Sunteți pe pagina 1din 123

Universitatea OVIDIUS Constanţa

Centrul ID-IFR
Facultatea de Stiinte Economice

BAZELE
CONTABILITATII

Caiet de Studiu Individual


Programul de studii Contabilitate si Informatica de
Gestiune
Anul de studii I
Semestrul I

Coordonator disciplină:
Prof.univ.dr. Asalos Nicoleta

2015
Cuprins

Bazele contabilitatii
CUPRINS

Unitatede invatare 1

OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITATII

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 10


1.1. Definirea obiectului de studiu 10
1.2 Sfera de acţiune a obiectului de studiu 12

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................. ............14


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare...................................................15
Unitatede invatare 2

METODA CONTABILITATII

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2..........................................................................17


2.1 Noţiunea de metodã 17
2.2 Procedeele metodei contabilitãţii 19
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2...........................................................21
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................21
Unitatea de invatare 3
PROCEDEELE SPECIFICE SI PRINCIPIILE CONTABILITATII
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3.........................................................................24
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare...................................................28
Unitatea de invatare 4
BILANTUL CONTABIL. COMPONENTA ACTIVULUI BILANTIER
Unităţii de învăţare Nr. 4..............................................................................
4.1 . Prezentarea bilanţului în România 30
4.2. Componenţa activului bilanţier 34

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4..........................................................43


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare...................................................44

Unitatea de invatare 5
COMPONENTA CAPITALURILOR PROPRII SI DATORIILOR. MODIFICARI
BILANTIERE
5
Bazele contabilitatii
Cuprins

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.........................................................................46


5.1 . Componenţa capitalurilor proprii şi a datoriilor 46
5.2. Tipuri de modificãri bilanţiere 52

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5...........................................................54


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................54
Unitatea de invatare 6
CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6........................................................................56
6.1 . Prezentarea contului de profit şi pierdere în România 56
6.2. Conţinutul şi structura cheltuielilor 58
6.3. Conţinutul şi structura veniturilor 60

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6..........................................................63.


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................65
Unitatea de invatare 7
SITUATIA FLUXURILOR DE TREZORERIE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7..............................................................................
7.1 .Aspecte generale privind situaţia fluxurilor de trezorerie 66
7.2. Fluxurile de trezorerie ale activitãţii de exploatare 67
7.3. Fluxurile de trezorerie ale activitãţii de investiţii şi finanţare 68

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7...........................................................70


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................71
Unitatea de invatare 8
NOTIUNEA DE CONT.FORMA SI STRUCTURA CONTURLUI
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8........................................................................74
8.1. Noţiunea de cont. Funcţiile contului 74
8.2. Structura contului 75

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8...........................................................78


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................79
Unitatea de invatare 9
REGULI DE FUNCTIONARE ALE CONTURILOR. ANALIZA SI FORMULA
CONTABILA

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9.......................................................................82.


9.1. Reguli de funcţionare ale conturilor 82

6
Bazele contabilitatii
Cuprins

9.2. Analiza şi formula contabilã 83

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9...........................................................86


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................87
Unitatea de invatare 10
PLANUL DE CONTURI GENERAL
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10.......................................................................90

10.1. Aspecte generale privind planul de conturi 90


10.2. Inregistrari contabile aferente operaţiilor economico-financiare 91
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10.........................................................95
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................95
Unitatea de invatare 11
DOCUMENTELE IN CONTABILITATE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11..................................................................... 98
11.1. Definirea şi clasificarea documentelor 98
11.2. Documentele justificative 99
11.3. Registrele de contabilitate 100
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11......................................................102
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................103
Unitatea de invatare 12
EVALUAREA IN CONTABILITATE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12.................................................................105
12.1. Noţiunea şi bazele evaluãrii 105
12.2. Formele de evaluare în contabilitate 107

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12......................................................109


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................110
Unitatea de invatare 13
INVENTARIEREA IN CONTABILITATE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13...................................................................112
13.1. Definirea şi funcţiile inventarierii 112
13.2. Etapele inventarierii 114

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13......................................................116


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................116
Unitatea de invatare 14
BALANTA DE VERIFICARE
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14.....................................................................119
14.1. Noţiunea şi funcţiile balanţei de verificare 119

7
Bazele contabilitatii
Cuprins

14.2. Clasificarea balanţelor de verificare 121


Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14......................................................123
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................124
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14....................................................................124

BIBLIOGRAFIE 125

8
Bazele contabilitatii
Introducere

Bazele contabilitatii
INTRODUCERE
Fotografie autor
Stimate student,

Pentru început, îți urez bun venit și îți doresc succes și spor în
studiul cursului Bazele contabilitatii. Acesta se adresează studenților
din anul I, specializarea Contabilitate si Informatica de Gestiune,
Facultatea de Stiinte Economice.
Mă numesc Asalos Nicoleta şi sunt profesor universitar la
Facultatea de Stiinte Economice din cadrul Universităţii „Ovidius”
Constanţa. Din 2005 sunt doctor in economie, titlul tezei de doctorat
fiind Rentabilitatea firmei de turism. Studiu de caz. In anul 2013 am
absolvit un program postdoctoral in cadrul Academiei Romane. In
cei peste 16 ani de cariera academica am publicat o serie de carti,
capitole in carti de specialitate si articole in diverse jurnale si reviste
indexate in baze de date internationale in domeniul contabilitatii.
În cadrul Facultăţii de Stiinte Economice, Universitatea
„Ovidius” Constanţa, susţin actualmente următoarele cursuri: Bazele
contabilitatii, Contabilitate financiara, Standarde internationale de
raportare financiara, Contabilitate manageriala, Doctrina si
deontologia profesiei contabile.
Caietul de studiu individual al acestei discipline este organizat
în 14 unităţi de învăţare. Pentru a fi asimilată, fiecare unitate de
învățare este structurată astfel încât efortul individual să acopere
echivalentul a două –trei ore de studiu. Fiecare unitate conține
obiectivele unităţii, prezentarea subcapitolelor, testele de
autoevaluare, o lucrare de verificare, răspunsurile şi comentariile la
testele de autoevaluare și bibliografia unităţii de învăţare.
Lucrarea de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul
fiecărei etape de învăţare, lucrare pe care o vei transmite prin
platforma E-learning sau prin e-mail, la adresa
nasalos20@gmail.com pentru corectare şi eventualele comentarii.
Nu uitați că pe prima pagină a lucrării trebuie să se regăsească
următoarele informaţii: numele acestei discipline (Bazele
contabilitatii), numărul lucrării de verificare (Lucrarea de verificare
nr. …), numele/ prenumele şi adresa dumneavoastră de e-mail
(......@....).
Vă recomand să formulați clar răspunsurile la întrebări. Dacă
este posibil, utilizaţi un procesor de texte. Pentru comentariile
profesorului, lăsaţi o distanţă de circa 5 cm între răspunsuri.
Pentru securitatea lucrării, vă recomand să vă scrieţi numele pe
fiecare pagină.
Spor la învăţat şi succes!
Prof. univ. dr. Asalos Nicoleta

9
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

Unitate de învăţare Nr. 1

OBIECTUL DE STUDIU AL CONTABILITATII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1 ............................................................................. 10


1.2. Definirea obiectului de studiu 10
1.2 Sfera de acţiune a obiectului de studiu 12

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1............................................. ............14


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare...................................................15
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1........................................................................15

10 Bazele contabilitatii
Baz
Bazele contabilitatii

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:


 Înţelegerea rolului contabilitãţii în gestiunea firmei
 Definirea obiectului sãu de studiu
 Reflectarea şi definirea structurilor patrimoniale
 Cum acţioneazã contabilitatea în societãţile comerciale şi cine
sunt aceste societãţi comerciale

1.1 Definirea obiectului de studiu

Patrimoniu, Obiectul de studiu al contabilităţii îl constituie reflectarea în


Bunuri expresie valorică a stării PATRIMONIULUI, a mişcării şi
economice, transformării lui ca urmare a proceselor şi fenomenelor economice şi a
Drepturi,
rezultatelor obţinute. Pentru a exista un patrimomiu este necesară
Obligatii
existenţa următoarelor elemente:

1. Subiectul de patrimoniu – persoana fizică sau juridică, ce îşi


asumă drepturi şi obligaţii;

2. Obiectul de patrimoniu – bunurile economice ca obiecte de


drepturi şi obligaţii.

În concluzie, PATRIMONIUL reprezintă totalitatea


drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică, aparţinând unei
persoane fizice sau juridice, precum şi bunurile la care se referă.

Bunurile economice formează realitatea economică a


patrimoniului în timp ce drepturile şi obligaţiile cauzele stăpânirii
acestei realităţi, adică surselor lor de finanţare.

Ecuaţia de echilibru a patrimoniului este următoarea:

BUNURI ECONOMICE = DREPTURI ŞI OBLIGAŢII

Bunurile economice reprezintă substanţa materială a


patrimoniului şi se identifică cu mijloacele de acţiune ale unei entităţi
putând lua forma terenurilor, clădirilor, instalaţiilor de producţie,
mijloacelor de transport, materiilor prime, mărfurilor, produselor,
disponibilităţilor băneşti etc. Bunurile economice se exprimă prin
utilitatea şi valoarea lor şi se pot delimita sub formă corporală
(materială, tangibilă) şi sub formă necorporală (nematerială,

Baz
Bazele contabilitatii 11
Bazele contabilitatii

intangibilă).

Drepturile şi obligaţiile cu valoare economică, exprimă


raporturile de proprietate (sursele de finanţare) în cadrul cărora se
procură şi se gestionează bunuri economice. Ele capătă forma de
drepturi (surse proprii de finanţare) atunci când titularul de patrimoniu
este proprietar şi, deci, nu trebuie să acorde nici un echivalent valoric
pentru bunurile sale. Obligaţiile (sursele străine de finanţare) apar
atunci când pentru bunurile aflate în patrimoniul său, titularul trebuie să
îndeplinească o anumită prestaţie sau să dea un echivalent valoric.

Din punct de vedere al contabilităţii, primul termen al raportului


de schimb specific patrimoniului, bunurile economice, este delimitat
prin structura calitativă de ACTIV, iar cel de-al doilea, drepturile şi
obligaţiile, prin cea de PASIV.

ACTIV = PASIV

Din punct de vedere economic, patrimoniul îşi consolidează


structura sa calitativă pe noţiunea de resurse economice. Astfel,
patrimoniul delimitează valorile economice ale unei entitaţi privite prin
prisma resurselor şi a utilizărilor, egalitatea delimitată în acest sens
fiind:

UTILIZĂRI = RESURSE

Utilizările definesc modul de întrebuinţare a valorilor în cadrul


activităţilor desfăşurate de către unitatea patrimonială. Ele se grupează
în utilizări permanente (bunuri de folosinţă îndelungată, mai mare de
un an) şi utilizări temporare sau curente.

Resursele se referă la latura financiară, ele reprezentând


izvoarele de finanţare a valorilor economice şi pot fi proprii, asigurate
de proprietar sau atrase (străine), furnizate de terţe persoane.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care este şi definiţi obiectul de studiu al contabilitãţii?

2. Ce sunt bunurile economice?

3. Ce sunt sursele de finanţare?

12 Bazele contabilitatii
Baz
Bazele contabilitatii

Răspunsul la test se găseşte la pagina

1.2 Sfera de acţiune a obiectului de studiu

Entitãţi O altă problemă circumscrisă obiectului de studiu al contabilităţii este


patrimoniale, aceea a domeniului său de acţiune. Problema gestiunii valorilor
societatea economice separate patrimonial a trebuit să îşi găsescă răspunsuri în
comercialã, plan decizional şi informaţional, motiv pentru care a apărut
SNC,
contabilitatea ca ştiinţă. Patrimoniul, aşa cum am arătat anterior , ce
SCS,
aparţine unei persoane fizice sau juridice a reprezentat spaţiul de
SCA,
SA, cunoştere şi de acţiune al contabilităţii.
SRL
Aşadar, putem delimita ca entităţi patrimoniale ce se includ în
sfera de acţiune a contabilităţii regiile autonome, societăţile comerciale,
instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte
persoane fizice şi juridice ce desfăşoară activităţi economico-sociale.
Toate acestea, prin obiectul lor de activitate, gestionează valori
economice în vederea realizării unor acţiuni productive, de circulaţie a
mărfurilor şi titlurilor de valoare, de prestări servicii şi alte operaţii utile
din punct de vedere economico-social.

După forma de proprietate asupra capitalului, entităţile pot fi:


proprietate de stat, proprietate privată şi mixtă. În cazul celei
proprietate privată, putem deosebi societatea comercială ce se constituie
prin aportul la capital a două sau mai multe persoane şi întreprinderea
personală, în care o singură persoană participă cu întregul capital,
conduce direct şi răspunde cu întreaga avere pentru obligaţiile asumate.

Societatea comercială reprezintă sfera de acţiune în cadrul căreia


contabilitatea ia forme complete de supraveghere şi control a resurselor,
cheltuielilor şi rezultatelor.

În funcţie de forma de constituire şi funcţionare, societăţile


comerciale pot fi: în nume colectiv, în comandită simplă, în comandită
pe acţiuni, pe acţiuni şi cu răspundere limitată.

Societatea în nume colectiv (SNC) presupune ca obligaţiile


sociale să fie garantate cu patrimoniul societătii şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor. De asemeni, părţile sociale nu
pot fi reprezentate de titluri de valoare negociabile.

Societatea în comandită simplă (SCS) este societatea în care


se întâlnesc două feluri de asociaţi: comanditaţii – ce răspund solidar şi
nelimitat, administrând direct societatea şi comanditarii – ce răspund
numai cu aportul propriu şi care nu se pot implica în administrarea
societăţii. Capitalul social este împărţit în părţi sociale ce nu pot cedate

Baz
Bazele contabilitatii 13
Bazele contabilitatii

de către comanditari fară a acordul unanim al acestora.

Societatea în comandită pe acţiuni (SCA) este societatea cu


aceleaşi caracteristici ca şi societatea în comandită simplă doar cu
precizarea că părţile comanditarilor sunt reprezentate de acţiuni ca
titluri de valoare negociabile.

Societatea pe acţiuni (SA) presupune ca acţiunile să fie


garantate cu patrimoniul social, iar acţionarii au obligaţia de a răspunde
în limita capitalului subscris divizat în acţiuni. Acţiunile se pot transfera
terţilor, fără a fi necesar acordul din partea celorlalţi asociaţi.

Societatea cu răspundere limitată (SRL) este aceea în care


obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii, în
număr limitat, răspund numai cu cota lor socială. Părţile sociale ale
asociaţilor sunt, în general, netransmisibile altor persoane şi nici
reprezentate prin titluri de valoare negociabile, aşa cum sunt acţiunile.

Test de autoevaluare 1.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Clasificaţi entitãţile dupã forma de proprietate a capitalului.

2. Clasificaţi societãţile comerciale.

3. Prin ce se caracterizeazã S.A.?

4. Prin ce se caracterizeazã S.R.L.?

Răspunsul la test se găseşte la pagina ...

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

14 Bazele contabilitatii
Baz
Bazele contabilitatii

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

1. Se constituie S.C. Alma S.R.L. având ca obiect de activitate


comercializarea obiectelor de papetãrie. Societatea are doi asociaţi iar
aporturile celor doi la înfiinţarea societãţii sunt vãrsate dupã cum
urmeazã :
- primul asociat depune suma de 5000 lei într-un cont la B.R.D.
- al doilea asociat aduce un autoturism este evaluat la suma de 8000
lei.
Societatea contracteazã şi încaseazã în contul curent suma de 5.000
lei reprezentând un credit bancar şi achiziţioneazã pe credit comercial
obiecte de papetãrie spre a fi revândute în valoare de 500 lei.
Având în vedere situaţia patrimonialã de mai sus construiţi un bilanţ
bazat pe ecuaţia de forma :
ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII

2. Trei asociaţi îşi înfiinţeazã o societate ce are ca obiect livrarea de


alimente la domiciliu. Pentru aceasta, ei aduc ca aport la capital o
construcţie evaluatã la 100.000 lei, un autoturism evaluat la 5.000
lei, închiriazã 2 autoutilitare ce valoreazã împreunã 15.000 lei,
contracteazã şi încaseazã în cont un credit bancar în valoare de
6.000 lei şi îşi vor cumpãra utilaje de alimentaţie publicã în valoare
de 4.000 lei pe credit comercial. Sã se stabileascã situaţia netã a
patrimoniului.

3. Redati prin exemple : bunuri economice materiale, bunuri


economice nemateriale, obligaţii ( surse de finanţare strãine) şi
drepturi (surse de finanţare proprii).

4. Constituiţi o societate cu rãspundere limitatã astfel:


- stabiliţi asociaţii şi valoarea capitalului social;
- stabiliti obiectul de activitate
- aduceti ca aport la capitalul social o serie de bunuri economice
la alegere
- derulaţi 2-3 operaţii economice la nivelul societãţii
demonstrând ecuaţia patrimonialã pentru fiecare operaţie în
parte.

Baz
Bazele contabilitatii 15
Bazele contabilitatii

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1

Răspuns 1.2

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

16 Bazele contabilitatii
Baz
Bazele contabilitatii

Unitate de învăţare Nr. 2

METODA CONTABILITĂŢII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2.............................................................................. 17


2.1 Noţiunea de metodã 17
2.2 Procedeele metodei contabilitãţii 19

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2...........................................................21


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.....................................................21
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2..........................................................................21

17
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:


 Înţelegerea noţiunii de metodã a contabilitãţii
 Definirea acesteia
 Reflectarea şi definirea procedeelor folosite de metoda
contabilitãţii
 Enumerarea şi înţelegerea principiilor fundamentale ale
contabilitãţii

2.1 Noţiunea de metodã

Metodã, Având un obiect de studiu propriu de cercetare, contabilitatea are


totodată şi o metodă specifică care îi asigură realizarea obiectului său.
Pozitia Prin metodă se delimitează clar poziţia contabilităţii în sistemul
financiara clasificării generale a ştiinţelor economice, relaţiile ei cu disciplinele
înrudite, importanţa şi rolul pe care îl are în sistemul cunoaşterii.
Procedee,
Definiţia metodei:
Performante
Metoda contabilităţii reprezintă totalitatea procedeelor
Patrimoniu, interdependente pe care le foloseşte aceasta în scopul cunoaşterii
poziţiei financiare şi a performaţei (rezultatului) întreprinderii.

În vederea realizãrii obiectului de studiu al contabilitãţii, prin utilizarea


raţionalã a procedeelor ce sunt folosite de metoda contabilitãtii,
trebuiesc cunoscute cu exactitate caracteristicile distinctive ale
bunurilor economice şi a surselor de provenienţã ale acestora, a
proceselor economice interne, a influenţelor reciproce dintre acestea,
precum şi asigurarea prealabilã a unui cadru organizatoric adecvat.

I. Dubla reprezentare a patrimoniului – constã în reflectarea


patrimoniului unitãţilor economice şi sociale atât sub aspectul utilizãrii
bunurilor economice a acestora, cât şi sub aspectul raporturilor de
proprietate în cadrul cãrora se dobândesc bunurile economice ca
obiecte de drepturi şi obligaţii, adicã al provenienţei lor, sau în plan
financiar, al surselor de finanţare a bunurilor respective. Astfel, vorbim
despre acelaşi patrimoniu al entitãţilor economice şi sociale privit ca un
tot unitar, care în contabilitate se reflectã şi se reprezintã sub dublu
aspect. Aceastã dublã reprezentare a stãrii şi mişcãrii patrimoniului
unitãţilor economice şi sociale a constituit dintotdeauna principala
trãsãturã ce determinã conţinutul metodei contabilitãţii. Sintetic, ea
poate fi redatã prin egalitatea dintre cele douã componente ale

18
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

patrimoniului :

Bunuri economice = Drepturi + Obligaţii

II. Dubla înregistrare a operaţiilor economice şi financiare –


este determinatã de dubla reprezentare prin faptul cã în timpul mişcãrii
şi transformãrii elementelor patrimoniale, acestea sunt privite
permanent sub dublu aspect, al utilitãţii şi funcţionalitãţii lor, adicã al
destinaţiei economice şi al provenientei.

Utilizarea dublei înregistrãri dã posibilitatea reflectãrii în


dinamicã, pe baza unui sistem coerent, a celor douã aspecte ale dublei
reprezentãri a patrimoniului unitãţilor economice şi sociale. Se creeazã
astfel o a doua ecuaţie ce reflectã aceastã trãsãturã, şi anume:

Creşterea bunurilor economice + Micşorarea drepturilor şi


obligaţiilor = Creşterea drepturilor şi obligaţiilor + Micşorarea
bunurilor economice

III. Înregistrarea cifricã şi în expresie valoricã a patrimoniului


– permite înregistrarea numericã, cifricã a existenţei şi mişcãrii
patrimoniului unitãţilor economico-sociale în expresie valoricã, adicã
numai a acelora care se pot exprima în unitãti monetare. Astfel, are loc
reflectarea concomitentã atât a laturii cantitative cât şi a celei calitative
a obiectului de studiu, cunoaşterea analiticã a stãrii şi mişcãrii tuturor
elementelor patrimoniale, iar gruparea şi sistematizarea datelor
contabile oferã o privire de ansamblu asupra patrimoniului unitãţilor
economico-sociale.

IV. Înregistrarea operaţiilor economice şi financiare efective


care se bazeazã pe documente scrise. Aceastã trãsãturã permite
reflectarea în contabilitate cu ajutorul procedeelor sale numai a acelor
operaţii valorice ce au apãrut în masa patrimonialã şi s-au produs
efectiv având la bazã ca dovadã a înfãptuirii lor acte scrise
(documente). Contabilitatea îşi sprijinã înregistrãrile sale pe
documente, oferind astfel informaţii precise cu privire la integritatea
patrimoniului aflat în administrarea întreprinderilor şi poate proba
oricând în raporturile de drepturi şi obligaţii ale unitãtii cu alte
întreprinderi, instituţii sau persoane fizice.

