Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 69

CAPITOLUL 3. FILTRE CU RĂSPUNS INFINIT LA

IMPULS

3.1. Să se proiecteze un FTJ numeric, care lucrează la frecvenţa de eşantionare

FS = 10kHz , pornind de la filtrul analogic cu funcţia de transfer:
H0
H a (s) = (3.1)
s + Ωt
şi utilizând transformarea biliniară. Se cer:
a) H 0 astfel încât filtrul să aibă un câştig de 0dB la frecvenţe joase.
b) Ωt astfel încât frecvenţa de tăiere normată a filtrului digital să fie f t = 0.1.
c) Funcţia de transfer H ( z ) a filtrului numeric.
d) Calculaţi câştigul filtrului digital la frecvenţele F1 = 0 Hz , F2 = 1kHz şi
F3 = 5kHz .

Rezolvare

a) H a (0) = 1 H 0 = Ωt (3.2)
b) În cazul transformării biliniare:
2 ω   2π ⋅ 0.1 
Ωt = tg  t  = 2 Fs tg   = 2 ⋅ 10 ⋅ 0.325 = 6500rad / s (3.3)
4

Ts  2   2 
c) Funcţia de transfer a filtrului digital se obţine făcând schimbarea de variabilă:
1 − z −1
s → 2 Fs (3.4)
1 + z −1
H0 Ωt
H ( z) = = (1 + z −1 ) =
2 Fs (1 − z −1 ) + Ωt (1 + z −1 )
−1
1− z
2 Fs + Ωt
1 + z −1 (3.5)
2 Fs tg ( 0.1π ) (1 + z )
−1
0.325 (1 + z ) −1
0.245 (1 + z )
−1

= = =
2 Fs 1 + tg ( 0.1π ) + ( tg ( 0.1π ) − 1) z −1  1.325 − 0.675 z
−1
1 − 0.509 z −1
70 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

d) Se poate calcula direct în expresia obţinută pentru H ( z ) sau se poate folosi

relaţia:
H ( e jω ) = H a ( jΩ ) Ω=2 F tg ω  (3.6)
s  
2

Pentru F1 = 0 Hz :
0.245 ⋅ 2 H
H (e j0 ) = = 1 sau H a ( 0 ) = 0 = 1 (3.7)
1 − 0.509 Ωt
Pentru F2 = 1kHz , ω2 = 2π ⋅ 0.1 = 0.2π .
0.245 (1 + e − j 0.2π )
H (e j 0,2π
)= (3.8)
1 − 0.509e − j 0.2π
sau se observă ca F2 = 1kHz este chiar frecvenţa de tăiere nenormată a filtrului
digital ( f t = 0.1) căreia îi corespunde în domeniul analogic Ωt .
Ωt 1
( )
H e jωt = H a ( jΩt ) =
jΩ t + Ω t
=
2
= 0.707 (3.9)

Se observă ca F3 = 5kHz = Fs / 2 , ω3 = π .
0.245 ⋅ 0
H ( e jπ ) = =0 (3.10)
1 − 0.509 ( −1)
2 π 
sau calculând câştigul filtrului analogic la Ω3 = tg   = ∞ :
Ts  2 
Ωt
H a ( jΩ ) Ω→∞ = =0 (3.11)
jΩ + Ωt
Ω→∞

3.2. Convertiţi filtrul analogic dat de

s + 0.1
H a (s) = 2
(3.12)
(s + 0.1) + 16
într-un filtru digital RII folosind transformarea biliniară. Se ştie că T = 0.5 .

Rezolvare:

 1 − z −1 
Avem s = 4 −1 
(3.13)
1+ z 
0.128 + 0.006 z −1 - 0.122 z −2
deci H (z ) = (3.14)
1+ 0.0006 z −1 + 0.975 z −2
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 71

3.3. Fie filtrul analogic definit de

s+a
H a (s) = (3.15)
(s + a)2 + b2
Determinaţi prin calcul analitic filtrul numeric corespunzător, folosind metoda
invarianţei răspunsului la impuls unitar, pentru o perioadă de eşantionare T.

Rezolvare

0.5 0.5
H a (s) = + (3.16)
s + a + jb s + a − jb
0.5 0.5
deci H ( z) = + (3.17)
1 − e − ( a + jb )T z −1 1 − e − ( a − jb )T z −1
1 − e − aT cos ( bT ) z −1
H ( z) = (3.18)
1 − 2e − aT cos ( bT ) z −1 + e−2 aT z −2

3.4. Reluaţi problema anterioară pentru funcţia de transfer

105
H a (s) = (3.19)
105 + 105s + 45s 2 + 10 s 3 + s 4
în situaţiile:
a) frecvenţa de eşantionare este 8 rad/s.
b) frecvenţa de eşantionare este 6 rad/s.
c) Reprezentaţi grafic caracteristicile amplitudine-frecvenţă în cele două situaţii
şi comparaţi-le cu caracteristica filtrului analogic. Ce observaţi? Ce concluzie
puteţi trage în legătura cu frecvenţa de eşantionare?

Indicaţie

Polii funcţiei de transfer sunt:

p1 , p1* = 2.89 + j 0.86, p2 , p2* = 2.10 + j 2.65 (3.20)
0.64 z + 2.61z 2 −0.83z − 2.61z 2
a) T ⋅ H d ( z) = + (3.21)
0.01 − 0.15 z + z 2 0.03 + 0.18 z + z 2
0.31z + 1.3 z 2 −0.37 z − 1.30 z 2
b) T ⋅ H d ( z) = + (3.22)
0.01 − 0.60 z + z 2 0.19 − 0.44 z 2
72 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

c) Frecvenţa de eşantionare mai mare conduce la o caracteristică mai apropiată

de aceea a filtrului analogic pentru că erorile provenind din fenomenul de aliere
sunt mai puţin pronunţate.

3.5. Determinaţi ordinul şi polii unui FTJ analogic Butterworth ce are banda la
3 dB de 500 Hz şi atenuarea de 40 dB la 1000 Hz.

Rezolvare:

Atenuarea de 40dB înseamnă δ = 0.01 . Deci

log10 (δ −2 − 1)
N= = 6.64 (3.23)
2log10 2
Se alege N = 7 . Polii normaţi sunt daţi de relaţia:
j π / 2 +( 2 k +1)π /14 
= je ( ) ,
j 2 k +1 π /14
sk = e  
k = 0,1,...,6 (3.24)
Pulsaţia analogică de tăiere la 3dB este:
Ωt = 2π ⋅ 500rad / s (3.25)
Polii nenormaţi sunt daţi de relaţia:
sk = 1000π ⋅ je ( ) ,
j 2 k +1 π /14
k = 0,1,...,6 (3.26)

3.6. Să se proiecteze folosind metoda invarianţei răspunsului la impuls, pornind

de la un filtru analogic Butterworth, un filtru digital trece-jos, care îndeplineşte
condiţiile:
- la frecvenţa F1 = 2kHz , atenuarea filtrului este mai mică de 1 dB;
- la frecvenţa F2 = 4kHz , atenuarea filtrului este de cel puţin 10 dB;
- perioada de eşantionare este Ts = 0,05ms .
- câştigul la frecvenţe joase egal cu unu.

