Sunteți pe pagina 1din 3

Caracteristici psihosociale ale poporului roman

Trasatura esentiala a romanilor este neincrederea in oameni. Preocuparea pentru


binele altora nu depaseste zona familiei. Si tot romanii cauta puterea sociala, "dar in
mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste in care nu da bine sa arati ca vrei sa iesi
din rand, isi ascund aceasta dorinta sub masca modestiei si sacrificiului pentru altii.
(cum ne-ati spus si dumneavoastra , poporul nostru bate pasul pe loc cum e si acea
melodie populara)

Pe de alta parte avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potentialul), ceea ce ne


face competitivi in munca.
Romanii au un stil cultural represiv si evitativ, ceea ce ii face sa fie defensivi.
Defensivitatea se poate exprima in complexe de inferioritate si, daca acestea sunt
compensate, in complexe de superioritate. ( acest stil defensive poate a aparut la
roman nu din lasitate ci din nevoia de a supravietui, nu este correct dar in general noi
ramanii dupa parerea mea suntem ghidati de acea zicala “capul plecat niciodata taiat”
ceea ce in multe cazuri nu este valabil, sunt moment in care trebuie sa ridicam fruntea
sus, nu suntem un popor de oameni “prosti” mai bines pus , suntem un popor de
oameni fricosi, repet… este parerea mea)
In ceea ce priveste complexele de inferioritate spre exemplu, romanii au aspiratii
similare tarilor vestice (ex. SUA), dar adesea sunt mai neincrezatori ca le pot realiza si
se simt mereu datori sa faca auto si heterocomparatii cu altii mai buni pentru a se
valida.

Foarte interesant, la romani universalismul este secundar benevolentei, ceea ce


inseamna ca preocuparea pentru binele altora nu depaseste la romani zona familiei si
ajunge uneori maxim pana la persoanele pe care le cunosc.

In general noi ca si popor suntem extreme de egoisti, uneori nu suntem preocupati nici
de cei din familie, ne preocupa in general propria persoana, poate ca odata cu evolutia
uitam sa convietuim in grup si tindem spre singuratate, cel putin la concluzia asta ajung
cand vad atata nepasare, sunt oameni care nu ti-ar da un pahar cu apa, el avand sticla
plina.. de ce? Pentru ca asa suntem, sau poate ca asa am devenit, pardon , evoluat,
sau cu alte cuvinte involuat.

Relatia romanilor cu religia este foarte interesanta. Asa cum am spus mai sus, sfidarea,
indoiala si relativismul sunt mai scazute, iar conformismul crescut, ceea ce ii face
predispusi spre supunere la dogme (in acest caz religioase). Intr-adevar, romanii au un
nivel crescut de religiozitate si vad religia ca foarte importanta in viata lor (au incredere
foarte mare in biserica). Desi sunt foarte increzatori in dezvoltarea stiintifica (ex. in
dezvoltare tehnologiei; in universitati), daca stiinta s-ar ciocni cu religia, 50.2% dintre
romani ar alege religia. Dar religia este vazuta echilibrat: (1) nu doar ca
norma/ceremonie religioasa, ci si ca mijloc de a face bine oamenilor si (2) nu doar ca
facand sens pentru viata de apoi, ci si ca facand sens (a ajuta) in viata de acum.

Sincer eu merg pe principiul ca mana care ajuta este mai sfanta decat gura care se
roaga, cu asta cred ca am spus tot, de la vorbe pana la fapta e mult, noi ca si popor
suntem buni crestini in comparatie cu alte tare, dar trebuie sa fim crestini cu sufletul , sa
ajutam, sa ne bucuram pentru reusita altui om , fara a purta invidie, probabil atunci o sa
fim o tara de crestini , vorba aia multa lume putini “oameni” , asa e si aici multa lume
putini crestini in adevaratul sens al cuvantului.

Modelul psiho-cultural ideal al romanilor - cum vrem sa fim - este definibil in proiectia lor
psihologica: 'cum cred ca sunt'. Vestea buna este ca desi romanii 'se cred' asa 'cum nu
sunt', totusi 'se cred' asa 'cum ar putea sa fie'.Asadar, as spune ca proiectia lor - 'cum
cred ca sunt' - nu reprezinta o iluzie pozitiva, ci un optimism realist. De aceea, in cazul
romanilor exista o sansa foarte mare pentru dezvoltare si evolutie in directia unui model
psiho-cultural ideal.

Cum ar trebui sa arate acest model psiho-cultural ideal? Simplu spus, sa creeze
cetateni inteligenti, creativi, adaptabili social, cu un bagaj de cunostinte declarative si
procedurale vast, cu o personalitate care sustine comportamente prosociale (ex.
altruism/deschidere spre oameni/optimism/empatie, etc.). As vrea sa vad niste cetateni
autonomi/independenti, capabili de o solidaritate sociala formidabila, generoasa,
specifica societatilor individualiste creatoare de institutii sociale moderne, dincolo de
comunitatea colectivistilor nascuta din siguranta in comun a unor cetateni nesiguri pe
ei (care in Romania a generat adesea 'clanuri' si 'gasti'). Toate acestea vor putea
sustine apoi o sanatate psihica si fizica buna, cu impact pozitiv asupra cresterii
sperantei de viata si a fericirii. Dezvoltarea acestei componente psihologice poate sa fie
parte a unui proiect de tara, prin care Romania sa nu fie doar o tara care a aderat la
spatiul european, ci una bine integrata in acest spatiu.

Predictia mea este ca facand o politica educationala, socio-culturala si economica


inteleapta - dar chiar si in ciuda acestora, ca urmare a presiunii administrativ-economice
a UE (si a infuziei de capital din UE) si a tinerilor romani din tara si diaspora -, Romania
va fi nu doar o tara care a aderat la spatiul european, ci una perfect integrata si
performanta in acest spatiu.
In concluzie eu cred ca noi ca si popor am putea fi /devein cu mult peste ceea ce
suntem astazi , dar aceste valori “indiferenta, lasitatea , s.a” ne trag in jos, ceea ce este
mai grav ca aceasta problema s-a stabilit bine in gena romanului si este ereditara , dar
eu cred si sustin ca suntem un popor cu potential mare si ca intr-o zi o sa ridicam capul
in lume si o sa fim mandri ca suntem romani!