DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LA PREȘCOLARI

PROF.ÎNV. PREȘC. MATEI VALENTINA-SIMONA

PROG. ÎNV. PREȘC. PINTILIE MIHAELA

GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 9 BRAȘOV

Deși creativitatea este o nevoie socială, care asigură supraviețuirea unui popor, totuși chiar și
în societățile avansate din punct de vedere științific și tehnic se pot aduce chiar numeroase critici
culturii și educației.
Termenul de creativitate a fost introdus în psihologie de G.W.Allport pentru a desemna
formațiune de personalitate. În opinia lui, creativitatea nu poate fi limitată doar la unele dintre
categoriile de manifestare a personalității, respectiv la aptitudini, atitudini sau trăsături
temperamentale.Acesta este unul dintre motivele principale pentru care termenul de creativitate nu
apare în dicționarele de specialitate apărute înainte de 1950.
Copiii au deseori o imaginație și o abilitate de a se juca atât de puternice încât preferă lucruri
simple și naturale în locul jucăriilor extravagante. Ei își închipuie că sunt mama vreunei perne
înfășurate într-o eșarfă; leagă o ațăîn jurul unui ziar mototolit și-l plimbă de colo colo ca pe un
câine. Părinții care au investit mult în jucăriile copiilor lor s-ar putea simți deziluzionați într-o
oarecare măsură.
Părinții trebuie să-și amintească faptul că copiii nu se joacă pentru a-și face părinții fericiți.
Ei nu se joacă cu jucăriile care le-au fost dăruite pentru a-și arăta recunoștința, ci se joacă pentru că
trebuie să se joace, pentru că așa sunt ei făcuți. Joaca este una dintre principalele căi prin care copiii
cresc și se dezvoltă. Joaca îi pregătește pe copii pentru viața de adult, luând porții mici din lumea
adulților: se prefac că sunt mamă, tată, pleacă în călătorii, fac cumpărături etc.
De îndată ce copiii învață ceva nou, încep să se joace cu noua lor abilitate, exersând și
testând-o. Și pe măsură ce se dezvoltă, își asumă sarcini din ce în ce mai grele. Copiii care tocmai
au învățat să meargă încep să facă mici pași de dans; cei care pot vorbi încep să cânte și să turuie
cuvinte fără sens, cei care se pot îmbrăca singuri încep să se gătească sau să-și ia hainele pe dos,
numai ca să se distreze.
O fetiță de 3 ani care a început să înțeleagă că ”EU” este ea, se preface că este
altcineva.Testează astfel limitele propriului eu perintr-un schimb de roluri.
Conștiința copiilor de 5-6 ani se dezvoltă până la punctul în care pot vedea imaginea de
ansamblu. Îi interesează de ce facem lucrurile pe care le facem și devin mai hotărâți în timpul
realizărilor propriilor activități.
Forța imaginației la copii mici se concentrează asupra dezvoltării corpului lor fizic, asupra
creșterii și formării organismului. Imaginația lor este eliberată atunci când împlinesc 6-7 ani și
devin mai confortabili în propriul lor corp. Acum, această forță poate fi transformată în activități
pentru suflet, în creativitate și sensibilitate.
Păpușa ocupă un loc special în rândul jucăriilor pentru că este imaginea unei ființe umane.
Păpușile ne pot ajuta să ne găsim propria identitate. Ne putem dezvălui cele mai tainice gânduri,
suferințe și bucurii în fața unei păpuși- prietene.
 De la 3 la 4 ani copii încep să aibă mai mult control asupra mișcărilor lor corporale și în
același timp, devin mai ambițioși. Încercă să zboare și sunt uimiți atunci când cad. Fac tumbe,
încearcă să stea în cap, se rostogolesc pe pante acoperite cu iarbă, sau se răsucesc cu leagănul.
Versurile și cântecele cu rimă sunt cele mai potrivite pentru această vârstă.Este posibil ca
adulții să se simtă stâneniți de cuvintele unor cântece mai vechi pentru copii, dar copiilor le pasă
mai mult de ritm și de rimă decât de conținut și le vor învăța pe de rost imediat.
Schimbarea și transformarea fac parte din joacă la această vârstă. Copiii nu au nevoie de
prea multe pentru a începe un joc de roluri. Ei se uită în cameră și tot ceea ce văd poate fi folosit.
Canapeaua este o barcă, sau o casă cu o pătură drept acoperiș.
De asemenea poate fi dăunător pentru un copil să aibă o singură activitate timp îndelungat.
De exemplu, a-i cere unui copil să meargă în ritmul monoton al apșilor unui adult în timpul unei
plimbări este o formă de supraefort, la fel ca a-l pune să stea jos și să înșire mărgele pe ață timp de o
oră.
Desenele copiilor pot dezvălui multe lucruri pe care încă nu le pot exprima în cuvinte. Dacă
le putem interpreta, uneori îi putem ajuta să verbalizeze ce anume îi îngrijorează. Însă, în egală
măsură, dacă arătăm un interes prea evident pwntru desenul lor, aceștia pot devenii conștienți de
sine și nu mai pot face aceleași creații spontane.
Este important de înțeles că cei mici au nevoie de emoție dar și de tensiune- să se sperie
unul de altul, să se târască prin tufișuri pe întuneric. Dar este important să-i învățăm pe copii să nu
îndrepte niciodată ceva care arată ca un pistol spre o altă ființă omenească.
Copiii care văd violență ar putea avea nevoie de modalități prin care să facă față acestor
impresii senzoriale. Chiar dacă nu se uită la televizor decât la emisiuni pașnice, faptul că le
urmăresc pasiv o perioadă mai lungă de timp poate duce la înăbușirea energiei, care poate fi
eliberată printr-un comportament necontrolat sau agresiv.
COPIII ÎNVAȚĂ CEEA CE TRĂIESC!
”Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi...”
Copiii sunt ca bureții. Absorb tot ceea ce facem, tot ceea ce spunem. Învață în fiecare clipă
de la noi, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de asta. Copiii mici sunt foarte sensibili la felul
în care sunt spuse lucrurile și le spun din inimă. Un părinte îi poate spune copilului” E timpul să
plecăm”, fără ca vorbele lui să transmită mai mult decât acest mesaj, pe când altul, care este grăbit
și nerăbdător, poate rosti aceleași cuvinte într-un fel care să sugereze ” Ești rău pentru că te
trândălești atât.”Este de așteptat ca cel mic să reactioneze diferit în cele două situații.
Să ne prețuim copiii, dar și pe noi înșine. Ca părinți avem de ales cum să ne privim copiii.
Avem responsabilitatea de-a vedea și de-a aprecia ceea ce are unic fiecare copil. Prețuindu-ne
copiii, îi învățăm să se prețuiască la rândul lor. Acordându-le atenție și ascultându-le îndeaproape
dorințele, grijile, visele, glumele și pasiunile, le arătăm că sunt importanți pentru noi, că îi iubim și
că le apreciem calitățile unice- că nu am vrea să fie altfel decât este.
Jocuri pentru stilularea creativității ( materiale):
 Bucăți de material, ac, ață într-o mică trusă de cusut
 Plastilină
  Creioane colorate, cerate, pensule, acuarele
 Resturi de lemn, roți de lemn, bețișoare, șmirghel, pilă, lipici pentru lemn, ciocan și
cuie
 Jocuri de rol
 Păpuși
 Desenaţi cu cretă pe asfalt
Îndemnaţi copilul să deseneze ceea ce doreşte, la dimensiunea pe care o doreşte. Încercaţi,
de fiecare dată, să vă aduceţi aminte că în joc nu există reguli.

