Reprezentant clasa a VIII-a:

Distinsă d-nă Director, stimate domnule diriginte, mult iubită d-nă învăţătoare şi
respectaţi domni profesori,
Venim azi în faţa dvs cu fruntea plecată, ruşinaţi şi un pic mai maturi decât în multele
momente în care v-am solicitat răbdarea la maxim.
Vă mulţumim cu mult respect pentru că, în ciuda tututror faptelor noastre, nu aţi renunţat
să credeţi în noi!
Am făcut o groază de prostii, unele mai inocente,...., altele de-a dreptul încriminatoare.
Ne pare rău!
Suntem acum de celălalt mal al devenirii noastre prin marea învolburată a gimnaziului.
Ne odihnim acum şi datorită dvs. Privind în urmă, vedem băncile goale ale colegilor naufragiaţi,
înotând în alte mări: Bogdan, Denisa şi Dalma, plecaţi în alte şcoli, cu care ne mândrim, Dani,
Alexandru şi Adiţă, de care ne pare rău!
Vă mulţumim, domnule diriginte, că ne-aţi sfătuit mereu, chiar dacă uneori mai dur (o
meritam probabil), că aţi fost corect şi exigent, ca noi să înţelegem că nu se poate să avem
rezultate fără muncă.
De asemenea, vă mulţumim şi vă rugăm să ne iertaţi, doamnă învăţătoare! Dvs ne-aţi
croit buni şi drepţi şi nouă ne-a fost mai uşor să o luăm tot pe scurtături, care s-au dovedit toate
fundături!
Dar am învăţat! Şi vom merge mai departe, străduindu-ne să vă facem mândri!
Predăm acum, colegilor noştri de clasa a VII-a cheia cea mare şi grea a datoriei de deveni
responsabili, de a asculta şi de a respecta! Vă încurajăm să vă distraţi vara aceasta ca anul viitor
să fiţi serioşi şi să învăţaţi bine şi foarte bine pentru a vă modela viitorul la care visaţi! Fiţi
puternici, demni şi frumoşi!

1. David: Invaţă de la apă să ai statornic drum,

Invaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,

2.Aurora: Invaţă de la umbră să taci şi să veghezi.

Invaţă de la stîncă tu neclintit să crezi,

3.Eduard: Invaţă de la soare cum trebuie s-apui,

Invaţă de la piatră cît trebuie să spui,

4.Antonio: Invaţă de la vîntul ce-adie pe poteci

Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,

5.Ionuţ: Invaţă de la toate că toate sunt surori,

Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,

6.Ştefania: Invaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,

Invaţă de la nufăr să fii mereu curat,
7.Milan: Invaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Invaţă de la ape să nu dai înapoi,

8.Mihai: Invaţă de la umbră să fii smerit ca ea,

Invaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea –

9.Adelin: Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,

Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,

10.Sabina: Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,

Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,

11.Gyozo: Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,

Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

12.Raul: Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,

Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa ;

13.Alexandru: Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,

Învaţă de la toate că totu-i trecător. –

Reprezentanţi ai clasei a VII-a:

K:Vă mulţumim, dragi colegi! Aţi terminat gimnaziul şi vă aşteaptă altă mare, ca să folosesc
aceeaşi metaforă! Ştiţi, veţi citi la un moment dat Iona, drama lui Marin Sorescu, faimosul Iona
care se află de fapt în fiecare dintre noi: e cel care se simte singur de câte ori viaţa ne provoacă şi
nu avem răspuns sau ieşire! Şi vom striga:
„- Mamă, mi s-a întâmplat o mare nenorocire.
- (Rugător, exaltat.) Mai naşte-mă o dată!
- Prima viaţă nu prea mi-a ieşit ea. (...) Ne scapă mereu câte ceva în viaţă, de aceea trebuie să ne
naştem mereu.”

L: Aveţi încredere în voi şi veţi reuşi în tot ce vă propuneţi!

Stimaţi domni profesori,
Vă rugăm să ne pregătiţi şi pe noi cu aceeaşi răbdare şi să ne iertaţi paşii greşiţi! Promitem să ne
străduim să fim buni, demni, ascultători şi să învăţăm cât mai mult!

Profesorul diriginte: Adolescenţi pe mare, de Nichita Stănescu:

Această mare e acoperită de adolescenţi
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai rezemându-se cu braţul, de curenţi,
mai sprijinindu-se de-o rază ţeapănă, de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi aştept
un pas greşit să văd, sau o alunecare
măcar pân' la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.