Sunteți pe pagina 1din 88

CUPRINS:

Introducere .............................................................................................................. 5
Capitolul I. Consideraţiuni generale şi sistemul infracţiunilor privind viaţa
8
sexuală .....................................................................................................................
§ 1. Consideraţiuni generale cu privire la infracţiunile contra vieţii sexuale ..... 8
§ 2. Noţiunea şi sistemul infracţiunilor privind viaţa sexuală ........................... 12

Capitolul II. Analiza juridico-penală a infracţiunii de acţiuni violente cu


caracter sexual ......................................................................................................15
§ 1. Condiţii preezistente ................................................................................... 15
1.1. Obiectul infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual .................. 15
1.2. Subiecţii infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual .................. 21
§ 2. Conţinutul constitutiv .................................................................................26
2.1. Latura obiectivă a infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual ...26
' '
2.2. Latura subiectivă a infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual... 35
' '
§ 3. Forme, modalităţi şi sancţiuni ale infracţiunii de acţiuni violente cu caracter
sexual ................................................................................................................. 37
3.1. Formele infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual ................... 37
3.2. Modalitătile infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual ........... . 40
' ' '

3.3. Sanctiunile infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual ............. 62


' ' '
Capitolul III. Aspecte de drept penal comparat ................................................ 64
Încheiere ............................................................................................................... 74
Bibliografie ............................................................................................................
76

3
INTRODUCERE

"Nu există nici un fapt care nu ar putea fi un


obiect de discuţie şi faţă de care oamenii de
ştiinţă nu ar avea opinii contradictorii." David
Hume, filozof englez (1711-177 6)

Actualitatea temei cercetate. La etapa actuală de dezvoltare social-economică a


Republicii Moldova s-a evidenţiat un ritm de creştere a nivelului criminalităţii.
Acest fapt pune în gardă organele de drept şi întreg sistemul statal, intensificînd
activitatea de luptă contra fenomenului infracţional în ansamblu.
Problema asupra căreia mi-am orientat atenţia o constituie infracţiunea de
acţiuni violente cu caracter sexual, deoarece în ultimii ani se observă o creştere
rapidă a numărului acestor infracţiuni în ţara noastră, şi este necesar de făcut o
cercetare mai amănuntită, a fiecărui semn ce stă la baza acestei infractiuni,. Fără nici
un dubiu, este cea mai gravă infracţiune sexuală, deoarece, aproape în toate cazurile,
cauzează victimei un prejudiciu fizic, o traumă psihică.
Pericolul social ce decurge din infracţiunile privind viaţa sexuală constă, în primul rînd,
în suferinţa provocată direct victimei, iar în al doilea rînd, în consecinţele destabilizatoare pe

care le provoiacă în plan social asupra normale a vietii,. Încălcarea libertătii,


desfăşurării

sexuale creează în societate o stare de nesiguranţă generală, un dezechilibru deosebit de


primejdios şi de grav, cauzat
organismului social.
De asemenea, cred că s-a impus acest studiu şi din motivul că, avînd în vedere
modificările continuie în societate, trebuie să constatăm dacă legislaţia în vigoare
mai corespunde realităţii sociale sau sunt necesare uunele modificări, unele propuneri de
lege ferenda, care, cu siguranţă, vor fi identificate pe parcursul studiului în cauză.

4
Obiectul de studiu. Obiectul de studiu îl reprezintă un ansamblu de idei legate de
noţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual, atît sub aspect social, cît şi sub aspect
penal. O mai mare atenţie li se acordă opiniilor inovătoare privind modalitatea de
incriminare a infracţiunii, precum şi încadrarea juridică a faptelor reale comise drept
infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual.
Scopul şi obiectivele lucrării. Scopul principal al studiului constă în faptul că permite
să înţelegem mai bine caracterul socialmente periculos al infracţiunii, precum şi elucidarea
conţinutului normativ al faptei, în urma căruia putem releva, evidenţia laturile pozitive şi

negative a legislaţiei penale în vigoare, precum şi unele măsuri de combatere şi prevenire a


infracţiunii de actiuni violente cu
'
caracter sexual.
Scopul propus poate fi realizat doar pnn înaintarea unor obiective bine definite,
realizarea cărora se va efectua pe parcursul lucrării investigate, acestea fiind:

::::::> caracteristica generală a infracţiunilor ce atentează asupra vieţii sexuale,


::::::> stabilirea locului infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual în
' '

sistemul infracţiunilor privind viaţa sexuală,


::::::> determinarea criteriilor de identificare a fiecărui semn constitutiv din

conţinutul normativ al infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual,


::::::> studierea legislaţiei altor state în materie de răspundere penală pentru

săvîrşirea infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual,


::::::> elaborarea recomandărilor privind operarea unor modificări în cadrul

normativ, cu referire la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter


sexual.
Baza metodologică şi teoretica-ştiinţifică. Normele penale, avînd un caracter complex,
implică în cadrul studiului lor atît analiza unor probleme de ordin general, cît şi a unor
probleme cu caracter special. Studiul poate fi realizat doar cu ajutorul unui cumul de
idei, teorii şi metode generale de cunoaştere, cît şi acelor speciale, îndeosebi metoda
istorică, sistematică, gramaticală, logică, etc ..

5
În procesul cercetării temei vizate, a fost studiată şi analizată legislaţia şi
literatura ştiinţifică de specialitate editată în Republica Moldova, Federaţia Rusă, Germania,
Marea Britania, România, precum şi hotărîrile de îndrumare ale
instanţelor judecătoreşti naţionale şi ale altor state cu privire la aplicarea legislaţiei
în vigoare care prevede faptele de acţiuni violente cu caracter sexual.
Importanţa teoretică şi practică a acestei lucrări constă în faptul că ea aduce
o contribuţie la dezvoltarea teoriei dreptului penal, la soluţionarea practică a
multor probleme de justiţie penală, complecţînd unele lacune din cercetările

anterioare.
A fost realizat un studiu comparativ al reglementării de drept penal, în diverse ţări, a
răspunderii penale pentru infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual, atît în plan
retrospectiv, cît şi în plan actual.
Consider că studiul de faţă şi concluziile la care am ajuns vor contribui la instruirea
atît a studenţilor, practicienilor, cît şi a tuturor persoanelor antrenate în studierea şi

propagarea cunoştinţelor juridice în domeniul dreptului penal.

6
CAPITOLUL I.
CONSIDERAŢIUNI GENERALE ŞI SISTEMUL INFRACŢIUNILOR

PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ


§ 1. Consideraţiuni generale cu privire la infracţiunile contra vieţii
sexuale
Viaţa sexuală a persoanei este o valoare socială importantă, care se identifică
cu atributul vital al conservării individului şi speciei, cu însuşi raţiunea de a fi a persoanei.
Viaţa sexuală a apărut odată cu persoana, ca individ social. Caracterul şi formele ei s-au
schimbat pe măsură ce a evoluat structura socială. Cultura
modernă exercită influenţă asupra persoanei, determinînd-o să-şi perfecţioneze viaţa sexuală.

Dragostea unei persoane culte a încetat a mai fi doar un instinct al înmulţirii,

transformîndu-se într-un factor esenţial al evoluţiei ei sexuale, într-o artă


1
deosebit de plăcută •
Prin viaţa sexuală în stricta sensu, după opinia unui grup de autorii români G.
Antoniu, Şt. Daneş, M. Popa se înţelege viaţa sexuală a victimei, adică priveşte această notiune
controversată.
'
Prin viaţa sexuală în accepţiunea largă (lata sensu) după opinia unui al doilea
grup de autori români O. Loghin şi T. Toader se are în vedere atît viaţa sexuală a
victimei, cît şi viaţa sexuală a făptuitorului.
Codul penal al RM, precum şi al altor state, cuprind o serie de infracţiuni care
au ca obiect relaţiile sociale a căror desfăşurare normală asigură libertatea,
inviolabilitatea şi moralitatea vieţii sexuale a persoanei, această valoare este
apărată în plan juridico-penal alături de alte drepturi fundamentale ale cetăţeanului,
cum ar fi cele privind viaţa, integritatea fizică şi psihică, viaţa intimă, familiară şi
privată, demnitatea şi onoarea individului.
De aceea, orice atentat la viaţa sexuală a persoanei constituie şi un atentat
împotriva dreptului persoanei la onoare şi demnitate, la dreptul acesteea de a-i fi
protejate integritatea corporală şi sănătatea, ce constituie frecvent un atentat la
însăşi viaţa persoanei.

1
S. Brînză, " Drept penal", Vol.II, Editura Cartier Juridic, Chişinău, 2005, pag.157,
7
Viaţa sexuală, ca valoare socială, este apărată de dreptul penal în două dintre aspectele
acesteia, cărora le corespund două drepturi ale persoanei: dreptul la libertatea sexuală şi

dreptul la inviolabilitatea sexuală.


Pericolul social care decurge din infracţiunili privind viaţa sexuală constă, în primul
rînd, în răul provocat direct victimei, în al doilea rînd, în consecinţele destabilizatoare pe
care le provoacă în plan social asupra dezvoltării normale a vieţii. Încălcarea libertăţii
sexuale creează o stare de nesiguranţă generală în societate, un dezechilibru deosebit
de primejdios şi de grav pentru organismul social. De aceea, în condiţiile amplificării violenţei

în ţară, în ocrotirea persoanei prin mijloace de drept penal presupune,în mod necesar,
sancţionarea cu mai multă
severitate a infracţiunilor privind viaţa sexuală.
Încadrarea de către legiuitor a unor fapte în sistemul infracţiunilor privind
viaţa sexuală este în deplină dependenţă de recunoaşterea ca obiect de apărare prin
intermediul dreptului penal. De aceea, în legislaţia penală se evidenţiază o diversitate mare
în ceea ce priveşte denumirea Capitolului respectiv "Infracţiuni privind viaţa sexuală", cît
şi tipurile de infracţiuni incluse în el2 . De acest fapt ne vom convinge din cele ce vor fi
expuse în continuare.
Codul penal român prevede răspunderea penală pentru atentarea la viaţa sexuală în
Capitolul VII "Crime şi delicte contra libertăţii sexuale".
În Codul penal francez, atentatele criminale la viaţa sexuală sunt intitulate
"Agresiuni sexuale" şi sunt plasate în cartea a doua -"Crime şi delicte contra
persoanei", iar în cel al Federaţiei Ruse, după cum urmează, "Infracţiuni ce
atentează la libertatea sexuală a persoanei", fiind încadrate în Titlul II care se numeşte

"Infracţiuni contra persoanei". Codul penal polonez, la rîndul său,


incriminează într-un capitol aparte faptele privind viaţa sexuală, denumit "Infracţiuni contra
libertăţii sexuale şi moravurilor".

Analizînd grupul infracţiunilor Capitolului IV "Infracţiuni privind viaţa sexuală" (violul,


acţiuni violente cu caracter sexual, constrîngerea la acţiuni cu caracter sexual, raportul
sexual cu o persoană care nu a atins vîrsta de 16 ani şi

2
V. Bujor, I.Miron, "Violenţa sexuală: aspecte juridico-penale şi criminologice", Chişinău, 2001, pag.6.
8
acţiuni perverse) al CP al RM putem distinge obiectul juridic generic, care îl constituie
relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală a persoanei a căror formare, desfăşurare şi

dezvoltare normală sunt dependente de apărarea dreptului persoanei, indiferent de sexul


acesteia, de a întreţine relaţii, legături, raporturi sexuale, după voinţă, împotriva oricărei

constrîngeri exercitată asupra sa. Relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală a persoanei intră în
alcătuirea relaţiilor sociale conjugale, dar ele au existat şi pînă la apariţia căsătoriei; ele există

alături de căsătorie şi în
3
afara acesteia .

Obiectul juridic special al grupului acestor infracţiuni îl constituie relaţiile sociale


privitoare la libertatea sexuală şi inviolabilitatea sexuală a persoanei. Prin libertatea sexuală
se înţelege dreptul persoanei de a dispune în mod liber de corpul său în raporturile
sexuale, libertate încorsetată doar în norma de drept, în moravurile sociale şi moralitatea
sexuală. Adică, se are în vedere posibilitatea persoanei, indiferent de sex, de a lua decizii
în ce priveşte viaţa personală şi a întreţine acte sexuale după voinţa sa, fără frica că i s-ar produce
o suferinţă. Prin inviolabilitatea sexuală se subînţelege dreptul de a i se asigura persoanei
inviolabilitatea corpului sub aspectul sexual, împotriva oricăror acţiuniînfăptuite cu violenţă.

Acest drept, în general, este vătămat atunci cînd actul sexual se manifestă obiectiv prin
profitarea de starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau a-şi exprima voinţa.

Prin infracţiunile privind viaţa sexuală a persoanei se poate atenta ŞI la relaţiile sociale
referitoare la libertatea psihică, integritatea corporală, viaţa ŞI sănătatea persoanei, care
constituie obiectul juridic special facultativ sau secundar. Toate infracţiunile privind viaţa

sexuală(cu excepţia celei prevăzute la


art.l73( constrîngerea la acţiuni cu caracter sexual) din CP al RM) au un obiect
material, care constă în corpul persoanei, fără deosebire de sex, rasă, culoare, limbă,

religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială,
apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie, împotriva căreia se
încearcă sau realizează întreţinerea actului sexual, prin

3
S. Brînză," Drept penal", Vol.II, Editura Cartier Juridic, Chişinău, 2005, pag.l58,
9
constrîngerea acestuia sau profitînd de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi

exprima voinţa. Obiect material al infracţiunii poate fi numai corpul persoanei în viaţă,

pentru că numai raportat la aceasta se poate vorbi despre libertatea şi inviolabilitatea


sexuală.

Subiectul activ este persoana fizică, responsabilă care are vîrsta răspunderii
penale (subiectul general).
Subiectul pasiv sau victima este persoana a cărei vieţi sexuale este lezată
prin săvîrşirea faptelor infracţionale. Victimă a infracţiunilor analizate poate fi
orice persoană fără deosebire de sex, vîrstă, statutul social sau moralitatea acesteia. Nu ne
interesează, fiind lipsite de semnificaţie, starea de virginitate, moralitatea victimei (reputaţia

proastă, statutul de prostituată) întrucît prin încriminarea grupului de infracţiuni legea penală

apără libertatea şi inviolabilitatea sexuală a

persoanei şi nu castitatea sau moralitatea acesteia 4 •


Latura obiectivă a infracţiunile privind viaţa sexuală a persoanei se
realizează numai prin acţiune. Aceste acţiuni presupun un raport sexual sau un alt act
sexual, sau un alt contact sexual, ori o activitate complementară contactului sexual. Alături
de aceste acţiuni care au un caracter principal pot subzista acţiuni adiacente, constînd în
constrîngere explicită sau implicită, folosită ca procedeu de încălcare a obiectului juridic
secundar al infracţiunilor analizate.
Toate faptele infracţionale prevăzute de art. 171-175 din CP al RM sunt nişte
componenţe formale şi se consideră consumate din momentul realizării acţiunii,
indiferent de survenirea urmărilor prejudiciabile. Numai în prezenţa anumitor agravante
putem fi în prezenţa infracţiunii materiale.
Latura subiectivă a infracţiunilor privind viaţa sexuală se exprimă numai
prin intenţie directă. În cazul unor modalităţi agravante violului sau acţiunilor
violente cu caracter sexual, făptuitorul manifestă imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile
produse (vătămarea gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii,

4 H. Diaconescu - Structura juridică şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol ca urmare a modificării


prevederilor art.197 din Codul penal prin Legea nr.197 din 13 noiembrie 2000 //Dreptul 10/104, 2001,

10
decesul victimei, alte urmări grave). În latura subiectivă nu ne înteresază motivul sau
scopul, ele avînd importanţă doar la individualizarea pedepsei.

§ 2. Noţiunea şi sistemul infracţiunilor privind viaţa sexuală

Infracţiunile privind viaţa sexuală reprezintă grupul de infracţiuni, prevăzute


de Copitolul IV al Părţii speciale a CP al RM, săvîrşite cu intenţie, care vatămă în mod
grosolan ordinea adoptată în societate în ceea ce priveşte relaţiile sociale cu privire la viaţa

sexuală a persoanei, prin intermediul atentării la libertatea si inviolabilitatea sexuală a


persoanei.
O altă definiţie a infracţiunilor privind viaţa sexuală este oferită de autorul rus
Ja.Mlakovlev : " infracţiunile sexuale sunt acele fapte social periculoase, prevăzute de legea
penală, care atentează la relaţiile sexuale, caracteristice regimului sexual ce s-a creat în
societate şi care constau din săvîrşirea intenţionată, cu scopul satisfacerii necesităţii sexuale a
subiectului sau altei persoane determinate, a acţiunilor sexuale, care încalcă interesele
sexuale normale pentru acest regim între persoane de sex opus"5 . Din această noţiune
reese că obiectul generic al infracţiunii cercetate sunt relaţiile sexuale, care sunt
caracteristice regimului sexual creat în societate, latura lor obiectivă constînd în săvîrşirea

acţiunilor sexuale în privinţa enei anumite persoane (victimă), a cărei interese sexuale se încalcă.
Conform laturii subiective astfel de infracţiuni prevăd o intenţie directă şi un scop special -
satisfacerea poftei sexuale a subiectului sau altei persoane determinate. Putem menţiona,

în cazul dat, opinia profesorului VN.Kudreavţev, care a subliniat, că necesitatea sexuală nu


este cauza infractiunilor sexuale. Noi condamnăm

'
făptuitorul nu pentru această necesitate, ci pentru metodele antisociale de satisfacere a ei.
Deci scopul de satisfacere a poftei sexuale devine semn al
componenţii de infracţiune doar în cazul în care, este însoţit de una dintre acţiunile

5
5I.M.5IKOBJieB, "IloJIOBhie npecTynnemui", AylllaH6e, 1969, pag.64,
11
alternative ale infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual sau altor
infracţiuni privind viaţa sexuală.

Analogic, dar mm concis, defineşte infractiunea sexuală autorul


'
B. VDaniălibăc, determinîndu-le ca nişte fapte social periculoase, prevăzute de legea penală,

care au un caracter sexual şi care atentează la regimul normal al


relaţiilor sexuale în societate, săvîrşite intenţionat pentru satisfacerea necesităţii
sale sau străine.
După opinia autorului A.N.Ignatov: " infracţiunile sexuale sunt acele fapte social-
periculoase, care încalcă grosolan regimul stabilit în societate a relaţiilor sexuale ţi

principiile de bază ale moralităţii sexuale, îndreptate spre satisfacerea


6
necesităţilor sexuale ale vinovatului, cît şi ale altor persoane" .

Apelînd la mai multe viziuni expuse în literatura de specialitate, putem


conchide că definiţia propusă de Ja.Mlakovlev, totuşi oglindeşte mai exact
specificul obiectului, laturii subiective ale infracţiunilor sexuale în forma lor
generalizată.

O altă problemă discutabilă larg în doctrina dreptului penal este cea a


sistemului infracţiunilor sexuale. La baza baza tuturor clasificărilor, specialiştii

plasează obiectul nemijlocit al atentatului, care le uneşte în componenţe aparte.