19
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

Test de autoevaluare 2.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi metoda contabilitãţii.

2. In ce constã dubla reprezentare a patrimoniului?

3. In ce constã dubla reprezentare a operaţiilor economice şi


financiare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

2.2. . Procedeele metodei contabilitãţii

Observaţia, În cadrul procedeelor comune mai multor ştiinţe enumerăm:


observaţia, raţionamentul, comparaţia, clasificarea, analiza, sinteza.
Raţionamentul,
Observaţia este procedeul care se utilizează pentru
Clasificarea, cunoaşterea operaţiilor economico-financiare care se pot exprima
valoric şi pe care, după ce au fost consemnate în documente, le
Comparaţia, reflectă cifric, numeric, cu ajutorul procedeelor specifice şi a
principiilor contabilităţii.
Analiza,
Raţionamentul se utilizează de metoda contabilităţii pentru a
Sinteza se putea ajunge la concluzii ce permit stabilirea cu exactitate a
modului de reflectare a acestora cu ajutorul diferitelor sale procedee.
În acest fel s-a ajuns la concluzia că activul este egal cu datoriile şi
capitalurile proprii întrucât între bunurile economice şi drepturile şi
obligaţiile care decurg din acestea există o egalitate, fiind vorba de
acelaşi patrimoniu privit sub dublu aspect.

Clasificarea se utilizează atât în cadrul procedeelor specifice


cât şi în cadrul celor comune altor discipline economice, respectiv, a
bunurilor economice, a surselor de finanţare, a cheltuielilor, a
veniturilor, pentru studierea sistematică a documentelor, a conturilor
etc.

Comparaţia se utilizează pentru a stabili spre exemplu în


cadrul unor structuri patrimoniale asemănările şi deosebirile dintre ele
şi în acest fel să se fixeze anumite noţiuni, să se desprindă anumite
concluzii etc. (ex.: compararea cheltuielilor cu veniturile pentru

20
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

stabilirea rezultatului final)

Analiza este un procedeu care se bazează pe examinarea,


studierea sistematică a fiecărui element component în parte în vederea
înregistrării corecte a operaţiilor economico-financiare, a analizei
bilanţului pentru stabilirea situaţiei economice şi financiare a
întreprinderii, a cauzelor care au determinat-o şi a deciziilor ce
urmează a se adopta, etc.

Sinteza are la bază trecerea de la particular la general, de la simplu la


complex, pentru a se ajunge la generalizare. Contabilitatea utilizează
sinteza pentru gruparea şi centralizarea datelor în scopul generalizării
concluziilor ce se desprind din analiza acestora.

Test de autoevaluare 2.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi procedeele comune altor discipline economice, deci şi


contabilitãţii.

2. In ce constã clasificarea?

3. In ce constã raţionamentul?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

21
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

1. Utilizând dubla reprezentare a patrimoniului, daţi exemple de 5


operaţii economico-financiare prin care sã demonstraţi aceastã
caracteristicã a metodei contabilitãţii.

2. Comparaţi principalele structuri patrimoniale .

3. Clasificaţi sursele de finanţare.

4. In ce constã principiul intangibilitãţii bilanţului de deschidere.

5. Definiţi şi explicaţi în ce constã inventarierea.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

22
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

23
Bazele contabilitatii
Bazele contabilitatii

Unitate de învăţare Nr. 3

PROCEDEELE SPECIFICE SI PRINCIPIILE CONTABILITATII

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3........................................................ 24

3.1. Procedeele specifice contabilitãţii 24


3.2. Principiile metodei contabilitãţii 25

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3........................................................28


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................28
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3..................................................................... .28

24

Bazele contabilitatii

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 3

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:


 Reflectarea şi definirea procedeelor folosite de metoda
contabilitãţii
 Enumerarea şi înţelegerea principiilor fundamentale ale
contabilitãţii

3.1. Procedeele specifice contabilitãţii

Contul, Procedee specifice metodei contabilităţii sunt: contul,


documentele, evaluarea, inventarierea, balanţa de verificare.
Documentele,
Contul este folosit pentru a reflecta fiecare element
Evaluarea, patrimonial din punct de vedere al destinaţiei economice şi al
surselor de finanţare, precum şi a fiecãrei poziţii noi pe care o
Inventarierea, ocupã elementele în mişcarea şi transformarea lor de-a lungul
fazelor circuitului economic. Aceste conturi au legãturi reciproce
Balanţa de atât între ele cât şi cu bilanţul, legãturi ce sunt determinate de
verificare unitatea obiectului contabilitãţii. Contul reprezintã procedeul
prin care se realizeazã înregistrarea cronologicã, gruparea şi
sistematizarea modificãrilor survenite, referitor la elementele
patrimoniale, cheltuieli şi venituri. Acesta se utilizeazã pentru a
descrie valoric în etalon monetar a elementelor patrimoniale
precum şi a modificãrilor, creşteri sau micşorãri pe care acestea le
suferã.

Documentele reprezintã înscrisurile prin care se


consemneazã efectuarea operaţiunilor economico-financiare, pe
baza lor efectuãndu-se înregistrarea în contabilitate a operaţiilor
economico-financiare, împreunã cu registrele de contabilitate sau
alte situaţii centralizatoare în care se înregistreazã rezultatul
prelucrãrii datelor în contabilitate.

Evaluarea reprezintã procesul prin care se determinã


valorile la care elementele de activ, pasiv, cheltuieli sau venituri
sunt recunoscute în bilanţ şi în contul de profit şi pierdere. Acest
procedeu constã în cuantificarea în etalon monetar a elementelor
de activ, pasiv, cheltuieli şi venituri.

Inventarierea este procedeul de verificare fapticã a


existenţei şi stãrii mijloacelor economice, a creanţelor şi datoriilor
unei unitãţi patrimoniale. Acest procedeu are o strânsã legãturã cu
25

Bazele contabilitatii

celelalte procedee ale metodei contabilitãţii, în sensul cã, toate


operaţiile economice se înregistreazã în documente, datele din
aceste documente se înregistreazã în conturi, exactitatea
înregistrãrilor din conturi se controleazã cu ajutorul balanţei de
verificare, informaţiile din conturi se confruntã cu realitatea şi se
pun de acord cu aceasta prin intermediul inventarierii, şi, în final,
pe baza tuturor acestor lucrãri se întocmeşte bilanţul, document de
sintezã şi informare a utilizatorilor.

Balanţa de verificare, ca procedeu al contabilitãţii asigurã


respectarea în contabilitate a echilibrului permanent impus de
dubla înregistrare a elementelor patrimoniale, atât cu ocazia
înregistrãrii operaţiilor cu elementele respective în ordine
cronologicã şi sistematicã, cât şi cu ocazia calculelor aritmetice în
formulele contabile compuse sau în conturi pentru stabilirea
rulajelor, sumelor totale şi a soldului, oferind prin aceasta garanţia
exactitãţii înregistrãrilor efectuate în contabilitatea curentã şi a
întocmirii unor bilanţuri contabile reale şi complete.

Test de autoevaluare 3.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi procedeele specifice contabilitãţii.

2. Definiţi contul.

3. Ce reprezintã documentele?

4. In ce constã evaluarea?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

3.2. Principiile contabilitãţii

Prudenţa, 1. Principiul continuităţii activităţii. Acesta presupune că


Continuitatea întreprinderea îşi continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor
activitãţii, previzibil, fără a intra în imposibilitatea continuării activităţii sau fără
reducerea semnificativă a acesteia.

26

Bazele contabilitatii

Permanenţa 2. Principiul permanenţei metodelor. Presupune continuarea


metodelor, aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea în
contabilitate, prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor,
asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Independenţa
3. Pricipiul costului istoric. Acest principiu stipuleazã faptul
exerciţiului
cã, elementele patrimoniale de activ şi pasiv, cheltuieli şi venituri se
menţin în evidenţa contabilã la nivelul valorilor din momentul
înregistrãrii, denumite şi valori de intrare, respectiv la valoarea
(preţul) de achiziţie pentru bunurile cumpãrate, costul de producţie
pentru bunurile produse de unitatea patrimonialã sau valoarea de
aport pentru bunurile aduse contribuţie la capitalul social al unitãţii.
4. Principiul prudenţei. Valoarea oricărui element trebuie să
fie determinată în baza acestui principiu.
« Prudenţa este aprecierea rezonabilã a faptelor în scopul de a
evita riscul de transfer în viitor al incertitudinilor prezente,
susceptibile de a greva patrimoniul şi rezultatele întreprinderii ».
Astfel, se vor lua în considerare numai profiturile recunoscute până la
data închiderii exerciţiului financiar, se va ţine seama de toate
obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care au luat naştere în
cursul exerciţiului încheiat sau pe parcursul exerciţiului anterior, chiar
dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data închiderii
exerciţiului şi data întocmirii bilanţului şi nu în ultimul rând se va ţine
seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă
rezultatul exerciţiului financiar este profit sau pierdere.

5. Principiul contabilitãţii de angajamente sau


independenţei exerciţiului impune ca efectele tranzacţiilor şi alte
evenimentesã fie luate în calcul din momentul când acestea s-au
produs şi nu atunci când intervine plata sau încasarea de lichiditãti sau
a echivalentului de lichiditãţi. Astfel, se dã expresie prevalenţei
cauzelor asupra efectelor, se înregistreazã mai întâi angajamentele şi
apoi executarea lor.
Toate veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului
financiar pentru care se face raportarea se vor lua în considerare fără a
ţine cont de data încasării sumelor sau a efectuării plăţilor. Cu alte
cuvinte, veniturile şi cheltuielile se înregistrează în contabilitate pe
măsura angajării lor şi nu în momentul încasării veniturilor sau plăţii
cheltuielilor (contabilitate de angajamente – accrual accounting).
6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui
exerciţiu trebuie să corespundă cu bilanţul de închidere al exerciţiului
precedent.
7. Principiul necompensării. Valorile elementelor ce
reprezintă active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce
reprezintă pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu excepţia
compensărilor între active şi pasive admise de Standardele
Internaţionale de Contabilitate.
8. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de
pasiv. In vederea stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii
din bilanţ se va determina separat valoarea aferentă fiecărui element
individual de avtiv sau de pasiv.
27

Bazele contabilitatii

9. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului.


Informaţiile prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte
realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma
lor juridică.
10. Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care
are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul
situaţiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au
aceeşi natură sau cu funcţii similare trebuie însumate, nefiind
necesară prezentarea lor separată.

Test de autoevaluare 3.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi principiile contabilitãţii .

2. Definiţi prudenţa.

3. Ce reprezintã costul istoric?

4. In ce constã permanenţa metodelor?

5. Definiţi principiul contabilitãţii de angajamente

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 3.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 3 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

28

Bazele contabilitatii

1. In ce constã principiul intangibilitãţii bilanţului de deschidere.

2. Definiţi şi explicaţi în ce constã inventarierea.

3. In ce constã principiul contiunuitãţii activitãţii?

4. Definiţi contul.

5. Definiţi balanţa de verificare.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

29

Unitate de învăţare Nr. 4

BILANŢUL CONTABIL. COMPONENŢA ACTIVULUI BILANŢIER

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 4.............................................................................. 30


4.1 . Prezentarea bilanţului în România 30
4.2. Componenţa activului bilanţier 34

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4..........................................................43


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare...................................................44
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4.........................................................................44

30

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 4

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 4 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de bilanţ contabil


 Definirea acestuia şi a principalelor structuri bilanţiere
 Elementele componente şi definirea posturilor bilanţiere

4.1. Prezentarea bilanţului în România

Bilanţul apare ca un tablou al situaţiei patrimoniului care


prezintã în unitãţi monetare mãrimea valoricã a bunurilor economice, în
Bilanţ, corelaţie cu sursele lor de finanţare, precum şi cu rezultatul obţinut.
Bilanţul contabil marcheazã etapa finalã cu care se încheie
Active, lucrãrile contabile într-o perioadã datã şi reprezintã punctul de plecare al
contabilitãţii din perioada urmãtoare de gestiune. Pentru acest lucru
Capitaluri pledeazã şi principiul intangibilitãţii bilanţului de deschidere.
proprii, Bilanţul trebuie înţeles ca un instrument principal şi caracteristic
de sintetizare şi generalizare la un moment dat, pe baza principiului
Datorii dublei reprezentãri a datelor şi informaţiilor contabile, privind mijloacele
economice şi sursele lor de formare, cât şi rezultatele activitãţii la toate
verigile economiei naţionale : întreprinderi, instituţii bugetare, pe
subramuri , ramuri şi pe ansamblul economiei naţionale.
Acoperind prin conţinutul sãu totalitatea aspectelor legate de
activitatea unei întreprinderi într-o perioadã datã, bilanţul contabil îşi
demonstreazã rolul important prin funcţiile sale :
1. Este numit « oglinda întreprinderii « , fiind un mijloc de
conducere şi analizã ;
2. Este mijlocul principal de informare a tuturor celor interesaţi
în ceea ce priveşte activitatea întreprinderii ;
3. Constituie un instrument pentru calcularea indicatorilor micro
şi macroeconomici şi a elaborãrii prognozelor la nivel naţional.
Din punct de vedere conceptual, bilanţul poate fi definit ca o
reprezentare a utilizãrilor şi resurselor de care dispune o entitate
patrimonialã la un moment dat. Aceastã reprezentare se face sub forma
unei egalitãţi ce reflectã echilibrul valoric între utilizãri denumite active
patrimoniale şi resurse, denumite pasive patrimoniale.
În cadrul concepţiei economice, activul şi capitalurile sunt douã
mãrimi ale aceleiaşi realitãţi economice, respectiv ale resurselor de care
dispune o entitate patrimonialã. Ecuaţia economicã a bilanţului se
prezintã astfel :

UTILIZARI = RESURSE
ACTIV = CAPITAL PROPRIU+DATORII

31

Bilanţul astfel prezentat exprimã modul de provenienţã al


fondurilor necesare finanţãrii necesitãţilor întreprinderii şi care sunt
aceste necesitãţi şi totodatã aratã care a fost utilizarea datã resurselor de
care întreprinderea a dispus.
Din punct de vedere juridic, bilanţul pleacã de la definiţia
patrimoniului conform cãreia este ansamblul drepturilor şi obligaţiilor pe
care le are un titular de patrimoniu astfel cã, activul bilanţier corespunde
bunurilor aferente capitalurilor subscrise, parţial sau total vãrsate de
asociaţi/acţionari şi datoriilor faţã de terţi. Relaţia de bazã ce decurge
dintr-o astfel de interpretare este :
SN = A – D, unde
SN = situaţia netã ( capitalurile proprii)
A = activele
D = datoriile faţã de terţi

Situaţia netã reprezintã valoarea datoriilor întreprinderii faţã de


asociaţi sau, altfel spus, valoarea drepturilor pe care le posedã
proprietarii asupra entitãţii patrimoniale.
Formatul bilanţului în conformitate cu OMFP nr. 1802/2014 este
următorul:
A. Active imobilizate

I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi
şi active similare
4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor
minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost
achiziționat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări corporale
1. Terenuri şi construcții
2. Instalații tehnice şi maşini
3. Alte instalații, utilaje şi mobilier
4. Investiții imobiliare
5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor
minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităților afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este
legată în virtutea intereselor de participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
32

I. Stocuri
1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri

II. Creanțe
(Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an
trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este
legată în virtutea intereselor de participare
4. Alte creanțe
5. Capital subscris şi nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Alte investiții pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă de până la un
an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se
separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în
virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind
asigurările sociale
E. Active circulante nete/datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într‐o perioadă mai mare de
un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându‐se
separat împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale ‐ furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în
virtutea intereselor de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale şi datoriile privind
asigurările sociale
H. Provizioane
33

1. Provizioane pentru litigii


2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii şi obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii
I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar

Se remarcã cã aceastã machetã de bilanţ are la bazã ecuaţia generalã :

Situaţia netã = Active – Datorii

Test de autoevaluare 4.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi bilanţul.

2. In ce constã ecuaţia economicã a bilanţului?

3. Din ce se compun activele imobilizate?


4. Dar cele circulante?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

4.2. Componenţa activului bilanţier

Un activ este o resursã controlatã de întreprindere ca rezultat al unor


evenimente trecute şi de la care se aşteaptã sã genereze beneficii
34

Imobilizãri, economice viitoare pentru întreprindere.


Astfel, elementele de activ se structureazã dupã cum urmeazã :
Stocuri, I. Activele imobilizate sau fixe (active pe termen lung) reprezintă
Creanţe totalitatea valorilor economice de investiţie a căror durată de utilizare
este mai mare de un an.
Cheltuieli în Structura activelor imobilizate :
avans Imoblizări necorporale
Imobilizări corporale
Imobilizări financiare
1. Imobilizările necorporale sunt active imobilizate ce nu îmbracă o
formă fizică de bunuri materiale . Se mai numesc active intangibile.
Acestea la rândul lor cuprind:
cheltuieli de constituire;
cheltuieli de dezvoltare;
concesiuni, brevete, licenţe şi alte drepturi similare;
fondul comercial;
alte imobilizări necorporale.
O imobilizare necorporală este un activ identificabil , nemonetar, fără
suport material ṣi deţinut pentru utilizare în procesul de producţie sau
furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau pentru
scopuri administrative. Valoarea amortizabilă a activelor necorporale
trebuie alocată sistematic pe durata de viaţă utilă a acestora.
Cheltuielile de constituire reprezintă cheltuielile generate de
înfiinţarea, dezvoltarea sau fuziunea entităţii (ex.: taxe ṣi alte
cheltuieli de înregistrare ṣi înmatriculare, cheltuieli privind emiterea ṣi
vânzarea de acţiuni ṣi obligaţiuni, cheltuieli de prospectare a pieţei ṣi
de publicitate), numai când reglementările permit imobilizarea
acestora. Aceste cheltuieli se amortizează pe o perioadă de cel mult 5
ani.
Cheltuielile de dezvoltare sunt reprezentate de costurile efectuate
pentru realizarea unor obiective strict individualizate, a căror
fezabilitate tehnologică a fost demonstrată ṣi care vor fi utilizate în
entitate sau comercializate. Amortizarea se face sistematic pe durata
de utilizare.
Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale,
drepturile şi activele similare reprezentând aport, achiziționate sau
dobândite pe alte căi, se înregistrează în conturile de imobilizări
necorporale la costul de achiziție sau valoarea de aport, după caz. În
această situație valoarea de aport se asimilează valorii juste.
Concesiunea se derulează pe baza unui contract de concesiune prin
care o parte denumită concedent cedează unei alte părţi numită
concesionar dreptul de folosinţă al unui bun pe o perioadă de timp
determinată ṣi contra unei sume de bani numită redevenţă.
Concesiunile primite se reflectă ca imobilizări necorporale atunci
când contractul de concesiune stabileşte o durată şi o valoare
determinate pentru concesiune. Amortizarea valorii concesiunii
urmează a fi înregistrată pe durata de folosire a acesteia, stabilită
potrivit contractului. În cazul în care contractul prevede plata
periodică a unei redevențe/chirii, şi nu o valoare amortizabilă, în
contabilitatea entității care primeşte concesiunea, se reflectă cheltuiala
35

reprezentând redevența/chiria, fără recunoaşterea unei imobilizări


necorporale.
Brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile şi alte
active similare se amortizează pe durata prevăzută pentru utilizarea
lor de către entitatea care le deține.
Fondul comercial este recunoscut ca activ necorporal când
rezultă din achiziţia unei alte entităţi al cărei cost de achiziţie este
superior valorii de piaţă a activelor nete dobândite (activele dobândite
mai puţin datoriile preluate). Existenţa fondului comercial este
cauzată de prezenţa unor elemente necorporale generate de entitate
care nu sunt recunoscute distinct în contabilitate (reputaţia, vadul
comercial, clientela). Această imobilizare este supusă unei amortizări
sistematice, de regulă, într-o perioadă de maxim 5 ani. Totuşi, în
cazurile excepționale în care durata de utilizare a fondului comercial
nu poate fi estimată în mod credibil, entitățile pot să amortizeze
fondul comercial în mod sistematic într‐o perioadă de peste 5 ani, cu
condiția ca această perioadă să nu depăşească 10 ani. În notele
explicative la situațiile financiare trebuie furnizate explicații privind
perioada de amortizare a fondului comercial.
Avansurile ṣi alte imobilizări necorporale, evidenţiază sumele
de bani achitate furnizorilor de imobilizări în contul activelor
necorporale, programele informatice create de unitate sau
achiziţionate de la terţi pentru necesităţile proprii de utilizare, precum
ṣi reţete, formule, modele, proiecte ṣi prototipuri. Programele
informatice precum ṣi celelalte imobilizări necorporale se amortizează
pe durata prevăzută pentru utilizarea lor de către entitatea care le
deţine. În cazul programelor informatice achiziționate împreună cu
licențele de utilizare, dacă se poate efectua o separare între cele două
active, acestea sunt contabilizate şi amortizate separat.
2. Imobilizările corporale sunt activele ce îmbracă o formă fizică de
bunuri concrete cu durată de utilizare mai mare de un an (active
tangibile, imobilizări materiale). Imobilizările corporale reprezintă
active care:
a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producerea
sau furnizarea de bunuri ori servicii, pentru a fi închiriate terților sau
pentru a fi folosite în scopuri administrative; şi
b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.
Unele elemente de imobilizări corporale pot fi achiziționate din
motive de siguranță sau legate de mediu. Achiziția unor astfel de
imobilizări corporale, deşi nu creşte în mod direct beneficiile
economice viitoare ale vreunui element existent de imobilizări
corporale, poate fi necesară unei entități pentru a obține beneficii
economice viitoare din alte active. Astfel de elemente de imobilizări
corporale îndeplinesc condițiile pentru a fi recunoscute ca active,
deoarece dau posibilitatea unei entități să obțină din activele conexe
beneficii economice viitoare în plus față de ceea ce s‐ar putea obține
dacă elementele respective nu ar fi fost dobândite.
Prin politicile contabile se stabilesc condițiile specifice pentru
recunoaşterea imobilizărilor corporale.
În vederea recunoaşterii imobilizărilor corporale se impune utilizarea
36