Rezolvare

Răspunsul în frecvenţă al unui filtru analogic prototip de tip Butterworth

de ordin N este:
H0
H a ( jΩ) = (3.27)
1 + (Ω)
2N
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 73

Funcţia de transfer H a ( s ) se determină din formula:

2 H 02
H a ( s ) H a ( − s ) = H a ( jΩ) = (3.28)
1 + (−1) N ( s )
2N
Ω 2 =− s 2

Polii se determină din ecuaţia:

s 2N = e ( )
j 1+ N π
(3.29)
Rezultă:
 π 2 k +1 
j + π
sk = e , k = 0,...,2 N − 1
 2 2N 
(3.30)
Polii sunt localizaţi în planul s pe un cerc de rază unu. Pentru ca filtrul să
fie stabil trebuie ca toţi polii lui H a ( s ) să fie în semiplanul stâng. Evident,
ceilalţi poli corespund funcţiei H a (− s ) .
Rezultă:
 π 2 k +1 
j + π
sk = e , k = 0,..., N − 1
 2 2N 
(3.31)
Funcţia de transfer se obţine imediat:
H
H a ( s ) = N −1 0 (3.32)
∏( s − sk )
k =0
Pentru ca filtrul analogic să aibă câştig unitar la frecvenţe joase se
impune H 0 = 1 .
Ordinul filtrului se obţine din formulele:
lg ka Ω 2δ b δ t
N= , k f = e , ka = (3.33)
lg k f Ωb (1 − δ ) ( 1 + δ )
2
− δ 2
t b

Dacă se dau atenuările în dB: am = 10dB şi aM = 1dB , formula pentru ka

devine:
aM 1
10 10
-1 10 -1
10
0.2589
ka = am
= 10
= = 0.1696 (3.34)
9
10 -1 10
10 -1 10

Pentru metoda invarianţei răspunsului la impuls pulsaţia analogică

corespunzătoare frecvenţei nenormate pentru filtrul digital se calculează direct:
Ω = ω Fs = 2π ( F / Fs ) Fs = 2π F (3.35)
Rezultă:
Ω 2π F1
kf = e = = 0,5 (3.36)
Ωb 2π F2
lg ka
Rezultă N = = 2.5597 . Se alege N = 3 .
lg k f
74 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

Pulsaţia analogică de tăiere la 3 dB se calculează cu formula:

Ωb 2π 4000
Ωt = = 4 = 14510rad/s (3.37)
2N
aM
9
10 10 − 1
Funcţia de transfer a filtrului analogic Butterworth de ordinul trei este:
1
Ha ( s) = (3.38)
( s − s 0 )( s − s1 )( s − s 2 )
Pentru obţinerea funcţiei de transfer a filtrului digital prin metoda
invarianţei răspunsului la impuls trebuie să descompunem H a ( s ) în fracţii
simple:
N −1
A
Ha ( s) = ∑ k (3.39)
k =0 s − s k

unde Ak sunt reziduurile în polii sk .

Polii filtrului de ordin 3 sunt:
2k + 1 2k + 1
sk = − sin π + j cos π , k = 0,1,2. (3.40)
2N 2N
π π 1 3
s0 = − sin + j cos = − + j
6 6 2 2
3π 3π
s1 = − sin + j cos = −1 (3.41)
6 6
5π 5π 1 3
s2 = − sin
+ j cos =− − j
6 6 2 2
Reziduurile în aceşti poli sunt:
1
Ak = lim ( s − s k ) H a ( s )  = lim ( s − sk ) (3.42)
s →s k s → sk ( s − s0 ) ( s − s1 )( s − s2 )
1 1 2 − 3− j
A0 = = = =
( s0 − s1 )( s0 − s2 ) (
0.5 1 + j 3 j 3 ) −3 + j 3 2 3
1 1
A1 = = =1 (3.43)
( s1 − s0 ) ( s1 − s2 ) ( )(
0.52 −1 − j 3 −1 + j 3 )
1 1 2 − 3+ j
A2 = = = =
( s2 − s0 ) ( s2 − s1 ) ( )
0.5 1 − j 3 ( − j ) 3 −3 − j 3 2 3
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 75

Rezultă următoarea descompunere a lui H a ( s ) în fracţii simple:

1 1 − 3− j 1 − 3+ j
Ha ( s ) = + + (3.44)
(
s + 1 2 3 s − 0.5 −1 + j 3 )
2 3 s − 0.5 −1 − j 3 ( )
Pentru obţinerea unui FTJ analogic denormarea în frecvenţă se face cu
s
formula s = .
Ωt
Ωt Ω − 3− j Ω − 3+ j
Ha ( s) = + t + t (3.45)
s + Ωt 2 3 s − 0.5Ωt −1 + j 3 ( )
2 3 s − 0.5Ωt −1 − j 3 ( )
Am obţinut funcţia de transfer denormată, descompusă în fracţii simple:
N −1
A
Ha ( s) = ∑ k (3.46)
k = 0 s − sk

unde sk = sk Ωt şi Ak = Ak Ωt .
Funcţia de transfer a filtrului digital proiectat prin invarianţa răspunsului
la impuls este dată de:
N −1
Ak
H ( z ) = Ts ∑ sk Ts −1
(3.47)
k =0 1 − e z
Se obţine:
Ts A1 Ts A2 Ts A3
H ( z) = + + (3.48)
1 − e −ΩtTs z −1  1
−
 2 + j
3
Ω T
 t s
2 
 1
−
 2 − j
3
Ω
 t s
2 
T
1 − e z −1 1 − e z −1
După efectuarea calculelor rezultă:
0.725 −0.725 + 0.2192 z −1
H (z ) = + (3.49)
1 − 0.484z −1 1 − 1.692z −1 + 0.484z −2

3.7. Proiectaţi un filtru digital trece jos pornind de la un filtru analogic

Butterworth de ordinul 2, folosind transformarea biliniară. Se impun:
- frecvenţa de tăiere a filtrului digital la 3 dB, F3dB = 1kHz .
- frecvenţa de eşantionare, Fs = 10kHz .
- amplificare unitară la frecvenţe joase.
Pentru filtrul digital obţinut calculaţi câştigul la frecvenţele 1kHz şi 5kHz.
76 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

Rezolvare

Funcţia de transfer a unui filtru prototip, Butterworth de ordin 2, analogic

este dată de:
1
Hn ( s) = 1 (3.50)
∏( s − sk )
k =0
Polii normaţi sunt daţi de relaţia:
2k + 1 2k + 1
sk = − sin π + j cos π , k = 0,1. (3.51)
2N 2N
π π 2 2
s0 = − sin + j cos = − +j
4 4 2 2 (3.52)
3π 3π 2 2
s1 = − sin + j cos =− −j
4 4 2 2
Funcţia de transfer normată devine:
1 1 1
Hn ( s) = = 2 = 2 (3.53)
( s − s 0 )( s − s1 ) s − ( s 0 + s1 ) s + s 0 s1 s + 2 s + 1
Pentru obţinerea unui FTJ analogic denormarea în frecvenţă se face cu
formula:
s
s= (3.54)
Ωt
unde Ωt este frecvenţa de tăiere la 3 dB.
Funcţia de transfer denormată este:
Ωt2 H 0
Ha ( s) = 2 (3.55)
s + 2Ωt s + Ωt2
unde H 0 este câştigul la frecvenţă joasă.
Pulsaţia de tăiere normată a filtrului digital este:
F
ω3dB = 2π 3dB = 0, 2π (3.56)
Fs
Pentru proiectarea filtrului digital prin transformarea bilinară, frecvenţa
de tăiere a filtrului analogic se calculează cu:
2 ω 
Ωt = tg  3dB  = 2 Fs tg ( 0,1π )  6500rad/s (3.57)
T  2 
Câştigul filtrului analogic la frecvenţe joase se determină din:
Ωt2 H 0
H a ( s ) s =0 = = H 0 = 1. (3.58)
Ωt2
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 77

Funcţia de transfer H ( z ) a filtrului digital se obţine aplicând

transformarea biliniară:
2 1 − z −1 1
s= −1
, unde Ts = . (3.59)
Ts 1 + z Fs
şi rezultă:
Ωt2 (1 + z −1 )
2

H ( z) = =
4 Fs2 (1 − z −1 ) + 2Ωt 2 Fs (1 − z −1 )(1 + z −1 ) + Ωt2 (1 + z −1 )
2 2

(3.60)
4 F tg ( 0.1π ) (1 + z
s
2 2
)
−1 2

=
4 Fs2 (1 − z −1 ) + 24 Fs2 tg ( 0,1π ) (1 − z −1 )(1 + z −1 ) + 4F tg 2 ( 0,1π ) (1 + z −1 )
2 2 2
s

În cazul numeric,
0,1056 (1 + 2 z −1 + z −2 )
H ( z) = =
1 − 2 z −1 + z −2 + 0,4596 (1 − z −2 ) + 0,1056 (1 + 2 z −1 + z −2 )
(3.61)
−1 −2
0,0675 + 0,135 z + 0,0675 z
=
1 − 1,1429 z −1 + 0,4128 z −2
Câştigul filtrului digital la frecvenţa F1 = 1kHz = F3dB corespunde
câştigului filtrului analogic la frecvenţa:
 2π F1 
Ω = 2 Fs tg   = 2 Fs tg ( 0,1π ) = Ωt (3.62)
 2 F s 