Astfel N.D.Durmanov deosebeşte:
1) infracţiuni care atentează la libertatea, sănătatea şi demnitatea femeii;
2) infracţiuni ce atentează la libertatea, inviolabilitatea sexuală şi dezvoltarea
normală fizică, mintală şi morală a minorilor;

3) homosexualismul.7
Profesorul A.N.Ignatov clasifică infracţiunile în domeniul relaţiilor sexuale în
următoarele grupuri:

1) atentate la libertatea sexuală a cetăţenilor;


2) atentate la inviolabilitatea şi dezvoltarea sexuală normală a minorilor;

6
A.H.l1rHaTOB, "KsaJm<f>HKaUHll noJlOBbiX npeCTynJleHHH", MocKsa, 1974, pag.8
7
H.,Zl;.,Zl;ypMaHos, "CoseTcKoe yroJlOBHoe npaso. Oco6eHHa51 qacTb", MocKsa, 1971,pag.183,
12
3) atentate la principiile de bază ale moralei sexuale, care exclud manifestările
desfrîului sub orice formă. 8
TotuŞi, în opinia noastră, o clasificare mai detaliată a fost propusă de către
autorul rus Ja.Mlakovlev:
1) infracţiuni împotriva libertăţii sexuale (obiect nemijlocit al atentatului -
libertatea sexuală);
2) infracţiuni împotriva inviolabilităţii sexuale a persoanei maJore (obiect nemijlocit al
atentatului- inviolabilitatea sexuală a persoanei majore);
3) infracţiuni împotriva inviolabilităţii şi dezvoltării sexuale normale ŞI

educaţiei sexuale a copiilor şi adolescenţilor (obiect nemijlocit al atentatului -


inviolabilitatea sexuală şi educaţia sexuală a copiilor ŞI adolescenţilor);

4) infracţiuni, care atentează la relaţiile sexuale între persoane de sex opus (obiectul
nemijlocit al atentatului -relaţiile sexuale normale între persoane de sex opus, ce
servesc drept temei pentru crearea familiei).
O asemenea clasificare indică la o oarecare comunitate a componenţelor diferitor
grupuri de infracţiuni sexuale, contribuie în acelaşi timp la delimitarea lor mai exactă.

Conform acestei clasificări, constatăm că infracţiunea de acţiuni violente cu


caracter sexual o putem include în infracţiuni împotriva libertăţii sexuale şi este considerată

una dintre cele mai grave infracţiuni sexuale, fiind echivalentă de facto, după pericolul său

social, cu violul. Anterior se considera că violul este o infracţiune mai gravă decît raportul
homosexual prin constrîngere. Procesele judiciare, efectuate în ultimii ani împotriva
maniacilor sexuali, au convins societatea în caracterul eronat al unei astfel de atitudini.

Această infracţiune prin caracterul său, prezintă o faptă violentă, care atrage
după sine cauzarea unei daune morale şi fizice considerabile.

8 A.H.l1maToB, "KBari11cpHKai.UUI nollOBhiX npecTynlleHHli", MocKBa, 1974, pag.l8,

13
Capitolul II.
ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACTIUNII DE ACTIUNI
' '
VIOLENTE CU CARACTER SEXUAL
§ 1. Condiţii preezistente
1.1. Obiectul infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual
După cum cunoaştem, infracţiunea, ca un fenomen care există sau poate exista
obiectiv în realitatea obiectivă, este formată din patru elemente unitare indisolubile:

1) obiectul infracţiunii (asupra căruia se atentează);


2) subiectul infracţiunii (cine poate fi supus răspunderii penale pentru
infracţiunea concretă);

3) latura obiectivă a infracţiunii (prin ce se exprimă obiectiv atentarea);


4) latura subiectivă a in fracţiunii (cum î-şi manifestă infractorul atitudinea
psihică faţă de fapta săvîrşită şi de conseţinţele ei).
Această structurare este convenţională şi poartă un caracter pur teoretic, avînd o mare
importanţă pentru dezvăluirea, clarificarea, studierea mai profundă a esenţei infracţiunii.

Elementele infracţiunii sunt descrise în normele juridico-penale printr-o totalitate a patru


grupe de semne ce le caracterizează şi care califică o faptă ca infracţiune. Potrivit art.52 CP,
totalitatea acestor semne formează componenţa de infracţiune, care, deci, nu este constituită

din patru elemente, ci din patru grupe de semne ce caracterizează elementele infracţiunii.

Obiectul infracţiunii este un element obligatoriu, inerent fiecărei infracţiuni, deoarece nu


pot exista infracţiuni fără obiect de atentare. Obiectul infracţiunii întotdeauna este tradiţional

determinat de doctrina penală a mai multor ţări ca ceva la ce atentează subiectul infracţiunii,
ceea ce i se cauzează sau i se poate cauza o anumită daună. În acelaşi timp, există o
părere unică în privinţa faptului că

infracţiunea atentează la relaţiile sociale exterioare ei, care formează obiectul

acesteia.
În viziunea autorului L.D. Gauhman importanţa obiectului infracţiunii constă în
faptul că acesta permite a determina esenţa social-politică şi de drept a

14
infracţiunii, constituie un c1iteriu de structurare a Părţii speciale, determină în mare măsură

încadrarea infracţiunii, asigură delimitarea dintre anumite categorii de infracţi uni. 9

Potrivit doctrinei române, obiectul infracţiunii poate fi definit ca valoare socială şi

relaţii sociale formate în jurul şi datorită acestei valori, distingînd două categorii de obiect,
obiect juridic, adică valorile şi relaţiile sociale ameninţate sau
vătămate efectiv şi obiect material al infracţiunii, prin care se înţelege entitatea
materială (un obiec sau un lucru oarecare, un animal, corpul persoanei) prin intermediul

cărora sunt ameninţate sau vătămate relaţiile sociale formate în jurul acestora. 10

Susţinem fără rezerve opinia academicianului rus V.Kudreavţev că obiectul infracţiunii

cuprinde: l) relaţiile sociale reale între oameni; 2) forma lor juridică, care reglementează

conduita subiecţilor şi asigură ocrotirea lor; 3) premisele, condiţiile, formele( entităţile)


materiale ale existenţei relaţiilor sociale11 • Raportînd la tema aleasă, putem spune că

obiectul infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual îl constituie relaţii sociale ale căror

formare şi dezvoltare depind de


desfăşurarea normală a vieţii sexuale. Forma juridică o alcătuiesc relaţii juridice ce
libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, iar obiectul material este corpul fizic al
persoanei, ca o totalitate de procese şi funcţii organice ce menţin individul în viată.

'
Obiectul juridic al infracţiunii, este definit prin prisma cumulului de valori şi
interese de importanţă socială majoră, protejate de legea penală, la care atentează
persoana (sau mai multe persoane) ce săîrşeşte infracţiunea şi cărora, în urma faptei sale, i se

aduce, sau poate fi adus un prejudiciu 12 . Valorile şi interesele nominalizate se află într-
o conexiune strînsă cu relaţiile sociale cărora le dau
naştere sau le modifică.

9fayx:MaH JI):J;., "KBa.rrH<jH-IKaUIDI npecrynJieHl'IM: 3aKOH, Teopml, npaKTHKa", 2 H3)laHHe, nepepa6oTaHHOe H


nonoJIHHoe, MocKsa, AO «I.l,eHTp IOpi1H4>oP», 2003, pag.78,
10 Vintilă Dongoroz şi alţii, "Explicaţii teoretice ale Codului penal român", partea specială, Vol.III, Bucureşti, 1971, pag.7; Costică
bulai, Op. cit., pag.195,
11 B.H.Kynp»sues, "06ma» TeopH» KBa.JIH4>HKauHH npecTynneHHtî", MocKsa, 1972, pag.151,
12 " YronosHoe npaso PoccHH, 06ma» LJaCTh", non.pen. H.<D.Ky3Heuesotî, I1.M.T51)KKOBOM, MocKsa,
3epuano-M, 2004, pag.l64,

15
Modalităţile obiectului juridic al in fracţiunii (conform criteriului delimitării

"pe verticală") sunt:


• obiectul juridic general;
• obiectul juridic generic (de grup);
• obiectul juridic nemijlocit (special), care la rîndul său poate fi : obiectul
juridic nemijlocit de bază (principal) şi obiectul juridic nemijlocit facultativ
(secundar sau suplimentar) - delimitarea se face în baza legăturii sale cu
13
obiectul juridic generic .

Obiectul juridic general al infracţiunii îl constituie tot ansamblul de relaţii sociale,


sau conform al.l art.2 CP al RM, întrega ordine de drept a Republicii Moldova, ocrotită

de legea penală.
Se consideră că noţiunea de obiectului juridic general face posibilă atît

delimitarea relaţiilor sociale ocrotite de legea penală faţă de relaţiile neapărate de ea, cît şi

delimitarea limitelor acţiunii legii penale. Valorile sociale proprii nu constituie relaţii

sociale apărate de legea penală.


Legea penală, utilizînd metoda enumerării (vezi al.l art.2 CP al RM), a dat noţiunea

tuturor relaţiilor sociale ocrotite de ea, chiar şi a unor relaţii sociale reglementate şi de alte
norme juridice. Însă, potrivit al.2 art.14 CP, dauna cauzată obiectului infracţiunii trebuie
să fie în proporţii esenţiale ce permote a delimita faptele infracţionale de alte fapte ilicite,
adică se determină limita acţiunii legii penale.

Noţiunea obiectului juridic general al infracţiunii, însă, nu permite a distinge specificul


unor grupuri de infracţiuni asemănătoare. De aceea, prin concretizarea de mai jos, teoria
dreptului penal indică obiectul juridic generic şi obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii.

Obiectul juridic generic (de grup) se consideră numm acea parte a obiectului
juridic general care constituie un grup de relaţii sociale omogene, dependente unele faţă

de altele. Determinarea obiectului juridic generic se poate

13 V.Berliba, S.Cemomoreţ şi A.Paladii "Răspunderea penală pentru infracţiunea de samovolnicie", Chişinău 2006,
pag.25,

16
stabili din denumirea capitolelor Părţii speciale a Codului penal. La baza sistematizării

normelor penale în capitole, legiuitorul a pus unul sau mai multe obiecte juridice
generice ale infracţiunilor. Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual prevăzută de art.l72
CP al RM face parte din capitolul IV -lea CP
(infracţiuni privind viaţa sexuală), la baza căruia stă un singur obiect generic -

relaţii sociale referitoare la ocrotirea sexuale ale


persoanei.
Această sistematizare are o importanţă deosebită pentru codificarea normelor juridico-
penale. Adoptînd legea penală, legiuitorul amplasează infracţiunile în Partea specială a CP
într-o anumită consecutivitate, bazîndu-se pe obiectul juridic generic, cu ajutorul căruia se
dezvăluie gradul comparativ al valorilor sociale ocrotite de legea penală, inclusiv gradul
necesităţii ocrotirii lor pe cale juridica- penală; se determină caracteristica valorilor sociale ce
programează metodele posibile de pedepsire a conduitei ilegale; se stabilesc metodele
posibile ale
atentărilor infracţionale etc14 •
Concretizarea obiectului juridic al infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual se
efectuiază cu ajutorul obiectului ei juridic nemijlocit.
Obiectul juridic nemijlocit (special) al infracţiunii îl formează valoarea

socială concretă asupra căreia a atentat infractorul. Un grup de infracţiuni,

conţinînd un obiect juridic comun, include, totuşi, infracţiuni ce atentează la

diferite obiecte, dar care reprezintă numai unele părţi ale obiectului juridic generic.
Obiectul juridic nemijlocit este constituit din relaţii sociale la care se atentează prin
fiecare infracţiune în parte, servind la individualizarea acesteia, adică acele valori şi
interese concrete cărora li se aduce sau li se creează pericolde cauzare a

unui prejudiciu15 .
Determinarea corectă a obiectului nemijlocit are importanţă atît teoretică, cît şi practică.

Ceea ce ţine de aspectul teoretic, determinarea corectă a obiectului juridic nemijlocit va


permite să stabilim locul infracţiunii de acţiuni violente cu

14 A.Borodac, "Manual de drept penal. Partea generală", Chişinău 2005, pag.l14,


15 V.Berliba, S.Cernomoreţ şi A.Paladii "Răspunderea penală pentru infracţiunea de samovolnicie", Chişinău 2006,
pag.26,

17
caracter sexual în cadrul infracţiunilor contra persoanei. Importanţa practică a determinării

obiectului juridic nemijlocit ţine de încadrarea juridică corectă a faptelor prejudiciabile


concrete, respectiv servind în calitate de criteriu principal, pentru delimitarea art.172
CP al RM de alte infracţiuni.
Deci, obiectul juridic nemijlocit al infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual îl
constituie relaţii sociale privitoare la libertatea şi inviolabilitatea vieţii sexuale a
persoanei, ceea ce corespunde în totalitate cu obiectul juridic generic al infracţiunii în
cauză. Prin libertatea sexuală se înţelege dreptul persoanei de a dispune în mod liber de
corpul său în raporturile sexuale, libertate încorsetată doar în norma de drept, în
moravurile sociale şi moralitatea sexuală. Adică, se are în vedere posibilitatea persoanei,
indiferent de sex, de a lua decizii în ce priveşte viaţa personală şi a întreţine acte sexuale după
voinţa sa, fără frica că i s-ar produce o
suferinţă. Prin inviolabilitatea sexuală se subînţelege dreptul de a i se asigura persoanei
inviolabilitatea corpului sub aspectul sexual, împotriva oricăror acţiuni înfăptuite cu violenţă.
Acest drept, în general, este vătămat atunci cînd actul sexual se manifestă obiectiv prin
profitarea de starea de imposibilitate a victimei de a se
apăra sau a-şi exprima voinţa.

Este necesar de menţionat că, deseori, comiterea infracţiunii cauzează daune diferitor
relaţii sociale, că practic, nu există infracţiuni care ar cauza daune sau ar pune în pericol
doar o singură relaţie socială, un singur interes al victimei. De aceea în doctrina penală

deosebeşte două categorii de obiecte juridice nemijlocite: de bază şi suplimentare~

Obiectul nemijlocit de bază reprezintă relaţia socială pentru care a fost instituită

infracţiunea corespunzătoare, care permite a dezvălui natura socială şi


juridică a acesteia, cărei i se provoacă întotdeauna daune, fără atentarea la care n-ar
exista infracţiunea dată.
Deci, Obiectul nemijlocit de bază al infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual
îl constituie relaţii sociale privitoare la libertatea şi inviolabilitatea vieţii sexuale a
persoanei, care sunt ameninţate sau vătămate prin constrîngerea persoanei la
homosexualism, lesbianism sau la satisfacerea poftei sexuale în forme

18
perverse.
Prin obiect juridic nemijlocit facultativ (secundar sau suplimentar) se înţelege

asemenea relaţii sociale care, meritînd o ocrotire penală de sine stătătoare, în cazul altor
infracţiuni este ocrotită de rînd cu obiectul juridic nemijlocit de bază al acestora şi cărora li se
poate sau nu cauza o daună în legătură cu atentarea la
16
obiectul juridic nemijlocit de bază • Prin incriminarea infracţiunii de acţiuni
violente cu caracter sexual sunt ocrotite şi relaţii sociale privitoare la alte valori legate
de persoana umană, relaţii şi valori ce sunt vătămate prin realizarea laturii obiective a
infracţiunii cercetate. Libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei sunt inseparabil
legate de inviolabilitatea fizică a persoanei, astfel încît atingerea
adusă libertăţii şi inviolabilităţii sexuale prin constrîngere poate cauza o vătămare a
integrităţii corporale sau a sănătăţii persoaneiori chiar moartea acesteia. Aşa dar,
relaţiile sociale privind libertatea psihică, integritatea corporală, sănătatea ori viaţa
victimei infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual constituie obiectul
' '
juridic nemijlocit facultativ al infracţiunii, acestea fiind ocrotite în paralel cu
ocrotirea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei.
Pentru delimitarea obiectului juridic nemijlocit de bază de cel facultativ
trebuie să ţinem cont de următoarele cerinţe: l) care relaţie socială din cele leza te de fapta
infracţională este cea mai importantă; 2) care relaţie socială redă esenţa
infracţiunii; 3) cărei relaţii sociale i s-a cauzat un prejudiciu mai mare; 4) cărei relaţii sociale i
se provoacă întotdeauna daune; 5) care relaţie socială poate să nu fie vătămată în urma
atentării. Deci, ţinînd cont de aceste cerinţe nu există vreo
problemă în delimitarea obiectului juridic nemijlocit de bază de cel facultativ al
infractiunii analizate.
'
Obiectul material este definit ca substrat material, un lucru existent în lumea
materială, însufleţit sau nu, în legătură cu care, sau din cauza căruia, se săvîrşeşte
infracţiunea, asupra căruia este orientat elementul material al infracţiunii, nefiind
17
propriu tuturor infracţiunilor .

16 A.Borodac, "Manual de drept penal. Partea generală", Chişinău 2005, pag.l16,


17 fayxMaH JI.)J;., "Ksa.rmqmKaUJUI npecTyrmeHHH: 3aKOH, TeopH51, npaKTHKa", 2 H3JlaHHe,
nepepa6oTaHHOe H nonoJIHHoe, MocKBa, AO «l.l,eHTp IOpl1HrpoP», 2003, pag.84,

19
În teoria dreptului penal, prin obiet material al infracţiunii se înţeleg asemenea
obiecte, bunuri şi lucruri, care servesc ca pretext material, condiţii sau mărturii ale existenţei
anumitor relaţii sociale şi prin intermediul luării, distruge1ii, creării sau

schimbării cărora se cauzează daune obiectului juridic al infracţiunii 18 •

Obiectul material este un element facultativ al relaţiilor sociale ca obiect


juridic al infracţiunii. Însă, dacă obiectul material al infracţiunii este indicat în norma
penală concretă, cum este în cazul nostru, atunci el trebuie obligatoriu demonstrat, în caz
contrar se exclude existenţa infracţiunii de acţiuni violente cu
caracter sexual.
Obiectul material al infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual îl
' '
constituie corpul victimei, care reprezintă ansamblul de funcţii şi procese organice care
asigură individului prezenţa biologică şi care, odată distruse, suprimă calitatea de fiinţă vie a
persoanei. Prin săvîrşirea infracţiunii în mod inevitabil, va fi adusă o atingere corpului
victimei, ceea ce constituie expresia materială a atingerii aduse libe1iăţii şi inviolabilităţii
sexuale a acesteia, ca valoare etico-sociale ocrotite prin incriminarea articolului 172 CP al
RM.
Numai corpul persoanei în viaţă poate constitui obiectul material al acestei libertatea şi inviolabilitatea sexuală este caracteristică doar

1.2. Subiecţii infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual Subiect


. .
activ al infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual.
O a doua condiţie preexistentă necesară pentru constatarea infracţiunii se
19
referă la subiect - element subiectiv obligatoriu al componenţei de infracţiune.
În urma săvîrşirii unei infracţiuni ia naştere un raport juridic penal de conflict,
care reprezintă acea legătură juridică dintre stat şi infractor. Ea constă în dreptul statului de a
aplica sancţiunea prevăzută de norma penală încălcată (dreptul de a

18 f.A.Kpnrep, "KsanmjmKaUI151 Xl'UUeHHH COUHMHCTH'IeCKOfO HMyiUeCTBa", MOCKBa, 1971, pag.31,


19fayxMaH JI):t, op.cit., pag.120-122,

20
trage la răspundere penală) şi obligaţia infractorului de a supmia sancţiunea (de a
răspunde penal), ca urmare a nesocotirii normei 20 • Subiectele raportului penal de
conflict sunt: pe de o parte statul, reprezentat de organele sale specializate, iar pe de
altă parte- infractorul , adică persoana care a săvîrşit infracţiunea, fiind pasibilă
de răspundere penală, cu alte cuvinte, subiectul infracţiunii.
În opinia autorului român 1. Oancea subiectul infracţiunii este acea persoană
care săvîrşeşte o infracţiune şi care este chemată la răspundere penală şi pedepsită (dacă binenţeles

îndeplineşte şi celelalte condiţiuni pentru a fi făcut răspunzător),


precum şi cel care o pregăteşte sau încearcă săvîrşirea ei, precum şi complicele,
instigatorul, organizatorul21 .
Profesorul T.Carpov opiniază asupra ideii precum că subiectul infracţiunii răspunde la
22
întrebarea "cine atentează?" •
În opinia noastră, ar fi mai justificat de a identifica elementul subiectului prin
întrebarea: "cine poate fi supus răspunderii penale pentru infracţiunea concretă?".
Legea penală prevede în calitate de subiect al infracţiunii persoana fizică şi persoana
juridică (art.21 CP al RM).
Art.21 al.(4) CP al RM prevede, limitativ, componenţele de infracţiune din Partea
specială a CP al RM pentru care persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător

este pasibilă de răspundere penală. Efectuînd o analiză a acestuia,


observăm că persoana juridică care desfăşoară activitate de întreprinzător, conform legislaţiei

penale în vigoare, nu este pasibilă de răspundere penală pentru


infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual. Astfel, în calitate de subiect activ al
infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual poate fi numai persoana
fizică.