raționamentului profesional la aplicarea criteriilor de recunoaştere


pentru circumstanțele specifice entității.
Terenurile şi clădirile sunt active separabile şi sunt
contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziționate împreună. O
creştere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează
determinarea valorii amortizabile a clădirii.
Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri şi
amenajări de terenuri. În contabilitatea analitică, terenurile pot fi
evidențiate pe următoarele subcategorii: terenuri agricole, terenuri
silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu
construcții şi altele.
În categoria imobilizărilor corporale se urmăresc distinct:
investițiile imobiliare, activele biologice productive, precum şi
activele corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale.
Pentru acestea se aplică regulile generale de evaluare, aplicabile
imobilizărilor corporale.
Investiția imobiliară este proprietatea (un teren sau o clădire ‐
ori o parte a unei clădiri ‐sau ambele) deținută (de proprietar sau de
locatar în baza unui contract de leasing financiar) mai degrabă pentru
a obține venituri din chirii sau pentru creşterea valorii capitalului, ori
ambele, decât pentru:
a) a fi utilizată în producerea sau furnizarea de bunuri sau
servicii ori în scopuri administrative;
sau
b) a fi vândută pe parcursul desfăşurării normale a activității.
O proprietate imobiliară utilizată de posesor este o proprietate
imobiliară deținută (de proprietar sau de locatar în temeiul unui
contract de leasing financiar) pentru a fi utilizată la producerea sau
furnizarea de bunuri ori servicii sau în scopuri administrative.
Următoarele constituie exemple de investiții imobiliare:
a) terenurile deținute, mai degrabă, în scopul creşterii pe termen lung
a valorii capitalului, decât în scopul vânzării pe termen scurt, pe
parcursul desfăşurării normale a activității;
b) terenurile deținute pentru o utilizare viitoare încă nedeterminată. În
cazul în care o entitate nu a hotărât dacă va utiliza terenul fie ca pe o
proprietate imobiliară utilizată de posesor, fie în scopul vânzării pe
termen scurt în cursul desfăşurării normale a activității, atunci terenul
este considerat ca fiind deținut în scopul creşterii valorii capitalului;
c) o clădire aflată în proprietatea entității (sau deținută de entitate în
temeiul unui contract de leasing financiar) şi închiriată în temeiul
unuia sau mai multor contracte de leasing operațional;
d) o clădire care este liberă, dar care este deținută pentru a fi închiriată
în temeiul unuia sau mai multor contracte de leasing operațional;
e) proprietățile imobiliare în curs de construire sau amenajare în
scopul utilizării viitoare ca investiții imobiliare.
Pentru a stabili dacă o proprietate imobiliară constituie o
investiție imobiliară este nevoie de raționament profesional. Entitățile
trebuie să elaboreze criterii astfel încât să îşi poată exercita în mod
consecvent raționamentul, în conformitate cu definiția investiției
imobiliare.
37

Activele biologice productive sunt orice active, altele decât


activele biologice de natura stocurilor; de exemplu, animalele de
lapte, vița‐de‐vie, pomii fructiferi şi copacii din care se obține lemn de
foc, dar care nu sunt tăiați. Activele biologice productive nu sunt
produse agricole ci, mai degrabă, sunt active autoregeneratoare.
Un activ biologic este un animal viu sau o plantă vie. O entitate
recunoaşte un activ biologic dacă şi numai dacă:
a) entitatea controlează activul ca rezultat al evenimentelor
trecute;
b) este probabil ca beneficiile economice viitoare asociate
activului să revină entității; şi
c) valoarea justă sau costul activului poate fi evaluat(ă) în mod
credibil.
În activitatea agricolă, controlul poate fi evidențiat, de
exemplu, prin dreptul de proprietate asupra vitelor sau prin
însemnarea ori marcarea vitelor în alt mod în momentul achiziției,
naşterii sau înțărcării. Beneficiile viitoare sunt estimate, în mod
normal, prin evaluarea caracteristicilor fizice semnificative aferente
acestora.
Imobilizările corporale deținute în baza unui contract de
leasing se evidențiază în contabilitate în funcție de prevederile
contractelor încheiate între părți, precum şi legislația în vigoare.
Clasificarea contractelor de leasing în leasing financiar sau
leasing operațional se efectuează la începutul contractului.
Contabilizarea contractelor de leasing se efectuează ținând cont de
fondul economic al tranzacției sau al angajamentului în cauză, şi nu
numai de forma juridică a contractelor.
Contractul de leasing este un acord prin care locatorul cedează
locatarului, în schimbul unei plăți sau serii de plăți, dreptul de a utiliza
un bun pentru o perioadă stabilită. Leasingul financiar este
operațiunea de leasing care transferă cea mai mare parte din riscurile
şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra activului.
Leasingul operațional este operațiunea de leasing ce nu intră în
categoria leasingului financiar.
Un contract de leasing este recunoscut ca leasing financiar
dacă îndeplineşte cel puțin una dintre următoarele condiții:
a) leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra
bunului până la sfârşitul duratei contractului de leasing;
b) locatarul are opțiunea de a cumpăra bunul la un preț estimat
a fi suficient de mic în comparație cu valoarea justă la data la care
opțiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul contractului de
leasing, există în mod rezonabil certitudinea că opțiunea va fi
exercitată;
c) durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare
parte, durata de viață economică a bunului, chiar dacă titlul de
proprietate nu este transferat;
d) valoarea totală a ratelor de leasing, mai puțin cheltuielile
accesorii, este mai mare sau egală cu valoarea de intrare a bunului,
reprezentată de valoarea la care a fost achiziționat bunul de către
finanțator, respectiv costul de achiziție;
38

e) bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing sunt


de natură specială, astfel încât numai locatarul le poate utiliza fără
modificări majore.
Înregistrarea în contabilitate a amortizării bunului ce face
obiectul contractului se efectuează în cazul leasingului financiar de
către locatar/utilizator, iar în cazul leasingului operațional, de către
locator/finanțator.
În cazul leasingului financiar, achizițiile de către locatar de
bunuri imobile şi mobile sunt tratate ca investiții în imobilizări, fiind
supuse amortizării pe o bază consecventă cu politica normală de
amortizare pentru bunuri similare ale locatarului. În cazul leasingului
operațional, bunurile sunt supuse amortizării de către locator, pe o
bază consecventă cu politica normală de amortizare pentru bunuri
similare ale acestuia.
Instalaţiile tehnice ṣi maṣinile sunt imobilizări reprezentate de
echipamente tehnologice(maṣini, utilaje ṣi instalaţii de lucru), aparate
ṣi instalaţii de măsurare, control ṣi reglare, mijloace de transport etc.
Alte instalaţii, utilaje ṣi mobilier inclus active nenominalizate
în grupele menţionate cum ar fi: mobilier, aparatură birotică,
echipamente de protecţie a valorilor umane ṣi materiale ṣi alte active
corporale.
Avansuri ṣi imobilizări în curs de execuţie cuprind sumele
acordate furnizorilor de imobilizări corporale precum ṣi imobilizările
cu nu au fost terminate încă pentru nevoile proprii efectuate de unitate
sau de terţi.
3. Imobilizările financiare sunt acele active financiare sau de
portofoliu reprezentate de titluri de participare, titluri şi creanţe
imobilizate achiziţionate de întreprindere fie pentru exercitarea unui
control asupra societăţii emitente, fie pentru realizarea unui venit
financiar sub formă de dividende sau dobânzi.
Imobilizările financiare cuprind acțiunile deținute la entitățile
afiliate, împrumuturile acordate entităților afiliate, acțiunile deținute
la entități asociate şi entități controlate în comun, împrumuturile
acordate entităților asociate şi entităților controlate în comun, alte
investiții deținute ca imobilizări, alte împrumuturi.
Diferența dintre valoarea imobilizărilor financiare dobândite
şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au constituit obiectul
participării în natură la capitalul altor entități, precum şi diferența
dintre valoarea participațiilor primite ca urmare a participării cu active
pe termen scurt (creanțe) şi valoarea activelor care fac obiectul
participației se înregistrează pe seama veniturilor (contul 768 "Alte
venituri financiare"), la data dobândirii acelor titluri.
Acțiunile şi alte imobilizări financiare primite fără plată,
potrivit legii, se evidențiază în conturile de active şi venituri (contul
768 "Alte venituri financiare"). În categoria altor investiții deținute ca
imobilizări se evidențiază distinct certificatele de emisii de gaze cu
efect de seră, precum şi certificatele verzi.
La alte creanțe imobilizate se cuprind garanțiile, depozitele şi
cauțiunile depuse de entitate la terți.
În conturile de creanțe imobilizate reprezentând împrumuturi
39

acordate se înregistrează sumele acordate terților în baza unor


contracte pentru care entitatea percepe dobânzi, potrivit legii.
Entitățile care au evidențiate în contul de creanțe imobilizate creanțe
imobilizate cu scadența mai mare de un an, vor prezenta în bilanț, la
imobilizări financiare, numai partea cu scadența mai mare de 12 luni,
diferența urmând a fi reflectată la creanțe.
Imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la
costul de achiziție. Imobilizările financiare se prezintă în bilanț la
valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate pentru pierdere de
valoare.

II. Activele circulante – sunt acele elemente patrimoniale


care, luate individual, datoritã destinaţiei şi naturii lor, nu au vocaţia
sã rãmânã durabil în întreprindere. Un activ se clasifică ca activ
circulant atunci când:
a) se aşteaptă să fie realizat sau este deținut cu intenția de a fi
vândut sau consumat în cursul normal al ciclului de exploatare al
entității;
b) este deținut, în principal, în scopul tranzacționării;
c) se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data
bilanțului; sau
d) este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a
căror utilizare nu este restricționată.
Toate celelalte active reprezintă active imobilizate.
Ciclul de exploatare al unei entități reprezintă perioada de
timp dintre achiziționarea activelor care sunt destinate procesării şi
finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.
Echivalentele de numerar reprezintă investițiile financiare pe
termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar
şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Activele circulante trebuie evaluate la costul de achiziție sau
costul de producție, după caz. Ajustările de valoare se fac pentru
activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică
valoare de piață sau, în circumstanțe speciale, la o altă valoare minimă
atribuibilă acestora la data bilanțului.
Cuprind :
1.Stocurile
2. Creanţele
3. Investiţiile pe termen scurt
4. Casa şi conturi la bãnci
1. Stocurile sunt active circulante care:
a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării
normale a activității;
b) în curs de producție în vederea vânzării în procesul
desfăşurării normale a activității; sau
c) sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile
care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru
prestarea de servicii.
În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de
fabricație, destinate vânzării (de exemplu, echipamente, nave,
40

ansambluri sau complexuri de locuințe etc., realizate de entitățile ce


au ca activitate principală obținerea şi vânzarea unor astfel de
produse).
În cazul în care construcțiile sunt realizate în scopul
exploatării pe termen lung, de către entitatea care le‐a realizat, ele
reprezintă imobilizări.
Terenurile cumpărate în scopul construirii pe acestea de
construcții destinate vânzării, se înregistrează la stocuri.
În cazul activelor de natura ansamblurilor sau complexurilor
de locuințe care inițial erau destinate vânzării şi care ulterior îşi
schimbă destinația, urmând a fi folosite de entitate pe o perioadă
îndelungată sau să fie închiriate unor terți, în contabilitate se
înregistrează un transfer de la stocuri la imobilizări corporale.
Transferul se efectuează la data schimbării destinației, la valoarea la
care activele erau înregistrate în contabilitate (reprezentată de cost).
În cadrul stocurilor se cuprind:
a) mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în
vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor
proprii;
b) materiile prime, care participă direct la fabricarea
produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în
starea lor inițială, fie transformată;
c) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili,
materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe şi materiale de
plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care participă sau ajută
la procesul de fabricație sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă,
în produsul finit;
d) materialele de natura obiectelor de inventar;
e) produsele, şi anume:
‐ semifabricatele, prin care se înțelege produsele al căror proces
tehnologic a fost terminat într‐o secție (fază de fabricație) şi care trec
în continuare în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație)
sau se livrează terților;
‐ produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabricație şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în
cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate
direct clienților;
‐ rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
‐ produsele agricole;
f) activele biologice de natura stocurilor,
g) ambalajele, care includ ambalajele refolosibile,
achiziționate sau fabricate, destinate produselor vândute şi care în
mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în
condițiile prevăzute în contracte;
h) producția în curs de execuție, reprezentând producția care
nu a trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în
procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor şi
recepției tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul producției
în curs de execuție se cuprind, de asemenea, serviciile şi studiile în
curs de execuție sau neterminate.
41

În cadrul stocurilor se includ şi bunurile aflate în custodie,


pentru prelucrare sau în consignație la terți, maşinile folosite numai ca
material de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor,
cu durată de utilizare de sub un an. Acestea se înregistrează distinct în
contabilitate, pe categorii de stocuri. Dacă materialele de demonstrație
au durată de utilizare mai mare de un an, ele reprezintă imobilizări.
Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele
stocuri cumpărate, pentru care sau transferat riscurile şi beneficiile
aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 32 "Stocuri în
curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).
Active biologice de natura stocurilor şi produse agricole
Activitatea agricolă reprezintă administrarea de către o entitate
a transformării biologice şi recoltării activelor biologice (animale vii
şi plante vii) pentru vânzare sau pentru transformarea în produse
agricole sau în active biologice suplimentare.
Transformarea biologică cuprinde procesele de creştere,
degenerare, producere şi procreare care produc modificări calitative
sau cantitative ale unui activ biologic.
Activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care
urmează a fi recoltate ca produse agricole sau vândute ca active
biologice. Exemple de active biologice de natura stocurilor sunt
animalele destinate producției de carne, animalele deținute în vederea
vânzării, peştii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele de
porumb şi grâu, şi copacii crescuți pentru cherestea.
Produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltării
de la activele biologice ale entității, de exemplu, lână, copaci tăiați,
bumbac, lapte, struguri, fructe culese etc. Dacă entitatea raportoare
prelucrează produsele agricole, rezultă produse finite, de exemplu,
fire, îmbrăcăminte, covoare, cherestea, brânză, zahăr, fructe prelucrate
etc.
2. Creanţele sau valorile în curs de decontare reprezintă valori
economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane
juridice şi pentru care urmează să primească un echivalent valoric sau
o contraprestaţie.
Persoanele care au beneficiat de valorile avansate, urmează să dea
echivalentul valoric al acestor valori sau o contraprestaţie şi sunt
denumite generic debitori .
3. Investiţiile financiare pe termen scurt sau titlurile de
plasament sunt acele active (titluri) achiziţionate de întreprindere în
vederea vânzării şi realizării unui câştig pe această cale în termen
scurt (speculative). În categoria investițiilor pe termen scurt sunt
cuprinse acțiunile deținute la entitățile afiliate şi alte investiții pe
termen scurt.
Contravaloarea acțiunilor pe termen scurt primite fără plată,
potrivit legii, se înregistrează în contrapartidă cu contul 768 "Alte
venituri financiare". Alte investiții pe termen scurt reprezintă
obligațiunile emise şi răscumpărate, obligațiunile achiziționate şi alte
valori mobiliare achiziționate în vederea realizării unui profit într‐un
termen scurt.
În categoria altor investiții pe termen scurt se evidențiază
42

distinct certificatele de emisii de gaze cu efect de seră, care


îndeplinesc condițiile de recunoaştere a investițiilor pe termen scurt.
La intrarea în entitate, investițiile pe termen scurt se evaluează
la costul de achiziție sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.
Depozitele bancare pe termen scurt în valută se înregistrează la
constituire la cursul de schimbvalutar comunicat de Banca Națională a
României, de la data operațiunii de constituire.
4. Casa şi conturile la bãnci. Conturile la bănci cuprind:
valorile de încasat, cum sunt cecurile şi efectele comerciale depuse la
bănci, disponibilitățile în lei şi valută, cecurile entității, precum şi
dobânzile aferentedisponibilităților şi creditelor acordate de bănci în
conturile curente. Depozitele bancare pe termen de cel mult 3 luni pot
fi incluse în numerar şi echivalente de numerar doar în măsura în care
acestea sunt deținute cu scopul de a acoperi nevoia de numerar pe
termen scurt, şi nu în scop investițional.Sumele virate sau depuse la
bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate
entității şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează distinct
în contabilitate. Contabilitatea disponibilităților aflate în
bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca urmare a încasărilor şi plăților
efectuate, se ține distinct în lei şi în valută.
III. Cheltuielile în avans – sunt cheltuieli înregistrate în perioada
« N » dar care sunt transferate asupra rezultatului perioadei « N+1 » ;
în aceastã situaţie se aflã chiriile plãtite anticipat, primele de
asigurare plãtite anticipat şi alte cheltuieli efectuate în avans (ex.: plăţi
efectuate anticipat precum abonamente, chirii etc.)

Test de autoevaluare 4.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Clasificaţi activele imobilizate.

2. Enumeraţi actiovele circulante.

3. Definiţi creanţele.

4. Ce sunt cheltuielile în avans?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

43

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 4.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 4 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4

1. Sã se întocmescã bilanţul contabil al S.C. Model S.R.L. ce


prezintã urmãtoarea situaţie patrimonialã la sfârşitul exerciţiului « N » :
- echipamente tehnologice 60.000
- capital social 70.000
- cont curent 20.000
- materii prime 30.000
- produse finite 10.000
- cheltuieli de constituire 8.000
- titluri de participare 30.000
- credite bancare pe termen lung 30.000
- furnizori 22.500
- creditori 1.000
- debitori 500
- profit 20.000
- datorii cãtre bugetul de stat 15.000

2. Dispuneţi de urmãtoarele date la sfârşitul


exerciţiului :
Clãdiri 100.000
Maşini şi instalaţii de lucru 50.000
Materii prime 4.000
Produse finite 3.000
Semifabricate 1.000
Mãrfuri 1.500
Materiale auxiliare 300
Capital social 120.000
Furnizori 15.000
44

Piese de schimb 500


Datorii salariale 3.000
Datorii cãtre bugetul de stat 1.500
Credite bancare 18.000
Profit 3.000

Sã se calculeze :
- totalul activelor imobilizate ;
- totalul activelor circulante ;
- totalul capitalurilor proprii ;
- totalul datoriilor .

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

45

Unitate de învăţare Nr. 5

COMPONENŢA CAPITALURILOR PROPRII ŞI DATORIILOR. MODIFICĂRI


BILANŢIERE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5.............................................................................. 46


5.1 . Componenţa capitalurilor proprii şi a datoriilor 46
5.2. Tipuri de modificãri bilanţiere 52

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5...........................................................54


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................54
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5.........................................................................54

46

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 5

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 5 sunt:

 Principalelor structuri bilanţiere


 Elementele componente şi definirea posturilor bilanţiere
 Inţelegerea modificãrilor patrimoniale

5.1 Componenţa capitalurilor proprii şi a datoriilor

Capital Capitalul propriu reprezintã interesul rezidual al acţionarilor în activele


unei întreprinderi dupã deducerea tuturor datoriilor sale.
social, Capitalul şi rezervele (capitaluri proprii) reprezintă dreptul acționarilor
asupra activelor unei entități, după deducerea tuturor datoriilor.
Rezerve, Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital, primele de capital,
rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercițiului financiar. La
Rezultatul elaborarea situațiilor financiare, entitățile adoptă conceptul financiar de
exerciţiului, capital. Conform acestui concept, capitalul este sinonim cu activele nete
sau cu capitalurile proprii ale entității.
Capitalurile proprii se constituie din aportul asociaţilor sau acţionarilor,
Datorii, prin autofinanţare şi din alte surse financiare nerambursabile. Concret,
Provizioane acestea cuprind:
Capitalul social;
Prime legate de capital;
Rezerve din reevaluare;
Rezerve;
Rezultatul reportat (profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită);
Rezultatul exerciţiului (profitul/pierderea curent/curentă );

Capitalul social se constituie la înfiinţarea societăţii prin aportul


asociaţilor/acţionarilor, aport ce poate fi în bani sau în natură. Capitalul
social este divizat în funcţie de statutul juridic al entităţii în fracţiuni egale
denumite părţi sociale sau acţiuni. Capitalul social poate fi subscris ṣi
nevărsat atunci când aporturile nu au fost înca puse efectiv la dispoziţia
entităţii ṣi subscris ṣi vărsat atunci când toate aporturile au fost puse la
dispoziţia entităţii. Capitalul social poate suferi pe parcursul duratei de
viaţă a entăţii operaţiuni de majorare sau micṣorare.
Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul regiei
etc., în funcție de forma juridică a entității.
Bunurile de natura patrimoniului public, primite în administrare, nu se
evidențiază în conturi bilanțiere.
Capitalul social subscris şi vărsat se înregistrează distinct în
contabilitate, pe baza actelor de constituire a persoanei juridice şi a
documentelor justificative privind vărsămintele de capital. Contabilitatea
analitică a capitalului social se ține pe acționari sau asociați, cuprinzând

47

numărul şi valoarea nominală a acțiunilor sau a părților sociale subscrise


şi vărsate.
Principalele operațiuni care se înregistrează în contabilitate cu
privire la majorarea capitalului sunt: subscrierea şi emisiunea de noi
acțiuni, încorporarea rezervelor şi alte operațiuni, potrivit legii.
Operațiunile care se înregistrează în contabilitate cu privire la
micşorarea capitalului sunt, în principal, următoarele: reducerea
numărului de acțiuni sau părți sociale sau diminuarea valorii nominale a
acestora ca urmare a retragerii unor acționari sau asociați, răscumpărarea
acțiunilor, acoperirea pierderilor contabile din anii precedenți sau alte
operațiuni, potrivit legii.
Scoaterea din evidență a unui bun care a constituit aport la
capitalul social nu modifică capitalul social, cu excepția situațiilor
prevăzute de legislația în vigoare. În toate cazurile de modificare a
capitalului social, aceasta se efectuează în baza hotărârii adunării generale
a acționarilor, cu respectarea legislației în vigoare.
Acțiunile proprii răscumpărate, potrivit legii, sunt prezentate în
bilanț ca o corecție a capitalului propriu.
Primele legate de capital apar ca urmare a operaţiunilor de
majorare a capitalului social prin aporturi in bani/natură sau prin fuziuni ṣi
cuprind primele de emisiune, fuziune, aport şi de conversie.
Conturile corespunzătoare primelor legate de capital pot avea
numai sold creditor.
Prima de emisiune se determină ca diferență între prețul de
emisiune de noi acțiuni sau părți sociale şi valoarea nominală a acestora.
Prima de fuziune se determină ca diferență între valoarea aportului
rezultat din fuziune şi valoarea cu care a crescut capitalul social al
societății absorbante.
Prima de aport se calculează ca diferență între valoarea bunurilor
aportate şi valoarea nominală a capitalului social cu care au fost
remunerate aceste aporturi.
Prima de conversie a obligațiunilor în acțiuni se calculează ca
diferență între valoarea nominală a obligațiunilor corespunzătoare
împrumuturilor obligatare şi valoarea acțiunilor emise potrivit
prevederilor contractuale, atunci când valoarea obligațiunilor depăşeşte
valoarea acțiunilor corespunzătoare.
Rezervele din reevaluare reprezintă contrapartida plusului sau
minusului de valoare creat prin reevaluarea imobilizărilor corporale ṣi
financiare. Evidențierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuată pe
fiecare imobilizare corporală în parte şi pe fiecare operațiune de
reevaluare care a avut loc. Diminuarea rezervelor din reevaluare poate fi
efectuată numai în limita soldului creditor existent, aferent imobilizării
respective.
Rezervele din reevaluarea imobilizărilor corporale au caracter
nedistribuibil. Diminuarea rezervelor din reevaluare se poate efectua
numai cu respectarea prevederilor legale.
Rezervele pot fi : rezerve legale, rezerve statutare sau
contractuale şi alte rezerve.
Rezervele legale se constituie anual din profitul entității, în cotele
şi limitele prevăzute de lege, şi din alte surse prevăzute de lege. Rezervele
48

legale pot fi utilizate numai în condițiile prevăzute de lege.

Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul


net al entității, conform prevederilor din actul constitutiv al acesteia.
Alte rezerve neprevăzute de lege sau de statut pot fi constituite
facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile
sau în alte scopuri, potrivit hotărârii adunării generale a acționarilor sau
asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
Rezultatul reportat este acel rezultat sau parte de rezultat a cărui
afectare financiară a fost amânată de AGA. El poate îmbrăca 2 forme:
rezultat pozitiv reportat (profit nerepartizat) sau rezultat negativ reportat
(pierdere neacoperită). Rezultatul reportat este provenit din preluarea la
începutul exercițiului financiar curent a rezultatului din contul de profit şi
pierdere al exercițiului financiar precedent, precum şi rezultatul reportat
provenit din modificările politicilor contabile, respectiv din corectarea
erorilor contabile.
Pierderea contabilă reportată se acoperă din profitul exercițiului
financiar curent, după aprobarea situațiilor financiare anuale conform
legii, şi cel reportat aferent exercițiilor financiare precedente, din rezerve,
prime de capital şi capital social, potrivit hotărârii adunării generale a
acționarilor sau asociaților, cu respectarea prevederilor legale.
În lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se
acoperă pierderea contabilă este la latitudinea Adunării Generale a
Acționarilor sau asociaților, respectiv a Consiliului de Administrație.
II. Datoriile reprezintã fondurile sau capitalurile furnizate de terţi
pentru care unitatea trebuie sã acorde o prestaţie sau un echivalent valoric.
Persoanele juridice sau fizice faţã de care unitatea are obligaţii bãneşti
sunt denumite creditori.
Datoriile exprimã resursele strãine, aparţinând unei întreprinderi pe o
perioadã mai mult sau mai puţin îndelungatã, regãsite sub formã de
împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, avansuri
primite de la clienţi şi alte datorii.
O datorie este o obligaţie actualã a întreprinderii ce decurge din
evenimente trecute şi prin decontarea cãreia se aşteaptã sã rezulte o ieşire
de resurse ce încorporeazã beneficii economice. Datoriile sunt surse
străine de finanţare care iau naştere şi funcţionează din momentul
angajării faţă de terţi până în momentul stingerii lor. Datoriile sunt
împărţite în bilanţ ca fiind pe termen scurt (ce trebuiesc plătite în termen
mai mic de 1 an) ṣi pe termen lung (ce trebuiesc plătite în termen mai
mare de 1 an).
O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită
şi datorie curentă, atunci când:
a) se aşteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de
exploatare al entității; sau
b) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
Atunci când o entitate încalcă, la sau înainte de finalul perioadei
de raportare, o prevedere dintr‐un acord de împrumut pe termen lung şi
această încălcare are drept efect faptul că datoria devine exigibilă la
cerere, datoria este clasificată drept curentă, inclusiv în situația în care
49

creditorul a fost de acord, după perioada de raportare şi înainte ca


situațiile financiare să fie autorizate pentru emitere, să nu ceară plata ca
urmare a încălcării acesteia.
O entitate clasifică datoria drept curentă deoarece la finalul
perioadei de raportare ea nu are un drept necondiționat de a‐şi amâna
decontarea pentru cel puțin douăsprezece luni după acea dată. Totuşi,
entitatea clasifică datoria ca datorie pe termen lung în cazul în care
creditorul a fost de acord, până la finalul perioadei de raportare, să ofere o
perioadă de grație care să se încheie la cel puțin douăsprezece luni după
perioada de raportare, în cadrul căreia entitatea poate rectifica abaterea şi
în timpul căreia creditorul nu poate cere rambursarea imediată.
Datorii pe termen lung. Contabilitatea împrumuturilor şi datoriilor
asimilate acestora se ține pe următoarele categorii: împrumuturi din
emisiuni de obligațiuni şi prime de rambursare a acestora, credite bancare
pe termen lung şi mediu, sumele datorate entităților afiliate, entităților
asociate şi entităților controlate în comun, alte împrumuturi şi datorii
asimilate, precum şi dobânzile aferente acestora. Entitățile trebuie să
mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobândă în
această categorie chiar şi atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la
data bilanțului, dacă:
a) termenul inițial a fost pentru o perioadă mai mare de 12 luni; şi
b) există un acord de refinanțare sau de reeşalonare a plăților, care
este încheiat înainte de data bilanțului.
Datoriile pot fi de împărţite în mai multe categorii, funcţie de operaţiile
care le generează:
Comerciale faţă de furnizorii imobilizărilor, stocurilor de materii prime,
materiale, mărfuri etc.;
Fiscale faţă de administraţia locală şi centrală reprezentate de impozite şi
taxe;
Salariale faţă de angajaţii întreprinderii reprezentate de salarii şi alte
drepturi de personal;
Sociale reprezentând contribuţiile la asigurările şi protecţia socială;
Faţă de asociaţi/acţionari constând în dividendele cuvenite acestora
pentru capitalul subscris ;
Alte datorii: avansuri acordate de clienţi, creditori diverşi etc.
III. Provizioanele se constituie în virtutea principiului prudenţei şi sunt
destinate sã acopere o serie de cheltuieli pe care evenimentele survenite
sau în curs de desfãşurare le fac probabile. Provizioanele nu pot depasi din
punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligaţiei
curente la data bilantului.
Un provizion este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Un
provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:
‐ o entitate are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;
‐ este probabil ca o ieşire de resurse să fie necesară pentru a onora
obligația respectivă; şi
‐ poate fi realizată o estimare credibilă a valorii obligației.
Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un
provizion. Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a căror
natură este clar definită şi care la data bilanțului este probabil să existe sau
este cert că vor exista, dar care sunt incerte în ceea ce priveşte valoarea
50

sau data la care vor apărea.


Pentru stabilirea existenței unei obligații curente la data bilanțului, trebuie
luate în
considerare toate informațiile disponibile.
La data bilanțului, valoarea unui provizion reprezintă cea mai
bună estimare a cheltuielilor probabile sau, în cazul unei obligații, a sumei
necesare pentru stingerea acesteia. Ca urmare, provizioanele nu pot depăşi
din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligației
curente la data bilanțului.
Provizioanele trebuie să fie strict corelate cu riscurile şi
cheltuielile estimate. Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea
valorilor activelor. Provizioanele se pot distinge de alte datorii, cum ar
fi datoriile din credite comerciale sau cheltuielile angajate, dar neplătite,
datorită factorului de incertitudine legat de exigibilitatea sau valoarea
viitoarelor cheltuieli necesare stingerii datoriei.
Provizioanele se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigii, amenzi şi penalități, despăgubiri, daune şi alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție şi
alte cheltuieli privind garanția acordată clienților;
c) dezafectare imobilizări corporale şi alte acțiuni similare legate de
acestea;
d) acțiunile de restructurare;
e) pensii şi obligații similare;
f) impozite;
g) terminarea contractului de muncă;
h) prime ce urmează a se acorda personalului în funcție de profitul
realizat, potrivit prevederilor legale sau contractuale;
i) provizioane în legătură cu acorduri de concesiune;
j) provizioane pentru contracte cu titlu oneros;
k) alte provizioane.
Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natura,
scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
Provizioanele pentru restructurare se pot constitui în următoarele
situații:
a) vânzarea sau încetarea activității unei părți a afacerii;
b) închiderea unor sedii ale entității;
c) modificări în structura conducerii, de exemplu, eliminarea unui nivel de
conducere;
d) reorganizări fundamentale care au un efect semnificativ în natura şi
scopul activităților entității.
Provizioanele pentru pensii se referă la sumele ce vor fi plătite de
entitate după ce angajații au părăsit entitatea. Acestea se constituie atunci
când entitatea are prevăzută prin actul constitutiv sau contractul de muncă
obligația achitării unor sume cu titlu de pensie, după ce angajații au
părăsit entitatea.
Provizioanele pentru impozite se constituie pentru sumele viitoare
de plată datorate bugetului de stat, în condițiile în care sumele respective
nu sunt reflectate ca datorie în relația cu statul. Aceste provizioane se
constituie, de exemplu pentru: diferențe de impozite rezultate din
operațiuni de control nefinalizate; impozite pentru care entitatea are
51

deschise procese în instanță; rezerve din facilități fiscale sau alte rezerve
pentru care în legislația fiscală există prevederi referitoare la impozitarea
acestora, precum şi în alte situații care pot genera datorii sub forma
impozitului pe profit.
Provizioanele pentru terminarea contractului de muncă se
constituie pentru obligațiile asumate de entitate în relație cu angajații,
pentru terminarea contractului de muncă de exemplu, obligații rezultate
din contractul colectiv de muncă, de a plăti o sumă în corelare cu numărul
de ani lucrați în entitate.
Aceste provizioane se recunosc atunci când există certitudinea achitării lor
într‐o perioadă previzibilă de timp.
Dacă o entitate are un contract cu titlu oneros, obligația
contractuală actuală prevăzută în contract trebuie recunoscută şi evaluată
ca provizion. Un contract cu titlu oneros reprezintă un contract în care
costurile inevitabile aferente
îndeplinirii obligațiilor contractuale depăşesc beneficiile economice
preconizate a fi obținute din contractul în cauză. Costurile inevitabile ale
unui contract reflectă costul net de ieşire din contract, adică valoarea cea
mai mică dintre costul îndeplinirii contractului şi eventualele compensații
sau penalități generate de neîndeplinirea contractului.
În categoria altor provizioane se includ provizioane constituite
pentru:
‐ alte beneficii pe care entitatea urmează să le plătească angajaților
sau persoanelor dependente de aceştia, care nu sunt legate de
restructurare, pensii, impozite sau terminarea contractului de muncă;
‐ cheltuielile legate de protecția mediului înconjurător pentru:
protejarea aerului; gestiunea apelor uzate; gestiunea deşeurilor, protejarea
solului, a apelor subterane şi a apelor de suprafață; protejarea
biodiversității şi a peisajului; alte activități de protejare a mediului
înconjurător;
‐ obligații asumate în comun cu o terță parte etc.
IV. Veniturile în avans reprezintã venituri înregistrate în perioada « N »
dar care sunt transferate asupra rezultatului perioadei « N+1 »
( încasarea anticipatã a chiriilor, taxe, dobânzi etc.).

Test de autoevaluare 5.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi sursele de capitaluri proprii.

2. Definiţi datoriile.

3. Ce reprezintã provizioanele?

52

4. In ce constau veniturile în avans ?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

5.2. . Tipuri de modificãri bilanţiere

Modificãri de Operaţiile economico-financiare ce au loc în activitatea întreprinderii


structurã, produc modificãri atât în activul, cât şi în pasivul acesteia. Aceste
operaţii implicã modificãri contiune la nivelul elementelor patrimoniale
Modificãri de pe care întreprinderea le administreazã, influenţând astfel mãrimea
volum, poziţiilor din bilanţ corespunzãtoare elementelor respective. Aceste
modificãri se prezintã sub forma creşterilor sau a micşorãrilor,
Ecuaţii de menţinându-se însã echilibrul bilanţier, adicã între totalul activelor şi
modificãri cel al pasivelor.
bilanţiere Modificãrile patrimoniale pot fi de douã tipuri :

a) Modificãri bilanţiere de structurã, sunt acelea care produc


schimbãri fie numai în structura activului, adicã a bunurilor
economice, în sensul creşterii unui element concomitent şi cu aceeaşi
sumã se micşoreazã alt element fãrã ca totalul activului sã se modifice,
structura pasivului rãmânând neschimbatã, fie numai în structura
pasivului, adicã a surselor de finanţare, în sensul creşterii unui element
concomitent şi cu aceeaşi sumã se micşoreazã alt element fãrã ca totalul
pasivului sã se modifice, structura activului rãmânând aceeaşi. Astel se
observã douã categorii de modificãri bilanţiere de structurã, ele putând
fi enunţate dupã cum urmeazã :
a.1) Operaţii economico-financiare ce determinã creşterea unui
element de activ cu o unitate concomitent cu scãderea altui element de
activ cu aceeaşi unitate. Ecuaţia ataşatã acestui tip de modificare este
urmãtoarea :
A+x–x = P
a.2.) Operaţii economico-financiare ce determinã creşterea unui
element de pasiv cu o unitate concomitent cu scãderea altui element de
pasiv cu aceeaşi unitate. Ecuaţia ataşatã acestui tip de modificare este
urmãtoarea :
A= P+ x – x

b) Modificãri bilanţiere de volum, sunt acelea care produc


schimbãri concomitent şi cu aceeaşi sumã atât în structura activului dar
şi în cea a pasivului bilanţului, în sensul creşterii unui element de activ
şi a unui element de pasiv sau în sensul scãderii unui element de activ
53

şi a unui element de pasiv, totalul bilanţului modificându-se şi el în


acelaşi sens, dar menţinându-se echilibrul bilanţier. Şi în acest caz se
pot distinge douã categorii de modificãri :
b.1.) Operaţii economico-financiare ce determinã creşterea unui
element de activ cu o unitate concomitent cu creşterea unui element de
pasiv cu aceeaşi unitate. Ecuaţia corespondentã pentru acest tip de
modificare este :
A+ x = P+ x
b.2. ) Operaţii economico-financiare ce determinã scãderea unui
element de activ cu o unitate concomitent cu scãderea unui element de
pasiv cu aceeaşi unitate. Ecuaţia corespondentã pentru acest tip de
modificare este :
A- x = P- x

Test de autoevaluare 5.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Cum se clasificã modificãrile bilanţiere?

2. Ce sunt modificãrile de structurã?

3. Ce reprezintã modificãrile de volum?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 5.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 5 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5

Analizaţi modificãrile patrimoniale pentru urmãtoarele operaţii


economico-financiare :
1. Se achiziţioneazã pe baza facturii nr. 3021/16.X.2015 materiale
auxiliare în valoare de 1.100 lei.
2. Se achitã contravaloarea materialelor auxiliare de la operaţia
54

anterioarã din contul curent cu ordinul de platã nr. 34/18.X.2015.


3. Se contracteazã şi încaseazã în contul curent un credit bancar pe
termen scurt în valoare de 5.000 lei.
4. Se vând mãrfuri în numerar în valoare de 595 lei.
5. Se majoareazã capitalul social printr-un nou aport în naturã
reprezentat de un utilaj de producţie în valoare de 2.000 lei.
6. Se încaseazã în numerar o creanţã comercialã în valoare de 1.350
lei, cu chitanţa nr. 004285/25.X.2015.
7. Se ridicã din cont pe baza cecului numerar nr. 79554/26X2015
suma de 5000 lei.
8. Se achitã în numerar salariile nete cuvenite angajaţilor în valoare
de 4.200 lei.
9. Se transferã la rezerve prime de emisiune în valoare de 300 lei.
10. Se îcaseazã în contul curent TVA de recuperat de la bugetul de
stat în valoare de 1.800 lei.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

55

Unitate de învăţare Nr. 6

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 6.............................................................................. 56


6.1 . Prezentarea contului de profit şi pierdere în România 56
6.2. Conţinutul şi structura cheltuielilor 58
6.3. Conţinutul şi structura veniturilor 60

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6..........................................................63.


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................65
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6.........................................................................65

56

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 6

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 6 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de cont de profit şi pierdere


 Definirea acestuia şi a principalelor structuri
 Structura cheltuielilor şi veniturilor

6.1 Prezentarea contului de profit şi pierdere în România

În timp ce bilanţul este considerat documentul care descrie


Cont de profit situaţia patrimonialã, poziţia financiarã şi rezultatul obţinut de cãtre
şi pierdere, întreprindere, contul de profit şi pierdere reprezintã instrumentul de
modelare contabilã ce explicã modul de constituire al rezultatului şi
Cheltuieli, permite desprinderea unor concluzii legate de performanţele activitãţii
întreprinderii.
Venituri Structurile calitative ce sunt reprezentate şi comparate în acest
document contabil de sintezã sunt : veniturile, adicã valorile produse şi
vândute pe piaţã clienţilor şi cheltuielile – valorile utilizate pentru
obţinerea unor venituri, ce sunt de fapt, costuri angajate pe alte pieţe. În
urma comparãrii celor douã mãrimi se va obţine un rezultat, ce poate
avea douã forme :
- mãrime valoricã pozitivã, denumitã profit, atunci când veniturile sunt
mai mari decât cheltuielile şi ;
- mãrime valoricã negativã, denumitã pierdere, atunci când veniturile
sunt mai mici decât cheltuielile.
Într-o accepţiune generalã, cheltuielile desemneazã în expresie
valoricã raporturi patrimoniale cu privire la angajarea şi utilizarea
resurselor economice în cadrul activitãţilor desfãşurate de entitatea
patrimonialã. Ele indicã utilizãrile de resurse, fiind constituite, în cea
mai mare parte, din valori de plãtit sau plãtite în contrapartidã cu
materiile prime, materialele şi mãrfurile cumpãrate, cu lucrãrile şi
serviciile prestate pentru întreprindere, precum şi pentru angajamentele
pe care întreprinderea a convenit sã le plãteascã.
Veniturile cuprind totalitatea actelor de îmbogãtire a întreprinderii
legate sau nu de activitatea sa normalã şi curentã. Partea semnificativã a
veniturilor o reprezintã cifra de afaceri realizatã de întreprindere în
cursul exerciţiului.
Dacă bilanţul permite cunoaşterea poziţiei financiare a întreprinderii,
contul de profit şi pierdere oferã informaţii asupra activitãţii
întreprinderii, a modului cum aceasta îşi gestioneazã afacerile prin
dimensionarea veniturilor, cheltuielilor şi rezultatele pe care le
genereazã.
Iatã cum se prezintã conform Ordinului 1802/2014 formatul
contului de profit şi pierdere :

57

1. Cifra de afaceri netã


2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizatã de entitate pentru scopurile sale proprii şi
capitalizatã
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurarile sociale, cu indicarea distinctã a celor
referitoare la pensii
7. a) Ajustari de valoare privind imobilizãrile corporale şi imobilizãrile
necorporale
b) Ajustari de valoare privind activele circulante, în cazul care acestea
depaşesc suma ajustãrilor de valoare care sunt normale în entitatea în
cauzã
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctã a celor
obţinute de la entitaţile afiliate
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele
imobilizate, cu indicarea distinctã a celor obţinute de la entitãţile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctã a
celor obtinute de la entitãţile afiliate
12. Ajustari de valoare privind imobilizãrile financiare şi investiţiile
deţinute ca active circulante
13. Dobânzi de plãtit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctã a celor
privind entitãţile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentã
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitatea extraordinarã
18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

Test de autoevaluare 6.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi contul de profit şi pierdere.

