Dimensiunea transcedentală a șoriciului pe relație cu eternul feminin

Mie îmi place internetul.. Sursă de informație de toate

felurile, fiecare cu ce rezonează, ba ultima nuanță de ojă,
ba fizica cuantică, ba ultima manea compusă de Guță, ba
live-uri cu ascensiunea, bătălii în astral, găsești de toate..
De altfel de-aia sunt p’aici, mă bag și eu în seamă în cadru
mai mult sau mai puțin organizat..
Am remarcat de ceva vreme apariția unor
pagini/bloguri/chestii cu diverse teme, ce abordează teme
de larg interes din perspective care să asigure succesul la
diverse categorii, dar în special adresate femeilor,
identificate în urma studiilor intense ca cele mai generoase
furnizoare de like-uri.
În prima parte ne vom ocupa de subspecia bărbaților cu
suflet de femeie:
Sunt niște băieți (nu par gay), sigur îi știți, nu dăm nume,
care scriu lacrimogeno-telenovelistic tot ceea ce o femeie
are nevoie să audă ca să se simtă bine, întărită în concluzia
ei că toți bărbații e niște porci, dar uite, o dată la câteva
sute de pagini de facebook mai apare și unu’ cu șorici mai
diferit, pe care la prima adulmecare poți să-l bănuiești
chiar de apartenența la specia umană.
Mamă, și le scriu băieții ăștia… poți să juri că au
experimentat orgasmul vaginal, nu alta.. Cum tu, femeio,
ești fantastică, ireală, senzațională, dar neapreciată în
lumea asta de n-2 bărbați porci (știm deja care-s ăia doi) și
cum tu, femeio singură, ești singură că ești șmecheră, și n-
ai nevoie în viața ta de șorici, și chiar dacă oftezi prelung
uitându-te la perna goală, mai citești o dată articolul
nonporcului și brusc te simți înțeleasă, iubită, respectată..
Nu, nu-ți pune întrebarea “da’ oare de ce atâta șorici
rezonează cu pielea mea catifelata?”.. Nu, clar tu ești
doar o panseluță rătăcită întâmplător într-o troacă, evident
să faci lumină în jurul tău.. Nu are nici un sens să te
gândești că poate nu ești așa angelică, nah, ne atragem pe
rezonanță, și o fi vreo rezonanță și la tine cu șoriciul, mai
ales dacă nu e Crăciunul..
Nu, nu-ți pune întrebarea “da’ de ce m-a părăsit chiar și
ultimul șorici?” – e clar că n-a mai rezistat la iubirea
necondiționată emanată prin toți porii tăi suavi, tu de pe
nivelul de frecvență al serafimilor cumva printr-o glumă
ușor exagerată a destinului l-ai atras fix pe Ghiță,
nenorocitul care “te-a făcut să suferi”. Că da, întotdeauna
el te face să suferi.
Da’ și când o veni Ignatul..
Ok, e clar că băieții ăștia au găsit soluția genială de a-și
umple serile de sâmbătă seară, chiar sunt deștepți, îmi
imaginez că fanele leșină uniform accelerat în paturile lor,
ei fiind niște profund cunoscători ai psihologiei (de
victimă) feminine, clar capabili să înțeleagă o femeie mult
mai bine decât va reuși ea vreodată.
(plus, să nu uităm, cei doi sunt singurii bărbați care pot
discuta în cunoștință de cauză despre intensitatea, durata
și frecvența orgasmului vaginal, pe care reușesc să îl
acceseze prin conectarea la excesul feminin din ei..)
În același registru, există pagini androgine (suspectez niște
feministe) în română sau mai mult în engleză care dezbat
într-un stil la fel de lacrimogen fix aceleași aspecte, dar
măcar venind de la niște suflete de femeie în trupuri de
femeie sunt mai comestibile..
Analizăm la întâmplare câteva teme preferate care se
repetă obsesiv:
“Oricât ai regreta acum, când ai plecat eu am închis ușa
definitiv..” – asta înseamnă în traducere liberă că Gigelul
a plecat iar ea încă suspină, trasând săgeți cu vopsea
fluorescentă de la metrou până în dreptul ușii de la intrare
larg deschise, tapând pereții stației de metrou a Gigelului
cu noul număr de telefon (că pe ăla vechi l-a blocat într-un
acces de 3 secunde de mândrie) și se oftică zilnic
studiindu-i profilul de facebook.