Noţiunea subiectului- persoană fizică- presupune explicarea unui cerc larg de


probleme, care includ: pe de o parte semnele criminologice (conduita morală,

apartenenţa socială, particularităţile psihologice şi psihice) - avînd importanţă la


determinarea cauzelor şi condiţiilor criminalităţii şi la individualizarea pedepsei

20 I.Oancea, "Drept penal, Partea generală", Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1971, pag.53,
21 I.Oancea, "Curs de drept penal general, Vol.I-III", Bucureşti 1954, pag.286,
22 Borodac A., "Drept penal. Partea generală", Chişinău, 1994, pag.60,

21
penale; iar pe de altă parte, apar semnele juridico-penale - acele caracteristici ale
subiectului infracţiunii ce au o importanţă deosebită în hotărîrea problemei de
23
a tragere a persoanei la răspundere penală, adică pentru încadrarea infracţiunii •
Aceste caracteristici ale subiectului activ -persoană fizică - sunt:
• vîrsta cerută de legea penală;
• responsabilitatea.
Legislaţia penală autohtonă instituie răspunderea diferenţiată a persoanei
fizice ca subiect al infracţiunii. Astfel, conform art.21 al.(l) CP al RM "sunt
pasibile de răspundere penală persoanele fizice responsabile care, la momentul
săvîrşirii infracţiunii au împlinit vîrsta de 16 ani", iar art.21 al.(2) CP al RM
prevede infracţiunile concrete pentru care sunt pasibile de răspundere penală persoanele
fizice care au vîrsta între 14 şi 16 ani. Legiuitorul a prevăzut în cadrul acestui aliniat
acele infracţiuni, printre care şi infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual, care au un
grad prejudiciabil mai înalt.
Nu este suficient ca persoana să aibă vîrsta cerută de lege la momentul
săvîrşirii infracţiunii,este strict necesar ca persoana să fie responsabilă, fiind un alt
semn obligatoriu al persoanei fizice - ca subiect activ al infracţiunii. Art.22 CP al RM
defineşte responsabilitatea ca acea stare psihologică a persoanei care are capacitatea de a
înţelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi
a-şi dirija acţiunile sale. Altfel spus, fiind o noţiune

juridică, caracterizează capacitatea generală psihică şi

intelectuală a persoanei, ci starea intelectului şi a voinţei raportată la o infracţiune


24
concretă , în cazul nostru infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual. În
esenţă, responsabilitatea presupune prezenţa cumulativă a doi factori: intelectiv şi volitiv.

Rezumînd cele relatate anterior, constatăm că subiectul infracţiunii analizate


este persoana fizică responsabilă, care la data săvîrşirii ei a împlinit vîrsta de 14 ani. Această

poziţie rezultă nemijlocit din reglementarile normative juridico-

23 A.Mariţ, "Drept penal, Partea generală", Vol.I, Tipografia Centrală, Chişinău, 2002, pag.128,
24 "YranosHoe npaso, llaCTh o6mall", rro.u. pe.u. Kpyrmmosa A.JI., lb.u. EEK, MocKBa, 2000, pag.l77,
22
penale. Aceeaşi poziţie este susţinută în unanimitate atît de doctrina penală

autohtonă, cît şi de cea străină.


Referindu-ne la participaţia penală, în cadru infracţiunii analizate, putem spune că este
posibilă în toate formele ei. În ceea ce priveşte coautoratul, îl găsim incriminat separat
şi sancţionat mai grav în cadrul art.l72 al.(2) lit.c) CP al RM, deşi cu referire la acest
segment analitic în doctrina penală sunt expuse opinii contraversate.

Într-o primă opinie se consideră că infracţiunea dată presupune un autor unic,


nefiind de conceput o consumare simultantă a infracţiunii de mai multe persoane. Lipsind
această posibilitate, nici actale de violenţă sau ameninţare săvîrşite de un coinculpat, chiar
dacă au fost necesare pentru crearea condiţiilor consumării infracţiunii, nu vor putea fi

socotite ca acte de coautorae5 .


Într-o altă opinie, infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual este complexă,

la care latura obiectivă este formată din două acte succesive, divizibile în timp, şi se consideră
că persoana care ia parte la activitatea de constrîngere asupra persoanei, în vederea
realizării de către autorul principal a acţiunii de homosexualism, lesbianism, sau de

satisfacere a poftei sexuale în forme perverse, este coautor 26 .

Doctrina penală şi practica judiciară autohtonă au adoptat cea de-a doua teorie. În acest
sens, după cum rezultă din prevederile art.44 CP al RM,
infracţiunea se consideră săvîrşită prin participaţie simplă, dacă la săvîrşirea ei au
participat în comun, în calitate de coautori, două sau mai multe persoane, fiecare
realizînd latura obiectivă a infracţiunii. Deci, este suficient ca o persoană şă

realizeze doar una din activităţile ce formează latura obiectivă a infracţiunii, pentru
a fi întrunite condiţiile de a fi coautor al infracţiunii în cauză.
De altfel, Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie despre practica
judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală nr.l7 din 7
noiembrie 2005, prevede că, drept acţiuni violente cu caracter sexuale săvîrşite de

25 V.Dongoroz, op.cit., pag.330,


26 V.Dobrinoiu, "Drept penal. Partea specială", Vol.I, Edit.Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag.203,

23
două sau mai multe persoane urmează a fi calificate nu doar acţiunile persoanelor care au
săvîrşit actul de homosexualism, actul de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale
în forme perverse, dar şi cele ale persoanelor care au contribuit, prin aplicarea
constrîngerii fizice sau psihice faţă de victimă, la realizarea propriu zisă a

infractiunii, de actiuni, violente cu caracter sexual.


Acţiunile violente cu caracter sexual săvârşite de două sau mai multe persoane trebuie
deosebite de complicitatea la această infracţiune, când faptele comise sunt calificate
potrivit art.42 alin.(5) raportat la art.172 CP. Complicele la acţiuni violente cu caracter
sexual este persoana care: a ademenit victima într-un loc dinainte convenit, comod
pentru săvârşirea infracţiunii; a pus la dispoziţie mijlocul său de transport, în scopul săvârşirii

infracţiunii; a pregătit mijloacele necesare aducerii victimei în starea de imposibilitate de a


se apăra ori de a-şi exprima voinţa; a săvârşit cu victima un act de homosexualism, de
lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse în mod benevol,
creînd imediat condiţiile pentru comiterea acţiunilor violente cu caracter sexual de către alte

persoane, cu care a intrat în înţelegere prealabilă etc27 .

Subiect pasiv al infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual. Victima acestei


infracţiuni poate fi orice persoană fizică, în funcţie de care
modalitatea sub care apare acţiunea din cadrul laturii obiective: persoană de sex masculin
(în cazul homosexualismului); persoana de sex femenin (în cazul lesbianismului), sau
persoana de sex diferit (în cazul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse). Sunt
prevăzute însă anumite calităţi pe care trebuie să le întrunească subiectu pasiv pentru
realizarea anumitor modalităţi circumstanţiale ale infracţiunii. Aceste condiţii se referă la vîrsta
victimei sau la anumite raporturi preexistente dintre făptuitor şi victimă.

Dacă în procesul realizării infracţiunii în cauză se săvîrşesc acte de violenţă şi


asupra altor persoane, care s-ar opune săvîrşirii infracţiunii sau care ar putea stînjeni
infractorul, acestea nu vor fi subiecţi pas1v1 ai infracţiunii de acţiuni

27 Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie despre practica judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor
privind viaţa sexuală nr.17 din 7 noiembrie 2005,

24
violente cu caracter sexual, ci m infracţiunilor contra sănătăţii ŞI integrităţii

corporale ale persoanei.


Pentru încadrarea faptei în limitele conţinutului infracţiunii nu interesează

dacă acţiunile infractorului s-au exercitat asupra persoanei căsătorite, văduve sau divorţate,

nici dacă a mai avut sau nu acte de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacerea
poftei sexuale în forme perverse cu făptuitorul sau cu alte persoane.

§ 2. Conţinutul constitutiv
2.1. Latura obiectivă a infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual
Latura obiectivă a infracţiunii o constituie aspectul exterior al conduitei
prejudiciabile, care se caracterizează printr-un ansamblu de semne indicate de
legea penală şi care prejudiciază sau ameninţă efectiv relaţiile sociale ocrotite de
28
lege .

După autorii români C.Bulai, VDobrinoiu, Gh:Nistoreanu, A. Ungureanu


etc. 29, latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii este constituită din
totalitatea condiţiilor piivitoare la actul de conduită, cerute de lege pentru existenţa
infracţiunii.

Determinarea ştiinţifică corectă a semnelor laturii obiective a conţiunutului constitutiv al


infracţiunii prevăzute de art.l72 CP al RM constituie premiza necesară pentru stabilirea tam
ei ului real şi juridic al răspunderii penale, favorizează încadrarea justă a faptei săvărţite şi ca
rezultat - aplicarea unei pedepse corecte.
30
La orice infracţiune, conţiunutul generic obiectiv se compune din : elementul
material (acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă ); urmarea imediată (consecinţele infracţiunii);

legătura de cauzalitate fizică dintre acţiunea sau inacţiunea ce


31
constituie elementul material şi urmarea imediată • Dar în dependenţă de specificul
structurii componenţii de infracţiune aceste semne pot fi toate obligatorii
28 A.Borodac, "Manual de drept penal. Partea generală", Chişinău 2005, pag.I28,
29 Bulai C., "Drept penal român. Partea generală", Vol.I, Bucureşti, 1992, pag.130133; A.Ungureanu, "Drept penal
român. Partea generală", Bucureşti, 1995, pag.76-78,
30 Dobrinoi V., Pascu I., Nistoreanu Gh., Molnar I., Boroi A., "Drept penal. Partea denerală", Bucureşti, 1992,
pag.103-114,
31 Avram M., Popovici T., Cobîşneanu V., op.cit., pag.l9,

25
sau numai unul (fapta prejudiciabilă) în cazul componenţelor formale, ca ŞI în
cazul infractiunii, analizate.
Elementul material al infracţiunii prevăzute de art.l72 CP al RM se exprimă în fapta
prejudiciabilă, care este prezentă doar la îmbinarea a cel puţin a unei forme din prima acţiune

cu una din formele celei de-a doua acţiune:


• prima acţiune, care este determinată prin: a) homosexualismul, b)
lesbianismul, sau c) satisfacerea poftei sexuale în forme perverse;
• a doua acţiune, determinată de: a) constrîngerea fizică, b) constrîngerea psihică,

sau c) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de


a-şi exprima voinţa.

Referindu-ne la prima acţiune, este necesar de specificat că, în general, aceasta se


exprimă într-o acţiune constînd în imitarea raportului sexual, fie într-o altă acţiune care
vizează organele genitale ale bărbatului sau ale femeii ori ale părţii corpului, săvîrşite pentru
satisfacerea poftei (necesităţii) sexuale.
Felurile de manifestare a primei acţiuni pot fi următoarele:
• homosexualismul sau pederastia, care reprezintă introducerea membrului
viril al unei persoane de sex masculin în rectul altei persoane de sex
masculin;
• lesbianismul sub forma amorului lesbian (safismul), care constituie:
contactul dintre organele genitale a două persoane de sex femenin;
manipulările cu aceste organe cu ajutorul degetelor mîinilor; alte asemenea
acte şi contacte săvîrşite cu ajutorul mîinilor şialtor părţi ale corpului;

• satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, reprezentînd următoarele

genuri de acte şi contacte analo-genitale, analo-digitale, oralo-genitale,


oralo-anale, faloimitatoare etc. :
- introducerea membrului viril sau a altor părţi ale corpului persoanei de
sex masculin în rectul persoanei de sex femenin;
- actele oralo-genitale între bărbaţi, între femei, între bărbaţi şi femei;

26
- imitarea raportului sexual prin săvîrşirea unor fricţiuni cu membrul viril în
spaţiul dintre mamelele femeii, coapsele, umărul şi gîtul ei, ori pe suprafaţa

abdomenului acesteia;
- imitarea actului homosexual pe calea introducerii de către o persoană de
sex masculin a unui mulaj al membrului viril în rectul altei persoane de
sex masculin;
- imitarea actului de lesbianism pe calea introducerii de către o persoană de
sex femenin a unui mulaj al membrului viril în cavitatea vaginală ori în
rectul altei persoane de sex femenin;
- introducerea de către o persoană de sex femenin a unui mulaj al membrului
viril sau a unei părţi a corpului său în rectul unei persoane de sex
masculin;
- imitarea "penetrării sexuale" pe calea masturbării unei persoane de sex
masculin de către o persoană de sex femenin (sau viceversa) ori a unei
persoane de sex masculin de către o altă persaonă de sex masculin;
- sadismul (după numele marchizul de Sade) presupune satisfacţia sexuală prin
producerea de suferinţe partenerului, ajungând până la crime comise cu
bestialitate;
- masochismul (după numele nuvelistului Masoch) presupune satisfacţia
sexuală prin suferirea maltratărilor, de către autorul actului pervers;
- vampirismul, care presupune excitaţia ŞI satisfacţia sexuală ce se produce la
vederea sîngelui victimei.
Alte acte de anomalie sexuală, aberaţie sexuală dar care nu formează latura
obiectivă a infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual, pot fi enumărate:
ratione generis (sodomia de specie) presupune actele "sexuale" aberante
desfăşurate cu animale- zoofilia sau bestialitatea;
- necrofilia presupune acte sexuale cu cadavre;
- narcisismul presupune contemplarea propriului corp; fetişismul
presupune contemplarea obiectelor persoanei iubite;

27
voayeurismul presupune contemplarea actelor sexuale desfăşurate de alte
persoane;

azoofilia presupune contemplarea lucrurilor neînsufleţite;


etc 32 .
Dacă să ne referim la cea de-a doua acţiune a infracţiunii analizate, atunci

putem spune că constrîngerea se realizează prin de înfrîngere a


libertăţii sexuale ( constîngere explicită şi constrîngere implicită), avînd caracter

alternativ. Constrîngerea poate fi


Constrîngerea fizică constă în folosirea forţei fizice asupra victimei pentru a
înfrînge rezistenţa fizică a acesteia şi pentru a face, astfel, posibil actul de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse.
Ea se poate exprima prin: lovirea victimei, vătămarea intenţionată a
integrităţii corporale sau a sănătăţii, răsucirea mîinilor în articulaţii, fixarea prin
intermediul cătuşelor de obiecte nemişcătoare. Pentru a exista infracţiunea de actiuni
violente cu caracter sexual este necesar să se constate dacă forta fizică
' '
exercitată asupra victimei a fost suficient de intensă pentru a o constînge la actul de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse.
Constrîngerea fizică va fi apreciată la concret, de la caz la caz, ţinîndu-se cont de condiţiile în
care s-a exercitat forţa, ca şi de puterea efectivă de rezistenţă a victimei. De asemenea,
constrîngerea trebuie să fie efectivă, iar nu aparentă şi susceptibilă să anihileze, total sau
parţial, rezistenţa victimei. Pentru încadrarea faptei drept acţiuni violente cu caracter sexual
nu interesează dacă a opus sau nu rezistenţă, fiind suficient să existe refuzul energic, dar nu
simulat al victimei.
Considerăm că nu constituie o opunere reală, categorică, ezitările, rezervele,
temerile, împotrivirile aparente sau de capriciu, ori "opunirile" de rigoare sau de

3
circumstanţă ale pseudovictimei, care, însă, în realitate, sau în cele din urmă, a consimţie •

Deci, în aceste cazuri, fapta nu va constitui infracţiunea de acţiuni

32 Gh.-L Ioniţă, "Unele consideraţii în legătură cu infracţiunile privitoare la viaţa sexuală", "Dreptul", 2003, nr.3,
pag.155,

33 V.Dodrinoiu, op.cit., pag.205,

28
violente cu caracter sexual. Totuşi trebuie să ţinem cont de faptul că cerinţa legii se referă la
exercitarea constrîngerii şi nu la împotrivirea persoanei vătămate.
Folosirea constrîgerii trebuie exercitată pentru a determina victima la actul de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse,
iar nu pentru a-i provocaalte suferinţe fizice sau morale. Constrîngerea
fizică trebuie să să preceadă sau să fie concomitentă cu actul sexual.
Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual sau tentativa la ea, însoţită
de fapte ce realizează conţinutul infracţiunii prevăzute de art.152 CP (vătămarea intenţionată medie a
integrităţii corporale sau a sănătăţii), art.l53 CP (vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii

corporale sau a sănătăţii) sau art.154 CP


(maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă) urmează a fi încadrate doar în baza art.172
CP al.(l) CP, dacă nu există o invocare suplimentară a altor norme.
Cauzarea vătămării gravea itegrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei din
imprudenţă, în cadrul exercitării acţiunilor de violenţă urmează a fi încadrate doar
în baza art.l72 al.(3) CP.
O problemă interesantă apare atunci cînd victima se află de mai mult timp în relaţii

amicale cu persoana acuzată de acţiuni violente cu caracter sexual. Este cunoscut că unor
adolescenţi le sunt specifice sentimente de timidate, modestie, pudoare firească. Aceste
calităţi comportamentale se manifestă într-un mod special, atunci cînd are loc actul de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse în
mod benevol acceptat, mai ales, pentru prima dată. În astfel de cazuri, aproape
întotdeauna apare o pretinsă rezistenţă, care nu poate fi înfrîntă doar prin cuvinte,
îndemnuri, înduplecări.
Atunci, partenerul, conştientizînd starea în cauză, interpretează precum că

adolescentul acceptă actul de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei


sexuale în forme perverse şi este pus în faţa faptului de a aplica, în forme adecvate
34
"anumite eforturi fizice" . Evident, o asemenea violenţă nu poate fi încadrată drept
5
constrîngere fizică în contextul acţiuni violente cu caracter sexuae .

34S.Brînză şi colectivul, op.cit., pag.l62,


35 1bidem,

29
O altă formă a constrîgerii explicite este constrîngerea psihică (ameninţarea). Prin
ameninţarea aplicată - ca mijloc de înfrîngere a rezistenţii victimei - se înţelege sperierea victimei
cu asemenea acţiuni sau vorbe, care dezvăluie intenţia reală a vinovatului de a aplica forţa fizică faţă
de victimă, copiii ei, rudele apropiate sau alte persoane (spre exemplu, ameninţarea de a omorî
copiii dintr-o grădiniţă pentru a determina educătoarea de a avea un act de lesbianism sau de
satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu persoana de la care vine

ameninţarea). Ea se poate manifesta şi prin acţiunile ameninţătoare ale vinovatului


(demonstrarea armei). Deoarece ameninţarea este un element necesar al infracţiunii prevăzute

de art.l72 CP, nu se impune o calificare suplimentară în baza art.l55


cp36.

Esenţial este ca victima să fi fost efectiv constrînsă prin ameninţare cu un pericol grav şi să
nu fi putut evita, fără riscuri, acest pericol.
Constrîngerea psihică trebuie exercitată în scopul de a avea un act de homosexualism,
de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu victima. Dacă

constrîngerea a fost săvîrşită în alt scop decît săvîrşirea acţiuni violente cu caracter sexual,
fapt confirmat prin nesăvîrşirea actului de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere
a poftei sexuale în forme perverse, ea nu va constitui o tentativă de acţiuni violente cu
caracter sexual, ci o
37
altă infracţiune contra persoanei • În egală măsură, constrîngerea fizică şi ameninţaerea

pot fi exercitate de autorul actului de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a


poftei sexuale în forme perverse, precum şi de o altă persoană, care capătă calitatea de coautor
al infracţiunii analizate. Pentru a fi în prezenţa coautoratului, persoanele pot realiza în totalitate
sau numai în parte latura obiectivă
38
a infractiunii, .

