Referat

Galvanoterapia

Elev : BALASA- DRAGHIA ARISTITA

ANUL 2A, BFKT

2
 CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………3
CAP. I. CURENTUL GALVANIC (CONTINUU)…………..4
1.1 Acţiunile biologice ale curentului galvanic..............................4
1.2 Efectele fiziologice ale curentului galvanic..............................5
CAP. II. MODALITĂŢI DE APLICARE ................................7
2.1 Galvanizarea simplă..................................................................7
2.2 Băile galvanice..........................................................................10
2.3 Iontoforeza (ionogalvanizările).................................................11
CAP. III. MĂSURI GENERALE DE PRECAUŢIE...............13
CAP. IV. CONTRAINDICAŢII................................................14
CAP. V. INDICAŢII...................................................................15
CAP. VI. CONCLUZII...............................................................16

3
 INTRODUCERE

Numit şi curent galvanic, curentul continuu este un curent a cărui intensitate

este întotdeauna constantă. Efectele sale directe asupra organismului sunt termice şi
analgetice la polul pozitiv şi de hiperexcitabilitate la polul negativ.
Astăzi, curentul galvanic este folosit tot mai des pentru ionizări
medicamentoase (ionoforeza), reuşindu-se introducerea unor substanţe farmacologic
active în zona pe care dorim să o tratăm. Sub influenţa curentului electric, ionii pozitivi
vor fi atraşi spre electrodul negativ (catod), pe când cei negativi vor fi atraşi spre
electrodul pozitiv (anod). Dacă la unul dintre electrozi plasăm o compresă îmbibată cu o
soluţie ai căror ioni activi au aceeaşi sarcină ca electrodul, ionii activi ai substanţei vor
pătrunde prin piele sub acţiunea sarcinilor din ţesut atrase de către electrod.
Pot fi folosite substanţe analgetice precum: antiinflamatoare, fibrolitice,
vasodilatatoare, miorelaxante, antiedematoase, etc., în funcţie de efectul pe care îl
urmărim.
Efectele neplăcute ale ionizării (arsurile) pot fi prevenite folosind electrozi de
aceeaşi mărime, fără contact direct cu pielea şi prin umidifierea uniformă a manşoanelor
pentru electrozi.
Băile galvanice bi- sau cvadri- celulare sunt o altă aplicaţie cu efecte benefice
ale curentului continuu. Acestea presupun posibilitatea imersiei membrelor superioare
şi/sau inferioare în cuve pline cu apă, conectate la un generator de current continuu. În
felul acesta întregul organism poate beneficia de pe urma efectelor terapeutice ale acestui
curent.

4
 CAP. I. CURENTUL GALVANIC (CONTINUU)

Curentul continuu constant este curentul care are următoarele proprietăţi:

► sensul de deplasare al electronilor acelaşi
► intensitatea se menţine constantă
Curentul continuu a fost şi este foarte frecvent utilizat în terapeutică, aplicarea
sa fiind numită galvanizare.
Pentru producerea curentului electric continuu au fost folosite cronologic
diferite metode, cele mai importante fiind metodele chimice, mecanice şi
termoelectronice.

1.1 Acţiunile biologice ale curentului galvanic

Efectele polare care se rezumă la modificările survenite la locul de contact al

tegumentului cu elctrozii aplicaţi şi nu se remarcă prin nici un efect terapeutic deosebit.
Ele sunt consecinţa electrolizei, cu producere de acid (HCl) la anod şi de bază (NaOH) la
catod. Efectele polare depind de:
► calitatea electrodului (forma, dimensiunea, compoziţia chimică)
► calităţile curentului (intensitatea, direcţia, sensul, densitatea, durata)
► anumite proprietăţi ale organismului (starea tegumentului, rezistenţa electrică,
capacitatea, conductibilitatea diferitelor ţesuturi, reactivitatea generală).

5
 Efectele interpolare care au loc la distanţă, în profunzime, în zona cuprinsă
între cei doi electrozi. Acestea sunt indiscutabil importante pentru terapie fiind consecinţa
modificărilor fizico-chimice tisulare generate de trecerea curentului ce constau în procese
de bioelectroliză, ionoforeză, electroosmoză, efecte termice şi de inducţie
electromagnetică.
Efectele polare şi nepolare se manifestă concomitent iar efectul total al
curentului se poate spune că este însumarea lor.
Polarizarea biologică constă în faptul că paralel cu suprafaţa de contact a
electrozilor cu tegumentul,prin deplasarea cationilor spre catod şi a anionilor spre anod,
se formează o concentraţie de sarcini electrice de semn contrar cu electrodul.
◘ Prin polarizare înţelegem apariţia în ţesuturi a unei tensiuni sau a unei
diferenţe de potenţail. Când aceasta se produce la trecerea curentului, ea reprezintă o
„antitensiune”, adică o tensiune de semn opus curentului polarizat. Datorită producerii
acesteia, tensiunea curentului polarizat se reduce.

