Sinteza idei principale

John Stuard Mill – Despre Libertate

Despre libertate gandirii si a cuvantului

Sa ne inchipuim deci, cazul in care carmuirea ar fi una cu poporul si ea nu ar intentiona niciodata sa-si exercite puterea de constrangere .

” Eu insa contest oamenilor de a exercita aceasta putere de constrangere atat prin actiunile lor, cat si in actiunile carmuirii.”

Raul facut prin impiedicarea exprimarii unei opinii este ceva deosebit: prin el,intreaga specie umana este pradata, atat posteritatea, cat si generatia actuala,iar cei ce
nu sunt de accord cu opinia in cauza sunt chiar mai mult pradati decat cei ce o sustin.Nu putem fi siguri niciodata ca opinia pe care ne straduim sa o inabusim este
gresita;iar daca am fi siguri ca ea este gresita,inabusirea ei ar fi tot un rau.

Opinia in care autoritatea incearca sa o suprime ar putea fi adevarata.cei ce doresc sa o suprime contesta devarul ei,,nu au dreptul de a decide chestiunea pentru
intreaga omenire,lipsind astfel pe toti ceilalati de posibilitatea de a judeca singuri.Cei ce refuza sa asculte o opinie deoarece sunt siguri ca ea este gresita presupun
ca certitudinea lor este unul si acelasi lucru cu certitudinea absoluta .

Este de datoria guvernelor si a indivizilor sa-si formeze opinii cat mai aproape de adevar ;sa faca acest lucru cu grija , si opiniile odata formate, sa nu le impuna
niciodata altora daca nu sunt foarte siguri ca au dreptate.

Singura cale pe care o fiinta umana se poate apropia de cunoasterea deplina a unui lucru este de asculta tot ce se poate spune asupra lui de catre personae care cu
cele mai diverse opinii si de a cerceta toate unghiurile din care poate fi el privit de spiritele cele mai diferite.

A considera o aformatie incontestabila inseamna a presupune ca noi insine,impreuna cu ce ce sunt in accord cu noi,suntem judecatorii care decid ce este
incontestabil,niste judecatori care nici macar nu asculta cealalta parte.

Adevarul unei opinii este o parte a utilitatii ei. Nici o convingere contrara adevarului nu poate fi realmente utila;

Suntem siguri pe anumite doctrine, la actul lor de a decide “pentru altii”, fara a le permite sa afle ce spune partea adeversa.

Ex: Socrate care a intrat intr-un conflict memorabil cu autoritatile legale si cu opinia publicaa vremii sale,a fost fruntasul care a proppovaduit virtutea, idei care l-
au inspirit sip e Platon. In urma unui process in care a fost condamnat pentru impietate si imoralitate. Impietate pentru ca ar fi negat zeii recunoscuti de catre stat,
ca el nu credea in niciun fel in zei, spuneau acuzatorii. Imoralitate pentru ca ar fi fost, prin invataturile sale un “corupator al tineretului”. Tribunalul l-a condamnat
pe aces tom, care,dintre toti cei nascuti pana atunci, merita cel mai mult recunostiinta omenirii, nu moartea harazita criminalilor.

Ex: Marc Aureliu –monarh absolut al intregii lumi civilizate, cel mai bun crestin decat oricare dintre suveranii crestini,a persecutat crestinismul.El nu a reusit sa
vada ca totusi crestinismul avea sa fie pentru lume un bine si nu un rau. Era constient ca societatea vremii sale era intr-o stare de plans . in calitate de carmuitor al
omenirii , el considera ca este de datoria lui sa nu permita destramarea societatii. Cata vreme deci, teologia crestinismului nu I se parea a fi adevarata sau de origine
divina , in virtutea unui profund simt al carmuirii, a autorizat persecutarea crestinismului. Autorul vede in acest fapt un tagic al istoriei. Constituie un prilej sa ne
intrebam cat de diferit ar fi putut fi crestinismul pretutindeni, in cazul in care el ar fi fost adoptat sub auspiciile lui marc aureliu si nu sub cele ale lui Constantin cel
mare.