Considerăm că se impune, de asemenea, precizarea precum că în cazul în care

36 Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie despre practica judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor
privind viaţa sexuală nr.17 din 7 noiembrie 2005,
37 Vezi art.l55 CP,
38 Latura obiectivă a infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual este formată din actul de homosexualism, de
lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse săvîrşit prin constrîngere sau profitînd de imposibilitatea
victimei de a se apără sau de a-şi exprima voinţa,

30
ameninţarea cu omor sau cu vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei a
fost exprimată după săvîrşirea infracţiunii sau după tentativa la această
infracţiune, în scopul de a înspăimînta victima şi a o împiedica de a se adresa cu o cerere
despre cele întîmplate la organele de drept, în cazul existenţei temeiurilor suficiente de a
se teme că pericolul cu care este ameninţată va interveni, acţiunile vinovatului urmează a fi
încadrate în baza art.155 CP, în concurs cu art.172 CP (concurs real).

Ameninţarea cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor unei persoane, săvîrşite cu


scopul de a determina persoana la un act de homosexualism, de lesbianism sau de
satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu făptuitorul nu se include în noţiunea de
constrîngere în sensul art.172 CP. Deci actul de homosexualism, de lesbianism sau de
satisfacere a poftei sexuale în forme perverse intervenit după o astfel de ameninţare, nu
va constitui infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual.

De asemenea, constrîngerea unei persoane la actul de homosexualism, de


lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse, prin ameninţare cu
răspîndirea unor ştiri defăimătoare pentru victimă, nu va fi încadrată în baza
art.172 CP, ci în baza art.173 CP (infracţiunea dată se consumă din momentul
amenintării., cu astfel de actiune.,. Dacă. am considera că o astfel de amenintare., este
caracteristică infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual, am putea vorbi despre o
tentativă la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual, dar nu o
infracţiune comsumată).

De asemenea, nu se cuprinde în noţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual fapta


aceluia, care prin promisiuni de căsătorie, prin promiterea de beneficii materiale sau de
angajare la muncă, determină o persoană de avea cu el un act de homosexualism, de
lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse.

Elementul material al acţiunii violente cu caracter sexual poate fi realizat şi

profitînd de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa

(constrîngere implicită). Caracteristica acestei forme a infracţiunii constă în faptul

31
că actul de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în
forme perverse se săvîrşeşte în lipsa voinţei sau fără consimţămîntul victimei,
profitînd de starea în care se află victima, adică de imposibilitatea acesteia de a-şi da
consinţămîntul în legătură cu actul de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a
poftei sexuale în forme perverse. În aceste cazuri, victima nu-şi manifestă dezacord, nu
opune rezistenţă, aflîndu-se în situaţia de a nu se putea apăra sau de a-şi exprima
39
voinţa .

Imposibilitatea de a se apăra presupune incapacitatea fizică a victimei de a


opune rezistenţă făptuitorului, care încearcă să aibă actul de homosexualism, de
40
lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu ea . Această
neputinţă fizică se poate datora unei stări de oboseală extremă, unei strări de boală
unei poziţii incomode în care a fost surprinsă victima etc.
Imposibilitatea de a-şi exprima voinţa presupune o stare psiho-fiziologică,
care răpeşte persoanei posibilitatea de a-şi da seama de ceea ce se petrece cu ea sau de a-

şi manifesta voinţa. Această stare este însoţită, de regulă, de incapacitatea fizică de a opune
rezistenţă (în cazul somnului hipnotic, starea de leşin etc.), putînd coezista cu capacitatea
de autoapărare.
În cazul actului de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei
sexuale în forme perverse cu victimii, care se află în stare de ebrietate, trebuie să se ţină
cont de faptul că starea de neputinţă include doar acel grad de ebrietate, care o lipseşte pe
victimă de posibilitate de a opune rezistenţă vinovatului. Starea de inposibilitate a
victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa poate fi, uneori, provocată de făptuitor
sau de altă persoană. În toate cazurile, însă pentru existenţa infracţiunii este esenţial

momentul ca autorul să profite de starea în care se afla sau în care fusese adusă

persoana pentru a avea actul de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacerea


poftei sexuale în forme perverse cu ea41 •
Starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa poate
avea un caracter permanent sau provizoriu. Important pentru încadrarea
39 V.Dodrinoiu, op.cit., pag.206,
40 Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie despre practica judiciară în cauzele din categoria irifracţiunilor
privind viaţa sexuală nr.l7 din 7 noiembrie 2005,
41
V.Dongoroz, op.cit., pag.334,
32
faptei în limitele conţinutului infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual este ca stare

de neputinţă a victimei să se suprapună momentului săvîrşirii actului sexual.

In ceea ce priveşte constrîngerea implicită, în cazul acţiunii violente cu


caracter sexual, considerăm că se mai impun unele precizări în ceea ce priveşte

determinarea stării de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa.

Dacă din materialele avute în dosar rezultă că starea de imposibilitate se datora


consumului unor medicamente, substanţelor narcotice, atunci caracterul, acţiunea acestora
asupra organizmului uman pot fi stabilite numai prin rezultatele unei expertize. În
aceste cazuri se impune, de asemenea, stabilirea şi prejudiciului adus sănătăţii în urma
consumului substanţelor respective.
În cazul în care victima suferă de anumite boli psihice - se impune efectuarea
unei expertize psihiatrice, prin care urmează a se stabili caracterul şi gradul bolii,
precum şi posibilitatea victimei de a-şi da seama de caracterul acţiunilor sale.
Pentru calificarea corectă a faptei de acţiuni violente cu caracter sexual al unei
persoane minore, profitînd de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima
voinţa, este necesară, concomitent cu constatarea vîrstei victimei, stabilirea faptului că

victima îşi dădea seama de ceea ce se petrece cu ea, precum şi


de caracterul acţiunilor sale. Prezintă importanţă şi experienţele sexuale anterioare
ale victimei.
Urmarea imediată a infractiunii de actiuni violente cu caracter sexual.
' '
Autorul român Vintilă Dongoroz concepe urmarea imediată nu numai ca o
consecinţă materială (substanţială), care s-ar răsfrînge asupra obiectului acţiunii,

dar şi ca o consecinţă nematerială (stare nouă) care s-ar produce asupra


42
obiectului .

În cazul infracţiunii de viol, urmarea imediată constă în încălcarea, vătămarea


efectivă a libertăţii şi inviolabităţii sexuale a victemei.
În afară de vătămarea efectivă a libertăţii şi inviolabilităţii sexuale, care este o
urmare imediată tipică, infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual poate

42 V.Dongoroz, "Drept penal", Bucureşti, 1939, pag.216-217,

33
avea ŞI anumite consecinţe materile (spre exemplu, atingerea adusă corpului victimei
etc.). Producerea unui anumit resultat nu constituie, însă, o cerinţă obligatorie pentru
existenţa infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual, determinînd existenţa existenţa

infracţiunii în una din modalităţile agravante ale


infracţiunii.

Legătura de cauzalitate dintre acţiunea infracţională (elementul material) şi


urmarea imediată (consecinţele prejudiciabile) rezultă din materialitatea faptei. În
cazul în care, însă, s-a produs şi un rezultat, atunci, pentru reţinerea acestuia în
sarcina făptuitorului, este necesară stabilirea existenţei legăturii de cauzalitate.
Condiţii de mod, loc, timp şi alte împrejurări. În ceea ce priveşte semnele

facultative ale laturii obiective nu speciale privind necesitatea

determinării lor pentru încadrarea juridică corectă a infracţiunii de acţiuni violente


cu caracter sexual.

2.2. Latura subiectivă a infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual


Unul din principiile de bază ale dreptului penal este principiul caracterului
personal al răspunderii penale, prevăzut de art.6 CP al RM, care prevede, în cadrul al.(l) că

persoana este supusă răspunderii şi pedepsei penale numai pentru fapta săvîrşită cu vinovăţie,
iar al.(2) al aceluiaşi articol vine în complectare cu următoarele prevederi - "Răspunderii

penale şi pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din
imprudenţă o faptă prevăzută de legea
penală".

Atît legislaţia în vigoare, cît şi doctrina în materie penală consideră la fel de


importante atît semnele obiective, cît şi cele subiective ale componenţei de infracţiune.
Supraaprecierea laturii obiective şi neglijarea laturii subiective duce la aşa-numita
"incriminare obiectivă", constituind un obstacol în calea luptei cu
43
criminalitatea şi are drept rezultat încalcarea legalităţii •

43
A.Borodac, "Drept penal. Calificarea infracţiunilor", Ed. Ştiinţa, Chişinău, 1996, pag.l 04,
34
În literatură de specialitate latura subiectivă a infracţiunii este definită ca
"parte interioară a infracţiunii, ce determină atitudenea psihică a făptuitorului faţă de fapta
prejudiciabilă săvîrşită şi de urmările acesteia, sub raportul cunoştinţei,
voinţei şi emoţiilor sale"44 .
În opinia altui autorului român A. Ugureanu latura subiectivă a infracţiunii
constă în atitudinea psihică manifestată de făptuitor, înainte şi în timpul săvîrşirii

faptei prevăzute de legea penală, sub forma intenţiei sau culpei45 .


După părerea autorului Alexandru Borodac, la care mă alătur şi consider a fi
cea mai bine descrisă, latura subiectivă a infracţiunii reprezintă reflectarea sau
posibilitatea reflectării concomintente în conştiinţa subiectului infracţiunii a semnelor
obiective ale faptei comise, adică a acţiunii sau inacţiunii prejudiciabile, a consecinţelor

infracţionale, a legăturii de cauzalitate dintre ele, precum şi a


celorlalte semne obiective cu care este descrisă infracţiunea în legea penală. Latura
subiectivă a infracţiunii caracterizează atitudinea psihică a infractorului faţă de

faptele sale. Prin urmare, ea reflectă legătura conştiinţei şi voinţei infractorului cu


fapta prejudiciabilă comisă de el46 .
Latura subiectivă are o colosală importanţă teoretică şi practică, ea determină
caracterul şi gradul prejudiciabil al conduitei infracţionale, precum şi gradul de pericol al
persoanei care o comite; ne permite delimitarea infracţiunilor adiacente
sau a celor asemănătoare; ne permite diferenţierea esenţială a tipurilor componenţelor de
infracţiune: de bază, cu circumstanţe atenuante şi cu circumstanţe agravante.

Analizînd infracţiunea prevăzută de art.172 CP putem conchide că forma


vinovătiei este numai intentie directă. Autorul actiuni violente cu caracter sexual
' , ,

are reprezentarea că, prin acţiunea sa, va avea loc un act de homosexualism, de
lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse prin constrîngerea
victimei sau profitînd de neputinţa acesteia de a se apăra ori a-şi exprima voinţa şi urmareşte
acest rezultat.
44S.Botnaru, A.Şavga, V.Grosu, M.Grama, "Drept penal. Partea generală", ed. Cartier juridic, Chişinău, 2005,
pag.201,
45Ungureanu Augustin, "Drept penal român. Partea generală", Lumina Lex, Bucureşti, 1995, pag.86,
46 A.Borodac, "Manual de drept penal. Partea generală", Chişinău 2005, pag.155,

35
În cazul acţiunii violente cu caracter sexual comis asupra victimei în
imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, autorul trebuie să cunoască
47
starea victimei. Eroarea asupra acestei împrejurări înlătură incidenţa legii penale .
Motivele actiunii violente cu caracter sexual constau în satisfacerea necesitătii
' '
sexuale, răzbunare, dorinţa de a dezonora victima etc.

§ 3. Forme, modalităţi şi sancţiuni ale infracţiunii de acţiuni violente cu


caracter sexual
§ 3.1. Forme ale infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual
În cazul infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual pot fi concepute
toate formele imperfecte ale infracţiunii - actele preparatorii(pregătitoare) şi

tentativa de infractiune.
'
a) Actele pregătitoare. Se consideră acte pregătitoare ale infracţiunii de
acţiuni violente cu caracter sexual căutarea de complici, înţelegerea de săvîrşire a actului de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse
etc.
În practica judiciară se întîlnesc rareori cazuri de tragere la răspundere penală
pentru săvîrşirea de acte pregătitoare ale infracţiunii de acţiuni violente cu caracter
sexual, întrucît este foarte greu de stabilit legătura de la cauză la efect între actele efectiv
săvîrşite şi acţiunile violente cu caracter sexual ce urmau să aibă loc.
b) Tentativa. Constituie tentativă la infracţiunea de acţiuni violente cu
caracter sexual - săvîrşirea unor acte de constrîngere fizică sau morală asupra unei
persoane, cu scopul de a avea un act de homosexualism, de lesbianism sau de
satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu ea sau săvîrşirea unor acte, prin care se
încearcă să se profite, în acelaşi scop, de imposibilitatea victimei de a se
apăra sau de a-şi exprima voinţa, fără, însă, a se ajunge la săvîrşirea actului de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse,
din motive independente de voinţa făptuitorului.

47 V.Dobrinoiu, op.cit., pag.207,

36
Trebuie de delimitat tentativa de infractiune la actiuni violente cu caracter
' '
sexual de alte acte infracţionale care aduc atingere cinstei, demnităţii sau

integrităţii corporale şi sănătăţii victimei. Acest fapt se realizează ţinîndu-se cont de elementul
subiectiv al lor- intenţia urmărită prin săvîrşirea infracţiunii.
În plus, tentativa la acţiuni violente cu caracter sexual trebuie delimitată de
celelalte infracţiuni privind viaţa sexuală. Limita inferioară a tentativei la acţiuni
violente cu caracter sexual este marcată de începerea actelor de constrîngere sau a
actelor prin care, profitîndu-se de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi

exprima voinţa, se încearcă efectiv realizarea actului de homosexualism, de lesbianism


sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu aceasta.
Vor constitui acte de tentativă de infractiune în cazul în care actiunile violente
' '
cu caracter sexual urmau să se realizeze prin constrîngere fizică: imobilizarea braţelor

victimei, legarea acesteia, dezgolirea corpului sau ruperea hainelor. Adică este vorba de
orice act de constrîgere fizică, prin care se urmăreşte paralizarea rezistenţei fizice a victimei,
precum şi punerea ei în imposibilitate de a cere ajutor. În cazul constrîngerii psihice
vor constitui acte de tebtativă - ameninţarea cu
moartea sau cu vătămarea integrităţii corporale sau sănătăţii ect., fiind săvîrşite în
aşa fel, încît să paralizeze voinţa victimei, precum şi de a-i crea celei din urmă

convingerea că pericolul cu care este ameninţată nu va putea fi înlăturat fără riscuri pentru
ea, decît prin întreţinerea actului de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacerea
poftei sexuale în forme perverse cu făptuitorul.
Cînd victima se află însă în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa,

dacă starea ei a fost provocată prin activitatea infractorului, elementul obiectiv al


tentativei va fi întregit de acte prin care victima a fost adusă în această stare.

Limita superioară a tentativei de acţiuni violente cu caracter sexual o constituie


întreruperea acţiunii de executre înainte de realizarea actului de homosexualism, de
lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme. Această întrerupere sau stopare
se datorează, de regulă, unor cauze independente de voinţa
:făptuitorului: rezistenţa victimei, apariţia unor persoane străine, dispariţia erecţiei

37
etc. Aşadar, tentativa la această infracţiune nu poate avea decît forma neterminată sau
48
întreruptă . Renunţarea de bună-voie la săvîrşirea in fracţiunii trebuie privită
nu ca o circumstanţă atenuantă, ci ca o modalitate de liberare de răspundere penală
pentru infracţiunea în cauză. Dacă actele de constrîngere, efectuate pînă la

momentul renunţării, realizează prin ele însu-şi o altă infracţiune contra persoanei, făptuitorul va
răspunde pentru cea din urmă infracţiune. Nu interesază motivele care 1-au determinat pe
făptuitor să renunţe la săvîrşirea infracţiunii. Esenţial este ca el să fi renunţat de bună-voie la
comiterea faptei şi această renunţare să
constituie urmare a unei posibilităţi reale de a continua acţiunile sale şi a unei
conştientizări a acestei posibilităţi.
Deci, nu constituie renunţare la săvîrşirea infracţiuniişi, în consecinţă, nu înlătură răspunderea

penală renunţarea care este determinată de motive independente de voinţa făptuitorului(spre

exemplu, dispăriţia erecţiei etc.).


c) Consumarea infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual.
Infracţiunea dată este o infracţiune cu componenţă formală. Ea se consumă din
începerii actului de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei
sexuale în forme.
d) Epuizarea infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual.
Infracţiunea dată, pe lîngă un moment al consumării, poate cunoaşte şi un moment
al epuizării; actul sexual poate avea ca rezultat nu numai o stare, ci şi o vătămare. Această

vătămare poate să apară fie de la început (o dată cu consumarea infracţiunii), înaite (în timpul
constrîngerii), ulterior momentului consumării sau se poate agrava ulterior (spre
exemplu, o vătămare corporală gravă, care se agravează în timp, poate duce la decesul
persoanei). În aceste cazuri trebuie de avut în vedere nu numai momentul consumării

infracţiunii, ci şi acel de epuizare a ei. Numai în acest mod gravitatea faptei poate fi
cunoscută şi apreciată în toată amploaarea ei.

48
V.Dongoroz, op.cit., pag336,
38
3.2. Modalităţile infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual
Cu excepţia modalităţilor normative tipice (infracţiunea de acţiuni violente cu
caracter sexual săvîrşită prin constrîngere şi prin profitarea de starea în care se află
victima), infracţiunea analizată este susceptibilă, în realizarea ei concretă, de o
serie de modalităţi, ţinîndu-se cont de modul sau mijloacele prin care s-a realizat
constrîngerea victimei, de împrejurările în care s-a produs şi s-a profitat de situaţia în care
s-a aflat victima, de timpul şi locul săvîrşirii ei etc.
Art.172 CP al RM este structurat în trei aliniate, care prevede mai multe
circumstanţe agravante, determinînd gradul prejudiciabil al infracţiunii cercetate în cadrul
formelor sale circumstanţiale (accidentale).
Aii.172 alin.(2) CP prevede următoarele modalităţi agravante:
a) săvârşite repetat;

b) săvârşite cu bună-ştiinţă asupra unui minor;


c) săvârşite de două sau mai multe persoane;
d) însoţite de contaminarea intenţionată cu o boală venerică;
e) însoţite de ameninţarea cu moartea sau cu vătămarea gravă a integrităţii

corporale sau a sănătăţii.


a) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter saxual săvîrşită repetat
este prevăzută în art. 172 alin.(2) lit. a) CP. Se consideră conform art.31 CP al RM
repetarea de infracţiune săvîrşirea a două sau mai multe infracţiuni identice sau omogene,
prevăzute de aceiaşi normă penală, cu comdiţia că persoana nu a fost
anterior condamnată pentru una din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie. Astfel,
putem conchide că infracţiunea de acţiuni violente cu caracter saxual săvîrşită repetat, este
atunci cînd făptuitorul a comis anterior o infracţiune prevăzută de art.l72 alin.( 1) CP şi, ulterior,
mai comite o infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual prevăzută de art.172 alin.(l)
CP, cu condiţia că acesta nu a fost condamnat pentru vreuna dintre aceste infracţiuni şi nu a
expirat termenul de prescripţie al tragerei la răspundere penală.