Înlocuind în expresia lui H a ( jΩ) :

Ωt2 1
H a ( jΩt ) = = = 0,707 (3.63)
−Ωt + j 2Ωt + Ωt
2 2 2
2
Câştigul filtrului digital la frecvenţa F2 = 5kHz = Fs / 2 corespunde
câştigului filtrului analogic la frecvenţa:
 2π F2  π 
Ω = 2 Fs tg   = 2 Fs tg   = ∞ (3.64)
 2 Fs  2
 
Înlocuind în expresia lui H a ( jΩ) :
H a ( j∞ ) = 0 (3.65)
78 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

3.8. Proiectaţi un filtru digital trece sus pornind de la un filtru analogic

Butterworth de ordinul 2. Se impun: frecvenţa de tăiere la 3dB, F3dB = 6kHz ,
frecvenţa de eşantionare este de 20kHz şi amplificare unitară la frecvenţa
10kHz.
a) Proiectaţi filtrul numeric prin metoda transformatei biliniare.
b) Putem proiecta filtrul numeric corespunzător folosind metoda răspunsului la
impuls? Dacă da, proiectaţi filtrul. Dacă nu, justificaţi.

Rezolvare

a) Denormarea în frecvenţă în cazul unui FTS analogic se face cu formula:

Ω
s= t (3.66)
s
unde Ωt este frecvenţa de tăiere la 3 dB care se calculează pentru transformarea
bilinară:
2 ω 
Ωt = tg  3dB  = 2 Fs tg ( 0,3π )  55055rad/s (3.67)
T  2 
Funcţia de transfer denormată este în acest caz:
s2
Ha ( s) = 2 (3.68)
s + 2Ωt s + Ωt2
Funcţia de transfer H ( z ) a filtrului digital se obţine aplicând
transformarea biliniară:

H ( z) =
(1 − z )
−1 2

(3.69)
(1 − z )
−1 2
+ 2 tg ( 0,3π ) (1 − z ) + tg ( 0,3π ) (1 + z )
−2 2 −1 2

b) În principiu, sunt două motive pentru care nu se poate folosi metoda

invarianţei răspunsului la impuls pentru a obţine un FTS digital dintr-un FTS
analogic:
- eşantionarea funcţiei pondere a filtrelor trece-sus produce fenomenul de
aliere, din cauza faptului că un astfel de filtru, neavând banda limitată,
nu îndeplineşte condiţia Nyquist cu privire la eşantionarea corectă a
unui semnal (pentru o nedistorsionare a caracteristicii şi pentru o
refacere ideală teoretică a semnalului analogic din eşantioanele sale, în
plus frecvenţa de eşantionare trebuie să fie mai mare decât dublul
frecvenţei maxime din spectrul semnalului).
- Nici un filtru fizic realizabil (chiar FTJ) nu are banda perfect limitată.
Din acest motiv, după eşantionarea răspunsului la impuls (din cadrul
metodei invarianţei răspunsului la impuls), va apărea oricum fenomenul
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 79

de aliere într-o măsură redusă, ceea ce nu va garanta în nici un caz

conservarea unei anumite valori a amplificării a filtrului analogic, la o
anumiţă frecvenţă, aşa cum se cere în problemă (amplificare unitară la
o anumită frecvenţă).

Ignorând cea de-a doua problemă, vom alege o cale modificată de

proiectare a FTS-ului. Pentru aceasta reamintim etapele din proiectarea unui
filtru digital IIR, indicate în figura 3.1.

Figura 3.1. Etapele de proiectare a unui filtru digital IIR

Din figură, rezultă că proiectarea unui FTS digital poate fi realizată şi

pe calea 2b, unde filtrul analogic denormat este un FTJ.
Filtrele de tip trece-sus analogice nu au în mod evident banda limitată,
motiv pentru care nu se poate aplica metoda invarianţei răspunsului la impuls
direct asupra caracteristicii în s denormate. Vom pleca de la filtrul trece-jos
prototip pe care îl vom trece în planul Z, după care vom aplica o denormare în
planul Z.
Pentru filtrul trece-jos normat de ordinul 2, avem
1
H a ( jΩ ) = (3.70)
2N
1+ Ω
3π
±j 1 1
Polii acestui filtru sunt s1,2 = e 4
=− ±j
2 2
80 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

Sau
1
H a (s) = (3.71)
  1 1    1 1 
s −− −j   s −  − +j 
  2 2    2 2 
Prin descompunere în fracţii simple, rezultă
j j
H a (s) = 2 − 2 (3.72)
 1 1   1 1 
s −− −j  s −− + j 
 2 2  2 2
Denormând în planul s
 s 
Ha ( s) = H a   (3.73)
Ω
 t
şi
ΩT
− t s ΩT 
e 2 ( −2 j ) sin  t s  z −1
j  2 
H FTJ ( z ) = ΩtTs ΩtTs
(3.74)
2 − ΩT 
1 − 2e 2 cos  t s  z −1 + e − 2ΩtTs z −2
 2 
În final
ω
− t ω 
e 2 sin  t  z −1
H FTJ ( z ) = 2ωt  2 (3.75)
ωt
−  ω  − − ω −
1 − 2e 2 cos  t  z + e t z 1 2 2

 2
este funcţia de transfer a unui filtru digital trece-jos având frecvenţa de tăiere
normată ωt = ΩtTs .
Dacă H FTJ ( z ) este un filtru trece-jos având frecvenţa unghiulară de
tăiere la ωt , atunci obţinerea unui filtru trece-sus H FTS ( z ) cu frecvenţa
unghiulară de tăiere ωt ' se face cu transformarea de frecvenţă în planul Z:
−1
−1
z FTS −β
z FTJ →− (3.76)
1 − β z FTS
−1

ω + ωt' 
cos  t 
 2 
unde β =− (3.77)
ω − ωt' 
cos  t 
 2 
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 81

Pentru filtrul trece-sus pe care dorim să-l proiectăm se calculează:

F 3π
ωt' = 2π t = . (3.78)
Fs 5
Practic, putem alege orice frecvenţă unghiulară de tăiere la ωt a
filtrului trece jos.
3π
Dacă alegem ωt = ωt' = avem:
5
cos (ωt )  3π 
β =− = − cos   (3.79)
cos ( 0 )  5
2π
Putem însă să alegem ωt = π − ωt' = şi avem:
5
cos (π )
β =− =0 (3.80)
cos (π − 2ωt' )
caz în care schimbarea de variabilă în planul Z devine o expresie simplă:
−1 −1
z FTJ → − z FTS (3.81)
şi funcţia de transfer a filtrului digital este uşor de calculat:
ωt
− ω 
−e 2
sin  t  z −1
 2
H FTS ( z ) = 2ωt ωt
(3.82)
−  ω 
1 + 2e 2 cos  t  z −1 + e − 2ωt z −2
 2
O valoare cât mai mică a frecvenţei de tăiere impusă asupra filtrului
analogic trece-jos duce la o aliere mai puţin pronunţată. Totuşi, dacă această
frecvenţă este aleasă prea mică, putem avea un β foarte apropiat de 1, care în
precizie finită ar putea fi reprezentat cu erori mari.
π
De exemplu pentru ωt = atenuarea la frecvenţa normată 0 a FTJ şi la
10
frecvenţa normată 0.5 a FTS este de 0.072dB. Nu se respectă prin urmare
cerinţa de asigurare a unui câştig unitar la frecvenţe înalte, ceea ce era de
anticipat prin folosirea acestei metode.
Situaţia se poate îmbunătăţi dacă se scade frecvenţa de tăiere a filtrului
π
analogic trece-jos, de exemplu ωt = . Se obţine un câştig la 10kHz de
20
0.0179dB. Îmbunătăţirea se obţine pentru că efectul alierii este mai redus.
82 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

3.9. Să se arate că se poate proiecta un filtru trece-sus digital, cu frecvenţa de

tăiere Ft, la frecvenţa de eşantionare Fs şi câştig de 6dB la Fs/2, folosind
metoda invarianţei răspunsului la impuls plecând de la un filtru analogic de
tip trece-bandă, având frecvenţele de tăiere Ft1 = Fs + Ft , respectiv
Ft 2 = 2 Fs − Ft şi câştig unitar (0dB) în centrul benzii de trecere.