Argumentul impotriva intolerantei religioase:

Cei care au persecutat crestinismul aveau dreptate “-spun adevrasrii libertatii religioase. Ca persecute este o inceracre prin care adevarul trebuie sa treaca mereu cu
success.

O teorie care sustine ca persecutarea adevarului poate fi justificata, deoarece perecutia nu-I poate dauna in nici un fel, nu poate fi acuzata de a fi ostila,, dar noi nu
putem impartasi “generozittea” felului in care trateaza eia pe aceia carora omenirea le este indatorata pentru descoperirea lor. A dezvalui lumii un lucru care o
afecteaza profund si de care ea nu a stiut pana atunci si a-I dovedi ca s-a inselat asupra unor lucruri de interes pentru viata sa, este unul dintre cele mai importante
servicii pe care o fiint omeneasca le poate adduce semenilor sai.

Conform legislatiei locriene (cod de legi din locri=locul unde traia o colonie greceasca) cel care infatisa un adevar nous au propunea o noua lege , trebuia
strabgulat in fata denarii poporului. Acest mod de a vedea lucrurile caracterizeaza acel gen de oameni care cred ca adevarurile noi au fost necesare candva iar
astazi nu mai avem nevoie de ele.

Istora absunda in exemple de adevaruri care au fost innabusite prin persecutie . reforma aizbucnit cel putin de 20 e ori , inainte de Luther si a fost innabusita.

Nici un om nu se indoieste ca crestinismul ar fi putut fi alungat din Imp Roman. El s-a raspandit ,devanind o credinta dominant, deoarece persecutiile la care a fost
supus au avut doar un character sporadic. Atunci cand o opinie este adevarata ea poate fi innabusita o data sau de mai multe ori, insa de-a lungul veacurilor se vor
gasi oameni care sa redescopere, pana cand, se va nimeri o epoca favorabila, ea va scapa de persecutii, raspandindu-se incat sa poata rezista tuturor incercarilor
ulterioare de a o suprima.

Intoleranta noastra ii face pe oameni sa-si asunda parerile sau sa se abtina de la efortul de ale raspandi. La noi, opiniile eretice contina sa mocneasca in cercurile
inguste ale persoanelor care studiaza si relecteaza asupra lor lumina adevarului.Si astfel,se mentine o stare de lucruri foarte mmultumitoare pentru mintea
unora,pentru ca, in absenta oricarei actiuni neplacute de amendare,opiniile dominante raman in aparenta neatinse.

Dar pretul platit pentru acest gen de pacificare intelectuala este sacrificarea intregului curaj moral al spiritului uman. Intr-o asemena situatie te poti astepta sa
gasesti oameni care sunt fie simpli conformisti, supusi locurilor commune, fie oportunisti ai adevarului, ale caror argumente,prinid orice subiect sunt destinate doar
celor ce-I asculta.

Cati oameni cu deprinderi intelectuale, nu indraznesc sa urmeze nici o linie de gandire curajoasa de teama sa nu cumva sa nu fie considerate potrivnica credintei
sau immoral?!

Liberatea de gandire este necesara nu numai pt ca ea ar crea mari ganditori,ci pt ca ea este indispemsabila intr-o masura mai mare, pt a da fiintelor omenesti
obisnuite,putint de a atinge dezvoltarea mintala de care sunt capabile.
Exista o categorie de oameni care socotesc ca este de ajuns daca omul aproba ceea ce ei considera ca este adevarat,chiar daca el nu stie nimic in ceea ce priveste
temeiurile parerii in cauza.Nu aceasta inseamna a cun adevarul. A cultiva intelectul inseamna a invata temeiurile propriilor opinii.adevarul este rezultat din
canatarirea a doua multimi de temeiuri; pana nu aflam in ce constau ele,nu intelegem temeiurile propriei noastre opinii.

Ex; cicero(cel mai mare orator al antichitatii) spune ca trebuie studiata pledoaria adversarului sau cu aceeasi ardoare ,decat propria sa pledoarie.Nu este de ajuns
ca el sa auda argumentele adversarilor sai, asa cum sunt ele prezentate ,trebuie sa le poata auzi si din gura celor care cred realmente in ele, care le apara si cred
sincer in ele.

