) evidenţează o un riplu patru ori mai mic al curentului de la

ieşirea convertorului c.c. – c.c. în punte H comandat PWM cu o comutaţie unipolară a

Autor: dr.ing. Mihai Albu

10 U.T. „Gheorghe Asachi” din Iaşi, Facultatea IEEI, Laborator Electronică de Putere

tensiunii faţă de riplul curentului de la ieşirea aceluiaşi convertor comandat PWM cu o

comutaţie bipolară a tensiunii. Ţinând cont că structura de forţă este aceeaşi în cele
două cazuri (o punte H cu tranzistoare şi diode de descărcare) şi dispozitivele
semiconductoare lucrează la o aceeaşi frecvenţă de comutaţie se recomandă cu tărie
utilizarea tehnicii de comandă PWM cu o comutaţie unipolară a tensiunii de la
ieşirea toplogiilor în punte H (valabil şi la invertoarele sau redresoarele PWM
monofazate cu aceeaşi structură) deoarece efortul suplimentar este făcut doar în partea
software printr-o programare adecvată a modulatorului PWM al microcontrolerului şi
nu este necesară o investiţie hardware suplimentară. În schimb, câştigul în calitatea
conversiei este considerabil prin reducerea riplului curentului de sarcină de patru ori
cu efecte benefice asupra receptorului de c.c. sensibil la forma de undă a curentului.