2. In ce constau structurile contului de profit şi pierdere?

3. Care este actul normativ de reglementeazã formatul contului de


58

profit şi pierdere?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

6.2. Conţinutul şi structura cheltuielilor

Cheltuieli Evaluarea şi înregistrarea cheltuielilor în contabilitatea financiară se face


din în funcţie de natura lor.
exploatare, Contabilitatea cheltuielilor se ține pe feluri de cheltuieli, după
natura lor, astfel:
Cheltuieli a) cheltuieli de exploatare, care cuprind:
financiare, - cheltuieli cu stocurile:
cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile;
Cheltuieli costul de achiziție al obiectelor de inventar consumate;
extraordinare costul de achiziție al materialelor nestocate, trecute direct asupra
cheltuielilor;
contravaloarea energiei şi a apei consumate;
Consum,
valoarea activelor biologice de natura stocurilor;
costul mărfurilor vândute şi al ambalajelor;
Plata,
‐ cheltuieli cu serviciile executate de terți:
redevențe, locații de gestiune şi chirii;
prime de asigurare; studii şi cercetări;
cheltuieli cu alte servicii executate de terți (colaboratori);
comisioane şi onorarii;
cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate;
transportul de bunuri şi personal; deplasări, detaşări şi transferări;
cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicații, servicii bancare şi altele;
‐ cheltuieli cu personalul (salariile, asigurările şi protecția socială şi alte
cheltuieli cu personalul, suportate de entitate);
‐ alte cheltuieli de exploatare:
cheltuielile legate de protejarea mediului înconjurător, aferente perioadei;
pierderi din creanțe şi debitori diverşi;
despăgubiri, amenzi şi penalități;
donații, sponsorizări şi alte cheltuieli similare;
- cheltuieli privind activele cedate şi alte operații de capital:
creanțe prescrise potrivit legii;
certificatele de emisii de gaze cu efect de seră achiziționate potrivit
legislației în vigoare şi ale căror costuri pot fi determinate, aferente
perioadei curente etc.); şi
b) cheltuieli financiare, care cuprind:
pierderi din creanțe legate de participații;
cheltuieli privind investițiile financiare cedate;
diferențele nefavorabile de curs valutar;
dobânzile privind exercițiul financiar în curs;
sconturile acordate clienților;
pierderi din creanțe de natură financiară şi altele.
Cheltuielile reprezintã diminuări ale beneficiilor economice
59

înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau


scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se
concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele decât cele
rezultate din distribuiri către acţionari.
In contul de profit şi pierdere cheltuielile se recunosc concomitent cu
recunoaşterea creşterii datoriilor sau a reducerii activelor (înregistrarea
salariilor datorate, a impozitelor, taxelor şi alte datorii asimilate către
buget, amortizarea imobilizărilor, consumul materialelor ş.a.)
Cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
‐ consumuri de stocuri şi servicii prestate, de care beneficiază entitatea;
‐ cheltuieli cu personalul;
‐ executarea unor obligații legale sau contractuale etc.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot
rezulta sau nu ca urmare a desfăşurării activității curente a entității.
Acestea nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
În contul de profit şi pierdere, pierderile sunt prezentate, de regulă,
la valoarea netă, exclusiv veniturile aferente, la elementul "Alte cheltuieli
de exploatare". În cadrul cheltuielilor exercițiului financiar se cuprind, de
asemenea, provizioanele, amortizările şi ajustările pentru depreciere sau
pierdere de valoare reflectate.
In vederea reprezentării cheltuielilor şi veniturilor se porneşte de la
caracterul de proces al activităţilor consumatoare de resurse şi
producătoare de rezultate. Ocazionarea cheltuielilor se derulează în patru
etape succesive astfel :
1. Angajarea are loc în momentul contractării obligaţiei băneşti
generatoare de plăţi sau consumatoare de resurse. ( In cazul cumpărării de
materii prime de la furnizori, angajarea intervine în momentul creării
obligaţiei băneşti faţă de furnizori de a plăti materiile prime cumpărate).
2. Consumul reprezintă utilizarea efectivă a resurselor în scopul
satisfacerii unor nevoi productive sau neproductive. (Darea în consum a
materiilor prime cumpărate anterior, în vederea obţinerii de produse finite,
prestare a unor servicii sau executarea unor lucrări).
3. Plăţile reprezintă achitarea unor sume de bani ca echivalent în cadrul
relaţiilor comerciale. (Achitarea obligaţiei faţă de furnizorul materiilor
prime este o plată ca echivalent, în schimb plata impozitului pe profit este
o plată ce reprezintă un transfer fără echivalent).
4. Imputarea este etapa când cheltuielile sunt decontate sau repartizate
asupra rezultatelor obţinute.
In contabilitatea financiară, cheltuielile sunt înregistrate respectând
principiul independenţei exerciţiilor, adică în momentul generării sau
angajării lor. (“contabilitate de angajamente” sau “accrual accounting”)

60

Test de autoevaluare 6.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Clasificaţi cheltuielile.

2. Definiţi cheltuielile.

3. Enumerati etapele de ocazionare a cheltuielilor

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

6.3. Conţinutul şi structura veniturilor

Venituri Veniturile sunt determinate de operaţiile economice ce afectează


patrimoniul întreprinderii prin mărirea activului datorită încasării în
Venituri din numerar, înregistrării creanţelor asupra clienţilor sau debitorilor diverşi,
anulării provizioanelor şi alte operaţii ce au ca finalitate obţinerea de
exploatare,
venituri.
Veniturile sunt creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe
Venituri parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale
financiare, activelor sau descreşteri ale datoriilor, care se concretizează în creşteri
ale capitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale
Venituri asociaţilor sau acţionarilor.
extraordinare În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate
sau de încasat în nume propriu din activități curente, cât şi câştigurile din
orice alte surse.
Activitățile curente sunt orice activități desfăşurate de o entitate,
ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activitățile
conexe acestora.
Veniturile din activități curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum
ar fi: vânzări, prestări de servicii, comisioane, redevențe, chirii,
subvenții, dobânzi, dividende.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot
apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură
de veniturile din această activitate.
În contul de profit şi pierdere, câştigurile sunt prezentate, de
regulă, la valoarea netă, exclusiv cheltuielile aferente, la elementul"Alte
venituri din exploatare".

Organizarea şi înregistrarea veniturilor în contabilitate se face


după natura lor astfel :
 venituri din exploatare ;
61

 venituri financiare ;
Ca şi cheltuielile, veniturile se înregistrează în contabilitate în
momentul obţinerii şi realizării lor, respectând principiul independenţei
exerciţiilor şi nu în momentul încasării acestora. Conturile de venituri
sunt conturi de capitaluri ṣi datorii (cu excepţia contului 711 – Variaţia
stocurilor, cont bifuncţional) ce se creditează cu veniturile realizate în
cursul anului şi se debitează cu încorporarea veniturilor în contul de
rezultate.
Veniturile din exploatare cuprind :
a) venituri din vânzarea de produse şi mărfuri, precum şi prestări
de servicii. În această categorie se includ şi veniturile realizate din
vânzarea de locuințe de către entitățile ce au ca activitate principală
obținerea şi vânzarea de locuințe;
b) venituri aferente costului producției, reprezentând variația în
plus (creştere) sau în minus (reducere) dintre valoarea la cost de
producție efectiv a stocurilor de produse şi servicii în curs de execuție de
la sfârşitul perioadei şi valoarea stocurilor inițiale ale produselor şi
serviciilor în curs de execuție, neluând în calcul ajustările pentru
depreciere reflectate;
c) venituri din producția de imobilizări, reprezentând costul
lucrărilor efectuate de entitate pentru ea însăşi, care se înregistrează ca
imobilizări corporale şi necorporale;
d) venituri din subvenții de exploatare, reprezentând subvențiile
pentru acoperirea diferențelor de preț şi pentru acoperirea pierderilor,
precum şi alte subvenții de care beneficiază entitatea;
e) alte venituri din exploatarea curentă, cuprinzând veniturile din
creanțe recuperate, penalități contractuale, datorii prescrise, scutite sau
anulate potrivit legii, precum şi alte venituri din exploatare.
Variația stocurilor de produse finite şi în curs de execuție pe
parcursul perioadei reprezintă o corecție a cheltuielilor de producție
pentru a reflecta faptul că fie producția a majorat nivelul stocurilor, fie
vânzările suplimentare au redus nivelul stocurilor.
Veniturile aferente costului producției în curs de execuție se
înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu
semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).
Pe seama veniturilor din exploatare (contul 758 "Alte venituri din
exploatare") se recunoaşte, de asemenea, diferența dintre valoarea
titlurilor primite ca urmare a participării cu mărfuri la capitalul altor
entități şi valoarea mărfurilor, la data dobândirii acelor titluri.
Veniturile din reluarea provizioanelor, respectiv a ajustărilor
pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidențiază distinct, în
funcție de natura acestora. Diminuarea sau anularea provizioanelor
constituite, respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de
valoare reflectate se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în
care nu se mai justifică menținerea acestora, are loc realizarea riscului
sau cheltuiala devine exigibilă.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în
care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) entitatea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele
semnificative care decurg din proprietatea asupra bunurilor;
62

b) entitatea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi


făcut‐o, în mod normal, în cazul deținerii în proprietate a acestora şi nici
nu mai deține controlul efectiv asupra lor;
c) mărimea veniturilor poate fi evaluată în mod credibil;
d) este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacției să fie
generate către entitate; şi
e) costurile tranzacției pot fi evaluate în mod credibil.
Veniturile din prestări de servicii se înregistrează în contabilitate
pe măsura efectuării acestora. Prestarea de servicii cuprinde inclusiv
executarea de lucrări şi orice alte operațiuni care nu pot fi considerate
livrări de bunuri.
Veniturile din redevențe, chirii, dobânzi şi dividende se recunosc
astfel:
a) dobânzile se recunosc periodic, în mod proporțional, pe măsura
generării venitului respectiv, pe baza contabilității de angajamente;
b) redevențele şi chiriile se recunosc pe baza contabilității de
angajamente, conform contractului;
c) dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acționarului
de a le încasa.
Veniturile financiare cuprind:
a) venituri din imobilizări financiare;
b) venituri din investiții pe termen scurt;
c) venituri din investiții financiare cedate;
d) venituri din diferențe de curs valutar;
e) venituri din dobânzi;
f) venituri din sconturi primite în urma unor reduceri financiare;
g) alte venituri financiare.
În cazul vânzării imobilizărilor financiare, pe seama veniturilor
se înregistrează prețul de vânzare al acestora.
În cazul vânzării investițiilor pe termen scurt la un preț de
cesiune mai mare decât valoarea lor contabilă, pe seama veniturilor se
înregistrează câştigul rezultat din vânzarea acestora.
Pe seama veniturilor financiare (contul 768 "Alte venituri
financiare") se recunosc diferența dintre valoarea imobilizărilor
financiare dobândite şi valoarea neamortizată a imobilizărilor care au
constituit obiectul participării în natură la capitalul altor entități, precum
şi diferența dintre valoarea participațiilor primite ca urmare a participării
cu creanțe la capitalul altor entități şi valoarea nominală a creanțelor care
fac obiectul participației, la data dobândirii acelor titluri. Similar se
înregistrează şi valoarea titlurilor primite fără plată, potrivit legii.

63

Test de autoevaluare 6.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Clasificaţi veniturile

2. Definiţi veniturile

3. Care este componenta veniturilor financiare?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 6.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 6 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6

1. Se cunosc urmãtoarele informaţii cu privire la


S.C. ABC S.R.L. :
Venituri din vânzarea produselor 80.000
finite
Venituri din vânzarea 20.000
semifabricatelor
Venituri din vânzarea mãrfurilor 50.000
Costul mãrfurilor vândute 30.000
Venituri din subvenţii aferente 3.000
cifrei de afaceri
Producţia imobilizatã 30.000

Sã se calculeze producţia vândutã, cifra de afaceri şi totalul


veniturilor din exploatare.

2. Se cunosc urmãtoarele informaţii la sfârşitul


64

anului « N » despre o societate :


Cheltuieli cu materii prime 5.000
Cheltuieli cu energia şi apa 1.500
Cheltuieli cu salariile 9.000
personalului
Cheltuieli cu mãrfurile 4.000
Cheltuieli cu despãgubiri, amenzi 1.000
Cheltuieli cu sconturi acordate 500
Cheltuieli din dif. de curs valutar 200
Cheltuieli din cedarea activelor şi 7.000
alte operaţii de capital

Calculaţi totalul cheltuielilor din exploatare.

3. Se cunosc urmãtoarele informaţii la sfârşitul


anului « N » despre o societate :
Venituri din vânzarea produselor 12.000
finite
Venituri din vânzarea mãrfurilor 6.000
Venituri din vânzarea 3.000
semifabricatelor
Venituri din prestãri servicii 2.000
Venituri din executãri de lucrãri 3.000
Costul mãrfurilor vândute 4.500
Venituri din subvenţii aferente 1.500
cifrei de afaceri
Producţia imobilizatã 10.000
Cheltuieli cu materii prime, 3.000
materiale
Cheltuieli cu energia şi apa 1.000
Cheltuieli cu salariile 8.000
personalului
Cheltuieli cu activele cedate 10.000
Cheltuieli cu sconturile acordate 3.000
Cheltuieli cu impozitul pe profit 900
Cheltuieli cu contribuţiile la 2.000
asigurãrile sociale

Sã se calculeze suma ce se va înscrie în contul de profit şi


pierdere la rubricile :
65

- venituri din exploatare ;


- cheltuieli din exploatare ;
- rezultatul din exploatare.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

66

Unitate de învăţare Nr. 7

SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 7.............................................................................. 66


7.1 .Aspecte generale privind situaţia fluxurilor de trezorerie 66
7.2. Fluxurile de trezorerie ale activitãţii de exploatare 67
7.3. Fluxurile de trezorerie ale activitãţii de investiţii şi finanţare 68

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7...........................................................70


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................71
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7.........................................................................71

67

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 7

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 7 sunt:


 Înţelegerea noţiunii de situaţie a fluxurilor de trezorerie
 Definirea acesteia
 Reflectarea şi definirea componentelor situaţiei fluxurilor de
trezorerie

7.1 Aspecte generale privind situaţia fluxurilor de trezorerie

Trezorerie, Informaţiile referitoare la fluxurile de trezorerie ale unei entitãţi


sunt utile utilizatorilor de situaţii financiare deoarece :
Activitatea de - se pune la dispoziţie o bazã pentru evaluarea capacitãţii unitãţii de a
exploatare genera numerar şi echivalente de numerar ;
- se determinã nevoile unitãţii de a utiliza acele fluxuri de numerar ;
- se poate estima momentul şi siguranţa concretizãrii acestor fluxuri
Activitatea de
de numerar.
investiţii Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie sã prezinte intrãrile şi
ieşirile de numerar clasificate pe tipuri de activitãţi :
1. fluxuri generate de activitatea de exploatare ;
Activitatea de 2. fluxuri generate de activitatea de investiţii ;
finanţare 3. fluxuri generate de activitatea de finanţare.
Pentru a înţelege informaţiile cuprinse în aceastã situaţie, de la
bun început trebuiesc clarificaţi anumiţi termeni utilizaţi şi anume :
Numerarul cuprinde disponibilitãţile bãneşti şi depozitele la
vedere.
Echivalentele de numerar sunt investiţiile pe termen scurt, extrem
de lichide, care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar
şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
Fluxurile de numerar sunt intrãrile sau ieşirile de numerar şi
echivalente de numerar.
Activitãţile de exploatare sunt principalele activitãţi producãtoare
de venit ale entitãţilor, precum şi alte activitãţi care nu sunt activitãţi
de investiţie sau finanţare.
Activitãţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de
active imobilizate şi de alte investiţii care nu sunt incluse în
echivalentele de numerar.
Activitãţile de finanţare sunt activitãţi care au ca efect modificãri
ale dimensiunii şi compoziţiei capitalurilor proprii şi datoriilor
entitãţii.

68

Test de autoevaluare 7.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi numerarul şi echivalentele de numerar.

2. Enumeraţi şi definiţi tipurile de activitãţi ce genereazã fluxuri de


trezorerie.

3. Ce sunt fluxurile de numerar?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

7.2. Fluxurile de trezorerie ale activitãţii de exploatare

Incasãri, Valoarea fluxurilor de trezorerie ce provin din activitãţi de


exploatare reprezintã un indicator semnificativ al mãsurii în care
Plãţi, activitãtile entitãţii au generat suficiente fluxuri de trezorerie pentru a
rambursa împrumuturile, a menţine capacitatea de funcţionare a
Metada directã, entitãţii, a plãti dividende şi de a face noi investiţii, fãrã a recurge la
surse externe de finanţare.
Metoda O entitate poate raporta fluxurile de trezorerie din activitatea de
indirectã exploatare folosind una din cele douã metode :
1. Metoda directã, prin care sunt prezentate clasele principale de
plãţi şi încasãri brute în numerar. Aceastã metodã presupune
operarea directã în fluxuri monetare, pe care le grupeazã în diferite
categorii de încasãri şi plãţi, cupã cum urmeazã :
Încasãri generate de relaţiile cu clienţii-
- Plãţi în favoarea furnizorilor şi personalului –
- Dobânzi şi dividende plãtite –
-Plãţi privind impozitele asupra beneficiilor –
- Alte plãţi generate de exploatare ±
± Elementele extraordinare

= ± Fluxul net de trezorerie relative la activitãţile de


exploatare

2. Metoda indirectã, prin care profitul sau pierderea este ajustatã


cu efectele tranzacţiilor ce nu au naturã monetarã, amânãrile sau
angajamentele de plãţi sau încasãri în numerar din exploatare,
trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate
cu fluxurile de trezorerie din investiţii sau finanţãri. Astfel, se au în
vedere urmãtoarele categorii :
69

± Rezultatul net înaintea impozitãrii şi elementelor


extraordinare +
+ Cheltuielile cu amortizãrile şi provizioanele –
- Veniturile din amotizãri şi provizioane ±
± Rezultatul cesiunii imobilizãrilor şi plasamentelor +
+ Cheltuieli privind dobânzile –
- Venituri din plasamente ±
± Rezultatul din exploatare înaintea variaţiei necesarului în
fond de rulment
± Variaţia stocurilor
± Variaţia conturilor clienţi şi a altor creanţe din exploatare
± Variaţia conturilor furnizori şi a altor datorii din exploatare

- Dobânzi şi dividende plãtite
- Plãţi privind impozitele asupra beneficiilor
± Elemente extraordinare

= ± Fluxul net de trezorerie relative la activitatea de


exploatare

Test de autoevaluare 7.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Cum poate o entitate raporta fluxurile de trezorerie din activitatea


de exploatare?

2. In ce constã metoda directã?

3. In ce constã metoda indirectã?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

7.3. Fluxurile de trezorerie ale activitãţii de investiţii şi finanţare

Investiţiile, Aceastã categorie de fluxuri aratã mãsura în care plãţile ce au


fost efectuate pentru achiziţionarea de active sunt destinate sã
genereze venituri şi fluxuri de trezorerie viitoare viitoare .
Finanţarea,
Exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activitãţi de
investiţii pot fi considerate :
Incasãri/Plãti în - plãţi efectuate în numerar pentru achiziţionarea de imobilizãri
numerar necorporale, corporale şi alte active imobilizate ;
- încasãrile în numerar din vânzarea de imobilizãri necorporale,
corporale şi alte active imobilizate ;
70

- plãţile în numerar pentru achiziţia de instrumente de capitaluri


proprii sau de datorie ale altor entitãţi şi de interese în asocierile
în participaţie ;
- încasãrile în numerar din vânzarea de instrumente de capitaluri
proprii sau de datorie ale altor entitãţi şi de interese în asocierile
în participaţie ;
- avansurile în numerar şi împrumuturile efectuate cãtre alte pãrţi ;
- încasãrile în numerar din rambursarea avansurilor şi a
împrumuturilor efectuate cãtre alte pãrţi .

Activitãţile de finanţare sunt acele activitãţi ce antreneazã


modificãri în mãrimea şi structura capitalurilor proprii şi
împrumutate ale întreprinderii. Exemple de fluxuri de trezorerie
provenite din activitãţi de finanţare pot fi considerate :
- încasãrile în numerar provenite din emisiunea de acţiuni sau alte
instrumente de capital ;
- plãţile efectuate în numerar cãtre proprietari pentru a achiziţiona
sau rãscumpãra acţiunile entitãţii ;
- încasãrile în numerar provenite din emisiunea titlurilor de creanţã,
a împrumuturilor, obligaţiunilor şi a altor împrumuturi pe termen
scurt sau lung ;
- rambursãrile în numerar ale unor sume împrumutate ;
- plãţile efectuate în numerar efectuate de locatar pentru reducerea
obligaţiilor aferente unui contract de leasing financiar.

Test de autoevaluare 7.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Dati 2-3 exemple de fluxuri de trezorerie provenite din activitãţi de


investiţii.

2. Ce reprezintã activitãţile de finanţare ?

3. In ce constau fluxurile de trezorerie provenite din activitãţi de


finanţare (3-4 exemple)?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .


În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 7.

71

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 7 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7

1. Dispuneţi de informaţiile: încasãri de la clienţi 20.000 ; plãţi


cãtre furnizori 1.500 ; plãţi cãtre angajaţi 2.500; dobânzi plãtite
legate de activitatea de exploatare 100; impozit pe profit plãtit
600; plãti pentru achiziţii de terenuri 10.000, achiziţii de
instalaţii 40.000, încasãri din vânzarea echipamentelor 50.000;
dividendo încasate 12.000; venituri din emisiunea de capital
social încasate 7000; încasãri din împrumuturi pe termen luna
1.500. Calculaţi fluxurile de numerar din activitatea de
exploatare, investiţii şi finanţare.

2. Dispuneţi de urmãtoarele date: profit înainte de impozitare


30.000; impozit pe profit plãtit 7.200; cheltuieli cu amortizãrile
3.000; venituri din investiţii financiare 5.400; cheltuielile cu
dobânzile 3.600; creşteri ale creanţelor comerciale 6.600;
scãderi ale stocurilor 4.800; scãderi ale furnizorilor 9.800. Care
este mãrimea numerarului generat de activitatea de exploatare?