Rezolvare

Vom considera pentru exemplificare cazul unui FTS ideal, cu Fs=8Ft.

Conform ipotezei, filtrul trece-bandă analogic de la care se pleacă va avea şi
el o caracteristică ideală şi are frecvenţele de tăiere Ft1=9Ft şi Ft 2 = 15 Ft .
Metoda invarianţei răspunsului la impuls obţine funcţia pondere a
filtrului digital în urma eşantionării cu Ts a răspunsului la impuls al filtrului
analogic. Prin urmare
h ( n ) = Ts ha ( nTs ) (3.83)
Această eşantionare va avea ca efect periodizarea spectrului lui ha(t) cu
Fs. Aşa cum se ştie, dacă este respectată condiţia Nyquist de eşantionare
( Fs ≥ 2 Fmax ), nu apare fenomenul de aliere şi caracteristica filtrului digital va
fi în concordanţă cu cea a filtrului analogic. În cazul prezentat, această
condiţie nu este respectată deoarece Ft 2 > Fs , ceea ce va conduce la apariţia
fenomenului de aliere şi deci filtrul digital rezultat nu va mai fi un FTB cu
caracteristica dorită. Rămâne să demonstrăm că apariţia fenomenului de aliere
are ca efect obţinerea unui FTS cu cerinţele din ipoteză.
Pentru aceasta ţinem cont că benzile de frecvenţă [ Ft1 , Ft 2 ] [ − Ft 2 , − Ft1 ]
se periodizează cu Fs. De exemplu banda [ − Ft 2 , − Ft1 ] va apărea
la [ − Ft 2 + kFs , − Ft1 + kFs ] , iar banda [ Ft1, Ft 2 ] [ Ft1 + kFs , Ft 2 + kFs ] , cu k
la
întreg. Între [ − Fs , Fs ] , vom avea benzi de frecvenţă la [ − Fs + Ft , − Ft ]
provenind din [ − Ft 2 + kFs , − Ft1 + kFs ] , k = 1 şi din [ Ft1 + kFs , Ft 2 + kFs ] , k = −2 ,
precum şi la [ Ft , Fs − Ft ] , provenind de la [ − Ft 2 + kFs , − Ft1 + kFs ] , k = 2 şi din
[ Ft1 + kFs , Ft 2 + kFs ], k = −1 . Spectrul normat rezultat este prezentat în figura
3.2. Se poate uşor remarca faptul că în banda de trecere câştigul este 2 (6dB),
deoarece se adună contribuţiile din două părţi.
 Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 83

Figura 3.2.

Pentru verificare, facem apel la Matlab. Vom proiecta filtrul analogic

trece-bandă de ordin 3, cu frecvenţele de tăiere 110kHz, 130kHz şi vom folosi
metoda invarianţei răspunsului la impuls cu Fs=80kHz.

[b,a]=butter(3,[2*pi*110e3,2*pi*130e3],'s'); %FTB analogic

[bz,az]=impinvar(b,a,80e3); %invarianta la impuls
%caracteristica de amplitudine a FTB analogic
[Ha,wa]=freqs(b,a);
figure,plot(wa/2/pi,20*log10(abs(Ha))),grid
% caracteristica de amplitudine a FTS digital
[Hd,wd]=freqz(bz,az);
figure,plot(wd/2/pi,20*log10(abs(Hd))),grid

Figura 3.3. a)FTB analogic b)FTS digital

84 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

3.10. Să se sintetizeze un filtru digital trece-jos, având o caracteristică MLA

(maxim de liniaritate a amplitudinii). Se precizează că:
- la frecvenţa F1 = 2kHz , atenuarea filtrului este mai mică de 1 dB;
- la frecvenţa F2 = 4kHz , atenuarea filtrului este mai mică de 10 dB;
- frecvenţa de eşantionare este Fs = 20kHz .
Se va utiliza metoda transformării biliniare. Cât este lărgimea benzii de trecere
la 3 dB?

Rezolvare

Caracteristica amplitudine-frecvenţă obţinută prin transformarea biliniară

aplicată caracteristicii unui filtru analogic Butterworth este:
H0
H (e jω) = (3.84)
2N
 ω 
 tg 2 
1+  
 tg ω 0 
 2 
Pentru a avea câştig unitar la frecvenţe joase se impune H 0 = 1 . Pentru
calculul parametrilor N şi ω0 se pun condiţiile
20lg H (e j ω1) ≥ −1 (3.85)
20lg H (e j ω 2) ≤ −10 (3.86)
de unde rezultă N = 2.21 . Alegem N = 3 şi se calculează ω0 = 0.246π . Aceste
valori satisfac condiţiile de proiectare. Lărgimea benzii de trecere la 3 dB este:
1
F0 = ω0 = 2.46kHz (3.87)
2π T
Filtrul analogic Butterworth, de ordinul trei, are funcţia de transfer
H 0Ω30
H a (s) = (3.88)
( s + Ω0 ) ( s 2 + sΩ0 + Ω02 )
Mărimea Ω0 este frecvenţa limită superioară, la 3 dB, a filtrului analogic
dată de
2 ω
Ω0 = tg 0 = 16.3krad / s (3.89)
T 2
Se obţine:
0.0305(1 + z −1 )3
H ( z) = (3.90)
(1 − 0.421z −1 )(1 − 1.062 z −1 + 0.482 z −2 )
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 85

3.11. Să se proiecteze un filtru digital trece jos, cu T = 1, pornind de la un filtru

analogic Butterworth şi folosind
a) Metoda invarianţei răspunsului la impuls unitar pentru care
20log10 H a (j0.2π ) ≥ −1 (3.91)
20log10 H a (j0.3π ) ≤ −15 (3.92)
b) Transformarea biliniară, cu
  0.2π  
20log10 H a  j2tg    ≥ −1 (3.93)
  2 
  0.3π  
20log10 H a  j2tg    ≤ −15 (3.94)
  2 
c) Reprezentaţi, folosind mediul MATLAB, caracteristicile amplitudine-
frecvenţă şi fază-frecvenţă pentru cele două situaţii.
d) Determinaţi valorile câştigului (în dB) pentru frecvenţele 0.2π şi 0.3π .
e) Reluaţi punctul a) folosind procedura impinvar din mediul MATLAB.
Verificaţi îndeplinirea condiţiilor impuse.
f) Reluaţi punctul b) folosind procedura bilinear din mediul MATLAB.
Verificaţi îndeplinirea condiţiilor impuse.

Rezolvare

a) Avem
1
H a ( jΩ ) =
2
2N
(3.95)
Ω
1+  
 Ωt 
deci
2N 2N
 0,2π   0,3π 
 = 10  = 10
0,1 1,5
1+  şi 1+  (3.96)
 Ωt   Ωt 
Din acest sistem rezultă N = 5.88 şi Ωt = 0.7047 . Alegem N = 6 şi
obţinem Ωt = 0.7032 . Avem trei perechi de poli, deci funcţia de transfer este

0.12093
H a (s) =
( s 2 + 0.3640 s + 0.4945)( s 2 + 0.9945s + 0.4945)( s 2 + 1.3585s + 0.4945)
(3.97)
şi
86 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

0.2871 − 0.4466 z −1
H ( z) = +
1 − 0.1297 z −1 + 0.6949 z −2
(3.98)
−2.1428 + 1.1454 z −1 1.8558 − 0.6304 z −1
+ +
1 − 1.0691z −1 + 0.3699 z −2 1 − 0.9972 z −1 + 0.2570 z −2
b) Avem
2N 2N
 2tg(0.1π )  0.1  2tg(0.15π )  1.5
1+   = 10 şi 1+   = 10 (3.99)
 Ωt   Ωc 
Din acest sistem cu două necunoscute avem N = 5.3 . Alegem N = 6 .
Obţinem imediat Ωc = 0.7662 .
Avem trei perechi de poli, deci funcţia de transfer este
0.20238
H a (s) = 2 (3.100)
(s + 0.396 s + 0.5871)(s + 1.083s + 0.5871)(s 2 + 1.4802 s + 0.5871)
2

şi aplicând transformarea biliniară se obţine

6
0.0007378(1 + z −1 )
H ( z) =
(1 − 1.268 z −1 + 0.705 z −2 )(1 − 1.01z −1 + 0.358 z −2 )(1 − 0.904 z −1 + 0.215 z −2 )
(3.101)

3.12. Să se sintetizeze un filtru trece-jos digital, cu o caracteristică de

amplitudine de tip Cebâşev în banda de trecere, având:
- o ondulaţie de 1 dB.
- lărgimea de bandă în sens Cebâşev, normată , ω p = 0.2π .
- o atenuare de cel puţin 15 dB, la frecvenţa ωs = 0.3π .
Se va utiliza transformata biliniară.