Concluziile lor pot fi adevaate , dar pot la fel de bine sa fie gresite,in raport cu ce stiu ei , caci nu s-au situate pe pozitiile intelectuale ale celor ce gandesc altfel
decat ei , drept urmare, ei nu cunosc , doctrina pe care insisi o profeseaza.

Efectele daunatoare ale absentei dezbaterii libere:

In absenta dezbaterii libere se pierd nu numai temeiurile opiniei sis i sensul acesteia. Cuvintele care o exprima inceteaza a mai sugera idei.ramane numai coaja si
invelisul din afara intelesului.

Moralitatea crestina:

Ceea ce se numeste moralitate crestina, nu a fost opera lui Hristos. Ci are o origine mult mai tarzie , fiecare cult punand in locul lui noi adaugiri , potrivite cu
propriul specific si propriile inclinatii. Ea este in mare parte un protest impotriva paganitatii. Idealul sau este mai degraba negative decat pozitiv.

Incercarea de a forma spiritual si simtamintele strict pe un calapod religios rezultatul va fi un tip uman josnic,servile, incapabil de a se ridica la idea binelui
supreme.

Concluzie:

Pentru starea mentala buna a oamenilor ,este necesara libertatea de opinie si libertatea exprimarii opiniilor.

I. In primul rand, daca o opinie este innabusita, ramane pe cat posibil ca acea opinie sa fie adevarata.
II. In al doilea rand, chiar daca opinia innabusita ar fi gresita, ea poate sa contina si foarte adesea contine ,un dram de adevar.Numai prin confruntarea
opiniilor opuse putem avea sansa de a ajunge la restul adevarului.
III. In al treilea rand, chiar daca opinia unanim admisa ar fi nu doar adevarata, ci ar cuprinde intregul adevar, cei mai multi o vor impartasi cu prea putin
intelegere pt temeiurile ei rationale.
IV. In al patrulea rand, exista chiar pericolul ca insusi intelesul doctrine sa se piarda ori sa fie saracit, in cazul in care ea nu ar mai exercita efectul vital asupra
caracterului si comportarii oamenilor,devenind o simpka declarative formala.

Concluzie:

Acordand respectful fiecarui om,indiferet de ce opinie ar sustine, are calmul si onestitatea de a se proninta correct in privinta oponentilor sais i parerilor lor.
Aceasta este adevarata moralitate a dezbaterii publice .
Despre individualitate

S-a vorbi pana aici de motivele care fac imperios necesara libertatea finite umane de a-si forma opinii si de ale exprima fara nici o rezerva.

Faptele de orice fel , aduc prejudicii altora,pot fi tinute sun control prin dezaprobare,iar la nevoie chiar prin interventia active a oamenilor. =>libertatii individului
trebuie sa I se puna aici o limita;el nu trebuie lasat sa pricinuiasca rau celorlalti.

Facultatile specific omului- prceptia,judecata, puterea de discernamant,activitatea mentala si chiar preferintele morale, se exerseaza numai prin actul alegerii. Or,
cel care face totul pt ca asa e obiceiul nu face nici o alegere. El nu castiga deloc experienta in a discerne sau a dori ce este mai bun. Facultatile unui om nu sunt
exersate atunci cand el nu face lucru numi pt ca altii fac la fel sau cred la fel.

 Cel care lasa lumea sa aleaga pt el planurile sale de viata nu are nevoie de nicio o alta facultate decat cea a maiutelor-imitatia.

Despre un om ale carui dorinte si impulsuri sunt cu adevarat ale sale se spune ca are character. In present societatea a ajuns sa fie mai puternica decat
individualitatea, iar pericolul care ameninta fiinta umana nu este excesul ci lipsa impulsurilor personale. In zilele noastre , de la cea mai inalt si a clasa sociala pana
la cea mai de jos, fiecare traieste sub ochiul unei cenzuri. Nici familia nici individual nu se intreaba “ce prefer eu?” ci se intreaba “ce fac de obicei persoanele
aflate in pozitia mea si avand o situatie materiala ca a mea ?”

 Astfel capacitatile lor omenesti de ofilesc si se atrofiaza: devin incapabili de a dori ceva cu putere.

Despre limitele societatii asupra individului

Cat anume din viata omului trebuie lasat in seama individuaitatii si cat in seama societatii?

