Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ro
Exista mai multe tipuri de dispositive pentru administrarea medicamentelor prin inhalare
precum spray-urile, inhalerele cu pulberi uscate, nebulizatoarele.
Spray-urile sau inhalerele MDI (metered dose inhaler) contin dispersii fine ale
substantelor terapeutic active conditionate in flacoane speciale, presurizate, care permit
eliberarea unei cantitati determinate (doza) la actionarea declansatorului.
Particulele expulzate din dispozitivul generator sunt inhalate, tranziteaza caile arborelui
bronsic si se fixeaza la nivelul epiteliului bronho-alveolar de unde sunt absorbite.
Pentru a realiza un contact cantitativ optim cu celulele epiteliului bronsic este important
un inspir profund in timpul declansarii dispozitivului, apoi oprirea respiratiei pentru 10-
15 secunde, permitand astfel fixarea particulelor aerosolului la nivelul mucoasei.
Este necesara, de asemenea, adoptarea ulterioara a unui ritm respirator lent care sa
mareasca timpul de tranzit si de retentie al substantei active inhalate. Tehnica in sine nu
este complicata, dar impune sincronizarea precisa a momentului inspirului cu declansarea
dispozitivului.
Atasarea unui spacer creste efectivitatea tratamentului si nu necesita o coordonare
speciala in timpul administrarii. Spacer-ul este practic o camera de retentie a substantei
active din care sa poata fi aspirata lent, in timp, pe gura sau pe nas (spacer-ul este
prevazut cu o piesa bucala si cu o masca). Pentru a exclude posibilitatea de aparitie a
unor efecte secundare locale, precum candidozele orale in cazul administrarii
corticosteroizilor, dupa administrare, gura se clateste bine cu apa.
Daca pentru preparatele orale (solutii, comprimate s.a.) modul de administrare este relativ
simplu si binecunoscut, exista si cazuri in care pacientul trebuie sa primeasca o informare
prealabila si, uneori, chiar o demonstratie practica pentru a deprinde administrarea
corecta a produsului prescris.
Preparatele farmaceutice inhalatorii, larg folosite pentru tratarea simptomelor acute sau
cronice ale bolilor respiratorii (astm bronsic, bronsite cronice) sunt un exemplu sugestiv
in acest sens.
Prin cale parenterală se înţelege administrarea medicamentelor pe altă cale decât tubul
digestiv. În mod curent se înţelege introducerea în organism a medicamentelor aflate în
stare lichidă, cu ajutorul unor ace care traversează ţesuturile, deci prin injecţii. Dintre
avantajele utilizării acestei căi cităm:
absorbţia uşoară, cea ce determină o instalare rapidă a efectului
ocolirea tubului digestiv în cazul medicamentelor sensibile la acţiunea sucurilor digestive
introducerea medicamentelor în organismul bolnavului inconştient
Aceasta pastreaza in sfera ei numai calea injectabila de administrare a medicamentelor.
Injectia consta in introducerea substantelor medicamentoase lichide in organism , prin
intermediul unor ace care traverseaza tesuturile , acul fiind adaptat la seringa.
Avantajele caii parenterale sunt : dozarea precisa a medicamentelor; obtinerea unui efect
rapid ;posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient ,cu hemoragie
digestiva ,varsaturi.
Scopul injectiilor:
-explorator ,care consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substante;
-terapeutic:-administrarea medicamentelor.
Locul injectiilor (ca si scopul ) il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
-grosimea dermului- injectia intradermica;
-sub piele,in tesutul celular subcutanat- injectia subcutanata;
-tesutul muscular- injectia intramusculara;
-in vasele sanguine- injectia intavenoasa si injectia intraarteriala ;
-in inima – injectia intracardiaca;
-in interventia de urgenta –in maduva rosie a oaselor;
-injectia intraosoasa-in spatiul subarahnoidian.
Administrarea prin injectare se realizeaza, de obicei, in urgentele medicale pentru un
efect rapid, fiind folosita si atunci cand nu este posibila sau nu este avantajoasa
administrarea orala: medicamente care se absorb putin sau deloc, fie sunt distruse in tubul
digestiv, cand bolnavii sunt necooperanti, aflati in stare de coma sau inconstienta sau in
caz de contraindicatie pentru administrare orala. In urma administrarii medicamentelor pe
aceasta cale, in sange se realizeaza concentratii sanguine foarte inalte si rapide, fiind
extrem de eficace in urgente, dar si foarte periculoasa.
Pregatire si desfasurare - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi,
in afara traiectului vaselor mari sau al nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a
evita nervul sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul superoextern al fesei. Acele, lungi
de la 6 la 8 centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase -, sunt fine si cu bizoul lung.
Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este
infundat perpendicular, cu o lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important
sa se verifice ca nu curge sange si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine
sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita riscul formarii de mici hematoame sau
de mici induratii, susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de injectii, si tratarea
induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi.
Administrarea unguentelor
Se pot aplica unguente in fundul de sac conjunctival ,pe marginea pleoapelor ,in
vestibulul nasal,in conductul auditiv extern.
Executie :
-in sacul conjunctival ,unguentul se pune cu bagheta de sticla acoperita cu tampon;
-in fosa nazala unguentul se aplica cu ajutorul tamponului montat pe sonda butonata;
-unguentul poate fi aplicat pe mucoasele mentionate si cu ajutorul prelungirii tubului in
care se gaseste ,prin apasare pe partea plina a tubului.
Administrarea pulberilor
Pulberile medicamentoase se pot aplica in sacul conjunctival cu ajutorul unor tampoane
de vata montate pe o bagheta de sticla.
Solutiile medicamentoase sau unguentele se aplica pe mucoasa vaginala sub forma
tampoanelor vaginale .Tamponul este confectionat din vata presata ,acoperit de tifon,care
se prelungeste cu 20-25 cm de la tampon.