1.2 Efectele fiziologice ale curentului galvanic

Efectele curentului galvanic se manifestă asupra ţesuturilor uşor excitabile:

● Acţiunea curentului galvanic asupra fibrelor nervoase
► Acţiunea asupra fibrelor nervoase sezitive
Asupra fibrelor nervoase senzitive curentul galvanic are o acţiune
ANALGETICĂ, mai ales la ANOD.
► Acţiunea asupra fibrelor nervoase motorii
Acesta este un efect de STIMULARE - EXCITARE care apare la CATOD,
realizând contracţii musculare.
► Acţiunea asupra sistemului nervos central
La aplicarea în sens descendent a curentului galvanic - cranial (+), distal (-), s-
a constatat un efect SEDATIV.

6
 ► Acţiunea asupra sistemului nervos vegetative
Un effect de reglare nespecifică neurovegetativă apare în cazul aplicării în
regiunea cervicală prin acţiune asupra zonei reflexogene „gulerul Scerbac”.

► Acţiunea asupra fibrelor vegetative vasomotorii

Curentul galvanic are o acţiune hiperemiantă, de activare a circulaţiei
debutând cu o scurtă perioadă de vasoconstricţie, urmat de vasodilataţie reactivă cu
hiperemie, manifestată printr-un eritem cutanat care persistă şi după întreruperea
curentului fiind mai pronunţat la electrodul negativ.
Prin înbunătăţirea circulaţiei sanguine curentul galvanic are efect
BIOTROFIC.
◘ Electrodul pozitiv se comportă asemănător cu gheaţa determinând reducerea
circulaţiei în zona unde există tumefacţie.
◘ Electrodul negative se comportă precum căldura îmbunătăţind circulaţia şi
mărind viteza de vindecare.
● Acţiunea curentului în raport cu modalitatea de amplasare a electrozilor
Efectul aplicaţiilor terapeutice ale curentului galvanic în raport cu amplasarea
electrozilor:
► în aplicaţiile transversale
▪ efect analgezic sub polul pozitiv prin creşterea excitabilităţii celulare sub catod
► în aplicaţiile longitudinale
▪ domină efectele polare
▪ efectul asupra reactivităţii generale a SNC, datorat sensului convenţional al
curentului→ sensul descendent cranio-caudal are efect sedativ, relaxant, antispastic şi
trofotrop.

7
 CAP. II. MODALITĂŢI DE APLICARE

Pentru obţinerea tuturor efectelor enumerate este obligatorie respectarea unei

prescripţii medicale corecte şi complete şi a unor reguli generale de tehnică a aplicaţiei la
bolnav.
Galvanizarea poate fi aplicată:
a. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci de diferite dimensiuni
b. baie hidroelectrică galvanică:
▪ baie parţială (patru-celulară)
▪ baie completă sau generală (Stänger)
c. iontoforeza (ionogalvanizarea) - metodă de introducere a unor substanţe
medicamentoase prin tegument, cu ajutorul curentului galvanic.

2.1 Galvanizarea simplă

MATERIALE NECESARE:
A) Electrozii - sunt confecţionaţi din plăci metalice (plumb laminat)
Pentru anumite aplicaţii există electrozi de forme diferite:
► pentru ochi
▪ montaţi în ochelari speciali, pentru aplicaţii transorbitare