3. Dispuneţi de datele: rezultat contabil înainte de impozitare


40.000; chletuieli privind amortizãrile 6.800; dobânzi plãtite
1.200; creşteri ale creanţelor clienţi 50.000; creşteri stocuri
mãrfuri 20.000; creşteri furnizori 25.000; creşteri impozit pe
profit 2.000. Care este fluxul de numerar din activitatea de
exploatare?

72

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

73

Unitate de învăţare Nr. 8

NOŢIUNEA DE CONT. FORMA ŞI STRUCTURA CONTULUI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 8.............................................................................. 74


8.1. Noţiunea de cont. Funcţiile contului 74
8.2. Structura contului 75

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8...........................................................78


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................79
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8.........................................................................80

74

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 8

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 8 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de cont


 Definirea acestuia
 Elementele componente ale structurii contului

8.1 Noţiunea de cont. Functiile contului

Cont, Contul este un model de înregistrare cronologicã, grupare,


sistematizare şi calcul în expresie valoricã a situaţiei şi modificãrilor
Cont de activ, elementelor patrimoniale.

Sursa de În acest sens, pentru fiecare element de bun economic, sursã de


finanţare, finanţare, cheltuialã sau venit se deschide câte un cont distinct în
contabilitatea curentã, cu ajutorul cãruia se înregistreazã cu ajutorul
funcţie etalonului monetar, pe bazã de documente, existentul la începutul
perioadei de gestiune a elementului pentru care s-a deschis contul,
precum şi modificãrile (creşteri sau micşorãri) ale acestuia, determinate
de operaţiile economico-financiare ce se deruleazã în cadrul perioadei.

Deoarece conturile se deschid pentru elementele patrimoniului şi,


în funcţie de conţinutul economic al fiecãrui component, vom avea:

- conturi deschise pentru elemente de activ;


- conturi deschise pentru conturi de capitaluri proprii si datorii
(pasiv);
- conturi deschise pentru conturi bifuncţionale.

Din definiţia contului pe care am descris-o mai sus se desprinde


ideea cã toate conturile îndeplinesc o serie de funcţii, prin care rãspund
tuturor cerinţelor contabilitãţii, şi anume:

 Funcţia economicã constã în aceea cã fiecare cont reflectã


un anumit bun economic, sursã de finanţare, cheltuialã sau
venit, care determinã conţinutul economic al contului
respectiv.
 Funcţia de calcul se întâlneşte la toate conturile iar pe baza
acesteia se calculeazã situaţia tuturor elementelor
patrimoniale în diferite momente, a costurilor efective a
produselor, lucrãrilor, a rezultatelor financiare etc.
 Funcţia de control constã în folosirea datelor şi
informaţiilor furnizate de ele la controlul integritãţii
patrimoniului unitãţii, a cheltuielilor efectuate în diferite
75

sectoare etc.
 Funcţia de grupare constã în aceea cã în conturi se
înregistreazã bunurile economice, sursele de finanţare,
cheltuielile, veniturile pe elemente omogene, reflectându-se
în fiecare cont toate operaţiile care se referã la un anume
element.
 Funcţia de sistematizare este realizatã de fiecare cont în
cadrul sãu, prin înregistrarea distinctã a operaţiilor
economico-financiare ce determinã modificãri în sensul
creşterii, de acelea care determinã scãderi ale aceluiaşi
element.

Test de autoevaluare 8.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi contul.

2. Clasificati conturile

3. Enumeraţi funcţiile contului.

4. In ce constã funcţia economicã a contului?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

8.2. . Structura contului

Pentru a putea înregistra corect operaţiile economice şi financiare


ce se deruleazã în cadrul unitãţilor în conturi şi pentru o bunã
Debit, valorificare a informaţiilor furnizate este necesarã cunoaşterea
elementelor ce compun structura contului:
Credit,
1. Denumirea şi simbolul contului;
Rulaj, 2. Data înregistrãrii;
3. Debitul şi creditul;
4. Explicaţia contului;
Sold 5. Rulajul contului;
6. Soldul contului.
76

1. Denumirea contului indicã elementul patrimonial de activ,


capital propriu, datorie, cheltuialã sau venit ce este urmãrit prin
intermediul contului respectiv. Simbolul contului reprezintã un numãr
folosit pentru codificarea conturilor în sistem zecimal prin intermediul
Planului General de Conturi.

2. Data înregistrãrii reprezintã momentul derulãrii, producerii


sau înregistrãrii operaţiei economice sau financiare, fiind datã de ziua,
luna anul în care a avut loc respectiva operaţie. Aceastã datã este
consemnatã în documentul justificativ care atestã efectuarea operaţiei.

3. Debitul şi creditul reprezintã cele douã pãrţi ce definesc forma


tabelarã de prezentare a unui cont. Ambii termeni provin din noţiuni de
naturã juridicã (debitor, respectiv creditor), însã contabilitatea i-a
preluat, dezvoltându-le conţinutul în funcţie de cerinţele metodei
contabilitãţii.

Debitorul este persoana care a primit un anumit bun sau o sumã de


bani pentru care trebuie sã efectueze o platã cãtre cel de la care a luat
bunul sau banii. Debitul contului este acea parte în care se înscriu
creşterile elementelor de activ şi scãderile elementelor de pasiv.

Creditorul reprezintã persoana ce a dat o anumitã valoare şi care este


îndreptãţitã sã primeascã în schimb un echivalent valoric. Creditul
contului este acea parte în care se înscriu creşterile elementelor de
pasiv dar şi scãderile elementelor de activ. Schema debitului şi
creditului contului se prezintã astfel:

DEBIT CREDIT

Soldul iniţial – pentru conturile Soldul iniţial – pentru conturile


de activ de pasiv

Creşterile- pentru conturile de Creşterile- pentru conturile de


activ pasiv

Scãderile- pentru conturile de Scãderile- pentru conturile de


pasiv activ

4. Explicatia contului – este cea care dã expresie conţinutului sau


naturii operaţiei reflectate în cont. Explicaţia poate fi :

- descriptivã atunci când se foloseşte textul scris, menţionându-se


documentul justificativ, numãrul şi data acestuia şi
- contabilã, în cazul în care se menţioneazãcontul corespondent în
77

care se înregistreazã operaţia economico-financiarã.


5. Rulajul contului (mişcarea contului) aratã modificãrile valorice
ale elementelor patrimoniale, în sensul creşterii sau scãderii lor,
determinate de operaţii în cursul exerciţiului financiar respectiv. Cu alte
cuvinte, reprezintã totalul sumelor înregistrate pe debitul şi pe creditul
unui cont în cursul perioadei.

6. Soldul contului reprezintã mãrimea la un moment dat a unui


element patrimonial de activ sau pasiv, cheltuieli sau venituri. În
funcţie de data la care se referã, soldul poate fi:

- iniţial (la începutul perioadei);

- curent al zilei pentru care se face calculul;

- final (la sfârşitul perioadei).

Pentru conturile de activ, soldul final este debitor şi se calculeazã


astfel: SFD = Sold iniţial debitor + Rulaj debitor – Rulaj creditor.

Pentru conturile de pasiv, soldul final este creditor şi se calculeazã


astfel: SFC = Sold iniţial creditor + Rulaj creditor – Rulaj debitor.

Forma graficã de reprezentare a unui cont este aceea a literei “T”,


unde în stânga este debitul contului iar în partea dreaptã este creditul
contului.

D Denumirea contului C

Test de autoevaluare 8.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi elementele ce compun structura contului.

2. Definiţi rulajul contului?

78

3. Cum poate fi explicaţia contului?

4. Cand se poate calcula soldul unui cont?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 8.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 8 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8

1. Completaţi pentru urmãtoarele elemente patrimoniale structura


conturilor corespondente:

Capital social Mãrfuri

S.I. 6.000 S.I. 9.000

3.500

RD RC 1.000

TSD TSC RD RC

SFC TSD TSC

SFD

Clienţi Furnizori

S.I. 5.000 S.I. 8.000

2.000 1.800 2.000 3.500

RD RC 1.000

TSD TSC RD RC
79

SFD TSD TSC

SFC

Conturi la bãnci Credite bancare

S.I. 6.000 S.I. 8.000

7.300 2.000 5.500

RD RC RD RC

TSD TSC TSD TSC

SFD SFC

2. Ce reprezintã debitul şi creditul.

3. Cum se realizeazã funcţia de sistematizare a fiecãrui cont?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

80

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 8


1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015
2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

81

Unitate de învăţare Nr. 9

REGULI DE FUNCŢIONARE ALE CONTURILOR. ANALIZA ŞI FORMULA


CONTABILĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9.............................................................................. 82


9.1. Reguli de funcţionare ale conturilor 82
9.2. Analiza şi formula contabilã 83

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9...........................................................86


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................87
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9........................................................................88

82

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 9

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 9 sunt:


 Înţelegerea regulilor de funcţionare ale conturilor
 Definirea acestora
 Descrierea analizei contabile
 Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economico-financiare

9.1. Regulile de funcţionare ale conturilor

Reguli, Condiţia de bazã în vederea înregistrãrii corecte a operaţiilor


economice şi financiare cu ajutorul conturilor o reprezintã cunoaşterea
Debit, regulilor de funcţionare a acestora.

Credit Prin aceste reguli se stabileşte foarte exact în ce parte a conturilor,


pe debit sau pe credit, se înregistreazã soldul iniţial, precum şi
modificãrile (creşteri sau micşorãri) suferite în cadrul operaţiilor
economice şi financiare de elementul patrimonial pentru care s-a deschis
contul respectiv.

Regula 1.

Conturile de activ încep sã funcţioneze prin a se debita şi se


debiteazã cu existentul iniţial preluat din activul bilanţului precum şi cu
intrãrile sau majorãrile elementelor patrimoniale de activ.

Regula 2.

Conturile de pasiv încep sã funcţioneze prin a se credita şi se


crediteazã cu existentul iniţial preluat din pasivul bilanţului precum şi cu
intrãrile sau majorãrile elementelor patrimoniale de pasiv.

Regula 3.

Conturile de activ se crediteazã cu micşorãrile (scãderile)


elementelor de activ determinate de operaţiile economice şi financiare.
Conturile de activ prezintã la sfârşitul perioadei sold final debitor sau se
soldeazã (zero, balansat).

Regula 4.

Conturile de pasiv se debiteazã cu micşorãrile elementelor de pasiv


determinate de operaţiile economice şi financiare. Conturile de pasiv
prezintã la sfârşitul perioadei sold final creditor sau se soldeazã (zero,

83

balansat).

Test de autoevaluare 9.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Ce stabilesc regulile de funcţionare ale conturilor?

2. Definiţi regula 1.

3. Definiti regula 3.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

9.2. Analiza şi formula contabilã

Analizã Analiza contabilã reprezintã examinarea analiticã a operaţiilor


contabilã, economice şi financiare pe baza documentelor ce atestã aceste operaţii
în vederea stabilirii conturilor corespondente necesare dublei
Formula înregistrãri.
contabilã,
Elementele ce compun analiza contabilã sunt:
Stornare 1. Natura operaţiei economice sau financiare ce urmeazã
sã se înregistreze ( ex.: achiziţie, platã, vânzare, încasare
etc.);
2. Modificãrile patrimoniale (creşterile sau micşorãrile
elementelor patrimoniale);
3. Conturile corespondente în care se vor înregistra
elementele patrimoniale modificate în urma operaţiilor
ce au loc;
4. Aplicarea regulilor de funcţionare a conturilor pentru a
se înregistra corect operaţiile în conturi.
Formula contabilã reprezintã o formã de reprezentare graficã a
raportului de egalitate valoricã ce se stabileşte între conturile
corespondente, raport determinat de dubla înregistrare a operaţiei
economice sau financiare. Formula contabilã cuprinde urmãtoarele
elemente:

- denumirea sau simbolul contului corespondent debitor;


- semnul egalitãţii;
- denumirea sau simbolul contului corespondent creditor;
84

- mãrimea valoricã a operaţiei economice sau financiare.

CONTUL DEBITOR = CONTUL CREDITOR SUMA

OPERAŢIEI

Dupã tipul operaţiei ce urmeazã sã se înregistreze formulele contabile


pot fi :

- curente;
- de stornare.
Formulele contabile curente servesc la evidenţierea operaţiilor
economice şi financiare ce se deruleazã în activitatea întreprinderii.

Formulele contabile de stornare sunt acele formule întocmite în


scopul de a corecta sau anula formule contabile curente eronate ce au
fost întocmite anterior. În funcţie de modul de realizare a stornãrii,
formulele contabile pot fi :

 de stornare în roşu sau


 de stornare în negru.
Formulele de stornare în roşu sunt acelea în care anularea sau
corectarea se face prin repetarea formulei eronate, însã cu înscrierea
sumei în roşu sau prin încadrarea acesteia într-un chenar. Acest tip de
formule de stornare în roşu au ca efect reducerea rulajului conturilor.

Formulele de stornare în negru sunt acele formule în care anularea


sau corectarea se realizeazã prin inversarea poziţiei conturilor în
cadrul corespondenţei cu aceeaşi sumã. . Acest tip de formule de
stornare în negru are ca efect reducerea soldului conturilor.

Test de autoevaluare 9.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

S.C. Alda SRL prezintã la începutul anului urmãtoarea situaţie


patrimonialã :

Bilanţ contabil

ACTIVE IMOBILIZATE 22.000


Clãdiri 10.000
Terenuri 7.000
Echipamente tehnologice 5.000
ACTIVE CIRCULANTE 24.000
Materii prime 3.000
Produse finite 7.000
Clienţi 6.000
Casa şi conturi la bãnci 8.000
85

DATORII CE TREBUIESC PLATITE 20.000


ÎN TERMEN < 1 AN
Furnizori 5.000
Salarii datorate 6.000
Credite bancare pe termen scurt 5.000
Impozite şi taxe cãtre buget 4.000
DATORII CE TREBUIESC PLATITE 10.000
ÎN TERMEN > 1 AN
Credite bancare pe termen lung 10.000
CAPITALURI PROPRII 16.000
Capital social 10.000
Rezerve 2.000
Profit 4.000

În cursul lunii ianuarie, au loc urmãtoarele operaţii :

1) Se încorporeazã rezervele în valoare de 2.000 lei în capitalul social.


2) Se achitã salariile datorate de 6.000 lei din contul curent.
3) Se încaseazã creanţe comerciale în valoare de 3.000 lei în cont .
4) Se achizţioneazã materiale auxiliare în valoare de 500 lei, TVA 19%
pe baza de facturã fiscalã.
5) Se ramburseazã un credit bancar pe termen scurt în valoare de 2.000
lei din contul curent.
6) Se înregistreazã consum de materii prime în valoare de 1.000 lei în
procesul de fabricaţie.
7) Se vând beneficiarilor produse finite pe bazã de facturã fiscalã în
valoare de 3.000 lei , TVA 24%.
8) Se majoreazã capitalul social cu suma de 2.000 lei din profitul
societãţii.
9) Se achitã impozite la bugetul de stat din contul curent în valoare de
1.500 lei.
10) Se ramburseazã o tranşã dintr-un credit bancar pe termen lung în
valoare de 1.000 lei din contul curent.
Sã se întocmeascã formulele contabile pentru operaţiile de mai
sus şi bilanţul la sfârşitul perioadei .

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

În loc de
rezumat Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 9.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

86

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 9 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9

1. Se cunosc despre S.C. « Beth » SRL la data de 1.IX.2015


urmãtoarele informaţii :

Echipamente tehnologice 70.000

Mãrfuri 40.000

Clienţi 50.000

Conturi la bãnci în lei 80.000

Capital social vãrsat 90.000

Rezerve 10.000

Furnizori 60.000

Credite bancare 80.000

Societatea efectueazã urmãtoarele operaţii în cursul lunii septembrie :


1) Înregistreazã o facturã de cumpãrare mãrfuri în valoare de 5.000 lei.
2) Se încaseazã valoarea tuturor creanţelor comerciale în contul curent.
3) Se majoreazã capitalul social prin încorporarea tuturor rezervelor.
4) Se plãtesc furnizori în valoare de 20.000 lei din contul curent.
5) Se ramburseazã suma de 15.000 lei reprezentând credite ajunse la
scadenţã.
Se cere :
a) Analiza contabilã a operaţiilor ce au loc în cursul lunii septembrie.
b) Deschiderea, operarea modificãrilor în conturile corespondente şi
întocmirea formulelor contabile.
c) Întocmirea bilanţului la sfârşitul lunii septembrie

2. Întocmiţi formulele contabile pentru urmãtoarele operaţii


87

economico-financiare :
1. Se achiziţioneazã pe baza facturii nr. 3021/16.X.2015 materiale
consumabile în valoare de 1.100 lei.
2. Se achitã contravaloarea materialelor consumabile de la operaţia
anterioarã din contul curent cu ordinul de platã nr. 34/18.X.2015.
3. Se contracteazã şi încaseazã în contul curent un credit bancar pe
termen lung în valoare de 55.000 lei.
4. Se vând mãrfuri pe bazã de facturã fiscalã în valoare de 500 lei,
TVA 24%.
5. Se majoareazã capitalul social printr-un nou aport în naturã
reprezentat de mobilier birou în valoare de 2.000 lei.
6. Se încaseazã în numerar un debitor divers în valoare de 1.350 lei,
cu chitanţa nr. 004285/25.X.2015.
7. Se depune în cont pe baza foii de vãrsãmânt nr. 79554/26X2015
suma de 900 lei.
8. Se achitã în numerar salariile nete cuvenite angajaţilor în valoare
de 8.000 lei.
9. Se transferã la rezerve prime de aport în valoare de 600 lei.
10. Se încaseazã în contul curent TVA de recuperat de la bugetul de
stat în valoare de 1.500 lei.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

88

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

89

Unitate de învăţare Nr. 10

PLANUL DE CONTURI GENERAL

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10............................................................................ 90

10.1. Aspecte generale privind planul de conturi 90


10.2. Inregistrari contabile aferente operaţiilor economico-financiare 91

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10.........................................................95


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare....................................................95
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10......................................................................95.

90

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 10

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 10 sunt:


 Înţelegerea noţiunii de plan de conturi
 Structura acestuia
 Reflectarea în contabilitate a operaţiilor economico-financiare

10.1 Aspecte generale privind planul de conturi

Planul contabil naţional numit şi planul contabil general este compus


Plan contabil, dintr-un ansamblu de reguli şi principii, dintr-o listă de conturi, metode
şi recomandările pentru utilizarea lor, dintr-un vocabular contabil
precum şi din metode şi proceduri pentru organizarea contabilităţii. Ca
Conturi de
instrument de normalizare contabilă, el poate fi recomandat sau impus
bilanţ, celor vizaţi. Planul de conturi care este o listă metodică de conturi,
reprezintă o componentă a Planului contabil naţional.
Conturi de Planul de conturi general al agenţilor economici din România conţine
rezultate nouă clase de conturi simbolizate cu o cifră, grupe de conturi
simbolizate cu două cifre, conturi sintetice de gradul I simbolizate cu
trei cifre, conturi sintetice de gradul al-II- lea , simbolizate cu patru
cifre. Conturile din clasele 1-7 sunt obligatorii, iar cele din clasele 8 şi
9, precum şi dezvoltarea în analitic a conturilor sintetice, pot fi
adoptate şi completate de fiecare unitate patrimonială, în funcţie de
specificul activităţii şi necesităţile proprii.
Structurile Planului de conturi general sunt următoarele:
1. Conturi de bilanţ – sunt conturi care înregistrează operaţiile
ce produc modificări în masa patrimonială a întreprinderii şi care se
calculează prin soldurile lor structurile bilanţiere. Clasele de conturi
bilanţiere cuprind:
 Clasa I - Clasa de capitaluri;
 Clasa II – Clasa de imobilizări;
 Clasa III – Clasa de stocuri şi producţie în curs de
execuţie;
 Clasa IV – Conturi de terţi;
 Clasa V – Conturi de trezorerie.

2. Conturi de rezultate – sunt conturi care înregistrează


operaţiile generatoare de cheltuieli şi venituri, justificând astfel,
originea rezultatului. Soldurile acestor conturi se regăsesc în contul de
profit şi pierdere.
 Clasa VI – Conturi de cheltuieli;
 Clasa VII – Conturi de venituri.

3. Conturi speciale - sunt conturile reprezentate în Clasa VIII-


Conturi speciale care înregistrează drepturi şi obligaţii (angajamente
91

acordate şi angajamente primite) susceptibile să modifice mărimea sau


consistenţa patrimoniului întreprinderii, precum şi alte valori
extrapatrimoniale şi prelucrarea solurilor conturilor la deschiderea şi
închiderea exerciţiului.

4. Conturile de gestiune – sunt conturile din Clasa IX- Conturi


de gestiune- ce înregistrează operaţii relative la contabilitatea internă
de gestiune .

Test de autoevaluare 10.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi planul de conturi general.

2. Cum clasificaţi conturile de bilanţ?

3. Cum clasificaţi conturile de rezultate?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

10.2. Inregistrari contabile aferente operatiilor economico-financiare


În cursul lunii mai au loc urmãtoarele operaţii :

1) Se încorporeazã prime de aport în valoare de 4.000 lei în capitalul social.

2) Se achitã salariile datorate de 3.000 lei în numerar.

3) Se încaseazã debitori diverşi în valoare de 1.000 lei în casã .

4) Se achizţioneazã materiale consumabile în valoare de 500 lei, TVA 24% pe baza de


facturã fiscalã.

5) Se ramburseazã un credit bancar pe termen scurt în valoare de 600 lei din contul curent.

6) Se înregistreazã consum de piese de schimb în valoare de 400 lei în procesul de


fabricaţie.

