Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Poluarea (definiţie,poluaţi şi poluatori)


Poluarea – reprezintă generarea de externalităţi negative, care in ultimă instanţă conduce
la pierdere de bunastare.
Poluatorul – reprezintă persoana fizică sau juridică ce, voit sau inconştient, generează
externalităţi negative pentru care o bună perioadă de timp determinată nu plateşte. In dorinţa lui
de a-şi maximiza profitul individual, poluatorul face abstracţie de efectele nefavorabile sau
costurile suplimentare pe care le induce terţilor fără a consimţi de bună voie să compenseze
intr-un fel sau altul pierderile pe care le-a produs.
Poluatul – este persoana fizică sau juridică prejudiciată de externalitate negativă, pentru
care este nevoită să plătească suplimentar o perioadă determinată de timp până când se
reglementează relaţiile acestuia cu poluatorul, in general pe baza unor reglementari ale
autorităţii publice şi in particular cu frecvenţă mai redusă, pe baza inţelegerilor care intervine
intre poluat si poluator.

Functii ale emisiilor


Emisiile sunt noxe, deşeuri, dejecţii, alte substanţe sau activităţi nocive pentru mediu, in
general şi pentru viaţă , in special.
Funcţiile de reducere a poluării măsoară diminuarea conturilor de emisii şi noxe in
mediul ambiant a unor măsuri de producţie, prevenire sau imbunătăţire a calităţii factorilor de
mediu cărora intotdeauna le sunt asociate cantitativ costurile determinate valoric. Această funcţie
reflectă principalele moduri de reducere a poluării, care sunt urmatoarele:
a) Perfecţionarea tehnologiilor existente prin procedee de filtrare şi reţinere de poluanţi.
b) Introducere de noi tehnologii de producţie antipoluante
c) Deversarea poluanţilor in locuri ce pot asigura pe cale naturala reducerea poluării ( cursuri de
apa parasite).
In cazul analizei economice a mediului se utilizează şi funcţii de difuzie care explică
relaţia dintre cantitatea de emisii (E) şi cantitatea de mediu poluant.
O formula mai precisă a factorilor de difuzie necesită cunoasterea capacităţii de asimilare
a sistemelor ambientale adică acea capacitate a mediului de a absorbi sau primi plouanti sau de a-
i reduce fara a schimba calitatea mediului.
Determinarea capacitatii asimilative sau de absorbtie intr-un sistem de rauri ca si variatia
in timp a acestei capacitate pot fi influentate de input-urile de resurse (de ex: aerarea in aval sau
amonte a unui sistem de rauri impadurit, imbunatatiri funciare).
Functia de prejudiciu specifica modul in care un poluant are efect refavorabil asupra
calitatii mediului. Aceasta functie este o relatie fizica si nu evolueaza calitatea factorilor de
mediu in termini monetari.
Mediul poate fi considerat ca ansamblu de conditii naturale care definesc spatiul de viata
uman caracterizat intr-o masura din ce in ce mai mare de caracterul restrictiv al resurselor
acestuia. Din punct de vedere al economistului, mediul a devenit o marfa rara. Raritatea in acest
caz presupune existenta unor utilizari concurentiale si pe de alta parte situatii in care nu toate
cererile de utilizare pot fi satisfacute in masura in care ar fi optim.
Economia mediului in principal analizeaza relatiile dintre poluatori si poluati in cadrul
procesului complex de poluare, proces care pe masura ce s-au inregistrat progrese tot mai mari in
domeniul cresterii economice si al tehnologiilor a fost insotit de dimensiuni crescande ale
deteriorarii factorilor de mediu. Faptul ca o buna perioada de timp o multitudine dintre resursele
de mediu au avut pret 0 a constituit practic un factor de utilizare abuziva a resurselor naturale cu
efecte directe si indirecte sesizabile sau mai putin sesizabile pe termen scurt, mediu si lung
asupra sistemele ecologice si implicit asupra vietii pe pamant.
Intrucat preturile marfurilor nu au inclus adevaratele costuri (suplimentar fata de costurile
individuale private ale producatorilor individuali) s-a ajuns la inregistrarea unei divergente
crescand in ceea ce priveste costurile private si sociale ale productiei si consumului.
Ca urmare a discrepantei dintre costurile individuale si costurile sociale ale diferitelor
tipuri de productie stiinta economica mediului incearca sa apropie cele 2 tipuri de costuri pe baza
determinarii asa numitelor externalitati.