Rezolvare

Valoarea lui ε se va determina impunând atenuarea maximă în banda de trecere

de 1dB.
amax = 10lg(1 + ε 2 ) = 1dB (3.102)
Rezultă ε =0.5088. Frecvenţele limită pentru filtrul analogic sunt:
2 ωp 2
= 0.325, Ω s = tg ω s = 0.509
2 2
Ω p = tg (3.103)
T 2 T T 2 T
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 87

Având în vedere că atenuarea unui filtru Cebâşev 1 este dată de

a (Ω) = 10lg (1 + ε 2 ch 2 ( N argch Ω ) ) (3.104)
rezultă că ordinul filtrului se poate calcula cu
1/ 2
1  0,1amin − 1 
N≥ argch  100.1a 
Ωs  10 max
− 1 
argch
Ωp
(3.105)
1/ 2
1  10 − 1  1.5
N≥ argch  0.1  = 3.017
0.509  10 − 1 
argch
0.325
Se alege deci N = 4 , cu polii
s1,2 = (−0.1395 ± j 0.9834)Ω p
(3.106)
s3,4 = (−0.3369 ± j 0.4073)Ω p
Funcţia de transfer a filtrului analogic este dată de
1
H a (s) = 4
(3.107)
2 ∏ (s − si )
ε
3

i −1
Rezultă
4
H a (s) = ΩP (3.108)
4.07( s + 0.279Ω ps + 0.9865Ω 2p )( s 2 + 0.6738Ω ps + 0.2794)
2

După efectuarea transformatei biliniare, se obţine

0.001836(1+ z −1 ) 4
H (z ) = (3.109)
(1 − 1.4996 z −1 + 0.8482 z −2 )(1 − 1.5548 z −1 + 0.6493 z −2 )

3.13. Dorim proiectarea unui filtru digital, cu T = 1, pornind de la un filtru

analogic Cebâşev de tipul 1 şi folosind
a) Metoda invarianţei răspunsului la impuls unitar în condiţiile
20lg H a (j0.2π ) ≥ −1 (3.110)
20lg H a (j0.3π ) ≤ −15 (3.111)
b) Transformarea biliniară, în condiţiile
20lg H ( e j 0.2π ) ≥ −1 (3.112)
20lg H ( e j 0.3π ) ≤ −15 (3.113)
c) Reprezentaţi, folosind mediul MATLAB caracteristicile amplitudine-
frecvenţă şi fază-frecvenţă pentru cele două situaţii. Determinaţi valorile
câştigului (în dB) pentru frecvenţele 0.2π şi 0.3π .
88 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

Rezolvare

a) Ştim că
2 1
H a ( jΩ ) = 2N
(3.114)
Ω
1 + ε 2C N2  
 Ωc 
Impunând valoarea în 0.2π se obţin Ω c = 0.70474rad/s şi ε = 0.50885 .
Pentru N = 3
20lg | H a ( j 0.3π ) |= 13.4189 (3.115)
şi pentru N = 4
20lg | H a ( j 0.3π ) |= 21.5834 (3.116)
Alegem N = 4 .
Obţinem funcţia de transfer
0.038286
H a (s) = 2 (3.117)
( s + 0.4233s + 0.1103)( s 2 + 0.1753s + 0.3894)
şi
0.08327 + 0.0239 z −1 0.08327 + 0.0246 z −1
H ( z) = − (3.118)
1 − 1.5658 z −1 + 0.6549 z −2 1 − 1.4934 z −1 + 0.8329 z −2
b) Ω c = 2tg(0.2π / 2) , ε = 0.50885 , N = 4 . (3.119)
0.04381
H a (s) = 2 (3.120)
( s + 0.1814 s + 0.4166)( s 2 + 0.4378s + 0.1189)
4
0.001836(1+ z −1 )
H ( z) = (3.121)
(1 − 1.4996 z −1 + 0.8482 z −2 )(1 − 1.5548 z −1 + 0.6493z −2 )

3.14. Dorim proiectarea unei filtru digital, caracterizat prin:

( ) ) ≥ −1
20lg H e(
j0.2π
(3.122)

20lg H ( e( ) ) ≤ −15
j0.3π
(3.123)
pornind de la un filtru analogic eliptic, şi utilizând transformarea biliniară, cu
T = 1.
a) Determinaţi funcţiile de transfer pentru filtrul analogic şi pentru cel numeric.
b) Determinaţi şi reprezentaţi caracteristicile amplitudine-frecvenţă şi fază-
frecvenţă.
c) Determinaţi valorile corespunzătoare pentru frecvenţele 0,2π şi 0,3π . Se va
utiliza mediul Matlab.
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 89

Rezolvare

a) Se deduce N = 3 , pornind de la
  0.3π 
20lg H a  j2tg    ≤ −15 (3.124)
  2 
  0.2π  
20lg H a  j2tg    ≥ −1 (3.125)
  2 
Funcţiile de transfer sunt
0.12460(s 2 + 1.3040)
H a (s) = (3.126)
(0.6498s + 0.2448)(s 2 + 0.2521s + 0.4313)
şi
0.05634(1+ z −1 )(1 - 1.0166 z −1 + z −2 )
H ( z) = (3.127)
(1 − 0.6830 z −1 )(1 − 1.4461z −1 + 0.7957 z −2 )

3.15. Fie filtrul numeric cu funcţia de transfer

0.245(1+ z −1 )
H (z ) = (3.128)
1 - 0.509 z −1
a) Arătaţi că este un FTJ cu frecvenţa de tăiere la 3 dB, ωc = 0.2π .
b) Transformaţi-l într-un FTB cu frecvenţa de tăiere superioară de ωu = 3π / 5 şi
inferioară de ωl = 2π / 5 .

Rezolvare

1
a) Se verifică simplu că H (1) = 1 şi H ( e j0.2π ) = .
2
b) Transformarea dorită este
z + a1 z + a2
−2 −1
z →−
−1
(3.129)
a2 z −2 + a1 z −1 + 1
unde
K = ctg ω u ω l tg ω c
-
(3.130)
2 2
ω + ωl
cos u
α= 2 , a = −2α K , a = K − 1 (3.131)
ω − ωl 1
K +1
2
K +1
cos u
2
90 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

Substituind
0.245(1 − a2 )(1 − z −2 )
H ( z) = (3.132)
1 + 0.509a2 − 1.509a1 z −1 + (a2 + 0.509) z −2
deci K = 1 , a1 = 0 , a2 = 0 şi
0.245(1 − z −2 )
H ( z) = (3.133)
1 + 0.509 z −2

3.16. Fie secvenţa x(n) cu primele 6 valori date de

x = [1,1.5, 0.75 ,0.375, 0.1875,0.0938]T (3.134)
Modelaţi această secvenţă ca răspuns la impulsul unitate al unui filtru RII,
folosind aproximaţia Pade . Se impun ordinele numărătorului şi numitorului, M
şi N.
a) M=0, N=2 (doi poli);
b) M=2, N=0 (două zerouri);
c) M=1, N=1 ( un pol şi un zero).