Dacă ar fi un dialog ar fi:
“EA: – Aha, nenorocitule, acum mă vrei înapoi,
normal….
EL- Ăăăăă, nuu….
EA – Nu mai insista, e inutil, eu sunt o femeie puternică și
am închis ușa! Totul s-a terminat!
EL – Ok.
EA – Termină cu hărțuiala astaaa!!!!!”
O altă temă oftătoare: “M-am săturat să cred în oameni
și să fiu dezamăgită” – tradus, eu sunt un îngeraș care
crede numai în bine și face numai bine și este numai bine,
dar oamenii răi și cruzi și în principiu nașpa mă
dezamăgesc.. Da’ de ce oare iubire te tot dezamăgesc
oamenii? În primul rând, de ce-ți apar în cale? În al doilea
rând, mai lasă așteptările, că nu e nimeni obligat să-ți
livreze nimic..
Favorita mea este (cred că sunt și cărți cu titlul
ăsta) “FEMEI CARE IUBESC PREA MULT”.. Pfffff,
asta e cea mai tare. Cum ele iubesc prea mult și singurul
lor defect pe lumea asta e că-și revarsă iubirea
necondiționată (?!) peste toată omenirea, da’ nimeni nu le
apreciază, și doar destinul nefericit, zeii, cineva acolo sus,
le repartizează constant hălci de diverse dimensiuni,
consistențe și arome de șorici de cea mai înaltă calitate.
Pentru că da, ele iubesc PREA MULT. Aici greșesc fatal.
Și cum am o curiozitate morbidă, recunosc, mă întreb și
io, da’ cum o fi să iubești PREA MULT? Adică, știe
cineva cam care e măsura corectă?
Ca să revenim la lucruri serioase, în iubire nu există
PREA MULT și PREA PUȚIN. Iubirea există sau nu
există. De fapt, iubirea există peste tot, doar blocajele
noastre ne împiedică să o accesăm aicili-șa, pe Pământ.
Așadar, dacă ți se pare că iubești prea mult, înseamnă că
nu iubești deloc, pentru că dacă tot aștepți ceva în schimb
se numește condiționare. Nu e cool.
Și revin și eu cu o temă de-a mea obsesivă, recunosc, dar
este atât de important de conștientizat..
Dacă ești într-o relație cu oricine, indiferent de tipul
relației, și nu ești mulțumit(ă) de persoana de lângă tine,
nu te mai uita la el/ea. Uită-te la tine. Tot ce nu-ți place la
el e de fapt în tine.
Învață să-ți pui întrebarea “de ce din toată specia umană
fix ăsta doarme lângă mine în pat?”. Ce îți arată el? Ce te
învață el? Când v-ați întâlnit prima oară nu era tot el? Nu
cumva l-ai văzut dar salvatoarea din tine s-a simțit
capabilă să-l schimbe?
Că deh, iubirea transformă..
Da, iubirea transformă, dar te transformă doar pe tine. Pe
celălalt doar dacă permite sau vrea el. Sau doar dacă ești
pe frecvența iubirii necondiționate, atunci da, transformi
totul în jurul tău, dar chiar și atunci ceilalți au întotdeauna
opțiunea de a alege să se îndepărteze. Pentru că dacă nu
aleg să se transforme, nu vor mai rezona cu tine.
Dar cât de necondiționată e iubirea ta când principala ta
preocupare e să-l transformi forțat pe cel de lângă tine în
ceea ce vrei tu?
Atragi agresori (de orice fel) în viața ta? Nu te mai
victimiza.. Atragi mincinoși în viața ta? Nu mai te minți
singură.. Atragi infideli în viața ta? Valorizează-te.. Atragi
închiși emoțional în viața ta? Deschide-te tu emoțional..
Atragi abandon în viața ta? Regăsește-te tu pe tine.. Atragi
respingere în viața ta? Iubește-te..
Varianta scurtă: atragi șorici în viața ta? Nu mai guița…
P.S. E perfect valabil și pentru eternul masculin, chiar
dacă mai puțin oftător…