 Pictaţi sau desenaţi 3D

În loc să alegeţi o carte de colorat, de care, probabil, cel mic s-a plictisit, oferiţi-i o nouă
activitate: să picteze sau să deseneze modele 3D ale unor maşini, avioane, cani, ouă, pahare de
unică folosinţă, cutii etc.
 Tablouri inedite
Folosiţi un carton sau chiar o coală de hârtie. Decupaţi cu foarfecul sau rupeţi în mâna
bucatele de hârtie colorată. Cu ajutorul unui lipici, copilul poate faceun tablou original, lipind
bucatele de hârtie, de forme şi culori diferite. Mai puteţi folosi un şiret de pantofi, canafi, nasturi
etc.
Joaca copiilor echivalează munca, însă este o muncă pe are ei o îndeplinesc pentru ei înșiși
și pentru dezvoltarea lor.Atunci când ei se prefac că gătesc, nu au nevoie de un aragaz în miniatură
realist, care nu va face decât să le înfrâneze imaginația. O cutie este mai bună. Joaca modelează
experiența de viață a copiilor. Nu trebuie să le impunem jucării gata făcute, ci mai degrabă să le
respectăm creativitatea, deoarece unii au fost transformați din creatori în colecționari.Lăsați copiii
să se joace liber, dezvoltâmdu-le aptitudinile pe care le dobândesc în mod firesc, ca fâcând ăarte din
viață, și pe care le aleg singuri.
Bibliografie:
 ”Creativitate și ineligență emoțională”- Mihaela Roco, editura Polirom,
2004,București;
 ”Jocurile creative ale copiilor”- Karin Neuschutz, editura UELifestyle,
București,2015;
 ”Copiii învață ceea ce trăiesc”- Dorothy Law Nolte, Rachel Harris, editura
Humanitas, București, 2012;
 ”Creativitatea seriosă”- Edwuard De Bono, editura Curtea veche, București,
2012