Rezolvare

a) Avem de rezolvat sistemul de ecuaţii

 x(0) 0 0   1  b(0) 
 x(1) x(0) 0   a (1)  =  0  (3.135)
    
 x(2) x(1) x(0)   a (2)   0 
unde b(0) = x(0) = 1. Soluţia este a (1) = −1.5, a (2) = 1.5 , deci
1
H (z ) = (3.136)
1 − 1.5 z + 1.5 z −2
−1

Funcţia pondere este dată de

h = [1,1.5 ,0.75, - 1.125 , -2.812 , -2.531,...]T (3.137)
Se obţin în mod exact numai primele 3 valori. Mai departe, apar diferenţe mari,
modelul fiind de fapt instabil.
b) In acest caz numitorul este egal cu unitatea. Sistemul de ecuaţii este imediat
dat de
 1  b(0) 
 a (1)  =  b(1)  (3.138)
   
 a (2)  b(2) 
H (z ) =1+ 1.5 z −1 + 0.75 z −2 (3.139)
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 91

Funcţia pondere este dată de

h = [1,1.5,0.75,0,0...]T (3.140)
Aproximaţia nu este suficient de bună decât pentru primele 3 valori.
c) Modelul este de forma
b(0) + b(1) z −1
H (z ) = (3.141)
1+ a (1) z −1
Avem de rezolvat sistemul de ecuaţii
 x(0) 0  b(0) 
 x(1) x(0)   1  =  b(1)  (3.142)
   a (1)   
 x(2) x(1)   0 
Deci
1+ z −1
H (z ) = (3.143)
1 − 0.5 z −1
Calculând funcţia de pondere, se constată ca se obţin în mod exact primele 6
valori.

3.17. Determinaţi parametrii filtrului cu funcţia de transfer

b0 + b1 z −1
H (z ) = (3.144)
1+ a1 z −1
folosind aproximaţia Pade, dacă valoarea dorită a răspunsului sistemului la
impuls este:
hd (n) = 21−n u (n) (3.145)
Realizaţi o implementare a acestei metode în MATLAB. Comparaţi rezultatele
teoretice cu cele obţinute în urma aplicării procedurii.

Rezolvare

Observăm că putem obţine direct, fără nici o aproximaţie, b0 = 2 , b1 = 0 ,

a1 = −0.5 .
Dacă folosim aproximaţia Pade cu δ ( n) drept intrare a lui H ( z ) , avem:
h(n) = − a1h(n − 1) + b0δ (n) + b1δ (n − 1) (3.146)
Pentru n > 1
h(n) = − a1h(n − 1) (3.147)
sau echivalent
92 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

hd (n) = − a1hd (n − 1) (3.148)

Folosind hd din text obţinem a1 = −0.5 . Pentru a obţine b0 şi b1 folosim, din
teorie, cu h(n) = hd (n) relaţiile
h(n) = 0.5h(n − 1) + bn , n = 0,1 (3.149)
Pentru n = 0 rezultă b0 = 2 , pentru n = 1 obţinem b1 = 0 . Deci H ( z ) = H d ( z ) .

3.18. Fie secvenţa x(n) cu primele 5 valori date de

x = [1, 4, 2, 1, 3]T (3.150)
Folosind aproximaţia Pade să se determine un filtru RII a cărui funcţie pondere
să aproximeze secvenţa x, pentru N = M = 2 .

Rezolvare

a) Avem de rezolvat sistemul de ecuaţii

1 0 0  b(0) 
4 1 0 1  b(1) 
     
 2 4 1   a (1)  = b(2)  (3.151)
    
 1 2 4  
 a (2) 
  0 
 3 1 2   0 
Din ultimele două ecuaţii avem
 2 4   a (1)  1 
1 2   a (2)  = −  3 (3.152)
    
Acest sistem este incompatibil, adică nu există o pereche a(1) , a (2) care să
satisfacă sistemul de mai sus. In concluzie presupunerea a (0) = 1 este incorectă.
Presupunem a (0) = 0 şi avem
 2 4   a (1)  0
1 2   a (2)  = − 0 (3.153)
    
Soluţiile sunt a (1) = 2 , a (2) = −1 .
Revenind în prima ecuaţie a rezolvării, pentru a determina coeficienţii b(k ) ,
k = 0,1,2 avem
b(0)   1 0 0   0   0 
 b(1)  =  4 1 0   2  =  2  (3.154)
      
b(2)   2 4 1   −1  7 
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 93

Obţinem
2 z −1 + 7 z −2
H (z ) = (3.155)
2z −1 − z −2

Observăm că am obţinut un model în care N = M = 1 în loc de N = M = 2 .

Calculând transformata inversă a lui H ( z ) avem
h(n) = δ (n) + 23−n u (n − 1) (3.156)
Primele 5 valori sunt
x = [1, 4, 2,1, 0.5]T (3.157)
Aproximaţia nu este bună decât pentru primele 4 valori.

3.19. Fiind dată partea reală a transformatei Fourier în timp discret pentru o
secvenţă cauzală x(n)
1 − a cos ω
X R (e jω ) = , | a |< 1 (3.158)
1 − 2a cos ω + a 2
determinaţi X ( z ) , x(n) şi părţile pară şi impară ale lui x(n) , x p (n) şi xi (n) .

Rezolvare

a jω
1−
2
( e + e − jω )
X R (e jω ) = (3.159)
(1 − ae jω )(1 − ae− jω )
a
1−
2
( v + v −1 )
X R (v ) = (3.160)
(1 − av ) (1 − av −1 )
a 2
1 z + v dv 1 2
( v + 1) z + v d v
v−
X ( z) = ∫ R z − v v 2π vC∫ (1 − av )( v − a ) z − v v
2π v
C
X ( v ) = (3.161)

C = {v ∈ ^,| v |= 1} (3.162)
După cum este cunoscut, integrala se rezolvă prin metoda reziduurilor . Pentru z
în domeniul de convergenţă ,
| z | >1 (3.163)
în interiorul conturului de integrare C se află numai polii v = 0 şi v = a .
94 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

a 2
−a / 2 z a − 2 ( a + 1) ( z + a ) 1 1 z + a z
X ( z) = + = + = (3.164)
−a z (1 + a 2 ) ( z − a ) 2 2 z − a z − a
Pentru determinarea lui x(n) avem
 z 
x ( n ) = Z −1   = a u ( n)
n
(3.165)
z − a
unde u (n) este treapta unitate.
Deci
1 1
x p ( n) = ( x ( n ) + x ( − n ) ) = ( a nu ( n) + a − n u ( − n ) ) (3.166)
2 2
1 1
xi (n) = ( x(n) − x(− n) ) = ( a nu (n) − a − nu (− n) ) (3.167)
2 2

3.20. Pentru o secvenţă cauzală x(n) , se cunoaşte partea imaginară a

transformatei Fourier
−a sin ω
X I (e jω ) = , | a |< 1, x(0) = 1 (3.168)
1 + a 2 − 2a cos ω
Determinaţi X ( z ) şi x(n) .

Rezolvare

a jω a
−j
2
( e − e − jω ) − j ( v − v −1 )
2
X I (e jω ) = = (3.169)
(1 − ae )(1 − ae ) (1 − av ) (1 − av−1 )
jω − jω

1 z + v dv
X ( z) =
2π v∫ X
C
I (v )
z−v v
+ x(0) =
(3.170)
1  a ( v − 1) z + v d v + x(0) = − a  1 + z + a 1  + 1
2

=
2π vC∫  2  (1 − av )( v − a ) z − v v
−
2  (1 − a )2 z − a a 
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 95

Probleme propuse

3.21. Fie filtrul analogic definit de

1
H a (s) = (3.171)
( s + 1)( s 2 + s + 1)
Sintetizaţi analitic filtrele numerice corespunzătoare pentru o frecvenţa de
eşantionare de 10 rad/s, utilizând:
a) metoda invarianţei răspunsului la impuls unitar.
b) transformarea biliniară.
c) Reluaţi a) şi b) folosind mediul Matlab.
d) Comparaţi câştigurile acestor filtre la frecvenţele 0 şi 0.5Fs.
e) Comparaţi frecvenţa de tăiere la 3 dB a filtrului analogic cu aceea a filtrului
obţinut la punctul b (analitic).
f) Comparaţi frecvenţa de tăiere a filtrului analogic cu aceea a filtrului obţinut
la punctul a (utilizând mediul Matlab).

3.22. Fie filtrul analogic definit de

1
H a (s) = (3.172)
s2 − s + 1
Sintetizaţi filtrele numerice corespunzătoare pentru o frecvenţă de eşantionare
de 10 rad/s, utilizând:
a) Metoda invarianţei răspunsului la impuls unitar. Comparaţi frecvenţa de
tăiere a filtrului analogic cu aceea a filtrului obţinut (utilizând mediul
MATLAB).
b) Transformata biliniară. Comparaţi frecvenţa de tăiere a filtrului analogic cu
aceea a filtrului obţinut (analitic).
c) Reluaţi a) şi b) folosind mediul MATLAB.
d) Comparaţi câştigurile acestor filtre la frecvenţele 0 şi 0.5 Fs .