8
 ► pentru hemifaţă
▪ „masca Bergoniér”, utilizată în tratarea parezelor de nerv facial sau trigemen
► pentru ceafă
▪ pe zona reflexogenă denumită „gulerul Scerbac”, care influenţează favorabil
sistemul nervos vegetativ.
 Dimensiunile electrozilor se aleg în funcţie de regiunea tratată având în mod
obişnuit forme dreptunghiulare şi mărimi variabile, între circa 50 cm² şi 800 cm².
 În funcţie de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi:
▪ de mărime egală (metoda bipolară) când electrozii sunt aşezaţi faţă în faţă, între ei
formându-se un câmp cu linii de forţă paralele cu densitatea egală pe toată aria
electrozilor.
▪ de mărimi diferite: la nivelul electrodului mic densitatea liniilor de forţă va fi mai
mare, devenind activ, iar electrodul mai mare rămâne indiferent.
Electrozii pot fi amplasaţi transversal - de o parte şi de alta a regiunii afectate,
pe care o încadrează, astfel, faţă în faţă ; longitudinal - cu electrozii plasaţi de-alungul
segmentului tratat.
Dozarea intensităţii are o importanţă deosebită în aplicarea procedurilor de
galvanoterapie depinzând de:
> 1. sensibilitatea şi toleranţa individuală
> 2. mărimea electrozilor
> 3. durata aplicaţiilor
> 4. efectele terapeutice urmărite
> 5. stadiul de evoluţie al afecţiunii
1. Prin „prag de sensibilitate” înţelegem producerea senzaţiei de furnicături
uşoare, suportabile, la introducerea lentă a curentului.
În limite fiziologice sensibilitatea cutanată este diferită de la individ la
individ iar aceeaşi persoană are sensibilitatea diferită pe suprafeţele corporale - mai mare
pe părţile mediale şi flexoare sau mai mică pe cele laterale şi extensoare.
Patologic putem întâlni cazuri prezentând hiperestezie sau hipoestezie
cutanată. La cei cu hiperestezie vom doza intensitatea la „pragul” de toleranţă al regiunii

9
respective iar la cei cu hipoestezie se va testa „pragul” urmărindu-se cu atenţie reacţia
cutanată produsă pe zonele cu sensibilitate normală din vecinătate sau pe regiuni.
Limita de toleranţă a curentului este doza de intensitate maximă pe care o
suportă pacientul, care nu trebuie depăşită.
2. În relaţie cu mărimea (suprafaţa) electrozilor, se obişnuieşte ca nivelul
de intensitate al curentului introdus să fie stabilit de raportul 0,1 mA/ 1 cm² de
suprafaţa de electrod, care este egală cu nivelul „pragului de sensibilitate”.
3. Durata de aplicare a curentului constă în relaţia reciprocă dintre
intensitatea curentului şi durata unei şedinţe de galvanizare → deoarece toleranţa pielii la
voltaj este redusă, se compensează printr-o durată mai mare de aplicaţie.
4. Efecte terapeutice urmărite:
 pentru efect antialgic dozăm o intensitate „la prag”
 pentru efect vasodilatator dozăm intensitatea „sub prag”
 pentru efect vasodilatator apreciem intensitatea „peste prag”
5. Stadiul de evoluţie al afecţiunii:
▪ în stadiile acute se preferă intensităţi „sub prag”
▪ în stadiile cronice folosim intensităţi „peste prag”
Numărul şi ritmul şedinţelor de galvanizare depinde de:
◘ diagnosticul afecţiunii tratate
◘ stadiul evolutiv (în afecţiunile acute se aplică 8-10 şedinţe zilnic, iar în cele
cronice, 12-20 şediţe zilnic sau la 2 zile.
◘ rezultatele obţinute

B) Stratul hidrofil este intermediar între electrod şi tegument, are caracter

izolant şi poate fi confecţionat din pânză (grosime de 1-1,5 cm) sau burete poros din
cauciuc. El are ca scop contracararea efectelor polare produse sub electrozi şi prevenirea
arsurilor cutanate.

C) Subiectul - pacientul va fi aşezat pe pat ţinându-se cont de posturile cele

mai antalgice şi regiunile pe care dorim să le tratăm.

10
 Se va evita aplicarea electrodului pe zona păroasă şi se vor îndepărta înaintea
fiecărei şedinţe unguentele topice, calmante.
După terminarea procedurii se va urmări reacţia zonei cutanate aflate sub
electrozi.
Înroşirea pielii pe locul aplicării electrozilor este normală atâta timp cât nu
apare o leziune tegumentară. După un număr de aplicaţii apare o uşoară reepitelizare,
zona respectivă tinzând spre înăsprire.

