Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infidelitatea este orice formă de trădare a contractului implicit sau declarant între parteneri in
ceea ce priveste exclusivitatea intima.
Odată ce aventura a fost descoperită, este foarte probabil ca amândoi partenerii să fie prinsi într-o
vâltoare a sentimentelor, partenerul rănit fiind copleşit de un prodund sentiment al pierderii, iar
partenerul care a înselat fiind copleşit de emoţii şi alegeri conflictuale. Dând glas sentimentelor
se pot asigura că nu sunt nebuni sau instabili psihic şi că şi alţii au trecut prin aceeaşi durere şi
confuzie, că nu sunt singuri.
Înainte ca emoţiile să se liniştească, partenerul trebuie să se hotărască dacă vrea sa rămână sau să
plece. Opţiunile trebuiesc explorate pentru a lua o decizie bine gândită, bazată pe circumstanţe si
nevoi. In această etapă partenerul este bine să-şi raspundă la următoarele întrebari : Ce pot să mai
aştept de la dragoste?”, “Pot să mă încred in sentimentele mele?”, “Cum îmi dau seama dacă
partenerul meu e cel mai potrivit pentru mine?” – la acest gen de întrebari terapeuţii îi vor ajuta
să răspundă.
În cazul în care partenerul se hotărăşte să reia relaţia, este foarte probabil ca acesta să petreacă
luni, poate chiar ani muncind la recontruirea intimităţii şi încrederii.
Să renunţi la o relaţie distrusă poate fi cea mai uşoară sau cea mai inteligentă soluţie, care să te
elibereze de tirania speranţei. Dar poate , de asemenea, să fie o cale de a ocoli creşterea,
1
înfruntarea unor adevăruri dure despre viaţă, dragoste şi despre tine însuţi, şi asumarea
responsabilităţii.
Procesul de vindecarea începe atunci când partenerul este martor al propriilor sentimente şi dă un
sens durerii lui. Ceea ce este important de amintit este că cea mai mare ameninţare pentru
recuperare este însăşi pierderea speranţei.
Este normal ca în acele momente partenerul să sufere schimbări fiziologice atât în sistemul
nervos, cât şi în funcţionarea cognitivă. Pe măsură ce adrenalina şi alţi hormoni ai stresului se
varsă în sistemul nervos simpatic, trăieşte o stare avansată de excitaţie. În permanenţă este în
căutarea semnelor că celălalt partener il/o înşeală din nou.
Din cauza schimbărilor la nivelul sistemului nervos, este posibil ca emoţiile intense să
copleşească, ducând la teroare şi neajutorare. “Întregul aparat pentru activităţi concentrate,
coordinate si cu scop este distrus”, scrie Abram Kardiner, descriind efectele neurofiziologice ale
traumei.
O altă schimbare fiziologică, foarte diferită, are loc odată cu eliberarea opioidelor endogene,
asemănătoare morfinei, in sistemul nervos. Acestea îţi amorţesc percepţia asupra durerii şi te
protejează de stresul emotional extreme. Cu alte cuvinte corpul intră în hibernare şi se închide.
Există nouă tipuri diferite de pierderi pe care, partenerul rănit, este probabil să le experimenteze.
Toate sunt însă variaţii ale unei pierderi esenţiale, pierdere care trece dincolo de desparţirea de
partener, şi anume pierderea sinelui. Este greu să recunoşti această pierdere în orice formă a sa
pentru că niciuna dintre ele nu este palpabilă.
Identitatea
Sentimenul că eşti special
Respectul de sine, din cauză că te-ai umilit şi ai renunţat la valorile tale fundamentale
pentru a-ţi recâştiga partenerul
2
Respectul de sine, din cauză că nu ai reuşit să recunoşti că partenerul ţi-a gresit
Controlul asupra propriilor gânduri şi acţiuni
Sentimentul fundamental de ordine si dreptate in Univers
Încrederea in religie
Legătura cu ceilalţi
Sentimentul că ai un rost pe lume – chiar şi dorinţa de a trăi
Pierderea sensului fundamental al sinelui este o rană mult mai adâncă decât aceea a
infidelitaţii.
Femeile vor atribui mai degrabă aventura faptului că ele sunt nevrednice; iar bărbaţii o vor
atribui inadecvării lor sexuale.
Atunci când partenerul rănit este femeia, este mai probabil ca ea să incerce să îşi păstreze relaţia
– partial pentru că educaţia a învaţat-o să îi mulţumească pe ceilalţi şi să îşi nege nevoile.
Bărbaţii tind să minimalizeze pierderile şi să caute o înlocuitoare – cineva care să le dea
dragostea şi atenţia pe care simt ca le merită.
Femeile: “Am euşuat în cea mai importantă relaţie din viaţa mea”-
Femeile: “Nu sunt o persoană suficient de bună. Nu îmi pot satisface soţul”.
3
Bărbaţii: “Penisul meu este prea mic/mare şi ejaculez prea repede/greu. Nu îmi pot satisface
soţia”.
Cel mai indicat dupa o aventura este ca ambii parteneri sa meargă la un terapeut pentru a depaşi
impasul. Sunt indicate următoarele tipuri de terapii:
Terapia de cuplu orientata (IOCT) oferă strategii terapeutice proiectate special pentru a ajuta
partenerii in a-si înţelege relaţia actuală.
Această intervenţie ajută cuplurile să depaseasca problema infidelitaţii urmând trei sarcini
majore:
• să faca faţă impactului iniţial a unui aventuri,
4
- relaţiile repetate extraconjugale au impact grav asupra relaţiei de cuplu
Iartă şi uită
Iertarea este un fenomen intrapsihic asupra căruia avem un control voluntar şi conştient.
Infidelitatea a fost privită la început doar din punct de vedere clinic, apoi, au urmat studii
aprofundate de definire şi identificare a predictorilor de risc specifici, axarea a fost mai puţin pe
oferirea unui context care să ducă la intelegerea actului de infidelitate si a impactului asupra
relaţiei si eficienţei terapiei care se adresează infidelitaţii .
Modele individuale pentru iertare
• Modelele timpurii aveau la baza asumpţii religioase de tipul: “ întoarce şi celalalt obraz”
5
Focalizarea este pe responsabilitatea rănitului in procesul iertarii avand un rol activ in
reconciliere.
• Acţiunile celuilalt partener pot avea fie un impact exacerbatal reacţilor, fie poate să faciliteze
recuperarea.
Sunt definite trei componente ale iertarii: dezvoltarea unei imagini reale, nedistorsionate ale
relaţiei, descătuşarea de controlul emoţiilor negative fată de partener, dorinţa scazuta de a-
l pedepsii pe celalalt.
6
Modelul EFT
Este o abordare structurată de scurtă durată, are la bază schema ataşamentului care
a mai fost numită şi “teoria traumei” de către Atkinson. Postulează că există puţine căi de a regla
emoţiile puternice care apar atunci când securitatea relaţiei/legăturii este ameninţată.
In cazul infidelitaţii modelul de ataşament este atacat şi trebuie reconstruit un alt model bazat
pe elementele cheie ale unei legături securizante: accesibilitatea emoţională mutuală şi
capacitatea de reacţie.
7
Bibliografie:
2. www.ro.scribd.com
3. www.unibuc.ro