3.23. Se doreşte proiectarea unui filtru numeric, cu frecvenţa de eşantionare de

2kHz, pornind de la filtrul analogic cu funcţia de transfer
s 2 - 3s + 3
H a (s) = 2 (3.173)
s + 3s + 3
a) Putem proiecta filtrul numeric corespunzător folosind metoda invarianţei
răspunsului la impuls? Dacă da, proiectaţi filtrul. Dacă nu, justificaţi.
b) Proiectaţi filtrul numeric prin metoda transformării biliniare. Verificaţi că
filtrul obţinut este de acelaşi tip (din punctul de vedere al caracteristicii
amplitudine - frecvenţă), cu filtrul iniţial.
96 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

Indicaţie: Filtrul este de tip trece tot; de aceea rezultatele date de aplicarea
metodei răspunsului la impuls sunt nesatisfăcătoare.

3.24. Proiectaţi un filtru trece jos pornind de la un filtru analogic Butterworth

de ordinul 2. Se impun: frecvenţa de tăiere la 3dB, F3dB = 2kHz , frecvenţa de
eşantionare este de 20kHz şi amplificare unitară la frecvenţe joase.
a) Putem proiecta filtrul numeric corespunzător folosind metoda invarianţei
răspunsului la impuls? Dacă da, proiectaţi filtrul. Dacă nu, justificaţi.
b) Proiectaţi filtrul numeric prin metoda transformatei biliniare.
Pentru filtrele obţinute calculaţi câştigul la frecvenţele 2kHz şi 10kHz.

3.25. Proiectaţi un filtru digital trece jos pornind de la un filtru analogic

Butterworth de ordinul 2 folosind metoda invarianţei la impuls unitar. Se
impun:
- frecvenţa de tăiere la 3dB, F3dB = 4kHz .
- frecvenţa de eşantionare este de 20kHz.
Pentru filtrul obţinut calculaţi câştigul la frecvenţele 4kHz şi 10kHz.

3.26. Să se sintetizeze un filtru trece-jos digital, cu o caracteristică de

amplitudine de tip Cebâşev în banda de trecere, având:
- o ondulaţie de 1dB în banda de trecere.
- lărgimea de bandă în sens Cebâşev, normată , ω p = 0,24π .
- o atenuare de cel puţin 20 dB, la frecvenţa ωs = 0,36π .
- perioada de eşantionare T=1.
Se va utiliza transformata biliniară.

3.27. Proiectaţi un FTJ cu următoarele specificaţii: atenuarea în banda de

trecere cel mult 1dB, frecvenţa limită superioară a benzii de trecere 4 kHz,
atenuarea în banda de oprire mai mare de 40 dB, frecvenţa limită inferioară a
benzii de trecere 6 kHz, rata de eşantionare 24 kHz. Se va utiliza transformata
biliniară pornind de la un filtru de tip Butterworth, Cebâşev şi eliptic.
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 97

3.28. Fie un sistem continuu descris prin ecuaţia

N
d k y (t ) M d k x(t )
∑
k =0
ck
dtk
= ∑ dk
k =0 dtk
(3.174)

Se aproximează acest sistem analogic, cu un sistem discret în timp, pentru care

x(n) = xa (nT ) şi y (n) = ya (nT ) , înlocuind derivatele cu diferenţele finite
definite mai jos
y (n + 1) − y (n)
D (1) { y (n)} = (3.175)
T
D ( k +1) { y (n)} = D (1) { D ( k ) { y (n)}} (3.176)
D (0) { y (n)} = y (n) (3.177)
Notăm :
Ya ( s ) Y ( z)
H a (s) = şi H ( z ) = . (3.178)
X a ( s) X ( z)
a) Determinaţi:
s = φ (z ) (3.179)
astfel încât
H ( z ) = H a (φ ( z ) ) (3.180)
b) Reprezentaţi în planul z funcţia φ (z ) .

3.29. Fie H a ( s) de forma

r
Ak
H a (s) = ∑ + Ga ( s ) (3.181)
k =1 ( s − s0 )
k

unde s0 este un pol de ordinul r şi Ga ( s ) are doar poli de ordinul 1.

a) Determinaţi o formulă pentru a calcula Ak din H a ( s ) .
b) Determinaţi o expresie pentru ha (t ) în funcţie de s0 şi g a (t ) , transformata
Laplace inversă a lui Ga ( s) .
c) Definim h(n) = ha (nT ) răspunsul la impuls al filtrului digital. Folosind
punctul b determinaţi H ( z ) .

3.30. Fie un filtru analogic stabil cu funcţia de pondere

ha (t ) = ∑ Ak e sk t u (t ) (3.182)
98 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

unde u (t ) este funcţia treaptă unitate şi h(n) funcţia de pondere a filtrului

numeric, proiectat pornind de la filtrul analogic prin transformata biliniară cu
o frecvenţa de eşantionare Fs = 1/ T .
Demonstraţi că dacă
Fs >> max | sk | (3.183)
k
atunci
h(n) ≈ Tha (nT ), pentru n ≥1 (3.184)

3.31. Se poate formula o metodă a “invarianţei răspunsului la impuls treaptă”

pentru trecerea de la filtrul analogic la cel digital.
Fie filtrul analogic având funcţia de transfer
N
A
H a (s) = ∑ k (3.185)
k =1 s − sk

Se notează cu ya (t ) răspunsul la impuls treaptă unitate al filtrului. Sintetizaţi un

filtru numeric al cărui răspuns la treaptă, y (n) , este
y (n) = ya (nT ) (3.186)
unde T este perioada de eşantionare.
a) Deduceţi expresia funcţiei de transfer H ( z ) .
b) Demonstraţi că
H (e j0 ) = H a (0) (3.187)
(invarianţa câştigului la frecvenţe joase). Comparaţi din acest punct de vedere
această metodă cu metoda invarianţei răspunsului la impuls unitar.
c) Demonstraţi că dacă skT << 1, k = 1,..., N , între funcţiile pondere există
relaţia
h(n) ≅ Tha (nT ) (3.188)

3.32. Fie filtrul analogic având

α
H a (s ) = , α >0 (3.189)
s +α
Pornind de la acesta construiţi două filtre numerice, utilizând metoda invarianţei
la impuls unitar şi metoda invarianţei la impuls treaptă unitate (vezi problema
anterioară). Reprezentaţi caracteristicile amplitudine-frecvenţă.
Comparaţi câştigurile celor două filtre cu cel al filtrului analogic la frecvenţele
0, 0,25Fs , 0,5Fs .
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 99

3.33. Fie un filtru analogic stabil cu funcţia de transfer H a (s ) . Demonstraţi că

dacă toţi polii satisfac condiţiile:
skT << 1, k = 1,..., N (3.190)
iar diferenţa dintre gradul numitorului şi al numărătorului este de cel puţin 2,
atunci filtrul digital H ( z ) obţinut prin metoda invarianţei răspunsului la impuls
unitar îndeplineşte relaţiile:
H (e j0 ) ≅ H a (0) (3.191)
H (e jπ ) ≅ H a ( j∞) = 0 (3.192)

3.34. Reformulaţi problema anterioară pentru cazul când filtrul digital este
sintetizat utilizând metoda invarianţei răspunsului la impuls treaptă unitate (vezi
şi problema 28).

3.35. Ce fel de filtru este H ( z ) dacă:

 z +1 
H ( z ) = H1   (3.193)
 z −1
unde H1 ( z ) este un FTJ digital ideal?
Determinaţi elementele ce caracterizează noul filtru (frecvenţă de tăiere etc.)

3.36. Fie un FTJ Butterworth cu un singur pol dat de funcţia de transfer:

0.25(1 + z −1 )
H ( z) = (3.194)
1 − 0.5 z −1
Determinaţi frecvenţa de tăiere. Transformaţi acest filtru într-un FTB cu
frecvenţa de tăiere superioară de ωu = 3π / 5 şi inferioară de ωl = 2π / 5 .

