CODUL DE ETICĂ AL PROFESORULUI

În sistemul de învăţământ principala legătură este cea umană. Pe parcursul şcolar, elevul
are un mentor, profesorul, care se foloseşte de orice mijloc pentru a-l valorifica pe cel care îl
consideră un formator ideal. Platon considera educaţia „arta de a forma bunele deprinderi sau de
a dezvolta aptitudinile native prin virtute ale acelora care dispun de ele.”. Această relaţie
dinamică presupune depunerea unui efort considerabil din partea amândurora. Dacă analizăm
efortul depus de profesor ajungem să vorbim de alcătuirea sa ca fiinţă umană, dar şi ca formator.
Profesorul, educatorul nu exercită o meserie, ci are o misiune extraordinar de importantă de
îndeplinit. Să-i înveţi pe alţii cum să înveţe este o operă care implică rabdare, incertitudine, multe
ore de studiu, emoţie, descurajare, surâs. Formatorul stimulează şi întreţine curiozitatea copiilor
pentru lucruri noi, le modelează comportamentele sociale, le întăreşte încrederea în propriile
forţe, îi ajută să-şi desăvârşească identitatea.
Din perspectiva relaţiei profesor-elev, având în vedere valorile societăţii contemporane,
observăm următoarele: asumarea de către profesor şi elevi a unei responsabilităţi morale comune
în cadrul relaţiei educaţionale, recunoaşterea reciprocă a dreptului de a fi altfel, încrederea în
posibilităţile fiecărei fiinţe de a progresa, promovarea autenticităţii şi sincerităţii, etc.

„Comandamentele profesorului ideal ”