2.2 Băile galvanice

Băile galvanice reprezintă metoda care combină acţiunea curentului

continuu cu efectul termic al apei, recomandându-se pentru tratarea unor regiuni mai
întinse sau a întregului corp.
Băile galvanice patru-celulare
Apa introdusă în cele patru vase numite şi celule trebuie să fie la
temperatura corpului (34˚C până la 38˚C). În apă caldă (37˚-38˚C), putem să aplicăm
intensităţi mai mari, mai bine tolerate spre deosebire de apa rece care accentuează
senzaţia neplăcută dată de trecerea curentului. Se pot face aplicaţii patru-celulare,
tricelulare, bicelulare sau unicelulare.
În cazurile de aplicaţii uni- sau bicelulare putem să adăugăm un electrod de
plumb sau zinc pe o altă regiune corporală: lombară, lombo-sacrală, abdominală sau
cervicală. În funcţie de scopul terapeutic, direcţia curentului poate fi ascendentă sau
descendentă.
Cantitatea de apă din vase defineşte mărimea suprafeţei de contact a
tegumentului cu apa astfel încât dacă dorim să avem un pol mai activ, reducem la
minimum cantitatea de apă din vana membrului asupra căruia vrem să acţionăm.
Aparatura actuală este formată din două componente principale:
electrostimulatorul şi ansamblul de celule (2 pentru membrele superioare/ 2 pentru

11
membrele inferioare), precum şi de două componente auxiliare: scaunul reglabil şi etajera
pe care se montează electrostimulatorul.
Electrostimulatorul generează curent galvanic fiind prevăzut cu patru borne,
câte una pentru fiecare membru.
Amplitudinea curenţilor, frecvenţa şi durata de tratament sunt programabile.
Prin intermediul a patru comutatoare, pe fiecare electrod din celule poate fi
aplicat un curent pozitiv, negativ sau poate fi lăsat fără curent.
În fiecare celulă, există un electrod care este conectat la bornele
corespunzătoare ale electrostimulatorului.
Celulele se umplu cu apă prin intermediul celor patru robinete. Sistemul de
închidere a scurgerii celulelor, care asigură şi prea plinul, este proiectat în aşa fel încât să
reducă la minimum posibilitatea scurgerilor nedorite.
Băile galvanice generale (Stänger)
Actual vanele propriu-zise sunt construite din material plastic izolant.
Sunt prevăzute cu 8 electrozi din grafit fixaţi şi conectaţi în peretele căzii: 3
pe părţile laterale, unul cranial la nivelul regiunii cervico-cefalice şi unul caudal la nivelul
plantelor. Sensul curentului poate fi dirijat în multiple variante între electrozi: descendent,
ascendent, transversal (cu polaritatea pozitivă sau negativă fixată de partea stângă sau
dreaptă) şi în diagonală.
Intensitatea curentului aplicat este mai mare decât la baia patru-celulară,
fiind repartizat pe întreaga suprafaţă corporală.
Dozarea intensităţii la nivelul pragului senzitiv se realizează până la
senzaţia de furnicătură plăcută şi de uşoară căldură.
Se pot adăuga diferite preparate farmaceutice sau extracte de plante, astfel la
efectul electric se adaugă cel chimic produs de substanţele adăugate.

2.3 Iontoforeza (ionogalvanizarea)

12
 Pentru denumirea acestui procedeu se întâlnesc mai multe sinonime:
ionoterapie, galvanoionoterapie, ionoforeză, iontoforeză, ionizare sau ionogalvanizare.
Iontoforeza este procedeul prin care se introduc în organism diferite
substanţe medicamentoase cu ajutorul curentului electric, care le transportă prin tegument
şi mucoase.
Principiul acestei forme de terapie se bazează pe disocierea electrolitică a
diverselor substanţe farmacologice adăugate polilor aplicaţi şi pe transportarea anionilor
(-) şi cationilor (+), spre electrozii de semn contrar încărcării lor electrice, prin
respingerea lor de către electrozii de acelaşi semn şi atragerea cţtre polii de semn contrar.
Pot trece dincolo de bariera cutanată exploatând proprietăţile curentului
galvanic, având efect antalgic mai pregnant.
Particularităţile de acţiune a ionogalvanizării constă în:
►► efecte benefice:
 efect local demonstrat şi recunoscut
 efect de pătrundere până la stratul cutanat profund
 posibilă acţiune reflexă la nivelul dermatomioamelor
 efect de depozit realizat de acumularea de substanţe farmacologice intruduse
 posibilă dozarea precisă a substanţelor medicamentoase
►►inconvenienţe:
● deoarece majoritatea medicamentelor conţin ioni bipolari, în aplicarea
curentă acţionează, de obicei, numai componenta inflenţată de semnul polului respectiv,
cealaltă rămânând neutilizată.
● viteza de migrare a ionilor este diferită
Parametrii importanţi pentru a fi luaţi în considerare sunt tipul agentului
farmaceutic, acţiunea agentului farmaceutic şi farmacokinetica acestuia, concentraţia
optimă pentru transportul iontoforetic, amplitudinea curentului şi durata tratamentului.
La aplicarea procedurii ţinem cont de câteva aspecte particulare practice
cum ar fi testarea sensibilităţii bolnavului la produsul utilizat, soluţia se va prepara
extemporaneu, utilizarea soluţiilor de protecţie, compresa utilizată trebuie să fie
individuală şi durate mari ale timpului de aplicare.