În cazul repetării actului sexual, cu aceiaşi ocazie, fără a se exercita alte acte de
constrîngere asupra victimei, făptuitorul va răspunde pentru infracţiunea unică

39
de acţiuni violente cu caracter sexual; în cazul în care se constată întrunirea elementelor
pentru existenta infractiunii continuate (prelungite) - săvîrşirea a două
fapte identice, care, fiecare in parte, realizează conţinutul aceleiaşi infracţiuni, fapte comise
cu o rezoluţie infracţională unică, apărută din momentul săvîrşirii primului act infracţional, fapta
nu se încadrează în cadrul conţinutului repetării de se impune şi atunci cînd actul iniţial s-a
realizat prin

constrîngere fizică, iar actele sexuale subsecvente s-au înfăptuit prin constrîngere
49
psihică . Acestea sunt şi soluţiile adoptate de către practica judiciară din Republica
Moldova în care, în mod explicit se prevede că dacă făptuitorul succesiv realizează doua sau
mai multe acte sexuale de actiuni violente cu caracter sexual
'
asupra aceleaşi victime şi în executarea aceloraşi intenţii infracţionale, cele
săvîrşite reprezintă o infracţiune unică prelungită, care se consideră consumată din
momentul începerii ultimului act sexual. Dacă actele sexuale de acţiuni violente cu
caracter sexual au fost realizate cu două sau mai multe victime, chiar în cazul unei
întreruperi de scurtă durată între aceste raporturi, trebuie aplicată dispoziţia art.l72 alin.(2)

lit.a) CP.50 În cazul în care intenţia făptuitorului cuprinde săvîrşirea de către el a acţiunilor
violente cu caracter sexual şi a violului asupra uneia şi aceleaşi victime, cele săvîrşite

urmează a fi încadrate potrivit regulilor unui concurs de


infracţiuni: art.l71 CP şi art.l72 CP. Nu prezintă nici o importanţă dacă a existat
vreo întrerupere în timpul săvîrşirii asupra victimei a violului şi a acţiunilor violente cu
caracter sexual. Făcînd comparaţie cu codul penal al Federaţiei Ruse referitor la faptul
concursului acestor două infracţiuni, legiuitorul rus a prevăzut
direct în agravanta repetării infracţiunii şi repetării inclusive a infracţiunii de viol,
ceea ce după părerea mea este corect şi lăudabil.
Pe parcursul săvîrşirii a două sau mai multe acte sexuale de acţiuni violente cu
caracter sexual, ce realizeaza componenta de la diferite aliniate ale art.172 CP, faptele
comise se califică de sine stătător, conform regulilor concursului de infractiuni.
Încadrarea faptelor este similară în cazul în care se săvîrşeşte o
49 V.Dobrunoiu, op.cit.paG.208,
50 Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie despre practica judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor
privind viaţa sexuală nr.17 din 7 noiembrie 2005,

40
infracţiune consumată sau a realizării autoratului la infracţiune, iar în alt caz a tentativei de
infracţiune sau, respectiv, a complicităţii la infracţiune.
Daca infractiunea de actiuni violente cu caracter saxual a fost realizată în
' '
prezenţa cîtorva circumstanţe agravante, prevăzute de diferite aliniate ale art.l72 CP, vor
deveni aplicabile prevederile normative cu privire la concurenţa între două norme
speciale, şi anume acelea ce reglementează concurenţa între două norme speciale
agravante, concluzia finală fiind invocarea normei circumstanţiale care
d d ~ . 51
preve e o pe eapsa mm aspra.
b) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter saxual săvîşite cu bună
ştiinţă asupra unui minor, este prevăzută în cadrul art.l72 alin.(2) lit.b) CP şi
reprezintă cea de-a doua modalitate de săvîrşire a infracţiunii. Făcînd apel la
art.l72 alin.(3) lit.a) CP, constatăm că victima infracţiunii de acţiuni violente cu caracter
sexual săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor trebuie să aiba vîrsta între 14 şi 18 ani.

În cazul acestei modalităţi agravante, faptuitorul trebuie să cunoască cu


certitudine vîrsta victimei. Certitudinea poate să rezulte din maniera de conduită a
acesteia, din aspectul ei exterior sau din alte surse. Eroare, de fapt, cu privire la vîrsta
victimei, posibilă în anumite cazuri speciale şi în împrejurări concrete specifice, în care
făptuitorul şi-a format, eventual, convingerea că victima are depăşita vîrsta de 18 ani,
atunci cînd aceasta este dovedită, exclude imputarea acestui semn
calificativ( accidental).
c) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual săvîşit de două sau mai multe
persoane este prevăzut de art.l72 alin.(2) lit.c) CP. Săvîrşirea infracţiunii de două sau mai
multe personae constituie una din formele participaţiei
penale. Participaţia este, probabil, cea mai controversată şi complicată instituţie a
dreptului penal, deoarece pînă în present, doctrina penală evaluiază în mod diferit esenţa
ei, semnele obiective şi subiective care o caracterizează. 52
Însă, în cele ce urmează, vom analiza contradicţiile ce există în doctrina

51 Vezi art.117 CP al RM,


52 A.Borodac, "Manual de drept penal. Partea generală", Chişinău 2005, pag.303,

41
penală şi practica judiciară cu privire la modul de interpretare şi aplicare a acestei forme
agravante a infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual.

Unii autori53 susţin că suntem în prezenţa acestei agravante în următoarele


cazun:
1) coautoratul;
2) săvîrşirea faptei de către o persoană care întruneşte semnele subiectului
infracţiunii înpreună cu o persoană ce nu întruneşte aceste semne;
3) săvîrşirea faptei de către o persoană ce întruneşte semnele subiectului
infracţiunii prin intermediul unei persoane ce nu întruneşte aceste semne. Curtea
Supremă de Justiţie susţine ideea că, în cazul agravantei date, putem
vorbi doar de participaţie simplă (coautoratul). Consid~răm corectă opinia

54
exprimată în literatura de specialitate (deşi este contrară prevederilor legii penale )

aliniata şi conformată cu majoritatea legislaţiilor modene ale statelor vecine.


Astfel, art.31 CP al României prevede că determinarea, înlesnirea sau ajutarea
în orice mod, cu intenţie, la săvîrşirea infracţiunii din culpă de către altă persoană a
unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu pedeapsa pe care legea o prevede
pentru fapta comisă cu intenţie. De asemenea se mai prevede ca înlesnirea, determinarea
sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvîrşirea unei fapte
prevăzute de legea penală, de către o persoană ce comite fapta fără vinovăţie, se sancţionează cu
pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune.
Aceeaşi soluţie a fost adoptată şi de către Plenul Judecătoriei Supreme a
Federaţiei Ruse, care, în hotărîrea sa de îndrumare din 22 aprilie 1992 (p.9)
prevede că acţiunile participanţilor la săvîrţirea unei infracţiuni de acţiuni violente
cu caracter sexual urmează a fi calificată drept săvîrşit de două sau mai multe persoane,
indifferent de faptul dacă ceilalţi participanţi nu au fost traşi la răspundere penală pe motiv de
iresponsabilitate sau că nu îndeplinesc condiţiile de a fi subiect a infracţiunii ori alte condiţii

cerute de legislaţia în vigoare. De altfel, şi practica judiciară a acestor state, de mulţi ani,
urmează această idee. La baza

53 S.Brinză, op.cit., pag.184,


54 Vezi art.42 alin.(6) CP AL RM,

42
încadrării juridice nu stau normele penale ale participaţiei, ci semnele obiective ale săvîrşirii
infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual de mai multe persoane fizice, făptuitorul

folosind nu numai forţa fizică proprie, ci şi ajutorul acordat de către persoanele


iresponsabile, ce nu au atins vîrsta răspunderii penale, alte persoane, care, conform
normelor penale, nu pot fi trase la răspundere penală.
În concluzie, considerăm că se impune modificarea art.42 alin.(6) CP. Astfel,
este necesar ca această normă să nu mai prevadă obligaţia îndeplinirii de către toţi
participanţii a semnelor subiectului infracţiunii. De asemenea susţinem necesitatea completării

Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica


judiciară despre intracţiunile privind viaţa sexuală în îpoteza unor dispoziţii similare. Un
argument în plus îl găsim şi-n literatura de specialitate rusă, care specifică ca tratarea
conceptului de acţiuni violente cu character sexual
săvîrşit în grup, doar ca formă a participaţiei, reprezintă o tratare prea îngustă
pentru această - noţiune ce nu corespunde nici pericolului social caracteristic pentru
infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual săvîrşit în această modalitate şi nici
55
principiilor de luptă contra criminalităţii.
În ceea ce priveşte infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual săvîşit de
două sau mai multe persoane se impun şi unele precizări, inclusiv: dacă s-a
săvîrşit infracţiunea de doi sau mai mulţi făptuitori asupra aceleaşi victime, dar fără
inţelegere între ei şi fără aşi fi dat sprijin reciproc, fiecare va răspunde în calitate de
autor al infracţiunii, fără aplicarea circumstanţei săvîrşirii faptei de două sau mai
multe persoane, între făptuitori neexistînd raport de participaţie.
De asemenea, ţinem să menţionăm că modalitatea agravată analizată este o
circumstanţă reală, aceasta răsfrăngîndu-se asupra instigatorilor şi complicilor anteriori, însă
56
numai atunci cînd aceştia au cunoscut-o sau au prevazut-o. Astfel,
acel care instigă două sau mai multe persoane să comită împreună o faptă de
acţiuni violente cu caracter sexual, cît şi cel care a cunoscut că sprijinul şi ajutorul
dat se referă la săvîrşirea infracţiunii de două sau mai multe persoane, împreună

55 B.M.ne6e)les, op.cit., pag.l31,


56 V.Dobrinoiu, "Drept penal. Partea specială", Vol.I, Edit.Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pag.209,

43
vor fi traşi la răspundere penală pentru instigare ŞI, respectiv, complicitate în conformitate
cu prevederile art.42 CP al RM, raportate la art.l72 alin.(2) lit.c) CP. Deci, dacă n-au
cunoscut împrejurarea în cauză, ei vor răspunde numai pentru instigare sau complicitate
la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual fără a se invoca circumstanta în cauză.

'
Această agravantă operează chiar dacă fapta a rămas în stadiul tentativei.
Astfel vom vorbi de tentativa la infractiunea de acţiuni violente cu caracter sexual săvîşit
de doua sau mai multe personae prevăzută de art.l72 alin.(2) lit.c) CP,
atunci cînd două sau mai multe persoane au încercat să săvîrşească infracţiunea. În
sensul celor prezentate mai sus, considerăm incorectă sentinţa pronunţată de către
57
instanţa de fond, conform careia cetăţenii TA., CA. şi M V, în timp ce se
întorceau de la discotecă, au acostat-o pe 0.1., pe care, prin constrîngere, au adus-o la
domiciliu numitului M V, unde CA., aplicînd acte de violenţă, a dezbrăcat-o
pe 0.1., la toate acţiunile lui CA. fiind present şi TA. În momentul în care C.A. a dorit
să întreţină un act sexual de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu
0.1., acesta a zis că, de la 0.1. miroase urît. În acest context i-a propus lui TA. că,
dacă doreşte, poate să-şi satisfacă pofta sexuală cu victima. Prin sentinţa rămasă
definitivă, CA. a fost recunoscut vinovat de săvîrşirea unei tentative de infracţiune de acţiuni
violente cu caracter sexual, dar a fost liberat de răspundere penală
pentru renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii, în timp ce TA . a fost
condamnat pentru săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art.172 alin. ( 1) CP.
Această soluţie, pronunţată de către instanţă, în viziunea mea, este incorectă.
Susţin opinia că fapta inculpaţilor C.A. şi T.A. trebuie încadrată în baza art.l72 alin.(2) lit.c)
CP, şi anume infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual
săvîrşit de două sau mai multe persoane, adică infracţiunea săvîrşită prin

participaţie simplă. Temeiul juridic de care ne conducem la încadrarea juridica-penală a faptei


este reprezentat de prevederile art.44 CP, ce reglementează participaţia simplă. În
conţinutul acestei norme se precizează că au calitatea de
coautori persoanele ce realizează împreună latura obiectivă a infracţiunii.

57
Dosarul penal nr.2005380052, arhiva judecătoriei Floreşti,
44
A vînd în vedere că latura obiectivă a infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual
presupune actul de homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale
în forme perverse săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică, nefiind necesar ca toţi autorii
să realizeze integral latura obiectivă, ci numai o parte din acesta, putem conchide că soluţia
propusă de către noi este corectă: C.A. a exercitat constrîngerea, iar T.A. a realizat actul
de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse. În cazul dat au fost eronat aplicate şi
prevederile Codului penal cu privire la renunţarea de bună voie la săvîrşirea infracţiunii,

pentru că inculpatul C.A. nu numai că a creat condiţiile prielnice pentru actiunile lui T.A.,

el, de fapt, a fost cel ce l-a instigat pe T.A. actul de satisfacere a poftei
sexuale în forme perverse cu O.I., el asistînd şi la actul sexual dintre T.A. şi O.I.. De
asemenea, a mai aplicat acte de violenţă asupra lui O.I. după realizarea actului
sexual, pentru că, cea din urmă i-a ameninţat că-i v-a denunţa la poliţie pentru săvîrşirea infracţiunii
de acţiuni violente cu caracter sexual.
De asemenea, infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual se va considera comisă

în condiţiile agravantei prevăzute de art.l72 alin.(2) lit.c) CP (de două sau mai multe
persoane) chiar dacă în timpul săvîrşirii actului sexual de către fiecare făptuitor, celălalt

aflîndu-se în altă încăpere, atîta timp cît ambii făptaşi au acţionat în baza unei înţelegeri

prealabile şi amîndoi au comis acte conjugate de


58
intimidare şi de înfrîngere a voinţei şi opunerii victimei.
În cazul în care infractiunea de actiuni violente cu caracter sexual a fost
' '
săvîrşit de două sau mai multe persoane, instanţa urmează a reţine agravanta

prevazută de art.l72 alin.2) lit.c) CP, chiar dacă în timpul actului de homosexualism, de
lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse victima s-a aflat în
stare de inconştienţă. Prezenţa mai multor persoane în timpul comiterii infracţiunii, deşi

puteau ori nu constrînge victima, după cum acesta era conştienta sau nu la actul sexual,
nu are relevanţă pentru reţinerea formei agravante mentionate.

'
Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual săvîşit de două sau mai

58 C.Sima, op.cit., pag.541,


45
multe persoane trebuie deosebit de complicitate la
în cele din
urma fapta comisă este calificată potrivit art.42 alin.(5) CP şi art.172 alin.(l) CP. Complice
la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual este persoana care a ademenit victima
într-un anumit loc, din timp convenit, comod pentru săvîrşirea infracţiunii; a pus la dispoziţie
mijlocul său de transport în scopul săvîrşirii
infracţiunii; a pregătit mijloacele necesare aducerii victimei în stare de imposibilitate de a
se apăra sau de a-şi exprima voinţa; a săvîarşit un act sexual în mod binevoi, creînd imediat
condiţiile pentru comiterea infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual de către alte
persoane, cu care s-a înţeles prealabil etc. Complicele în unele cazuri, de asemenea,
poate aplica şi acte de violenţă faţă de victimă, dar numai pentru crearea de condiţii favorabile
pentru infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual. Astfel, în practica judiciară a Rusiei
s-a reţinut că există complicitate la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual în cazul
în care D.R. şi V C. s-au înţeles să săvîrşească infracţiunea de acţiuni violente cu

caracter sexual asupra unei cunoscute comune. În acest scop D.R., în mod forţat a
adus victima într-o casă părăsită. Opunînd rezistenţă, victima s-a agăţat de o ţeavă, dar V C.
aplicîndu-i o lovitură în piept a împins-o în încăpere, unde D.R., învingîndrezistenţa victimei
a întreţinut cu aceasta un act sexual pervers forţat. În acest caz, acţiunile lui V C. ce a
creat pentru D.R. condiţi favorabile pentru săvîşirea infracţiunii au fost încadrate correct,
drept acte de complicitate la
59
infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual.
În cazul complicităţii la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual este
important de stabilit, după cum am mai precizat, dacă persoana conştientiza că acordă ajutor
la săvîrşirea infracţiunii unei singure personae sau unui grup. Dacă el a conştientizat că acordă

ajutor unui grup de persoane, el va fi tras la răspundere penală pentru complicitate la


săvîrşirea infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual săvîşit de două sau mai multe
persoane.
Infracţiunea se consideră săvîrşită de două sau mai multe persoane şi atunci cînd
făptuitorii, acţionînd conjugat şi aplicînd constrîngerea fizică sau psihică faţă

59 B.M.Jle6e)leB, yK.coiJ., pag.l31,

46
de mai multe persoane, săvîrşesc ulterior, fiecare din ei, cîte un act de homosexualism,
de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu una din aceste
persoane.
În sensul celor prezentate mai sus considerăm corectă sentinţa de condamnare
conform careia s-a reţinut în sarcina făptuitorilor săvîrşirea infracţiunii de acţiuni

violente cu caracter sexual săvîşit de două sau mai multe persoane în concurs cu
infracţiunea de viol săvîrşit de două sau mai multe persoane.60 Astfel, la data de
06.12.1994, locuitorii or. Jaloveni C.M, S. V, E.A., CA., D. V, MS. şi L.I., în jurul
orei 14. 00, se aflau în apartamentul lui L.I., din or.Ialoveni, unde au consumat
băuturi alcoolice. Fiind în stare de ebrietate s-au înţeles să aducă cîteva fete

necunoscute ca să-şi satisfacă pofta sexual. S. V, fiind puţin cunoscut cu minora

VL., i-a telefonat prietenii G.R., de la care a aflat numărul de telefon a lui VL.. Tot
atunci, el i-a telefonat lui VL. şi i-a propus să se întîlnească cu dînsul la ora
15. 00 în oraşul Chişinău, lîngă Magazinul Central pentru a merge împreună la o zi de naştere.
După aceasta, S. V împreună cuC. M şi C. A. au plecat la Chişinău
pe la ora 15.00 să o întîlnească pe VL. şi i-au propus să meargă împreună la
Ialoveni, unde C.M chipurile să-şi invite prietena la o zi de naştere. VL., fiind
convinsă că ei într-adevăr o învită la o zi de naştere, a fost de acord şi a plecat cu
dînşii. Pe la ora 16.00 ei au ajuns acasă la MS., unde se aflau E.A., D. V, MS. şi L.I.. Acolo
au consumat cu toţii băuturi alcoolice, impunînd-o şi pe VL. să bea. După consumarea băuturilor
alcoolice, S. V cu VL. au întrat într-o altă cameră unde vizionau un film. Acolo S. V, fiind în
stare de ebrietate, i-a propus lui V 1., ca să întreţină cu el un raport sexual, totodată,

dezbrăcînd-o de pulover, ea opunînd rezistenţă s-a îmbrăcat înapoi. În acest timp în odaie a
intrat C.M, care i-a propus lui S. V să elibereze odaia, după ce i-a spus lui VI. să se
dezbrace şi să întreţină cu el un raport sexual. VI. a refuzat, şi atunci, C.M, aplicîndforţa
fizică, lovind-o cu mîinile peste cap concomitent ameninţînd-o, învingînd rezistenţa minorii a
dezbrăcat-o şi a săvîrşit două raporturi sexuale în mod forjat. C.M i-a propus lui VI. să-i

satisfacă pofta sexuală în formă perversă. Deoarece a fost refuzat, C.M a

60
Dosarul penal m.l-223/95 arhiva judecătoriei sectorului Botanica,
47
început s-o lovească cu pumnii peste faţa şi peste alte parţi ale corpului,
ameninţînd-o, a aşezat-o în genunchi, după ce şi-a satisfăcut pofta sexuală în formă perversă.