3.37. Determinaţi ordinele filtrelor digitale trece jos de tip Butterworth,

Cebâşev 1, Cebâşev 2 şi eliptic ce îndeplinesc condiţiile:
- o atenuare de cel mult 0.5 dB până la frecvenţa de 1.2 kHz;
- o atenuare mai mare de 40 dB pentru frecvenţe mai mari de 2 kHz;
- frecvenţa de eşantionare este 10 kHz.
Se pot utiliza procedurile buttord, cheb1ord, cheb2ord şi ellipord din
MATLAB. Comparaţi rezultatele.
Reluaţi problema pentru o frecvenţă de eşantionare de 5 kHz. Ce concluzie se
poate trage?
100 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

3.38. Proiectaţi, folosind procedura butter, un FTJ RII de ordinul 5 cu

frecvenţa de eşantionare 2 kHz şi o atenuare de 3 dB la frecvenţa de 0.6 kHz.
Reprezentaţi caracteristica amplitudine-frecvenţă şi caracteristica faza-frecvenţă
folosind procedura freqz. Reprezentaţi poziţia polilor şi zerourilor utilizând
funcţia zplane. Folosind procedura filter reprezentaţi partea semnificativă a
răspunsului la impuls (circa 20 de eşantioane).

3.39. Proiectaţi, folosind procedura cheby1 din mediul MATLAB, un FTJ RII
de ordinul 11 cu frecvenţa de eşantionare de 2 kHz, cu o atenuare de 3 dB la
frecvenţa de 0.6 kHz şi riplul de 0.5 dB.
Reprezentaţi caracteristica amplitudine-frecvenţă şi caracteristica fază-frecvenţă
folosind procedura freqz. Reprezentaţi poziţia polilor şi zerourilor utilizând
procedura zplane.

3.40. Sintetizaţi un filtru numeric trece-jos, de tip Cebâşev 2, de ordinul 6,

având frecvenţa normată de tăiere 0,25 şi un riplu de 0,01.
Reprezentaţi caracteristica amplitudine-frecvenţă şi determinaţi lărgimea
benzii de tranziţie, definită la o atenuare de 3 dB pentru banda de trecere şi în
sens Cebâşev pentru banda de oprire.
Reprezentaţi poziţia polilor şi a zerourilor în planul z şi explicaţi efectul lor
asupra caracteristicii de frecvenţă.
Reluaţi problema pentru ordinul 8.

3.41. Proiectaţi un filtru digital trece sus cu următoarele specificaţii: atenuarea

minimă în banda de oprire 40dB, atenuarea maximă în banda de trecere 1,8 dB,
frecvenţa limita superioară a benzii de oprire 1.5 rad/s, frecvenţa limită
inferioară a benzii de trecere 2.5 rad/s. Frecvenţa de eşantionare este 10 rad/s.
Folosiţi aproximările: Butterworth, Cebâşev1, Cebâşev2, eliptică şi
transformarea biliniară.

3.42. Proiectaţi un filtru eliptic trece bandă cu următoarele specificaţii: riplul în

banda de oprire 0.01, riplul în banda de trecere 0.001, banda de tranziţie
inferioară de la 800rad/s la 900rad/s şi banda de tranziţie superioară de la
1100rad/s la 1200 rad/s. Frecvenţa de eşantionare este 6000 rad/s.
Capitolul 3 – Filtre cu răspuns finit la impuls 101

3.43. Proiectaţi un filtru Cebâşev de tipul 1, opreşte bandă, cu următoarele

specificaţii: atenuarea minimă în banda de oprire 20dB, atenuarea maximă în
banda de trecere 1dB, banda de tranziţie inferioară de la 800rad/s la 900rad/s şi
banda de tranziţie superioară de la 1100rad/s la 1200 rad/s. Frecvenţa de
eşantionare este 8000 rad/s.
Reluaţi utilizând o aproximare Cebâşev 2. Se vor folosi procedurile
corespunzătoare din mediul Matlab.

3.44. Proiectaţi, folosind procedura ellip din mediul MATLAB, un FTJ eliptic
de ordinul 5 cu frecvenţa de eşantionare de 2 kHz, cu o atenuare de 3 dB la
frecvenţa de 0.6 kHz şi riplurile de 1dB în banda de trecere şi 40dB în banda de
oprire. Reluaţi apoi pentru ordinul 6.
Reprezentaţi caracteristica amplitudine-frecvenţă şi caracteristica faza-
frecvenţă. Reprezentaţi poziţia polilor şi zerourilor şi explicaţi pe baza
acesteia comportarea caracteristicii amplitudine-frecvenţă. Determinaţi
lărgimea benzii de tranziţie.

3.45. Proiectaţi, folosind procedurile buttord şi butter, un FTB RII cu

atenuarea minimă în banda de oprire 40dB, atenuarea maximă în banda de
trecere 1dB, banda de tranziţie inferioară de la 500rad/s la 600rad/s şi banda de
tranziţie superioară de la 1100rad/s la 1200 rad/s. Frecvenţa de eşantionare este
6000 rad/s.
Determinaţi ordinul filtrului şi frecvenţele de tăiere la 3 dB. Reprezentaţi
caracteristica amplitudine-frecvenţă şi caracteristica faza-frecvenţă şi
verificaţi condiţiile de proiectare.

3.46. Proiectaţi, folosind procedurile cheb1ord şi cheby1 din mediul

MATLAB, un FTS cu atenuarea minimă în banda de oprire 40dB, atenuarea
maximă în banda de trecere 1dB şi banda de tranziţie de la 800Hz la 900Hz.
Frecvenţa de eşantionare este 3kHz.
Determinaţi ordinul filtrului şi frecvenţa de tăiere la 3 dB. Reprezentaţi
caracteristica amplitudine-frecvenţă şi caracteristica fază-frecvenţă folosind
procedura freqz. Reprezentaţi poziţia polilor şi zerourilor.

3.47. Proiectaţi, folosind procedurile cheb2ord şi cheby2 din mediul

MATLAB, un FTJ cu atenuarea maximă în banda de trecere 0.5dB, atenuarea
102 Prelucrarea numerică a semnalelor – Probleme

minimă în banda de oprire 40dB şi banda de tranziţie de la 900Hz la 1kHz.

Frecvenţa de eşantionare este 4kHz.
Determinaţi ordinul filtrului şi frecvenţa de tăiere la 3 dB. Reprezentaţi
caracteristica amplitudine-frecvenţă şi caracteristica fază-frecvenţă folosind
procedura freqz. Reprezentaţi poziţia polilor şi zerourilor.

3.48. Proiectaţi, folosind procedurile ellipord şi ellip din mediul MATLAB, un

FTS eliptic cu atenuarea maximă în banda de trecere 1dB, atenuarea minimă în
banda de oprire 30dB şi banda de tranziţie de la 300Hz la 350Hz. cu frecvenţa
de eşantionare de 1kHz.
Determinaţi ordinul filtrului şi frecvenţa de tăiere la 3 dB. Reprezentaţi
caracteristica amplitudine-frecvenţă şi caracteristica faza-frecvenţă.
Reprezentaţi poziţia polilor şi zerourilor şi explicaţi pe baza acesteia
comportarea caracteristicii amplitudine-frecvenţă.

3.49. Fie un FTJ cu caracteristica dată de

e-j5ω ,| ω |< π / 2
Hd (e ) = 
jω
(3.195)
 0 , in rest
Determinaţi răspunsul la impuls.
Proiectaţi un filtru RII, având gradele numărătorului şi numitorului M respectiv
N, care să aproximeze filtrul de mai sus, folosind aproximaţia Pade, în cazurile:
a) N=0, M=10.
b) N=M=5.
Reprezentaţi caracteristicile amplitudine-frecvenţă şi comparaţi-le cu ale
filtrului iniţial.

3.50. Reluaţi problema anterioară folosind metoda Prony.

3.51. Sintetizaţi prin metoda Prony un filtru RII cu N = M care să aproximeze

funcţia pondere
 1, n = 0,1,..., N − 1
hd (n) =  (3.196)
 0, n ≥ N
Evaluaţi eroarea (funcţia cost) minimizată.
Caz particular N = 21 ; pentru această valoare a lui N reprezentaţi funcţia de
pondere obţinută.