92

7) Se vând beneficiarilor mãrfuri pe bazã de facturã fiscalã în valoare de 3.000 lei, TVA
24%.

8) Se majoreazã capitalul social cu suma de 1.000 lei din rezerve.

9) Se achitã impozit pe salarii din contul curent în valoare de 900 lei.

10) Se ramburseazã TVA de platã în valoare de 1.500 lei din contul curent.

Sã se întocmeascã formulele contabile pentru operaţiile de mai sus şi bilanţul


la sfârşitul perioadei .

1.

Prime de aport = Capital social 4.000

1043 1012

2.

Personal – = Casa 3.000


salarii datorate
5311
421

3.

Casa = Debitori diverşi 1.000

5311 461

4.

% = Furnizori 620

401

Materiale 500
consumabile

3021

93

TVA deductibilã 120

4426

5.

Credite bancare = Conturi la bãnci 600


pe termen scurt
5121
5191

6.

Cheltuieli cu = Piese de schimb 400


piese de schimb
3024
6024

7.

Clienţi = % 3.720

411

Venituri din 3.000


vânzarea
mãrfurilor

707

TVA colectatã 720

4427

8.

Rezerve = Capital social 1.000

106 1012

9.

Impozit pe = Conturi la bãnci 900


94

salarii

10.

TVA de platã = Conturi la bãnci 1.500

4423 5121

Test de autoevaluare 10.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1) Se achizţioneazã materii prime în valoare de 1.000 lei, TVA 24% pe


baza de facturã fiscalã.

2) Se ramburseazã o dobândã aferentã unui credit în valoare de 2.000


lei din contul curent.

3) Se înregistreazã consum de materiale auxiliare în valoare de 500 lei


în procesul de fabricaţie.

4) Se vând beneficiarilor semifabricate pe bazã de facturã fiscalã în


valoare de 4.000 lei , TVA 24%.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 10.


În loc de
Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate
rezumat
în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 10 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10

În cursul lunii august la o societate comercialã au loc


urmãtoarele operaţii :

1. Se înregistreazã consum de materii prime în valoare de 6.000 lei.

95

2. Se vând în numerar mãrfuri în valoare de 12.000 lei (TVA inclus).

3. Se presteazã servicii beneficiarilor în valoare de 4.000 lei, TVA 24%.

4. Se înregistreazã factura de energie electricã în valoare de 1.200 lei.


(TVA inclus)

5. Se înregistreazã factura de telefon în valoare totalã de 500 lei.

6. Se înregistreazã o facturã de consultanţã juridicã în valoare de 300


lei.

7. Se încaseazã dobânzi aferente disponibilitãţilor bãneşti în contul


curent în valoare de 1.800 lei.

8. Se înregistreazã diferenţe de curs valutar nefavorabile aferente


creanţelor faţã de clienţii externi în valoare de 400 lei.

9. Se înregistreazã salarii datorate personalului şi colaboratorilor în


valoare de 7.000 lei.

10. Se înregistreazã vânzarea de mãrfuri pe baza unei facturi fiscale în


valoare de 9.500 lei, TVA 24%.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

96

Unitate de învăţare Nr. 11

DOCUMENTELE IN CONTABILITATE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11............................................................................ 98


11.1. Definirea şi clasificarea documentelor 98
11.2. Documentele justificative 99
11.3. Registrele de contabilitate 100

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11......................................................102


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................103
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11.....................................................................103

97

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 11

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 11 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de documente


 Definirea acestora şi clasificarea
 Descrierea registrelor de contabilitate

11.1 Definirea şi clasificarea documentelor

Documente, Documentele se întocmesc pentru a consemna operaţiile


economice şi financiare care produc modificãri în masa elementelor
Formulare, patrimoniale, a veniturilor sau cheltuielilor dintr-o entitate dar şi pentru
a dovedi la o anumitã datã existenţa mijloacelor, a surselor şi a
proceselor economice, angajarea şi prezenţa personalului, volumul de
Gestiune muncã depus şi lucrãrile efectuate în vederea salarizãrii. Ele servesc la
stabilirea relaţiilor dintre întreprindere şi terţi (furnizori, clienţi,
salariaţi, bãnci, acţionari/asociaţi etc.).
Documentele reprezintã acte scrise în care se stipuleazã operaţiile
economico-financiare în momentul şi de regulã la locul efectuãrii lor
în scopul de a justifica înfãptuirea acestor operaţii şi ca bazã a
înregistrãrii lor în contabilitate.
Documentele contabile utilizate trebuie sã reprezinte un sistem
unitar şi raţional care sã funcţioneze dupã reguli precise în ceea ce
priveşte întocmirea, utilizarea, circulaţia şi evidenţa fiecãrui document.
Gestiunea documentelor contabile reprezintã o activitate care trebuie sã
prevadã urmãtoarele operaţiuni : organizarea circulaţiei documentelor,
utilizarea şi evidenţa documentelor, reconstituirea acestora şi pãstrarea
lor.
Documentele contabile sunt reprezentate de formulare care se
prezintă sub formă tipizată sau netipizată.
Formularele tipizate sunt suporturi de informaţii în care
conţinutul, forma şi formatul sunt prestabilite şi imprimate. Conţinutul
acestor formulare este definit de informaţiile consemnate în urma
operaţiilor ce au avut loc. Informaţiile sunt fixe atunci când au caracter
repetitiv, fiind tipãrite şi variabile, adicã specifice condiţiilor concrete
în care se produc operaţiile. Forma formularului se

concretizeazã prin gruparea şi aşezarea informaţiilor fixe dar şi a


spaţiilor pentru informaţiile variabile care urmeazã a se completa de
cãtre utilizatori. Formatul formularului exprimã mãrimea suportului de
hârtie, în acest sens folosindu-se dimensiuni standardizate.
Formularele netipizate sunt suporturi de informaţii în care
conţinutul, forma şi formatul nu sunt prestabilite şi imprimate iar
folosirea lor rãmâne la latitudinea fiecãrei unitãţi patrimoniale.
In funcţie de modul de întocmire şi de rolul lor în cadrul
sistemului informaţional-decizional acestea pot fi:

98

- documente justificative;
- documente de evidenţă contabilă;
- documente de sinteză şi raportare.

Test de autoevaluare 11.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi documentele.

2. In ce constau formularele netipizate

3. Dar cele tipizate

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

11.2. . Documentele justificative

Document
justificativ, Documentele justificative sun acele documente care asigură datele
de intrare în sistemul informaţional al contabilităţii. Operaţiile
economice şi financiare se consemnează în momentul efectuării lor în
Format,
documente justificative. Legea contabilităţii prevede că “orice operaţie
patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris
Prelucrare care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea
de document justificativ”. Documentele justificative sun întocmite la
Erori locul de muncă unde se produce operaţia sau participă la înfăptuirea ei.
Documentele justificative au un conţinut ce este format din
urmãtoarele elemente principale :
- denumirea, numãrul şi data documentului ;
- denumirea şi sediul unitãţii patrimoniale ;
- denumirea pãrţilor care participã la efectuarea operaţiei;
- conţinutul operaţiei economico-financiare;
- dacã este cazul, temeiul legal al respectivei operaţii ce are loc;
- datele cantitative şi/sau valorice aferente operaţiei efectuate;
- semnãturile persoanelor care rãspund de efectuarea operaţiilor, ale
celor care o avizeazã şi a celor care sunt în drept sã o aprobe;
- alte elemente care sã asigure o consemnare completã a operaţiilor în
documentele justificative.
După completare, aceste documente sunt supuse operaţiei de
prelucrare. Ea constă în sortarea documentelor pe operaţii, exprimarea
în etalon monetar a mărimii operaţiilor economice şi financiare dacă
99

este cazul, cumularea sau precontabilizarea mai multor documente


justificative şi obţinerea pe această cale a documentelor centralizatoare,
verificarea de formă, aritmetică şi de fond, iar în final înregistrarea în
contabilitate. Verificarea documentelor justificative constã în

verificarea formei, a calculelor în scopul constatãrii unor erori de


scriere a sumelor sau de efectuare a calculelor, a realitãţii, a necesitãţii,
oportunitãţii sau legalitãţii operaţiilor ce au loc şi care sunt consemnate
în aceste documente.
Erorile constatate cu ocazia întocmirii, verificãrii şi îregistrãrii
documentelor justificative se corecteazã prin tãierea cu o linie a textului
sau a cifrei greşite în toate exemplarele, şi prin scrierea, deasupra lor, a
textului sau a cifrei corecte. Cel care a efectuat corectura va semna şi
va menţiona data. În documentele justificative ce privesc mijloace
bãneşti şi alte operaţii prevãzute prin dispoziţiile legale, nu se admit
corecturi. În acest caz, documentul greşit se anuleazã fãrã a se detaşa
din carnetul respectiv.
Documentele cu regim special anulate nu se distrug, ci se pãtreazã
în carnetele respective pentru justificare.

Test de autoevaluare 11.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi documentele justificative

2. In ce constã structura documentelor justificative?

3. In caz de erori strecurate in aceste documente cum se procedeazã?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

11.3. Registrele de contabilitate

Registrul Documentele de evidenţă contabilă sau registrele de contabilitate


Jurnal, sunt acele documente cu ajutorul cărora se realizează înregistrarea
operaţiilor economice şi financiare în conturi, iar pe această bază
furnizarea de informaţii privind situaţia şi mişcarea patrimoniului. Prin
Registrul
aceste registre se formalizează şi materializează înregistrarea proprie
Inventar, sistemului de conturi, înregistrare care se realizează în concordanţă cu
principiile şi regulile metodologice proprii contului şi se asigură
Cartea Mare sistemul de indicatori privind situaţia şi evoluţia elementelor
100

patrimoniale. Registrele pot fi împărţite în funcţie de modul de


înregistrare al operaţiilor economice şi financiare în cadrul sistemului de
conturi astfel:
- pentru evidenţa cronologică;
- pentru evidenţa sistematică;
- pentru evidenţa combinată a celor două procedee de mai sus;
- pentru inventarierea patrimoniului.
Principalele registre care se folosesc în contabilitate sunt:
1. Registrul Jurnal;
2. Registrul Inventar;
3. Registrul “Cartea Mare”.
Aceste registre se utilizează în strânsă concordanţă cu destinaţia
acestora şi se prezintă în mod ordonat şi completate, astfel încât să
permită, în orice moment, identificarea şi controlul operaţiunilor
patrimoniale efectuate.
Persoanele fizice şi juridice care utilizează sisteme de prelucrare
automată a datelor au obligaţia să asigure respectarea normelor
contabile, stocarea, păstrarea sub formă de suporturi tehnice şi controlul
datelor înregistrate în contabilitate.
Registrul Jurnal ş Registrul Inventar sunt obligatorii şi se
înregistrează la organele fiscale. Registrele contabile numerotate,
şnuruite, parafate, înregistrate la

organele fiscale şi completate regulat pot fi admise ca probă în cazul


litigiilor unităţii patrimoniale.
Registrul Jurnal înregistrează zilnic în mod cronologic, operaţie cu
operaţie, fără spaţii libere şi ştresături toate mişcările patrimoniului
unităţii. In cazul unităţilor mari cu un volum mare al activităţilor,
Registrul Jurnal poate cuprinde registre jurnal auxiliare pentru operaţii
de bancă şi de casă, decontări cu furnizori, clienţi etc. Orice operaţie
cuprinsă în acest registru trebuie să cuprindă elemente referitoare la:
felul, numărul şi data documentului justificativ, sumele corespunzătoare
operaţiilor înregistrate, menţionarea conturilor debitoare şi creditoare în
care s-au înregistrat.
Registrul Inventar este documentul obligatoriu în care se înregistrează
grupat toate elementele patrimoniale inventariate la sfârşitul fiecărui an.
Acesta cuprinde douã pãrţi : listele de inventariere şi recapitulaţia
inventarului. În cadrul recapitulaţiei, datele prelucrate din listele de
inventariere sunt grupate pe structurile patrimoniale de activ şi cele de
datorii.
Registrul “Cartea Mare” serveşte la înregistrarea şi gruparea operaţiilor
economice şi financiare în raport de natura lor iar în cadrul fiecărei
grupări în ordinea succesiunii lor în timp şi sensul modificării contului
(debitor/creditor). Acest registru este un document contabil obligatoriu
de sintezã şi sistematizare ce conţine : simbolurile conturilor debitoare şi
creditoare corespondente, rulajul debitor şi creditor, soldul contului
pentru fiecare lunã a anului curent. Acest document are diverse forme,
mai des folosite fiind fişele de cont pentru operaţii diverse- utilizate
pentru evidenţa analiticã a furnizorilor, a clienţilor, a creditorilor etc.
101

Test de autoevaluare 11.3 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi registrele de contabilitate.

2. Definiţi Registrul Jurnal.

3. Ce reprezintã Registrul Inventar?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 11.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 11 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11

1. In ce constã gestiunea documentelor?

2. Descrieţi operaţia de verificare a documentelor justificative. .

3. Cum sunt reprezentate documentele contabile?

4.Definiţi şi explicaţi în ce constã Registrul Carte Mare

102

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

103

Unitate de învăţare Nr. 12

EVALUAREA IN CONTABILITATE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 12............................................................................ 105


12.1. Noţiunea şi bazele evaluãrii 105
12.2. Formele de evaluare în contabilitate 107

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12......................................................109


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................110
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12.....................................................................110

104

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 12

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 12 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de evaluare


 Definirea bazelor de evaluare
 Descrierea formelor de evaluare în contabilitate

12.1. Noţiunea şi bazele evaluãrii

Evaluare, Prin intermediul contabilitãţii se pot mãsura şi înregistra cu ajutorul


etalonului monetar soldurile iniţiale şi modificãrile suferite de
Costul istoric elementele patrimoniale în urma operaţiilor ce se desfãşoarã.
Evaluarea este un procedeu fundamental al contabilitãţii ce
realizeazã cuantificarea şi exprimarea în unitãţi monetare a
Valoarea de mãrimii elementelor de activ, capitaluri proprii, datorii, cheltuieli
utilitate sau venituri dar şi a operaţiilor economico-financiare ce duc la
modificãri în masa patrimonialã. În baza acestor valori înregistrate în
Valoarea de masa elementelor patrimoniale, acestea se recunosc în bilanţ şi în
piaţã contul de profit şi pierdere.
În ceea ce privesc bazele de evaluare în contabilitate, acestea s-
au conturat având în vedere anumite criterii de la care s-a plecat şi
Valoarea justã
anume : valoarea de utilitate, valoarea de piaţã, valoarea justã sau
realã şi timpul.
Valoarea de utilitate se referã la faptul cã reprezintã « efortul »
(« costul ») depus pentru a aduce bunul respectiv în patrimoniu sau
avantajul pe care ar putea sã-l aducã utilizarea bunului respectiv în
întreprindere sau dacã s-ar vinde terţilor. O altã definiţie ce a fost datã
valorii de utilitate este aceea cã ea ar reprezenta valoarea pe care un
cumpãrãtor potenţial încearcã sã o plãteascã pentru achiziţionarea lui,
în starea în care se aflã, valoare ce se poate stabili în funcţie de preţul
pieţei, starea şi amplasarea bunului.
Valoarea de piaţã este folositã în cadrul relaţiilor comerciale ce
se stabilesc în mod direct şi este preţul ce se poate obţine sau se poate
plãti (dupã caz) pe o piaţã activã. Piaţa activã are anumite caracteristici
şi anume : activele de pe piaţã sunt relativ omogene, sunt cantitãţi
suficiente de astfel de active, oricând putând exista potenţiali
cumpãrãtori şi vânzãtori şi nu în ultimul rând preţurile sunt
transparente şi pot fi cunoscute de cãtre toţi cei interesaţi.
Valoarea justã sau realã reprezintã suma la care se poate
tranzacţiona un activ sau se poate deconta o datorie, de bunã voie, între
pãrţi aflate în cunoştinţã de cauzã, în cadrul unei tranzacţii în care
preţul este determinat obiectiv.
Timpul ca şi criteriu se referã la momentul în care se plaseazã
evaluarea în trecut, prezent sau viitor, deoarece plecând de la un
principiu fundamental în contabilitate şi anume acela al continuitãţii
activitãţii întreprinderii, orice evaluare va pleca de la trecut, va trece
105

prin prezent şi va avea în vedere evoluţia valorilor economice în viitor.


Plecând de la aceste patru criterii, în timp s-au cristlizat mai
multe baze de evaluare :
costul istoric ;
costul curent (de înlocuire) ;
valoarea realizabilã;
valoarea realizabilã netã ;
valoarea actualizatã ;
valoarae recuperabilã ;
valoarea rezidualã, ş.a.
Costul istoric (valoarea de intrare) reprezintã o valoare realã a
activelor sau datoriilor din momentul în care acestea au intrat în
patrimoniu. Cadrul contabil pentru elaborarea şi prezentarea situaţiilor
financiare face distincţie între costul istoric al activelor ce este suma de
bani ce a fost plãtitã sau valoarea realã din momentul achiziţiei sau
producţiei şi costul istoric al datoriilor ce reprezintã valoarea
echivalentelor obţinute în urma obligaţiei sau valoarea ce se aşteaptã a
fi plãtitã în vederea stingerii datoriilor.
Costul curent (de înlocuire) este costul pe care întreprinderea îl acceptã
pentru a dobândi, la nivelul valorii actuale, un bun similar cu cel
delimitat ca obiect al evaluãrii.
Valoarea realizabilã reprezintã valoarea pe care întreprinderea ar
obţine-o dacã ar vinde în mod normal activele sau ar plãti datoriile.
Valoarea realizabilã netã este preţul de vânzare estimat la care activul
ar putea fi vândut sau înstrãinat în mod normal, în apropierea datei de
închidere a bilanţului, mai puţin costurile estimate pentru finalizare şi
costurile de vânzare necesare.
Valoarea actualizatã este o estimare în prezent a valorii în funcţie de
fluxurile de beneficii viitoare ce apar în desfãşurarea normalã a
activitãţii, adicã aducerea la zi a unei valori care devine disponibilã
pentru viitor. Conform International Accounting Standards Board, în
ceea ce privesc activele, valoarea lor actualizatã se referã la fluxurile
viitoare de intrãri de numerar şi echivalente de numerar pe care bunul
le va genera în desfãşurarea normalã a activitãţii. În ceea ce privesc
datoriile, valoarea actualizatã este echivalentã fluxurilor nete de
numerar viitoare (de ieşire) care sunt aşteptate a fi necesare pentru
stingerea obligaţiilor apãrute în desfãşurarea normalã a activitãţii.
Valoarea recuperabilã reprezintã suma pe care întreprinderea se
aşteaptã sã o recupereze din utilizarea viitoare a unui activ, inclusiv
valoarea sa rezidualã în momentul înstrãinãrii.
Valoarea rezidualã reprezintã valoarea netã pe care întreprinderea
estimeazã sã o obţinã prin cedarea unui activ la încheierea duratei sale
de utilizare, dupã deducerea cheltuielilor aferente cedãrii.
Trebuie precizat faptul cã, nici o bazã de evaluare din cele prezentate
mai sus nu are o aplicabilitate generalã şi nu satisface pe deplin
cerinţele celor ce se confruntã în practicã cu aceastã problemã a
evaluãrii, astfel încât aceastã chestiune este una de opţiune şi
raţionament profesional în condiţiile respectãrii reglementãrilor legale
în domeniu.

106

Test de autoevaluare 12.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi evaluarea.

2. In ce constau bazele de evaluare?

3. Definiţi costul istoric.

4. Definiţi valoarea realizabilã netã.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

12.2. . Formele de evaluare în contabilitate

Cost de În funcţie de momentul în care se efectueazã evaluarea vom întâlni


achiziţie, patru forme de evaluare :

Cost de 1. Evaluarea la intrarea în patrimoniu ;


producţie 2. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu ;
3. Evaluarea la inventariere ;
4. Evaluarea la data închiderii exerciţiului financiar (la data
bilanţului)
1. Evaluarea la data intrãrii în patrimoniu se face cu ajutorul
costului istoric denumit şi valoare de intrare sau contabilã şi care poate
îmbrãca mai multe forme în funcţie de modalitatea în care ajunge bunul
respectiv în patrimoniu. Astfel :

- pentru bunurile obţinute cu titlu oneros, valoarea de intrare este


reprezentatã de costul de achiziţie care este format din preţul de
cumpãrare, cheltuielile de transport-aprovizionare, taxe nerecuperabile,
alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în stare de utilizare a
bunului respectiv din care se scad reducerile comerciale primite de la
furnizori.

- pentru bunurile produse de unitatea patrimonialã valoarea de


intrare este reprezentatã de costul de producţie ce include costul de
achiziţie al materiilor prime şi materialelor direct consumate, cheltuieli
directe de producţie, cotã din cheltuielile indirecte de producţie
determinate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia bunului.

107

- pentru bunurile aduse ca aport în naturã la capitalul social al


întreprinderii sau pentru bunurile primite cu titlu gratuit valoarea de
intrare este reprezentatã de valoarea de utilitate ce reprezintã o
valoare actualã ce se stabileşte în funcţie de preţul pieţei, utilitatea
bunului respectiv pentru întreprindere, starea (gradul de uzurã) şi
amplasarea sa.

- pentru bunurile ce reprezintã titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni


şi alte titluri de valoare cumpãrate) valoarea de intrare este preţul de
achiziţie al acestora, cheltuielile accesorii fiind considerate cheltuieli
de exploatare ale perioadei.

2. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu a bunurilor se efectueazã la


valoarea lor de intrare. În cazul stocurilor, spre exemplu, valorile
contabile diferã, practic, neexistând posibilitatea identificãrii valorii de
intrare exacte, aşa încât evaluarea se face alegând una din cele trei
metode de evaluare a stocurilor la ieşirea din patrimoniu : metoda
primului lot intrat, primul ieşit (FIFO) , metoda ultimului lot
intrat, primul ieşit (LIFO) sau metoda costului mediu ponderat
(CMP).