Pe la orele 18. 00, acasă s-a întors tatăl lui MS., de aceea MI., CM CA. au
împreună cu MS., D. V, E.A., şi au scos-o cu forţa din apartament pe VI. şi
dus-o într-un garaj nefinisat.
În garaj CM, în prezenţa coparticipanţilor MS., L.l., D. V, E.A., CA., şi
S. V, care aveau acelaşi scop - de a-şi satisface pofta sexuală, au limitat-o pe
victimă de posibilitatea opunerii rezistenţei şi de a chema pe cineva în ajutor. CM, prin
constrîngerefizică şi ameninţare, lovind-o cu pumnii peste faţă a trîntit-o pe o dală de beton şi-a
săvîrşit un raport sexual.
După aceasta CM, împreună cu D. V, E.A., L.l., S. V, CA., şi MS., pe rînd,
fiecare, prin constrîngere fizică şi ameninţare şi-au satisfăcut pofta sexuală în
formă perversă cu VI.. Aproximativ, pe la orele 19.00, CM, L.l., S. V şi MS. au plecat la casa
de cultură din laloveni, iar D. V, CA. şi E.A. au dus-o cu forţa pe VI. în beci la E.A., unde,
mai tîrziu, au venit CM şi L.l. în beci, CM, în mod repetat, împreună cu E.A., CA., L.l. şi D.
V, fiind în stare de ebrietate, prin constrîngere fizică şi ameninţare, pe un pat pliant, care a
fost adus în beci de CA., la propunerea lui E.A., au săvîrşit cu VI. raporturi sexuale.

În urma săvîrşirii raporturilor sexuale şi satisfacerii poftei sexuale în forme


perverse prin aplicarea forţei fizice, victimei i-au fost cauzate leziuni corporale uşoare

sub formă de vînătăi şi echimoze pe faţă, în jurul gîtului şi pe spate.


O altă faptă de acţiuni violente cu caracter sexual a fost soluţionată de către Colegiul
61
penal al Curţii Supreme de Justiţie. Prin sentinţa Judecătoriei
Donduşeni au fost condamnaţi B. V, SA. şi MS. pentru faptul că în noaptea de 21

spre 22 februarie 1999, fiind în stare de ebrietate, prin avînd


intenţia de a-şi satisface pofta sexuală prin constrîngere fizică şi ameninţări, au
luat-o pe F. V, contra voinţei sale din casa lui TA. din s.Niorcani, r-n. Saraca, i-au legat
oehii cu fularul ei şi au condus-o la clubul din sat, unde, aplicînd forţa

61
Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova nr.l r/a-79/2000, din 13.06.2000,
48
fizica, şi-au satisfăcut pofta sexuală în formă perversă. După aceasta, legîndu-i
ochii cu fularul, au condus-o la B. V acasă, unde, aplicînd forţa fizică, B. V şi-a

satisfăcut pofta sexuală in formă perversă, iar SA., s-a apropiat din urmă şi a

săvîrşit un raport sexual normal.


Tot atunci, MS, fiind în stare de ebrietate, prin înţelegere prealabilă cuB. V
şi SA., au violat-o pe F. V şi şi-au satisfăcut pofta sexuală în formă perversă, prin
aplicarea forţei fizice şi ameninţare, a săvîrşit cu ea un raport sexual. B. V şi SA. după aceea
au încuiat uşa de la ieşire din casă şi au impus-o pe F. V să stea cu ei pînă în zori.

În recurs sa solicitat ca lui M.S. să nu-i fie aplicată agravanta, săvîrşit de două sau
mai multe persoane, drept argument în susţinerea acestei idei invocîndu-se faptul că

acesta nu a participat la aducerea fortată a lui F.V. la B.V. acasa şi nu s-a înţeles în
prealabil cu R.V. şi S.A .. Recursul a fost respins ca nefondat pe motiv că
această agravantă nu prevede ca semn calificativ obligatoriu înţelegerea prealabilă
de a săvîrşi infracţiunea.
d) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual însoţit de contaminarea intenţionată
cu o boală venerică (art.l72 alin.(2) lit.d) CP al RM.
Prin contaminarea intentionată cu o boală venerică în urma actului de
'
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse se
înţelege transmiterea agenţilor acestor boli pe cale sexuală. Tipul bolii venerice (sifilisul,
sancrul moale, blenoragia,) nu are nici o importanţă la calificarea faptei conform art.l72
alin.(2) lit.d) CP al RM. Pentru calificarea infracţiunii în baza agravantei date este nevoie
să intervină contaminarea, de fapt, cu o boală venerică. Crearea unei stări de pericol de
contaminare cu o boală venerică nu cade sub incidenţa acestui semn accidental. În cazul
consemnat o calificare suplimentară, conform art.211 CP al RM, nu este necesară.

Contaminarea cu o boală venerică poate fi constată doar prin intermediul expertizei


medico-legale. De asemenea, este nevoie de a se stabili legătura de cauzalitate între
acţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual şi apariţia bolii venerice la victimă.

Din punct de vedere subiectiv, este necesar ca făptuitorul să cunoască faptul

49
că este purtătorul unei boli venence. Acest fapt rezultă din conţinutul legal al
infracţiunii, şi anume contaminarea intenţionată, deci dacă persoana nu a prevăzut,
nu putea şi nici nu trebuia sa prevadă acest fapt (cazul fortuit), nu este realizată

componenţa infracţiunii analizate în aceasta modalitate de realizare a ei. De asemenea, nu


este operantă această agravantă în cazul în care contaminarea este
realizată din imprudenţă.

e) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual însoţit de

ameninţarea cu moarte ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a


sănătăţii ( art.l72 alin.(2) lit.e) CP al RM).
Circumstanţa respectivă imprimă infracţiunii un grad prejudiciabil mai înalt în
contextual ideii că persoana, pe lîngă faptul că suportă urmările infracţiunii, devine
"dezechilibrată", prin "atentarea" la starea psihologică a persoanei. Obiectul nemijlocit
62
secundar îl formează inviolabilitatea psihică a persoanei.
În sensul prevederilor art.l72 alin.(2) lit.e) CP al RM ameninţarea poate fi adresată
oral sau prin fapte (atitudine, semne cu o semnificaţie precisă) şi, nemijlocit, prin
prezentarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă.

Prin conţinutul ei şi modul prin care se săvîrşeşte, ameninţarea trebuie să fie reală,
potenţială să producă o temere gravă în spiritul victimei.
De fapt, această agravantă este prezentă dacă sunt întrunite cumulativ
urmatoarele două condiţii:
1. apariţia temerii pentru viaţa sau sănătătea sa, în cazul punerii ameninţării în
executare;
2. apariţia pericolului realizării ameninţării.

Existenţa primei condiţii trebuie verificată în raport de personalitatea victimei, iar


prezenţa celei de-a doua condiţie trebuie determinată în raport cu urmatoarele
împrejurări:

a. modul de exprimare a ameninţării;


b. personalitatea ameninţătorului;

62 A.B.I>oi1uos citat de <l>.rpe6eHim în 06beKmUBHble 3JieMeHmbl cocma cm.JJ9 YK PC/J, YzoJIOBHoe npa6o, 2004,
m.4, pag.18,

50
c. faptul deţinerii de către ameninţător a armelor sau a altor obiecte ce pot fi utilizate
pentru lipsirea de viaţă sau cauzarea vătămării grave a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;

63
d. locul, timpul, şi ambianţa în care a fost expusă ameninţarea.
Deci, este foarte important ca acţiunea de ameninţare să fie exercitată în raport cu ansamblul circumstantelor cauzei. Dacă

'

vătămărea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a fost expusă după săvîrşirea
infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual (de exemplu, pentru a face presiuni
asupra victimei ca aceasta sa nu comunice cuiva despre infracţiune), cele săvîrşite trebuie
încadrate drept concurs real de infracţiuni: art.155 CP al RM şi art.172 alin.(l) CP al RM,
în cazul în care nu sunt prezente alte circumstante agravante, cu excepţia celei de la lit.e
).
După cum putem observa, dacă ameninţarea intervine înainte de săvîrşirea infracţiunii sau
în timpul acestuia, pentru înfrîngerea rezistenţei victimei, fapta nu necesită o calificare
suplimentară în baza art.l5 5 CP al RM, încadrarea ei făcîndu se doar în baza art.l72 alin.(2)
lit.e) CP al RM.
Art.172 alin.(3) prevede următoarele modalităţi agravante ale infracţiunii analizate:

a) au fost săvîrşite asupra unei persoane despre care se ştia cu certitudine că nu a


atins vîrsta de 14 ani;
b) au cauzat contaminarea intenţionată cu maladia SIDA;
c) au cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii;

d) au provocat din imprudenţă decesul victimei;


e) au provocat alte urmări grave.
a) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual săvîrşite asupra unei persoane
despre care se ştia cu certitudine că nu a atins vîrsta de 14 ani este
prevăzută de art.l72 alin.(3) lit.a) CP al RM.
Raţiunea agravantei constă în aceea că, datorită vîrstei fragede a victimei,

63
S.Brînză, op.cit., pag.l19,
51
fapta poate avea consecinţe grave în aceea ce priveşte dezvoltarea fizică şi psihică a victimei.
Autorul trebuie să cunoască cu certitudine ca victima nu a împlinit
vîrsta de 14 ani. Cunoaşterea nesigură, îndoiala asupra acestei împrejurări, înlătură răspunderea

penală.

O problemă controversată în ceea ce priveşte aceasta modalitate de săvîrşire a


infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual apare în momentul în care încercăm să o
delimităm de săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 17 4 CP. 64

Astfel, în opinia unor autori, vom fi în prezenţa infracţiunii prevăzute de art.17 4 CP al


RM, atunci cînd persoana a depaşit vîrsta de 12 ani şi există acordul acesteia de a întreţine

un act sexual, în celelalte cazuri, fapta va constitui infracţiunea de acţiuni violente cu


caracter sexual sau viol neprezentînd nici o importanţă prezenţa sau lipsa
consimţămîntului victimei. 65

Dacă însă ne conducem de interpretarea Codului penal atunci, rezultă că suntem în


prezenţa infracţiunii prevăzute de art.17 4 CP al RM, atunci cînd victima are vîrsta cuprinsă

între 14-16 ani şi a consimţit la săvîrşirea actului de homosexualism, de lesbianism sau de


satisfacere a poftei sexuale în forme perverse, iar în cazul în care se săvîrşeşte un act de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme perverse cu
o persoană ce nu a atins vîrsta de 14 ani vom fi în prezenta infracţiunii de acţiuni violente cu
caracter sexual neavînd nici o importanţă acordul victimei la actul sexual.

În viziunea noastră, soluţia corectă în acest caz este urmatoarea: capacitatea


victimei de a înţelege natura şi caracterul actelor pe care le săvîrşeşte trebuie apreciată de la
caz la caz, prin expertiza psihiatrică. Principalul argument pe care îl aducem în susţinerea

opiniei noastre este reprezentat de faptul că, trebuie să ţinem cont de dezvoltarea
generaţiei tinere, care, în multe cazuri, se dezvoltă din punct de vedere sexual mult mai
rapid.
De asemenea am dori să mentionăm că ,de regulă, infracţiunea unei persoane
ce nu a atins vîrsta de 14 ani nu se săvîrşeşte prin constrangere fizică sau psihică, ci

64 Art.l74 CP AL RM: "Raportul sexual cu o persoană care nu a atins vîrsta de 16 ani" - Raportul sexual,
65
homosexualismul, lesbianismul, cu o persoană despre care se ştie cu certitudine că nu a atins vîrsta de 16 ani,
A.Borodac, Drept penal, partea specială. Chişinău, 2005, pag.l05,
52
pnn profitarea de imposibilitatea victimei de a-şi expnma voinţa, adică de a
conştientiza caracterul actiunilor săvîrşite.
În urma celor prezentate mai sus, suntem întrutotul de acord cu sentinţa
66
pronunţată de către instanta de fond în urmatorul caz: A, în ziua de 15 decembrie
1999, aproximativ pe la orele 12.30, fiind în stare de ebrietate, aflîndu-se în curtea de pe
str.Floreni, ar. Chiiînău, unde locuia, văzînd eleve le clasei a treia, în vîrstă
de 8 ani, de la şcoala nr.35 G. şi S., întorcîndu-se de la şcoală, ştiind cu

certitudine ca G. şi S. n-au atins vîrsta de 14 ani, avînd ca scop satisfacerea poftei


sexuale cu ele, prin înşelăciune, le-a chemat în casa sa, sub pretextul de a-l ajuta
să facă ordine în casă.

G. şi S., fără să-şi dea seama de intenţiile criminale ale lui A., au fost de
acord cu propunerea acestuia.
În timpul cînd minorele făceau odine în casa, A., aplicînd forţa fizică şi
ameninţări, profitînd de starea de neputinţă a minorelor, din cauza vîrstei
fragede, contra voinţei minorelor, a săvîrşit cu ambele cîte un rapo!t sexual,
cauzindu-le, ca rezultat urmări destul de grave. În aceleaşi împrejurări după

violarea minorelor G. şi S. folosindu-se de starea de neputinţă a lui G., din cauza virstei
fragede, şi-a satisfăcut pofta sexuală in formă perversă cu ea, cauzindu-i leziuni corporale
sub formă de rupturi a pereţilor canalului anal cu hemoragii in
tesuturile moi adiacente.
J

După săvîrşirea violuri/ar asupra minorelor G. şi S., la domiciliul său de pe str.Floreni,


nr. 16 ar. Chişinău, cu scopul ascunderii violuri/ar săvîrşite, a luat de sub dulapul din casă o
scoabă metalică cu care le-a produs pătimitelor multiple lovituri in zona capului,
pricinuindu-le leziuni corporale grave, periculoase pentru viaţă, în formă de traume
craniocerebrale deschise, însoţite de hemoragii cerebrale, cu porţiuni de spargere a substanţei
creierului, cu multiple fracturi ale oaselor bolţii şi bazei creierului, cu hemoragii în
ţesuturile moi ale craniului. În urma acestor leziuni corporale minorele G. şi S. au
decedat.
În urma acestor fapte, A. a aşezat fetiţele pe pat, acoperindu-le cu o plapumă

66 Dosarul penal nr.l/122/2000, arhiva tribunalului mun. Chişinău,

53
să nu fie văzute, a încuiat uşa, a aruncat scoaba pe acoperişul saraiului şi a plecat la o vecină,
apoi la mama sa, unde a servit băuturi alcoolice. Noaptea tîrziu, întorcîndu-se acasă , a dus
fetiţele, lucrurile şi hainele lor în ograda şcolii. Pernele îmbibate cu sînge le-a aruncat în
viceu. Minorele au fost depistate la orele

07.20 de În baza expertizei medico - legale psihiatrice s-a


stabilit că A. este responsabil.
Circumstanţa dată agravantă este o circumstanţă reală, adică aceasta se va
răsfrînge asupra tuturor participanţilor la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual, în
măsura în care le-a fost cunoscut faptul că vîrsta victimei e mai mică de 14 ani.

b) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual care a cauzat


contaminarea intenţionată cu maladia SIDA (art.l72 alin.(3) lit.b) CP al RM).
Condiţiile în a căror prezenţă persoana poartă răspunderea pentru infracţiunea
de acţiuni violente cu caracter sexual săvîrşită în prezenţa agravantei date, sunt similare
condiţiilor în care operează şi agravanta prevăzută de art.172 alin.(2) lit.d) CP al RM, care
deja a constituit obiectul analizei noastre în paragrafele anterioare şi, pentru a evita
repetările inutile, facem trimitere la explicaţiile anterioare. Însă legiuitorul, ţinînd cont
de caracterul bolii şi anume, că prezintă un pericol ridicat pentru viaţa şi sănătatea

persoanei, a prevăzut o răspundere mai aspră pentru


contaminarea intenţionată a victimei anume cu maladia SIDA.
În cele ce urmează am dori, însă, să prezentăm unele controverse ce apar în
doctrina penală cu privire la calificarea infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual
violului care acauzat contaminarea intentionată a victimei cu maladia SIDA.
'
Conform opiniei unor autori67, fapta săvîrşită în prezenţa agravantei analizate
68
trebuie calificată în concurs cu infracţiunea prevăzută de art.212 CP al RM •

67
Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, sub redacţia A.Barbăneagră, Edit Arc, Chişinău, 2003,
pag.l81; Codul penal comentat şi adnotat. Sub redacţia A.Barbăneagră, Edit. Cartier juridic, Chişinau. 2005,
pag.l71.
68
Art.212 "Contaminarea cu maladia SIDA" -Punerea intenţionată a altei persoane în pericol de contaminare cu
maladia SIDA; (2) Contaminarea cu maladia SIDA de catre o persoană care ştia că suferă de această boală; (3) Acţiunea
la alin.(2), săvrrşită: a) asupra a două sau mai multor persoane; b) cu bună-ştiinţă asupra unui minor; (4) Contaminarea
prevăzută
cu maladia SIDA ca urmare a neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de către un lucrător medical a obligaţiilor sale
profesionale,
54
69
În opinia altor autori , în cazul aplicării răspunderii penale pentru modalitatea
agravată prevăzuta de art.l72 alin.(3) lit.b) CP al RM, nu este necesară încadrarea suplimentară
potrivit art.212 CP al RM.
În ceea ce ne priveşte, suntem pe deplin de acord cu cel de-al doilea punct de
vedere. Principalul argument pe care îl putem aduce în susţinerea opiniei noastre îl
reprezintă faptul că, dacă am accepta drept corectă prima viziune am încălca un principiu de bază
a dreptului penal, şi anume vom agrava răspunderea penală în mod nejustificat a persoanei
pentru săvîrşirea aceleeaşi fapte.
c) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual care a cauzat din imprudenţă o
70
vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (art.l72 alin.(3) lit.c) CP al RM).

Agravanta constă în aceea că sunt lezate, pe lîngă relaţiile sociale referitoare la


libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, ŞI relaţiile sociale privind dreptul
persoanei la integritate corporală sau sănătăte.
Latura obiectivă a vătămărilor grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii se
poate realiza prin provocarea a cel puţin unei daune din cele catalogate, produse sănătăţii

persoanei:
a) acţiuni periculoase pentru viaţă în momentul săvîrşirii lor;
b) pierderea vederii;
c) pierderea auzului;
d) pierderea graiului;
e) pierderea unui alt organ sau încetarea funcţionării acestuia;
f) boală psihică;

g) pierderea stabilă a cel puţin unei treimi din capacitatea de muncă;


h) întreruperea sarcinii;
i) desfigurare iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente.
Din rîndul acţiunilor periculoase pentru viaţă fac parte vătămările care, prin însăşi
natura lor, sunt primejdioase pentru viaţa victimei în momentul producerii

69 S.Brînză, op.cip., pag.l69,


70 Atr.l57 CP AL RM: "Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă",

55
lor sau care în evoluţia lor obişnuită, fără un tratament corespunzător, provoacă
moartea victimei. Prevenirea morţii prin acordarea asistenţei medicale nu poate fi
considerată ca motiv obiectiv pentru a renunţa la calificarea vătămărilor în cauză ca
fiind drept periculoase pentru viaţă. În ipoteza în cauză infracţiunea este concepută
de legiuitor prin intermediul unei componenţe de infracţiune formală, deoarece
infracţiunea se consideră consumată odată cu săvîrşirea acţiunilor primejdioase

pentru viaţa victimei în momentul producerii lor, indiferent de dauna cauzată sănătăţii
71
persoanei • De exemplu, plăgile abdomenului, fără lezarea organelor interne, pot
necesita pentru vindecare doar cîteva zile. Dacă s-ar lua în seamă numai dauna reală

produsă sănătăţii, aceasta ar putea constitui numai vătămări uşoare, pe cînd, după cum s-a
constatat deja, asemenea acţiuni se consideră
vătămări grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii. Lista completă a acestor
acţiuni este stabilită în Regulamentul de apreciere medico-legală a graviăţii

vătămării corporale (M.O. nr.170-172, din 8 august 2003), iar fiecare acţiune

periculoasă pentru viaţă în momentul săvîrşirii ei se determină printr-o expe1iiză medico-legală.

Prin pierderea vederii se înţelege orbirea completă a ambilor ochi sau starea vederii
cînd obiectele nu pot fi desluşite bine la o distanţă de 2 metri şi mai puţin (acuitatea vederii
0,04 şi mai mică). Pierderea vederii la un ochi are drept consecinţă o incapacitate
permanentă de muncă mai mult de 1/3, din care cauză este inclsă în categoria vătămărilor

corporale grave.
Prin pierderea auzului se înţelege surditatea completă sau o stare ireversibilă,
cînd victima nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul
urechii. Pierderea auzului de o ureche antrenează o incapacitate de muncă permanentă mai
puţin de 1/3, din care cauză ea face parte din vătămările corporale medii.