Caută să comunici clar.
Caută să fii cât mai plăcut şi să trezeşti mereu curiozitatea.
Încearcă să-ţi asculţi cu adevărat elevii.
Respectă spiritul obiectivelor disciplinei pe care o predai.
Actualizează-ţi permanent cunoştinţele.
Selectează esenţialul şi expune într-un mod plăcut.
Utilizează motivaţia ca pârghie fundamentală a formării elevilor.
Evaluează gradual şi fixează obiectivele eficient.
Respectă regulile deontologiei profesionale.
Autoevaluează-te permanent şi îmbunătăţeşte-ţi stilul prin raportarea la elevi.
(« Predarea şi învăţarea disciplinelor socio-umane »,Polirom,2000,p.79 )
 CODUL DE ETICĂ PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR are IV capitole
şi începe cu dispoziţii generale, în care se prezintă aspecte precum modul de aplicare şi
funcţionare a acestuia. Capitolul II este cel mai important, deoarece prezintă valori, principii şi
norme de conduită. Sunt enumerate valori şi principii în conformitate cu activitatea profesională,
precum : imparţialitate, responsabilitate, integritate morală şi profesională, respect şi toleranţă,
respingerea conduitelor didactice inadecvate, etc. Devine interesant atunci când se cere aplicarea
unui set de norme de conduită în relaţiile cu elevii (ocrotirea sănătăţii fizice, psihice şi morale a
elevilor, interzicerea activităţilor ce generează corupţie, excluderea formelor de discriminare,
recunoaşterea meritului personal al fiecărui elev). Următoarele articole prevăd aplicarea unui set
de norme de conduită în relaţiile cu părinţii, tutorii şi cu personalul didactic, colegii sau cu alte
instituţii, în special în cazul cadrelor didactice cu funcţii de conducere. Bineînţeles, un articol
este dedicat interdicţiilor din timpul exercitării activităţilor didactice. Capitolul III detaliază
sancţiunile aplicate în cazul nerespectării normelor de conduită, iar ultimul capitol cuprinde
dispoziţiile finale, cu referire la eventualele modificări ce pot apărea în alcătuirea codului de
etică.
Aşadar, profesionalismul unui profesor trebuie să aparţină unui cod de etică, iar acest cod
trebuie să stabilească standarde înalte. Astfel, educatorul trebuie să menţină standarde exemplare
de profesionalism, ţinând cont de faptul că acţiunile sale sunt văzute şi evaluate de comunitate.
Conform Codului de etică al liderilor educaţionali al AASA (American Association of School
Administrators ) adoptat de consiliu la 1 martie 2007, liderul educaţional se va conforma
următoarelor standarde :
Profesorul face ca educaţia şi binele studenţilor să fie valoarea fundamentală a tuturor
deciziilor sale.
Profesorul îşi îndeplineşte datoriile profesionale cu onestitate şi integritate, procedând
mereu într-o manieră responsabilă.
Profesorul respectă principiile şi drepturile omului, precum şi legile locale, statale şi
naţionale.
Profesorul respectă regulamentul de ordine interioară.
Profesorul nu va profita de poziţia sa în scopuri personale.
 Profesorul acceptă diplome academice sau certificate profesionale doar de la instituţiile
acreditate.
Profesorul caută să îşi îmbunătăţească cunoştinţele prin documentare şi dezvoltare
profesională continuă.
În cartea « GUIDLINES. For the design and effective use of teacher codes of conduct »
de Muriel Poisson am remarcat un capitol dedicat codului de etică al profesorului în India.
Calitatea educaţiei, în special la nivel primar este săracă în India. Îmbunătăţirea acesteia este o
problemă serioasă. Percepţia generală a comunităţii este că o mare parte din vină aparţine
profesorului. În consecinţă, statutul şi demnitatea profesorilor în India este în declin constant. De
aceea, respectarea unui cod de etică poate contribui semnificativ la îmbunătăţirea statutului lor şi
la creşterea respectului comunităţii faţă de acestă meserie. Profesorii au responsabilitatea să
obţină cel mai înalt grad de conduită etică în relaţia cu elevii, părinţii, societatea, colegii şi
instituţiile profesionale. Principiile enumerate sunt asemămătoare cu cele prevăzute de codul de
etică al învăţământului din România.
Urmează în această carte prezentarea codului de etică al profesorului în Africa de Sud,
acesta semănând cu cele menţionate anterior. Anumite “reguli“ pe care nu le-am remarcat ca
fiind prezente şi în celelalte coduri de etică ar fi : educatorul îşi exercită autoritatea cu
compasiune ; se străduieşte să permită elevilor să dezvolte un set de valori în concordanţă cu
drepturile fundamentale prevăzute în Constituţia Africii de Sud ; îi recunoaşte pe elevi, atunci
când este potrivit, ca parteneri în educaţie.
Următorul cod de etică al profesorului descris este cel din Scoţia. Primul aspect care mi-a
atras atenţia a fost scrierea acestuia la persoana a II-a singular, fiind o adresare directă către
cititor, în special către cadrele didactice în formare sau cu experienţă. De exemplu, « Ca profesor,
trebuie să îţi menţii şi să îţi dezvolţi practica profesională pentru a te asigura că îndeplineşti
următoarele cerinţe : cunoştinţe profesionale, aptitudini şi abilităţi profesionale, valori
profesionale şi angajament personal. »
O diferenţă în codul de etică al profesorului din SUA ar fi că se specifică atât ce trebuie
să facă, cât şi ce nu trebuie să facă un profesor.
În ceea ce priveşte codul de etică al profesorului în Noua Zeelandă, acesta se prezintă sub forma
unui poster cu patru idei principale : angajament faţă de cei care învaţă, angajament faţă de
părinţi/tutori, angajament faţă de societate şi angajament faţă de profesie. Se menţionează că
interacţiunile profesionale ale cadrelor didactice sunt reglementate de patru principii
fundamentale : autonomie (să trateze oamenii conform drepturilor pe care le au) ; dreptate (să-şi
împartă puterea şi să prevină abuzul de putere) ; resposabilitate (să fie bun şi să nu îi rănească pe
ceilalţi) ; adevăr (să fie cinstit cu el şi cu cei din jurul lui).
Concluzia personală după parcurgerea acestei cărţi este că în acest vast domeniu al
învăţământului vom găsi diverse coduri de etică ale profesorului, ale şcolilor, dar, în genere,
conţinutul acestora este asemănător, raportându-se la aceiaşi factori. De aceea, un cod de etică al
profesorului trebuie văzut ca un cod universal al acestei profesii, precum « Jurământul lui
Hippocrate » pentru doctori.

« Etica este prin excelenţă ştiinţa idealului sau ştiinţa binelui. »

(Traian Herseni)

Prof. CARAGEA ANCA

Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 30, Galaţi