3. Evaluarea la inventariere se efectueazã cu ocazia inventarierii


patrimoniului la închiderea exerciţiului financiar. Inventarierea se face
numai asupra activelor şi datoriilor, valoarea la care se face evaluarea
fiind denumitã valoare de inventar. Aceastã valoare este exprimatã în
funcţie de preţul pieţei, utilitatea bunului pentru întreprindere, situaţia
în care se aflã bunurile materiale sau starea acestora şi nu în ultimul
rând în funcţie de amplasarea lor.

4. Evaluarea la data închiderii exerciţiului financiar se face la


valoarea de intrarea a elementelor patrimoniale, respectiv valoarea
contabilã pusã de acord cu rezultatele inventarierii. Acest acord al
valorii de intrare cu inventarierea constã în urmãtoarele aspecte :

- pentru elementele de activ, diferenţele constatate în plus între


valoarea de inventar şi cea de intrare nu se înregistreazã în
contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
Diferenţele constatate în minus între valoare de inventar şi cea de
intrare se înregistreazã în contabilitate pe seama amortizãrii, în cazul în
care deprecierea este consideratã ireversibilã sau se ajusteazã valoarea
pentru deprecierea consideratã reversibilã, aceste elemente
menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

- pentru elementele de pasiv, diferenţele constatate în minus între


valoarea de inventar şi cea de intrare nu se înregistreazã în
contabilitate, aceste elemente menţinându-se la valoarea lor de intrare.
108

Diferenţele constatate în plus între valoare de inventar şi cea de intrare


se înregistreazã în contabilitate prin înregistrarea unei ajustãri, aceste
elemente menţinându-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.

Test de autoevaluare 12.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Enumeraţi formele de evaluare.

2. Definiţi costul de producţie.

3. In ce constã metoda FIFO?

4. Descrieţi evaluarea la data închiderii exerciţiului financiar.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 12.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 12 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12

1. In ce constã valoarea de piaţã?

2. Definiţi costul de achiziţie.


109

3. Descrieţi evaluarea la inventariere.

4. Ce este valoarea actualizatã?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

110

Unitate de învăţare Nr. 13

INVENTARIEREA IN CONTABILITATE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 13............................................................................ 112


13.1. Definirea şi funcţiile inventarierii 112
13.2. Etapele inventarierii 114

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13......................................................116


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.................................................116
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13....................................................................116

111

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 13

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 13 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de inventariere


 Definirea acesteia şi funcţiile
 Descrierea etapelor în care se deruleazã acest procedeu

13.1 Definirea şi funcţiile inventarierii

Inventariere, Existã deseori situaţii în care înregistrãrile din evidenţa contabilã


şi realitatea fapticã din teren nu coincide, existând diferenţe fie
Patrimoniu, cantitative şi/sau valorice, fie valorice. Aceste diferenţe între
realitatea scripticã şi cea fapticã pot fi determinate de mai mulţi
Diferenţe factori :

- scãderi ale greutãţilor unor stocuri ca urmare a proprietãţilor


fizico-chimice ce determinã evaporãri, deshidratãri, etc. ;
- modul de gestionare a valorilor materiale şi bãneşti ;
- condiţiile de depozitare şi pãstrare a stocurilor ;
- erori în evidenţele contabile, ş.a.
Inventarierea este un procedeu utilizat de mai multe discipline
economice, fiecare dintre acestea atribuindu-i o anumitã accepţiune,
însã din punct de vedere al contabilitãţii aceasta reprezintã verificarea
fapticã cantitativã, calitativã şi valoricã a existenţei şi stãrii
mijloacelor economice, a creanţelor şi datoriilor unei unitãţi
patrimoniale.

Inventarierea patrimoniului se face în urmãtoarele situaţii :

a) la începutul activitãţii pentru stabilirea şi evaluarea aportului în


naturã ;

b) cel puţin o datã pe an ( la sfârşitul exerciţiului financiar) sau ori


de câte ori existã suspiciunea în legãturã cu integritatea
patrimoniului ;

c) cu ocazia lichidãrii ;

d) în situaţia fuzionãrii sau divizãrii.

Inventarierea este procedeul ce asigurã garanţia unui bilanţ real şi


corect care sã reprezinte o imagine fidelã, clarã şi completã a stãrii

112

patrimoniului.

Inventarierea îndeplineşte mai multe funcţii şi anume :

1. Funcţia de control a concordanţei dintre informaţiile furnizate


de contabilitate şi realitate. În cadrul activitãţilor de recepţie,
depozitare, gestionare şi de organizare a contabilitãţii elementelor
patrimoniale existã situaţii destul de frecvente în care apar diferenţe
între soldurile scriptice şi realitatea din teren. Prin compararea
situaţiei faptice, stabilitã prin inventariere, cu situaţia scripticã, din
evidenţele contabile se stabilesc plusurile şi minusurile de inventar şi
se iau o serie de mãsuri în vederea punerii de acord a soldurilor
scriptice cu realitatea şi în acest fel asigurarea unei mai bune
gestionãri a patrimoniului.

2. Funcţia de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului


exerciţiului. Inventarierea este punctul de pornire şi de finalizare a
oricãrui exerciţiu financiar. Deschiderea conturilor şi închiderea lor se
realizeazã tot în baza inventarierii şi se definitiveazã bilanţul contabil.
Situaţia netã se determinã ca diferenţã între activele patrimoniale şi
datorii şi prin inventariere se confirmã realitatea celor doi termeni,
asigurând astfel o determinare corectã a situaţiei nete, a obligaţiilor
fiscale şi a rezultatului net.

3. Funcţia de calcul şi evidenţã a stocurilor, consumurilor şi


vânzãrilor. Unităţile mici şi mijlocii pot folosi pentru evidenţa
stocurilor metoda inventarului intermitent care presupune ca
evaluarea şi contabilizarea ieşirilor din stoc să se facă în baza unei
inventarieri fizice a stocurilor, la sfârşitul perioadei. Conform acestei
metode, valoarea ieşirilor se face astfel:
Valorea ieşirilor = valoarea stocului iniţial + valoarea intrărilor –
valoarea stocului final

Test de autoevaluare 13.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi evaluarea.

2. Când se face inventarierea patrimoniului.

3. Enumeraţi funcţiile inventarierii


113

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

13.2. Etapele inventarierii

Mãsuri Inventarierea, aşa cum am arãtat anterior, este o lucrare ce necesitã


organizatorice un volum mare de muncã şi de aceea ea se desfãşoarã în mai multe
etape :
Lucrãri
contabile a) pregãtirea inventarierii ;
b) constatarea şi descrierea elementelor patrimoniale supuse
inventarierii
Plusuri c) stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor
constatate.

a) Pregãtirea inventarierii – este o lucrare premergãtoare


inventarierii propriu-zise şi de aceastã etapã depinde eficienţa tuturor
lucrãrilor ulterioare. În cadrul acestei etape se iau o serie de mãsuri
organizatorice (ex. : stabilirea comisiei de inventariere, sigilarea cãilor
de acces în gestiuni cu excepţia locului din care incepe inventarierea,
declaraţia gestionarului cã nu are bunuri nerecepţionate sau care nu
aparţin gestiunii sale, se sisteazã operaţiuni de intrare-ieşire a bunurilor
în şi din gestiune etc.) şi se executã unele lucrãri contabile (ex.:
înregistrarea tuturor operaţiilor în contabilitatea analiticã şi sinteticã,
verificarea exactitãţii înregistrãrilor prin confruntarea informaţiilor din
contabilitate cu cele din evidenţa operativã şi prin întocmirea balanţelor
de verificare sintetice şi analitice, ridicarea de la gestiuni a evidenţelor
operative care se vizeazã dupã ultima operaţiune etc.).

b) Constatarea şi descrierea elementelor patrimoniale supuse


inventarierii.

Inventarierea propriu-zisã se realizeazã la locurile de depozitare a


bunurilor iar constatãrile şi descrierea elementelor inventariate se trec
în listele de inventariere. Aceste liste se întocmesc separat pe locuri de
depozitare, pe categorii de bunuri şi pe persoane responsabile de
integritatea lor. Bunurile trecute în liste în urma inventarierii trebuie sã
aibe denumirea, codul, unitatea de mãsurã, indicele calitativ, preţul
unitar de evidenţã. Aceste liste se completeazã citeţ, fãrã ştersãturi iar
spaţiile rãmase libere se bareazã şi semneazã de comisia de
inventariere. Stabilirea stocurilor faptice se face prin numãrare,
cântãrire, calcule tehnice.

c) Stabilirea şi înregistrarea în contabilitate a diferenţelor

114

constatate.

Propunerile formulate de comisia de inventariere prin procesul


verbal încheiat, dupã ce sunt aprobate, vor servi compartimentului
contabilitate pentru punerea de acord a datelor din evidenţele contabile
cu realitatea constatã şi consemnatã în listele de inventar. Plusurile şi
minusurile constatate la sortimentele confundabile între ele, datoritã
aspectului fizic, se pot compensa dacã privesc aceeaşi gestiune şi
aceeaşi perioadã de gestiune. Plusurile constatate la inventariere se
înregistreazã în patrimoniu prin debitarea conturilor de activ
corespunzãtoare iar minusurile se înregistreazã ca o ieşire din
patrimoniu prin creditarea conturilor corespunzãtoare. Lipsurile
imputabile sunt ataşate persoanelor vinovate.

Test de autoevaluare 13.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt etapele inventarierii?

2. In ce constã etapa de stabilire şi înregistrare în contabilitate a


diferenţelor constatate ?

3. Care sunt mãsurile organizatorice ce se impun cu ocazia pregãtirii


inventarierii.

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 13.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 13 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13

115

1. Care sunt factorii ce determinã diferenţe între realitatea fapticã


şi cea scripticã?

2. În ce constã funcţia de stabilire a situaţiei nete şi a rezultatului


exerciţiului?

3. Descrieţi etapa: constatarea şi descrierea elementelor


patrimoniale supuse inventarierii.

4. Ce asigurã inventarierea ca procedeu fundamental al


contabilitãţii?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

116

Unitate de învăţare Nr. 14

BALANŢA DE VERIFICARE

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 14............................................................................ 119


14.1. Noţiunea şi funcţiile balanţei de verificare 119
14.2. Clasificarea balanţelor de verificare 121

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14......................................................123


Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare..................................................124
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14....................................................................124

117

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 14

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 14 sunt:

 Înţelegerea noţiunii de balanţã de verificare


 Definirea acesteia şi funcţiile ei
 Descrierea formelor balanţelor de verificare

14.1 Noţiunea şi funcţiile balanţei de verificare

Balanţa de Balanţa de verificare este procedeul specific metodei contabilitãţii


verificare ce reflectã echilibrul permanent asigurat de dubla înregistrare a
elementelor patrimoniale în momentul producerii operaţiilor
Exactitatea economico-financiare în ordine cronologicã şi sistematicã dar şi în
înregistrãrilor momentul întocmirii formulelor contabile pentru stabilirea rulajelor şi a
soldurilor, oferind astfel garanţia exactitãţii înregistrãrilor efectuate în
Legãturã contabilitate şi servind ca bazã pentru întocmirea bilanţului contabil.

Conturi Balanţa de verificare îşi demonstreazã rolul sãu important în


sintetice contabilitate prin funcţiile pe care aceasta le deţine şi anume :

1. Funcţia de verificare a exactitãţii înregistrãrilor din conturi –


Conturi constã în aceea cã fiecare operaţie se înregistreazã concomitent şi cu
analitice
aceeaşi sumã în debitul unui cont şi în creditul altui cont şi astfel va
rezulta o egalitate permanentã între totalul sumelor debitoare şi al celor
creditoare. Orice eroare a trecerii sumelor din Registrul Cartea Mare şi
de aici în balanţã sau a unor calcule greşite în cadrul formulelor
compuse şi în modul de stabilire al rulajelor sau a soldurilor vor duce la
inegalitãţi între totalurile balanţei de verificare. Aceste inegalitãţi vor
demonstra faptul cã existã erori ce trebuie identificate şi corectate.

2. Funcţia de legãturã dintre conturile sintetice şi cele analitice.


Fiecare cont sintetic se desfãşoarã pe conturi analitice şi pentru fiecare
astfel de cont se întocmeşte câte o balanţã de verificare a conturilor
analitice, cu ajutorul cãrora se controleazã exactitatea înregistrãrilor
efectuate în conturile sintetice, prin concordanţele ce trebuie sã existe
între conturile analitice şi contul sintetic la care se referã, cu privire la
soldurile iniţiale, rulaje şi solduri finale.

3. Funcţia de legãturã între conturile sintetice şi bilanţ. Balanţa


de verificare constituie punctul de plecare pentru întocmirea bilanţului
întrucât face legãtura între conturi ce furnizeazã informaţii amãnunţite
asupra fiecãrui element de activ, capital propriu, datorie, şi bilanţ, ce
118

furnizeazã informaţii cu privire la poziţia financiarã. Datele din bilanţ


nu sunt altceva decât soldurile finale ale conturilor preluate din balanţa
de verificare prelucrate şi grupate conform metodologiei de întocmire a
bilanţului. Din bilanţ, apoi, se preiau soldurile finale ale conturilor de la
sfârşitul exerciţiului respectiv ce devin solduri iniţiale ale conturilor
pentru exerciţiul financiar urmãtor, pe baza principiului intangibilitãţii
bilanţului de deschidere.

4. Funcţia de grupare şi centralizare a datelor înregistrate în


conturi.

Prin comparea şi centralizarea datelor cu ajutorul acestui


procedeu, conducerea întreprinderii are posibilitatea de a cunoaşte
volumul şi natura modificãrilor intervenite în masa elementelor
patrimoniale şi a rezultatelor înregistrate atât în perioada curentã de
gestiune cât şi în perioadele precedente. Prin aceste comparaţii ce pot fi
fãcute, managerii întreprinderii pot lua unele decizii şi se pot face
anumite previziuni pentru activitatea viitoare a întreprinderii.

5. Funcţia de analizã a activitãţii economice – se relizeazã prin


compararea fiecãrui cont în parte, a grupelor de conturi şi pe total a
datelor de la începutul perioadei de gestiune cu cele de la sfârşitul ei.
Prin aceastã comparaţie se vor putea urmãri : schimbãrile produse în
mãrimea şi structura elementelor patrimoniale, verificarea plasãrii
corecte a elementelor patrimoniale dupã natura şi destinaţia lor,
mişcarea tuturor elementelor, atingerea indicatorilor prognozaţi prin
confruntarea datelor efective cu cele prognozate. Aşadar, rolul deosebit
de important al balanţei de verificare se dovedeşte şi în cadrul analizei
situaţiei economice şi financiare şi pe perioade scurte de timp, în
intervalul dintre cele douã bilanţuri, fiind singurul instrument care
furnizeazã informaţiile necesare conducerii unitãţii patrimoniale.

Test de autoevaluare 14.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Definiţi balanţa de verificare.

2. In ce constau funcţiile balanţei de verificare?

3. Definiţi funcţia de analizã a activitãţii economice

119

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

14.2. Clasificarea balanţelor de verificare

Balante cu 2 Clasificarea balanţelor de verificare se face având în vedere


serii de egalitãţi criteriile dupã care se structureazã şi anume: dupã natura conturilor
pentru care se întocmesc, dupã numãrul egalitãţilor pe care le cuprind,
Balanţe cu 3 dupã conţinutul şi forma graficã de prezentare.
serii de egalitãţi
Dupã natura conturilor pentru care se întocmesc, balanţele pot
Balanţe cu 4 fi :
serii de egalitãţi - balanţe de verificare ale conturilor sintetice sau generale – ce se
întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice;
- balanţe de verificare ale conturilor analitice (secundare sau
auxiliare) – ce se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile
analitice.

Dupã numãrul de egalitãţi pe care le cuprind:

1. Balanţe de verificare cu o serie de egalitãţi – se întocmesc sub


formã tabelarã şi din punct de vedere al conţinutului pot fi în douã
variante: ca balanţe de sume sau ca balanţe de solduri. Balanţele de
verificare a sumelor cuprind douã coloane şi anume totalul sumelor
debitoare şi totalul sumelor creditoare ale conturilor din registrul
Cartea Mare iar egalitatea constã în :

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul sumelor debitoare constã în însumarea soldurilor iniţiale


debitoare cu rulajele debitoare respective. Similar se face calculul
pentru totalul sumelor creditoare. Înscrierea elementelor respective se
face separat pentru fiecare cont în parte. Balanţele de verificare a
soldurilor cuprind tot douã coloane, numai cã acestea sunt soldurile
finale debitoare şi creditoare între care trebuie sã existe egalitatea:

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale


creditoare

2. Balanţe de verificare cu douã serii de egalitãţi - sunt o


combinare a celor douã tipuri de mai sus, în sensul cã sunt balanţe a
sumelor şi soldurilor. Cuprind patru coloane, douã de sume debitoare
şi creditoare şi douã de solduri finale debitoare şi creditoare.

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

120

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale


creditoare

3. Balanţe de verificare cu trei serii de egalitãţi - cuprind şase


coloane, din care, douã pentru solduri iniţiale debitoare şi creditoare,
douã pentru rulaje debitoare şi creditoare şi douã pentru solduri finale
debitoare şi creditoare şi astfel rezultã cele trei serii de egalitãţi:

Totalul soldurilor iniţiale debitoare = Totalul soldurilor


iniţiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale


creditoare

4. Balanţe de verificare cu patru serii de egalitãţi - cuprind


opt coloane, din care douã pentru solduri iniţiale debitoare şi
creditoare, douã pentru rulaje lunii curente debitoare şi creditoare,
douã pentru total sume debitoare şi creditoare şi douã pentru solduri
finale debitoare şi creditoare şi astfel rezultã cele patru serii de
egalitãţi:

Totalul soldurilor iniţiale debitoare = Totalul soldurilor


iniţiale creditoare

Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare

Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare

Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale


creditoare

Test de autoevaluare 14.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

1. Care sunt criteriile de clasificare a balanţelor de verificare?

2. In ce constau balanţele de verificare dupã natura conturilor ?

121

3. Descrieţi balanţa de verificare cu patru serii de egalitãţi .

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 14.

În loc de Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate


rezumat în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare


Nr. 14 pe care urmează să o transmiteţi cadrului didactic.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14

1. In ce constã funcţia de grupare şi centralizare a datelor


înregistrate în conturi?

2. Descrieţi balanţa de verificare cu douã serii de egalitãţi .

3. Dupã natura conturilor pentru care se întocmesc, cum pot fi


balanţele?

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14


122

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
4.*** OMFP 1802/2014
5. *** OMFP 2861/2009
6. *** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

123

Bazele contabilitatii
BIBLIOGRAFIE

1. Asalos, N. - Bazele contabilitatii, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2015


2. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Sitech, Craiova, 2014
3. Asalos, N. - Bazele contabilităţii, Ed. Ex. Ponto, Constanţa, 2006
4. Belverd, E., Needles, Jr., Anderson, James, C.,Caldwel - Principiile de bază ale
contabilităţii, ediţia a cincea, Ed. Arc, 2000
5. Bojian, O. – Bazele contabilităţii, Ed. Eficient, Bucureşti, 1997
6. Bojian, O. – Contabilitate generală, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000
7. Boulescu, M., Ghiţă, M. – Expertiză contabilă, Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 2001
8. Capron, M. - Contabilitatea în perspectivă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
9. Caraiani, C. Olimid, L. coord. – Bazele contabilităţI, Ed. ASE, Bucureşti, 2002
10. Călin, O. Ristea, M. Văduva, I., Neamţu, H. - Bazele contabilităţii, Ed. Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 2000
11. Colasse, B. - Contabilitate generală, ediţia a 4-a, Ed. Moldova, 1995
12. Duţescu, A. – Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de
Contabilitate, editat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din
România, Bucureşti, 2001
13. Feleagă, N. – Sisteme contabile comparate , vol. I, II, III, Ed. Economică, Bucureşti,
1999 şi 2000
14. Feleagă, N., Ionaşcu, I. – Tratat de contabilitate financiară, vol.I, vol.II, Ed.
Economică, Bucureşti, 1999
15. Florea, Ş. – Contabilitate financiară- Monografii şi aplicaţii contabile, Ed. Muntenia ,
Constanţa, 2000
16. Georgescu, C. - Bazele contabilităţii, Ed. Universitaria, Craiova, 2011
17. I.A.S.B. - Standardele Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti,
2000, 2001
18. Malciu L. - Contabilitate aprofundată, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
19. Ministerul Finanţelor Publice – Ghid practic de aplicare a Standardelor
Internaţionale de Contabilitate , Partea I, Ed. Economică, Bucureşti, 2001
20. Ministerul Finanţelor Publice - Reglementări contabile pentru agenţii economici, Ed.
Economică, Bucureşti, 2002
21. Negruţiu, M., Dumitrana, M. – Contabilitatea în comerţ şi turism, Ed. Maxim,
Bucureşti, 1998
22. Nicoale T. – Contabilitate financiară, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003 Ristea, M. coord. ‐
Contabilitate financiară, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003
23. Ristea, M., Dima, M. – Contabilitatea societăţilor comerciale, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003
24. Ristea, M., Dumitru, C. – Contabilitate financiară, Ed. Mărgăritar, Bucureşti, 2003
25. Ristea, M., Dumitru, C.‐ Contabilitate aprofundată, Ed. Universitară, Bucureşti, 2003
26. *** - Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, M.O. nr.
629/2002
27. *** OMFP 1802/2014
28. *** OMFP 2861/2009
29.*** Ordinul nr. 3.512/2008 publicat în Monitorul Oficial al
124 Bazele contabilitatii
României, Partea I, nr. 870 din 23 decembrie 2008

Bazele contabilitatii 125