Prin pierderea graiului (limbii) se înţelege pierderea capacităţii de exprimare a


gîndurilor prin sunete articulate. Aceasta stare poate fi condiţionată de pierderea

71 Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, sub redacţia A.Barbăneagră, Edit. Arc, Chişinău, 2003,
pag.l63,

56
limbii, de afecţiuni anatomo- funcţionale ale coardelor vocale sau de ongme
nervoasă.

Pierderea unui alt organ ori Încetarea funcţionării acestuia presupune


pierderea maînii, piciorului ori încetarea funcţionării acestora, a capacităţii de
reproducere.
Pierderea miinii, a piciorului constă în detaşarea lor de la trunchi sau pierderea
funcţiilor acestora (paralizia sau o alta stare care exclude funcţionarea lor). Prin pierderea
anatomică a mîinii sau a piciorului se înţelege detaşarea completă de la trunchi a mîinii sau a
piciorului, precum şi amputarea lor nu mai jos de articulaţia cotului ori a genunchiului.
Celelalte cazuri trebuie considerate drept pierdere a unei părţi a unei părţi a membrului,
avînd drept criteriu de apreciere incapacitatea permanentă de muncă.

Pierderea capacităţii de reproducere constă în pierderea capacităţii de

coabitare sau pierderea capacităţii de fecundare, concepere şi naştere.


Boală psihică şi legatura ei cauzală cu trauma victimei se stabileşte de către
expertiza psihiatrică. Gradul de gravitate a acestei consecinţe se apreciază cu concursul
medicului legist.
Pierderea stabilă a cel puţin a unei treimi din capacitatea de muncă se stabileşte în
procente (mai mult de 33%) în baza datelor obiective ŞI în conformitate cu datele
tabelului pentru aprecierea incapacităţii de muncă.
Prin pierdere stabilă se înţelege pierderea capacităţii de muncă pentru tot
restul vieţii. Se ia în consideraţie pierderea capacităţii generale de muncă. În cazurile în
care se va dovedi că intenţia făptuitorului este îndreptată nemijlocit spre pierderea capacităţii

de muncă profesională se poate lua în consideraţie şi aceasta.


Incapacitatea stabilă de muncă se stabileşte prin expertiza medico-legală.
Întreruperea sarcinii, indiferent de termenul ei, face parte din vătămările
grave ale integrităţii corporale sau a sănătăţii, dacă nu este o consecinţă a particularităţilor

individuale ale organismului şi dacă se afla în legătura cauzală directă cu vătămarea.

Expertiza medico-legală, în astfel de cazuri, se efectuează


împreună cu medicul ginecolog-obstetrician.

57
În cazul desfigurării iremediabile a feţei şi/sau a regiunilor adiacente expertiza
medico-legală apreciază, dupa semnele obişnuite, caracterul şi gradul de gravitate a leziunilor
produse feţei şi/sau regiunilor adiacente (gîtul), constatînd dacă acestea pot fi reparabile
sau nu în mod obişnuit.
Prin vătămări reparabile se înteleg leziunile care pot fi lecuite fără intervenţii

chirurgicale însemnate. Prin vătămări ireparabile, care, de fapt, se consideră desfigurări

iremediabile, se înteleg leziunile care pot fi înlăturate numai printr-o


intervenţie chirurgicală sau operatţe cosmetică.

Aceste leziuni sunt cauzate în procesul constrîngerii victimei la actul de


homosexualism, de lesbianism sau de satisfacerea poftei sexuale în forme perverse ori
de profitarea victimei de posibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa,_ ·
dar ele nu sunt nici prevăzute nici acceptate de făptuitor. Dacă vătămarea corporală nu este gravă,
nu putem vorbi de această agravantă. Vătămarea medie sau uşoară a
integrităţii corporale sau a sănătăţii persoanei vor fi avute în vedere în procesul
individualizării judiciare a pedepsei pentru infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual
săvîrşită în formă simplă.
Pentru existenţa semnului circumstanţial supus analizei este obligatoriu de
stabilit legătura de cauzalitate între acţiunea infracţiunii şi vătămarea produsă.
Este irelevant momentul apariţiei rezultatului vătămător pentru victimă,

interes prezentînd doar momentul exercitării violenţelor, realizate în procesul


faptei.
Din punct de vedere subiectiv, este necesară determinarea praeterintenţiei (intenţiei
72
depăşită) . Acest fapt justifică, pe plan subiectiv, unitatea infracţiunii

complexe.73
În practica judiciară s-a reţinut faptul că, în cazul în care, în cadrul săvîrşirii
infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual, victima, încercînd să-şi găsească

scăparea, coborînd din balconul apartamentului la etajul inferior, cade vătămări corporale grave, trebuie să se reţină o singură infracţiune (art.172 alin.(3)

72Făptuitorul acţionează cu intenţie faţă de actiunea infracţiunii şi manifestă imprudenţă faţă de urmarea socialmente
periculoasă intervenită, pe
care făptuitorul trebuia şi putea s-o prevadă, sau a prevăzut-o dar a considerat fără temei că
nu va interveni.
73 Infracţiune unică complexă sub forma infracţiuni unice cu consecinţe suplimentare,
58
lit.c) CP), dar nu două infracţiuni: infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual şi
vătămare gravă a integrităţii corporale din imprudenţă în concurs. 74
În doctrină a fost exprimată idee că există infracţiunea dată şi în cazul tentativei,
dacă prin actele de violenţă săvîrşite, în vederea constrîngerii victimei la actul de
homosexualism, de lesbianism sau de satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, i
sa cauzat acesteia o vătămare gravă a integrităţii corporale, iar actul sexual nu a avut loc
din motive independente de voinţa făptuitorului.
Am dori sa precizăm că, în cazul în care făptuitorul manifestă faţă de vătămarea gravă a
integrităţii corporale intenţie (directă sau indirectă), fapta se va
încadra nu în baza circumstanţei agravante analizate, ci cu referire la regulile unui
concurs de infracţiune: art.l72 alin.(l) CP al RM şi art.151 CP al RM.
d) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual care a provocat din imprudenţă
decesul victimei (art.l72 alin.(3) lit.d) CP al RM).
Rezultatul mai grav, praeterintenţionat, se va reţine în sarcina făptuitorului numai dacă

trebuia să prevadă şi putea să prevadă, dar nu a prevăzut sau a


prevăzut, însă a considerat fără temei că el nu va interveni (datorat sinencrederei sau
neglijenţei criminale). Temeiul agravării faptei, într-o masură superioară altor modalităţi

agravate, îl constituie gravitatea deosebită a rezultatului socialmente periculos, faptul că


el aduce atingere, în acest caz, însăşi vieţii persoanei.
Deci, autorul, prin constrîngere fizică sau psihică, ori prin profitarea de
imposibilitatea victimei de a se apăra sau dea-şi exprima voinţa, tentează ori realizează

actul sexual, iar concomitent sau posterior acestuia intervine decesul victimei ca

urmare a faptei infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual. 75


Pentru existenţa circumstanţei agravante respective este obligatorie pentru constatare
existenţa legăturii de cauzalitate între faptă şi decesul persoanei.
Pe plan subiectiv, după cum am mai mentionat anterior, trebuie să constatăm

existenţa praiterintenţiei în provocarea mortii victimei. Examinarea atitudinii


psihice a făptuitorului trebuie făcută cu mare atenţie, deoarece tocmai de forma de
vinovăţie depinde încadrarea faptei ca infracţiune unică complexă sau ca concurs
de infracţiuni. Semnul circumstanţial - care a provocat din imprudenţă decesul
victimei - poate exista şi în cazul tentativei. Va exista tentativă de acţiuni violente cu
caracter sexual agravat, dacă făptuitorul trebuia şi putea să prevadă că actele de violenţă ar
provoca decesul victimei înainte ca actul sexual să fi avut loc.
În cazul în care a intervenit urmarea dată, nu mai este necesară o calificare
suplimentară în baza art.l59 CP al RM, pentru că latura obiectivă a infracţiunii de
violente cu caracter sexual, săvîrşite în aceasta modalitate, cuprinde decesul
acţiuni
persoanei - ca urmare imediată a infracţiunii. De fapt, suntem în prezenţa unei

unităţi legale de cu consecinţe

suplimentare).
Circumstanţa dată a infracţiunii este o circumstanţă reală, adică ea se aplică
tuturor participanţilor la infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual, în masura în care
acestea au putut şi trebuiau să-şi dea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor sale.
În ipoteza în care moartea a fost provocată în afara activităţii specifice infracţiunii analizate,
din cauze care depăşeau posibilitatea de prevedere a participanţilor, aceştia nu vor răspunde

pentru infracţiunea dată în


aceasta modalitate.
e) Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual care a provocat alte
urmri grave (art.l72 alin.(3) lit.e) CP al RM).
Conform Hotărîrii Plenului Curţii Supreme de Justiţie Despre practica
judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală, prin "alte urmari grave"
se înţelege: sinuciderea; pierderea capacităţii de naştere normală
(fară cezariană); graviditatea extrauterina; pierderea capacităţii de a duce o viaţă
sexuală normală; apariţia gravidităţii în cazul contraindicaţiilor medicale pentru
.
o
~
76
naştere sau mtreruperea sarcmn etc

00

Ca şi în cazul agravantei prevăzute anterior, urmarea mai gravă intervine


76 Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie despre practica judiciară în cauzele din categoria infracţiunilor privind
viaţa sexuală nr.l7 din 7 noiembrie 2005,

60
datorită neprevederii făptuitorului, deşi acesta trebuia şi putea să prevadă aceste
urmări, s-au deşi le-a prevăzut, a considerat fără temei că ele nu vor interveni.
Se impune în acest caz stabilirea obligatorie a existenţei legăturii de cauzalitate între
infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual sau tentativa de
această infracţiune şi urmarea gravă produsă.

Temeiul includerii agravantei în conţinutul normativ îl constituie gravitatea deosebită a


rezultatului socialmente periculos, produs în urma infracţiunii sau a tentativei ei; faptul că,
în acest caz, se aduce atingere însăşi vieţii şi sănătăţii, care constituie valori sociale ocrotite
prin incriminarea acestei circumstanţe accidentale. Circumstanţa prevăzută de art.l72 alin.(3)
lit.e) CP al RM este de asemenea
una reală, deci se răsfrînge asupra tuturor participanţilor la săvîrşirea infracţiunii de
acţiuni violente cu caracter sexual, care trebuiau şi puteau să prevadă aceste rezultate
socialmente periculoase, dar nu le-au prevăzut sau le-au prevăzut, însă au considerat, fără

temei, că ele nu se vor produce.


În cazul în care prin aceeaşi infracţiune de acţiuni violente cu caracter sexual
este realizată componenţa mai multor circumstanţe agravante, prevăzute de diferite
aliniate ale art.l72 CP al RM, fapta se va încadra în baza agravantei cu pedeapsă

mai gravă, fără să existe concurs de infracţiuni.

3.3 Sancţiunile infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual


Infracţiunea analizată, în formă simplă (tipică) se pedepseşte cu închisoare de
la 3 la 7 ani.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani dacă infracţiunea de acţiuni violente cu
caracter sexual a fost săvîrşită: repetat; cu bună-ştiinţă asupra unui minor; de două sau mai
multe persoane; însoţit de contaminarea intenţionată cu o
boală venerică; însoţit cu ameninţarea cu moartea ori cu vătămărea gravă a integrităţii corporale
sau a sănătăţii.
Pedeapsa se individualizează în una mai gravă, şi anume de la 1O la 25 de ani
sau detenţiunea pe viaţă, în cazul în care infracţiunea de acţiuni violente cu
caracter sexual a fost săvîrşită: asupra une1 persoane despre care se ştia cu

61
certitudine că nu a atins vîrsta de 14 ani; care a cauzat contaminarea intenţionată cu
maladia SIDA; care a cauzat din imprudenţă o vătămare gravă a integrităţii

corporale sau a sănătăţii; au provocat din imprudenţă decesului victimeişi care au provocat
cu alte urmari grave.

62
CAPITOLUL III.
ASPECTE DE DREPT PENAL COMPARAT

În cele ce urmează am dori să prezentăm legislaţia penală a altor state în ceea


ce priveşte infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual. V om expune aceste prevederi
normative cu scopul de a releva laturile positive şi negative ale legislaţiei penale în
vigoare din Republica Moldova.
1. Federatia Rusă
'
Infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual în legislaţia penală rusă este prevazută în
Capitolul XVIII "Infracţiuni ce atentează asupra libertăţii şi libertăţii
77
sexuale" de art.132 CP al Federatiei Ruse •
'
Articolul 132 CP al Federatiei Ruse are următorul continut:
' '
1. Homosexualismul, lesbianismul sau alte acţiuni cu caracter sexual cu
aplicarea violenţei ori cu ameninţarea aplicării ei adresată victimei sau altor
persoane, ori cu profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi

exprima vointa,
se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 ani.
2. Aceleaşi acţiuni:

a. săvîrşit repetat sau de către o persoană ce a mm săvîrşit anterior o


infracţiune de viol;
b. săvîrşit de un grup de personae, de un grup de personae în baza unei înţelegeri
prealabile sau de un grup organizat;
c. însoţit de ameninţarea cu moarte sau cu vătămarea gravă a integrităţii

corporale, de asemenea săvîrşit prin torturarea victimei sau a altor persoane;

d. urmat de contaminarea victimei cu o boală venerică;


e. cu bună-ştiinţă asupra unei persoane minore,
se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 1O ani.
3. Acţiunile prevăzute de aliniatul întîi şi doi al prezentului articol, care:

77
YronOBHhiii KO,ll.eKc PoccniicKoii ll>e,ll.epaunn, 13 momi 1996 ro,ll.a, 63-11>3, B ,ll.eiîcTBHH c 1 »HBap» 2000 ro.ll.a,

63
a. au dus din imprudenţă la decesul victimei;
b. s-au soldat cu vătămarea gravă a integrităţii corporale a victimei din imprudenţă, cu
contaminarea ei cu SIDA ori alte urmări grave;
c. săvîrşit cu bună-ştiinţă asupra unei persoane ce nu a atins vîrsta de 14 ani, se
pedepseşte cu închisoare de 8 la 15 ani.
Din conţinutul legal al infracţiunii reiese că obiectul de atentare este identic cu cel al
infracţiunii incriminate de Codul penal al Republicii Moldova. La capitolul
latura obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de acţiuni violente cu caracter sexual, în
mare parte corespunde cu legislaţia noastră. Totuşi o diferenţă există sub aspectul
modalităţilor agravante ale infracţiunii analizate. V om fi în prezenţa agravantei prevazute de
art.132 CP al Federaţiei Ruse şi atunci cînd făptuitorul a mai săvîrşit
anterior o infracţiune prevăzută de art.13l CP al Federaţiei Ruse (infracţiunea de
viol). De fapt, această prevedere constituie o atenuare a răspunderii penale, pentru că, în
cazul legislaţiei noastre, aceste două fapte ar fi considerate că se afla în concurs real de
infractiuni.
'
În ceea ce priveşte celelalte circumstanţe agravante ale infracţiunii, ele, în mare
parte, sunt asemănătoare, anumite diferenţe apar doar sub aspectul
structurării lor în cadrul conţinutului legal al infracţiunii. Semnele circumstanţiale
în legislaţia penală a Federaţiei Ruse, în comparaţie cu cea autohtonă, sunt incluse
mai amplu şi complex în cadrul aceleiaşi litere din aliniat.
O deosebire care mai există este reprezentată de politica sancţionatoare a legiuitorilor
celor două state, şi anume, fapta de a avea un act sexual prin constrîngere fizică sau
psihică, sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima
voinţa, este mult mai aspru pedepsită de către
legiuitorul autohton. Dacă pentru infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual,
legiuitorul nostru a prevăzut drept pedeapsă detenţiunea pe viaţă, atunci pedeapsa maximă

prevazută de art.132 CP al Federaţiei Ruse este reprezentată de


pedeapsa cu închisoarea pînă la 15 ani.

64
2. Germania

78
Codul penal german prevede
sexual în art.l77 "Constrîngerea la
XIII al Părţii speciale).
Astfel, norma corespunzătoare este completată cu următorul conţinut:
1. persoana care aplică:
a. forţa;

b. ameninţarea cu un pericol real pentru sănătate sau viaţa persoanei;


c. profitînd de imposibilitatea victimei de a se apăra;
determină persoana să sufere acţiuni cu caracter sexual ori de o tertă persoană faţă
de sine, sau să săvîrşească asemenea acţiuni faţă de o persoană ori o terţă persoană,
se pedepseşte cu închisoarea nu mai mică de 1 an.
2. În cazuri mai grave, pedeapsa cu închisoarea nu este mai mică de 2 ani.
Prin cazuri grave se înţelege:
a. victima locuieşte împreună cu făptuitorul;
b. fapta este săvîrşită de două sau mai multe persoane;
3. Fapta se pedepseşte cu închisoarea nu mai mică de trei ani atunci cînd:
a. făptuitorul are asupra sa o armă sau alt obiect periculos;
b. are asupra sa obiecte sau substanţe pentru a înlătura rezistenţa victimei;
c. supune persoana pericolului de a-i cauza o vătămare gravă a integrităţii corporale.

4. Fapta se pedepseşte cu închisoarea nu mai mică de 5 ani atunci cînd:


a. aplică în timpul săvîrşirii faptelor arma sau alte obiecte în calitate de armă;
b. victimei în timpul săvîrşirii faptei i se cauzează o vătămare a integrităţii
corporale sau este pusă în pericol viaţa victimei.
Art.l78 CP al Germaniei ("Acţiunile cu caracter sexual şi violul ce a avut drept
urmare decesul victimei") prevede că dacă persoana cauzează în urma acţiunilor cu
caracter sexual sau a violului, cel puţin din imprudenţă decesul persoanei, atunci este
pasibil de detenţiunea pe viaţă sau de pedeapsa închisorii nu

78 Codul penal german,


65
mai mică de 1O ani.
Art.l79 CP ("Acţiuni cu caracter sexual îndreptate împotriva persoanelor ce se află în
imposibilitate de a opune rezistenţă") precizează expres că:
( 1) Cel ce foloseşte o altă persoană care:
a. nu este în stare să opună rezistenţă datorită unei boli psihice sau altor tulburări fizice
sau psihice puternice;
b. fizic nu este în stare să opună rezistenţă, se foloseşte de această stare pentru
exercitarea asupra lui a acţiunilor cu caracter sexual, se pedepseşte cu închisoarea
de la 6 luni la 1O luni;
(2) De asemenea, va fi tras la răspundere penală cel care, profitînd de
imposibilitatea victimei de a opune rezistenţă, o impune pe aceasta să săvîrşească o
anumită acţiune cu caracter sexual, în favoarea unei terţe persoane ori îi permite
terţei persoane să desfaşoare aceste acţiuni.

(3) Tentativa se pedepseşte.


(4) Pedeapsa închisorii nu poate fi mai mică de 1 an în cazul în care:
a. persoana locuieşte împreună cu victima;
b. faptele sunt săvîrşite de două sau mai multe persoane;
c. victima este pusă în pericol de a-i fi cauzată o vătămăre gravă a integrităţii
corporale, ori un prejudiciu grav dezvoltării fizice şi psihice a victimei.
Se determină că obiectul de atentare al infracţiunilor prevăzute în legea penală
germană este identic cu cel al art.l72 CP al RM.
În ceea ce priveşte, însă, elementul material pnn care se realizează infracţiunea

prevăzută de art.l77 CP al Germaniei, putem constata că acestea se realizează atît prin


raport sexual, cat şi prin act sexual. Deci art.l77 CP al Germaniei cuprinde un spectru
mult mai larg de acţiuni prin care se realizează componenţa dată de infracţiune. Însă
putem observa delimitarea în cadrul unui articol (art.l77 C.pen al Germaniei) sunt
incriminate acţiunile cu caracter sexual şi raportul sexual, săvîrşite prin constrîngere fizică

sau psihică, sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra, iar în conţinutul

altei norme găsim reflectate acţiunile cu caracter sexual săvîrşite prin profitarea de
imposibilitatea victimei de a

66
se apăra datorită bolii psihice sau altor deficienţe fizice, ceea ce presupune că

tăptuitorul trebuie să cunoască de această stare şi să profite de ea.