13
 CAP. III. MĂSURI GENERALE DE PRECAUŢIE

 Examinarea atentă a tegumentului zonei de tartat pentru:

 decelarea unor escoriaţii, plăgi, leziuni dermatologice, aplicaţii de creme
cosmetice, în scopul evitării acestora.
 depistarea unor alergii cutanate la diverse substanţe decelate anamnezic,
înaintea aplicării ionizărilor cu diverse substanţe farmacochimice.
 se vor aplica pe zonele cu leziuni, materiale gumate, muşama cauciucată sau
latex, pentru protejare.
 Verificarea integrităţii şi calităţii electrozilor:
 orice senzaţie de arsură sau înţepătură, sub electrod trebuie evitată
 părţile netede şi electrozii cablului de curent nu trebuie să vină în contact cu
pielea
 Respectarea condiţiilor de utilizare a materialului hidrofil de protecţie:
 grosime corespunzătoare a stratului
 să depăşească marginile electrodului metalic
 să fie bine netezit
 să fie îmbibat uniform cu apă sau soluţie medicamentoasă
 Înainte de aplicarea unor ionogalvanizări transorbitare trebuie să ne asigurăm de
absenţa:
 unor leziuni conjunctivale

14
  a leziunilor de fund de ochi
 a glaucomului

CAP. IV. CONTRAINDICAŢII

Curenţii galvanici nu se aplică în regiunile în care sunt încorporate piese

metalice de osteosinteză, endoproteze (chiar nemetalice, cum este proteza totală de şold),
sterilete;
 tumori maligne
 infecţii sau boli ale pielii în zona tratată
 pacemaker implantat
 osteomielită
 epilepsie
 pericol acut de hemoragie
 tromboflebite venoase superficiale şi profunde
 regiunea abdominală în timpul menstruaţiei şi a uterului gravid
 pe regiunea precordială

15
 CAP. V. INDICAŢII

 Afecţiuni ale aparatului locomotor

Reumatice:
 reumatism al ţesutului moale:
 mialgii
 tendinite
 tenosinovite
 epicondilite
 periartrite
 reumatism degenerativ cu diverse localizări
 reumatism inflamator:
 poliartrită reumatoidă
 spondilită anchilozantă
Ortopedice:
 sechele posttraumatice
 Afecţiuni ale sistemului nervos
 nevralgii şi nevrite:
 nevralgii intercostale
 nevralgie occipitală
 nevralgie femuro-cutanată
 radiculopatie scitică

16
  nevralgie parestezică
 pareze şi paralizii:
 pareză facială
 Afecţiuni ale aparatului circulator
 tulburări de circulaţie periferică
 boală hipertensivă în stadiu neurogen

CAP. VI. CONCLUZII

În caz de supradozare a curentului electric se produc efecte extreme: arsuri şi

necroze la locul de aplicare.
Deoarece segmentele lungi cu diametru mic au rezistivitate mai mare,
aplicaţiile longitudinale pe membre necesită tensiuni de curent mult mai mari, care nu pot
fi aplicate în terapie, rezultând eficacitatea redusă a acestor aplicaţii pe membre.
Efectele curentului galvanic se manifestă asupra ţesuturilor uşor excitabile
fiind în raport direct cu amplasarea electrozilor.
Prin îmbunătăţirea circulaţiei sanguine curentul galvanic are efect biotrofic.
Principalele efecte terapeutice ale curentului galvanic sunt: analgetic la nivelul
polului pozitiv; de stimulare neuro-musculară la nivelul electrodului negativ; sedativprin
sensul descendent cranio-caudal şi vasodilatator.
Este obligatorie respectarea unei prescripţii medicale corecte şi complete,
precum şi a unor reguli generale de tehnică pentru obţinerea unor efecte cât mai
pregnante din punct de vedere terapeutic.
Alegerea polarităţii polului activ- pozitiv sau negativ- va fi în funcţie de efectul
urmărit (analgetic sau excitant).
Limita de toleranţă a curentului este doza de intensitate maximă pe care o
suportă pacientul, care nu trebuie depăşită.
Pentru a fi eficientă o aplicaţie de curent galvanic trebuie să dureze în jur de 30
minute.
Se pot face aplicaţii patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau unicelulare.

17
18