Oricine se bucura de protectia societatii datoreaza acesteia in schimb , ca fiecare individ sa fi obligat sa respecte o anuita linie de conduit fata de ceilalati. Aceasta
conduit consta in a nu aduce daune intereselor celorlalti.

Nici o persoana nu are dreptul sa spuna altei finite aflate la varsta maturitatii sa nu faca ceva ce acesta deja a decis sa faca pt propriul folos, insa vem dreptul de a-l
atentiona atunci cand greseste.

Cruzimea unor inclinatii precum reutatea, invidia si dorinta de a-I doina pe altii – toate acestea sunt vicii morale component ale unui character oral rau. Daca omul
ne displace, n-avem decat sa ne exprimam dezgustul, putand sa ne tine la distanta de el. El isi va primi pedeapsa pt greseala facuta sau daca isi distruge viata prin
felul gresit in care traieste, ar noi nu trebuie sa dorim sa i-o stricam si mai mult ci sa ne straduim sa-I usuram pedeapsa aratandu-I cum poate remedia raul.
Daca spre ex un om ajunge prin lipsa de cumpatare , incapabil de a-si intretine failia sau de a-I educa pe mmbrii ei, el merita sa fie condamnat pt ncalcarea datoriei
sale fata de familie.

 Astfel, atunci cand un om de dovedeste a fi incapabil de a-si indeplini o anuita datorie care-I revine fata de colectivitate, el este vinovat de a fi adus un
prejudiciu societatii.

Aplicatii:

Cele 2 maxime care alcatuiesc intreaga doctrina a acestui eseu:

1. Individual nu este raspunzator in fata societatii pt actele sale, cata vreme acestea privesc doar interesele sale si ale nimanui altcuiva;
2. Pentru actiuni care aduc prejucicii altora, individual este raspunzator, fiind pedepsit legal sau social;

Dreptul inalienabil al societatii

Spre exemplu: a se imbata, in cazul unui om pe cre betia il starneste sa vatame pe altii, este un delict impotriva altora, la fel si lenevia. Daca faptele nu aduc
prejucidii decat celor care le comit si nu societatii si nu aduc prejudicii, acesta nu poate fi judecat sau pedepsit.

Un angajament pe care un s-ar vinde sau ar adite sa fie vandut ca sclav ar fi nul si neavenit. Omul trebuie lasta sa-si aleaga singur mijloacele de a-si allege binele.
Dar vazandu-se sngur ca sclav, el renunta la libertatea sa.

 Principiul libertatii nu poate impune ca el sa aiba libertatea de a nu fi liber. Permisiunea de a-ti instraina liberate nu inseamna libertate.

Baronul Wilhelm von Humboldt afirma ca acele contracte ce privesc relatii sau servicii ar trebui incheiate atunci cand expira termenul lor, fara o prelungire
ulterioara a obligatiilor.

Spre ex: Contractul casatoriei ar trebui anulat atunci cand nu mai concorda cu simtamintele ambelor parti. In cazul in care cele dpua parti contractante a dus la
consecinte pt altii sau a plasat o terta parte asa cum se intampla cu casatoria, iau nastere obligatii din partea ambelor parti.

Statul ar trebui sa impuna educarea pana la un anumit nivel, a oricarei finite omenesti nascute in calitate de cetatean, insa nu o face. Datoria sfanta aparintilor este
aceea ca dup ace a aduc pe lume o fiinta sa ii dea educatia potrivita pt ca ea sa-si poata juca bine rolul in viata.

Invataantul de stat generalizat nu este altceva decat o nascocire destinata sa-I modeleze pe oameni dupa acelasi calapod. Instaureaza o tiranie asupra spiritului car
conduce la una a trupului.

Instrumentul acestei legi ar fi examenul public care sa inceapa la o varsta timpurie. Daca dupa un timp copilul se dovedeste ca nu sties a scrie sau sa citeasca , tatal
sau ar putea primi amenda.Examinarea privitoare la religie , politica sau alte subiecte controversate n-ar trebui sa se esfasoare in jurul chestiunii adevarului sau
falsitatii unor opinii, ci pe temeiuri sustinute de autori, scoli sau culte.