În ceea ce privşte modalităţile agravante de săvîrşire a infracţiunii, putem

remarca unele agravante noi: fapta este mai are asupra sa


arme sau alte obiecte periculoase, precum şi dacă are asupra sa obiecte pentru
imobilizarea victimei, sau victima este pusă în pericol de a i se cauza o vătămăre
gravă a integrităiii corporale.

Fapta este deosebit de periculoasă dacă, în timpul violului sau acţiunilor cu caracter
sexual, tăptuitorul aplică arma sau alte obiecte în calitate de armă, sau
dacă în timpul săvîrşirii faptei i se cauzează o vătămăre a integrităţii corporale sau
este pusă în pericol viaţa victimei. Dacă, însă, în urma acestor acţiuni se cauzează decesul
victimei, fapta se încadrează potrivit art.178 CP al Germaniei, chiar dacă
79
decesul a fost săvîrşit cu intenţie .
În ceea ce priveşte sistemul sancţionator, el este asemănător cu cel autohton.

3. Marea Britanie
După cum bine cunoaştem, ţările din cadrul sistemului de drept anglo-saxon
(common low) nu au un cod penal, unde să fie incriminate toate infracţiunile. Astfel,
infracţiunile privitoare la viaţa sexuală sunt incriminate într-un act separat cu privire la viaţa
sexuală (Sexual Offences Act 2003)80 , care datează din anul
2003 şi în conţînutul căruia sunt prevăzute toate faptele ce aduc atingere libertăţii şi inviolabilităţii
sexuale a persoanei.
Infratiunea de actiuni violente cu caracter sexual este incriminată în cadrul
' '
Capitolului 42, Partea I a actului amintit.
(1) Violul
1. Persoana (A) comite o infracţiune dacă:
a. persoana intenţionat penetrează vaginul, anusul sau gura altei persoane;
b. (B) nu consimte la penetraţie;

79 Pedeapsa pentru articol este detenţiunea pe viaţă sau pedeapsa de cel puţin 1O ani,
80 Actul cu privire la infracţiunile sexuale al Marii Britaneiei, din 2003,

67
c. (A) este conştient ca (B) nu consimte.
2. Dacă încrederea este ratională (aparţine unei personae responsabile), atunci
ea este determinată, luîndu-se în consideraţie toate circumstanţele ŞI

măsurile întreprinse de (A) pentru a stabili dacă (B) consimte.


3. Persoana vinovată de infracţiunea ce cade sub incidenţa acestui articol este
condamnată la detenţie pe viaţă.

(2) Violul prin penetrare.


1. Persoana (A) comite o infracţiune dacă:
a. persoana intenţionat penetrează vaginul sau anusul altei persoane cu o parte a
corpului sau cu altceva;
b. penetrarea prezintă un caracter sexual;
c. (B) nu consimte la penetrare;
2. Dacă încrederea este raţională (aparţine unei personae responsabile), atunci
ea este determinată, luîndu-se în consideraţie toate circumstanţele ŞI

măsurile întreprinse de a stabili dacă (B) consimte.


3. Persoana vinovată de infracţiunea ce cade sub incidenţa acestui articol este
condamnata la detenţie pe viaţă.
(3)Atacul sexual (acţiuni cu caracter sexual)81
1. Persoana (A) comite o infracţiune dacă:
a. persoana intenţionat atinge altă persoană;
b. atingerea dată are caracter sexual;
c. (B) nu consimte la atingere;
d. (A) este conştient că (B) nu consimte;

2. Dacă încrederea este raţională, atunci ea este determinată, luîndu-se în


consideraţie toate circumstanţe! e şi măsurile întreprinse de (A) pentru a

stabili dacă (B) consimte.


3. Persoana vinovată de infractiunea ce cade sub incidenta acestui articol este
' '
pasibilă:

a. privaţiune de
libertate pe un termen ce nu depăşeşte 6 luni sau la o

81
În limba engleză "abuz sexual",

68
amendă ce nu depăşeşte valoarea maximă stabilită sau se aplică

ambele;
b. privaţiunea de libertate pe un termen ce nu depăşeşte 1O ani;

Determinarea la activităţi sexuale fără consimţămîntul persoanei, (determinarea la raport


sexual).
(4) Determinarea unei persoane de a se implica într-o activitate sexuală fără

consimţămîntul acesteia.

1. Persoana (A) comite o infracţiune dacă:


a. persoana intenţionat determină o altă persoană (B) de a se implica într-o
activitate;
b. activitatea să fie cu caracter sexual;
c. (B) să nu consimtă la implicarea în această activitate;
d. (A) este conştient că (B) nu consimte;
2. Dacă încrederea este raţională (aparţine unei personae responsabile) atunci
ea este determinată luîndu-se în consideraţie toate circumstanţele Şl

măsurile întreprinse de a stabili dacă (B) consimte.

3. Persoana este vinovată de infracţiunea ce cade sub incidenţa acestui articol,


dacă activitatea cauzată implică:

a. penetrarea anusului sau vagînului lui (B);


b. penetrarea gurii lui (B) cu penisul persoanei (A);
c. penetrarea anusului sau vaginu 1ui persoanei (B) de o parte a corpului lui
(A) sau de (A) cu alt ceva;
d. penetrarea gurii persoanei cu penisullui (B);
Aceste acţiuni sunt pasibile de pedeapsa detenţiei pe viaţă.

4. Exceptînd cazurile prevăzute de alin.3, persoanei vinovate de infracţiunea ce cade


sub incidenţa acestui articol i se aplică:
a. pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 6 luni sau o pedeapsă ce nu
depăşeşte valoarea maximă stabilită, sau ambele;
b. privaţiune de libertate pe un termen ce nu depăşeşte 1O ani.

69
(5) Violul sau alte infracţiuni sexuale săvîrşite impotriva unei persoane ce nu a atins
vîrsta de 13 ani.

1. Persoana comite o infractiune, dacă:


a. persoana intenţionat penetrează vaginul sau anusul altei persoane cu o parte a
corpului sau sau cu altceva;
b. penetrarea are caracter sexual;
c. cealaltă persoana nu a atins vîrsta de 13 ani;
2. Persoana vinovată de infractiunea, ce cade sub incidenta, acestui articol este
condamnată la detenţie pe viaţă.

După cum putem observa, chiar din titlul actului care incriminează aceste fapte,
obiectul de atentare al acestor infracţiuni este reprezentat de viaţa sexuală a persoanei cu
cele două componente ale sale (libertatea şi inviolabilitatea sexuală). Legiuitorul
incriminează separat, în acest sens, faptele ce atentează la libertatea şi inviolabilitatea
sexuală a persoanei ce a atins vîrsta de 13 ani şi cele ce atentează la inviolabilitatea
sexuală a persoanei ce nu a atins vîrsta de 13 ani.
Elementul material al infracţiunii de viol se realizează pnn penetrarea vaginului,
anusului şi gurii. Deci, legiuitorul a prevăzut un spectru mult mai larg de acţiuni prin care
se poate realiza infracţiunea de viol, care inclusive include si infracţiunea de acţiuni violente
cu caracter sexual prevăzută de legiuitorul nostrum
moldovean.
Însă, în ceea ce priveşte acţiunea adiacentă celei de penetrare a vaginului,
anusului sau gurii, legiuitorul englez prevede doar că aceste acţiuni se realizează

persoanei (B). Prezenţa sau lipsa consimţămîntului se

stabileşte de la caz la caz. Legiuitorul englez utilizează urmatoarea formulă pentru


desemnarea acestei situaţii: "dacă încrederea este raţională (aparţine unei persoane
responsabile), atunci ea este determinată, luîndu-se în consideraţie toate circumstanţele şi

măsurile întreprinse de (A) pentru a stabili dacă (B) consimte".


O condiţie esenţială cu privire la latura subiectivă a infracţiunii este

reprezentată de faptul ca persoana (A) conştientizează că (B) nu consimte


săvîrşirea penetrării, deci refuzul persoanei (B) trebuie să fie expres şi nu doar
70
aparent, care ar putea duce persoana (A) în eroare în ceea ce priveşte prezenţa sau
lipsa consimţămîntului.
În cazul în care infracţiunea este săvîrşită asupra unei personae ce nu a atins
vîrsta de 13 ani, lipsa consimţămîntului la acţiuni cu caracter sexual se prezumă, deci nu mai
este necesar de a stabili dacă persoana (A) şi-a dat seama de lipsa consimţămîntului

persoanei (B) la acţiuni cu caracter sexual.

4. România
Codul penal al României 82 , în Capitolul VII "Crime şi delicate contra
libertăţii sexuale" a Părţii speciale în art.217 tratează infracţiunea de acţiuni

violente cu caracter sexual în cadrul infracţiunii de viol, care are un sens mai larg
decît în legislaţia autohtonă.
Art.217 alin.1 CP României prevede că actul sexual, de orice natură, cu o persoană

de sex diferit sau de acelasi sex, prin constrîngerea acesteia sau profitînd de
imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-si exprima vointa, se pedepseste cu închisoare
strictă de la 3 la 1O ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 20 de ani si interzicerea unor drepturi
dacă:

a) fapta a fost săvîrşită de două sau mai multe persoane împreună;


b) victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuitorului;

c) victima este un membru de familie;


d) victima era un minor care nu împlinise vîrsta de 15 ani;
e) s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătătii.
Pedeapsa este detenţiunea severă de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi,
dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei. Acţiunea penală pentru
fapta prevăzută în alin.1 se pune în miscare la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate.

82
Codul penal al României adoptat prin legea nr.301/2004, cu ultimele modificări,
71
După cum putem observa chiar din titlul capitolului care incriminează aceste fapte,
obiectul de atentare a acestor infracţiuni este reprezentat de viaţa sexuală a persoanei, în
ceea ce priveşte libertatea sexuală a ei.
Sub aspectul obiectului de atentare, putem observa că infracţiunea de viol prevăzută
de CP al României are acelaşi obiect de atentare ca şi în cazul
infracţiunii prevăzute de art.l72 CP al RM.
Elementul material al infracţiunii de viol din CP Român se realizează prin actul sexual
de orice natură, care are un sens mult mai larg, incluzînd atît raportul sexual, cît şi

actele de homosexualism, lesbianism sau de satisfacere a poftei sexuale în forme


perverse. Adică, putem zice că legiuitorul român a îmbinat cele două infracţiuni (violul şi

infracţiunea de acţiuni violente cu caracter sexual) într-o


singură componenţă de infracţiune, astfel făcînd mai uşor de aplicat legea penală.
Observă că legiuitorul român a prevăzut direct în conţinutul normei penale că acţiunea

penală prevăzută de alin.l al art.217 poate fi pornită doar în baza plîngerii prealabile a
victimei.
O deosebire care mai există este reprezentată de sistemul sancţionator a legislaţiilor celor
două state, şi anume, legiuitorul nostru a prevăzut drept pedeapsă detendiunea pe viaţă, pe
cînd legiuitorul român maxim ce a prevăzut este pedeapsa închisorii de la 15 pînă la 25
ani şi interzicerea unor drepturi.

72
ÎNCHEIERE
Desigur, în urma celor prezentate în conţinutul lucrării se Impune a face anumite
concluzii.
A vînd în vedere titlul lucrării, precum şi complexitatea faptei de atentare la
libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, aspectele penal, criminologic, social
etc. ale problematicii supuse studiului, concluziile noastre, precum şi întrega lucrare,
se referă, în principiu, la cele în materie penală.
Acţiunile violente cu caracter sexual a fost şi este, de fapt, cea mai gravă

infracţiune din cadrul infracţiunilor cu privire la viaţa sexuală, care încalcă

libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, o faptă amorală, deoarece relaţiile sexuale


au un rol deosebit în viaţa de toate zilele, acţionează la nivel de cultură, ideologie aspect
psihologic ale persoanei. Însăşi necesitatea sexuală constituie unul din instinctele de
bază ale vieţii omeneşti şi fiecare om este în drept să aleagă forma şi modalitatea de
satisfacere a poftei sexuale.
În urma celor analizate în lucrarea respectivă ne permitem să facem unele
propuneri de lege ferenda.
O propunere de lege ferenda bazîndu-mă pe argumentele prezentate în cadrul lucrării

şi prevederile legislaţiilor penale ale altor state, analizate în cadrul Capitolului III al
cercetării, propun de exclus art.l72 "Acţiuni violente cu caracter sexual" din CP al RM şi

de modificat dispoziţia art.171 CP al RM, oferindu-i un spectru mult mai larg de acţiuni,

prin care se v-a putea realiza infracţiunea de viol, care să cuprindă şi acţiunile prevăzute de
art.l72 CP al RM. Astfel, de modificat din "raportul sexual" în "actul sexual de orice
natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex", urmînd ca noţiunea violului din
art.l71 CP al RM să aibă
următoarea formulare: "violul, adică actul sexual, de orice natură, cu o persoană
de sex diferit sau de acelaşi sex, săvîrşit prin constrîngere fizică sau psihică asupra
persoanei, sau profitînd de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau a-şi exprima
voinţa". Argumentul de bază în susţinerea opiniei este determinat de faptul că infractorul,
în momentul atentării la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a
persoanei, are drept scop satisfacerea poftei sexuale, fiindu-i indiferent acţiunile

73
prin care va atinge acest scop. Atîta timp cît noi îl tragem la răspundere penală în baza
art.l 71 şi mi.l 72 CP al RM, de fapt, îi agravăm răspunderea penală nejustificat, pentru că

acţiunile infracţionale au scop unic (satisfacerea poftei sexuale).

O altă propunere de lege ferenda, pe care o recomand constă în excluderea din


conţinutul art.42 alin.(6) CP al RM, care prevede că: "pmiicipanţii trebuie să
întrunească semnele subiectului infracţiunii".
De asemenea susţin introducerea în dispoziţia art.l71 alin.(2) lit.h) CP al RM
a unei circumstanţe agravante cu următorul conţinut: "săvîrşit asupra soţului

(soţiei) sau a unei rude apropiate". Deoarece în ultimul timp sunt frecvente cazuri de
asemenea fapte, iar pericolul social este mai mare şi necesită o apărare mai adecvată prin
intermediul unei sancţiuni mai aspre.

74
BIBLIOGRAFIE
Acte normative şi de interpretare
1. Constituţia Republicii Moldova , adoptată 29.07 .1994;
2. Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985- XV din 18 aprilie 2002;
3. Codul Penal al Republicii Moldova adoptat de Sovietul Suprem al RSSM la
24.03.1961;
4. YroJIOBHbiH KO)J,eKc PoccuiîcKoiî <l>e)J,epaiiHH, 13 lHOH51 1996 ro,n,a,
63-<!>3, B ,n,eHCTBHH C 1 51HBap51 2000 ro,n,a;
5. Codul penal al României adoptat prin legea nr.30 1/2004, cu ultimele
modificări;

6. Actul cu privire la infracţiunile sexuale ale Marii Britaniei, din 2003;


7. Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămărilor

corporale, aprobat prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.99 din 27 iunie 2003/

Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.170-172/224 din 08 august 2003,

Cursuri, tratate, monografii


1. A.Borodac, Drept penal. Calificarea infracţiunilor, Ed. Ştiinţa, Chişinău,

1996;
2. A.Borodac, Manual de drept penal. Partea generală, Tipografia centrală,
Chişinău 2005;

3. Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, sub redacţia

A.Barbăneagră, Edit Arc, Chişinău, 2003;

4. Codul penal comentat şi adnotat. Sub redacţia A.Barbăneagră, Edit. Cartier juridic,
Chişinau. 2005;
5. Ungureanu Augustin, Drept penal român. Partea generală, Lumina Lex,
Bucureşti, 1995;

6. S. Brînză, Drept penal, Voi.II, Editura Cartier Juridic, Chişinău, 2005;


7. V.Bujor, !.Miron, Violenta sexuală: aspecte juridico-penale ŞI
'
criminologice, Chişinău, 2001;

75
8. A.Mariţ, Drept penal, Partea generală, Voi.I, Tipografia Centrală, Chişinău,
2002;
9. V.Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială, Voi.I, Edit.Lumina Lex,
Bucureşti, 2000;

10. Dobrinoi V., Pascu 1., Nistoreanu Gh., Molnar 1., Boroi A., Drept penal.
Partea denerală, Bucureşti, 1992;
11. I.Oancea, Drept penal, Partea generală, Editura Didactică şi pedagogică,

Bucureşti, 1971;

12. I.Oancea, Curs de drept penal general, Voi.I-111, Bucureşti 1954;


13. V.Berliba, S.Cemomoreţ şi A.Paladii Răspunderea penală pentru
infracţiunea de samovolnicie, Chişinău 2006;
14. Bulai C., Drept penal român. Partea generală, Vol.I, Bucureşti, 1992;
15. S.Botnaru, A.Şavga, V.Grosu, M.Grama, Drept penal. Partea generală, ed. Cartier juridic,
Chişinău, 2005;
16. 5I.M.5IKoBneB, lloJIOBhle npecrynJieuuSI, )J,yrnaH6e, 1969;
17. B.H.Ky,I1,p51BIJ,eB, 06UJ,aSI TeopuSI KBaJiulf>uKau.uu npecTynJieuuii, MocKBa,
1972;
18. A.H.I1rHaToB, KBaJiulf>nKaU.HSI noJIOBhiX npecrynJieunii, MocKBa, 1974;
19. r.A.KpHrep, KBaJIHlf>HKaU.HSI XHUJ,eHHH cou.naJIHCTHqecKoro
HMyUJ,eCTBa, MocKBa, 1971 ;
20. rayxMaH JI.)J,., KBaJIHlf>HKaU.HH npecrynJieunii: 3aKoH, TeopnH, npaKTHKa, 2
H3)l,aHHe, nepepa6oTaHHoe li )l,ononHHoe, MocKBa, AO «l(eHTP IOpl1mpoP»,
2003;
21. YraJioBuoe npaBo, qaCTh o6UJ,aSI, no)l,. pe,ll,. KpyrnHKOBa A.JI., 113)],. EEK,
MocKBa, 2000.
22. YroJioBuoe npaBo Poccnn, 06UJ,aH qacTb, no,ll,.pe,ll,. H.<l>.Ky3Heu,eBoiî,
11.M.T51:JKKOBoiî, MocKBa, 3epu,ano-M, 2004;
Ediţi periodice:

1. Gh.-1. Ioniţă, "Unele consideraţii în legătură cu infracţiunile privitoare la viaţa


sexuală", Dreptul, 2003, nr.3;

76
2. Ion Miron Evoluţia reglementării violului în România şi elemente de drept
comparat,Revista Naţională de Drept, 2001, nr.2;
3. S. Brânză lnfracţiuni privitoare la viaţa sexuală - opmn pe margmea
Proiectului noului Cod Penal al Republicii Moldova,Revista Naţională de Drept,
2001, nr.12;
4. H. Diaconescu Structura juridică şi conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol ca
urmare a modificării prevederilor art.197 din Codul penal prin Legea nr.197 din 13
noiembrie 2000,Dreptul, 2001, nr.1 O;
Practica judiciară
1. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie despre practica judiciară
în cauzele din categoria infracţiunilor privind viaţa sexuală nr.17 din 7 noiembrie
2005/ Buletinul Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, 2006;

2. Dosarul penal nr.l/122/2000, arhiva tribunalului mun.Chişinău;


3. Decizia Colegiului penal al Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova
nr.1r/a-79/2000, din 13.06.2000;
4. Dosarul penal nr.1-223/95 arhiva judecătoriei sectorului Botanica;

77