2.

Literatura de specialitate

2.1.Prevederi generale referitoare la activele circulante

Definiția data de Reglementările contabile care sunt aliniate la directivele europene, aprobate
prin OMFP numărul 1802/2014, precizează că active circulante reprezintă acel activ care1:
- „ se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut cu intenţia de a fi vândut sau consumat în
cursul normal al ciclului de exploatare al entităţii;
- este deţinut, în principal, în scopul tranzacţionării;
- se aşteaptă a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este
restricţionată.
Toate celelalte active reprezintă active imobilizate. Ciclul de exploatare al unei entităţi
reprezintă perioada de timp dintre achiziţionarea activelor care sunt destinate procesării şi
finalizarea acestora în numerar sau echivalente de numerar.Echivalentele de numerar
reprezintă investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor
convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.
În categoria activelor circulante se cuprind:
a) stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factură;
b) creanţe;
c) investiţii pe termen scurt;
d) casa şi conturi la bănci.”
În decursul circuitului lor economic, activele circulante au forme și roluri diferite, parcurgând
următoarele etape:
1. –etapa de aprovizionare
2. –etapa de producție
3. –etapa de comercializare (de desfacere)
1. Etapa de aprovizionare este etapa în care cu ajutorul banilor, agentul economic
achiziționeaza materii prime, materiale etc., necesare activității:

B→Sp
unde:
B – bani investiți în producerea bunurilor economice
Sp – stocuri primare
2. Etapa de producție este faza în care stocurile primare parcurg pe rând mai multe subfaze,
pornind de la cheltuieli de producție, produse în curs de fabricație și, în final,
obținându-se produsele finite:

Sp→ CHp→ Pcf →Pf

unde:

1
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile financiare anuale individuale
si situatiile financiare anuale consolidate, M.Of. 963/30.12.2014
 Sp - stocuri primare;
CHp - cheltuieli de producție;
Pcf - produse în curs de fabricație;
Pf - produse finite

3. Etapa de comercializare (de desfacere) este faza în care produsele finite, prin intermediul
pieței, se transformă din nou in bani, agentul economic putând relua în felul acesta
procesul economic.

Pf →B’
unde:
Pf - produse finite
B’ -bani rezultați din vânzarea pe piață a produselor finite.

Pentru ca activitatea economică desfășurata să fie considerată eficientă, trebuie respectată

condiția:
B’ > B

Se are în vedere că B’ trebuie să asigure atât acoperirea tuturor cheltuielilor de producție și

desfacere, cât și obținerea unei cote de profit, ca venit fundamental al întreprinzatorului.
Circuitul economic pe care îl parcurg, de regulă, activele circulante este următorul:

B→Sp→ CHp→ Pcf →Pf→B’

2.2.Standardul IAS 2 „Stocuri”

Standardul international de contabilitate 2 „Stocuri” stabilește cadrul de recunoaștere,

evaluare și de prezentare a stocurilor in situațiile financiare anuale, asigurand un cadru unitar
de reguli și practici contabile care să raspundă necesitații de informare a utilizărilor acestor
situații.

2.2.1.Elemente semnificative- scop si obiective, aplicabilitate, definitii si recunoasterea

stocurilor

Înțelegerea și utilizarea standardului IAS 2 „stocuri” presupune cunoasterea la un nivel

acceptabil a unor elemente considerate semnificative precum scop și obiective,aplicabilitate,
definiții și recunoașterea stocurilor.

2.2.2..Scopul și obiectivele standardului

a) Scopul standardului este de a stabili condiții de recunoaștere, măsurare și evaluare a

stocurilor,adică determinarea valorii la care acestea vor fi recunoscute în bilanț până când
sunt recunoscute veniturile și cheltuielile generate de stocuri care vor influența contul de
profit și pierdere. Standardul oferă tratamente contabile care, prin creșterea sau descreșterea
valorii stocului,ajustează profiturile.
b) Obiectivul este descrierea tratamentelor contabile aplicabile stocurilor în condițiile folosirii
costului istoric.
În acest context subiectele abordate de standard sunt:
- Recunoaștrea stocului ca activ, respectiv ca activ curent;
- Prezentarea conceptelor, convențiilor, principiilor și metodelor de evaluare;
- Recunoașterea ulterioară a costurilor stocurilor drept cheltuieli și asocierea
cheltuielilor cu veniturile aferente
- Recunoașterea ulterioară a oricărei reduceri de valoare (deprecieri) a stocurilor până
la nivelul valorii realizabile nete și tratamentul deprecierii;
- Conservarea costului, determinat la recunoașterea inițială, și prezentarea regulilor de
evaluare ale stocurilor la sfarșitul exercițiului.

2.2.3. Aplicabilitatea standardului

Standardul se aplica la orice stoc de bunuri și servicii (stocuri propriu-zise și producția în curs
de execuție), cu excepția:
a) Stocurilor care se evaluează la valoarea justă minus costul vânzării (cazul stocurilor
dobândite și vândute în viitorul apropiat pe bursa de mărfuri)
b) Stocurilor ce fac obiectul altor standarde ( IAS 41 Agricultura, IAS 11 Contracte de
construcții, IAS 32 Instrumente financiare: prezentare si IAS 39 Instrumente
financiare: recunoaștere și evaluare, IAS 40 Investiții imobiliare)

2.2.4. Stocurile-definitie
Stocurile se încadreaza în categoria activelor circulante deoarece reprezintă surse controlate
de entitate, ce vor genera beneficii economice viitoare ale căror costuri sau valori pot fi
estimate credibil.
În categoria activelor de natura stocurilor sunt incluse:
- Stocurile fabricate si cumpărate pentru a fi vândute pe parcursul desfășurarii normale
a activității (ex. mărfuri, semifabricate pentru vânzare, produse finite)
- Stocurile în curs de producție ce urmează a fi finalizate în vederea vânzării pe
parcursul desfășurării normale a activitații (reprezintă producția care nu a parcurs
toate fazele de prelucrare ale procesului de producție, dar și produsele nesupuse
probelor, recepției tehnice sau incomplete) și lucrările și serviciile în curs de execuție
- Stocurile necesare realizării producției, lucrărilor sau serviciilor sub formă de materii
prime, materiale și alte consumabile (materiale auxiliare, combustibil, materiale de
ambalat,piese de schimb etc.).