Sunteți pe pagina 1din 8

Redresarea curentului electric

alternativ.
17 May 2014 by Ciprian

Bine te-am găsit !

Cea mai mare parte a energiei electrice care este produsă astăzi se
regăseşte sub formă de curenţi electrici alternativi. Pe de altă parte,
aproape toate montajele electronice au nevoie să fie alimentate cu
curent continuu. De aici rezultă necesitatea unor circuite electronice
care să transforme curentul electric alternativ în curent electric
continuu, transformare care este în mod curent numită redresarea
curentului alternativ sau pur şi simplu redresare. Există mai multe
circuite de redresare a curentului alternativ însă astăzi vom vorbi doar
despre cele utilizate mai frecvent, şi anume:
 Redresarea monoalternanţă;
 Redresarea bialternanţă cu priză mediană;
 Redresarea bialternanţă cu punte de diode;
 Redresarea bialternanţă cu dublare de tensiune.
În zilele noastre redresarea curentului alternativ se realizează aproape
exclusiv prin utilizarea diodelor. După cum am discutat şi în trecut, una
din proprietăţile diodei este aceea că permite trecerea curentului
electric doar într-un singur sens: de la anod la catod. Dat fiind faptul că
există doar două sensuri posibile de curgere a curentului electric,
circuitele de redresare (numite pe scurt redresoare) pot fi de tip:
 monoalternanţă – caz în care semnalul de la ieşirea redresorului
este extras dintr-o singură semialternanţă a tensiunii alternative
aplicată la intrare;
 bialternanţă – situaţie în care semnalul de la ieşirea redresorului
este extras din ambele semialternanţe ale tensiunii alternative
aplicată la intrare.
Redresarea monoalternanţă.
Este cel mai simplu procedeu de redresare al curentului alternativ.
Pentru a realiza o redresor monoalternanţă nu ai nevoie decât de o
simplă diodă. În figura 1a am desenat un circuit de redresare
monoalternantţă şi câte o reprezentare grafică a tensiunilor de la
intrarea şi de la ieşirea redresorului. Tensiunea (UIN) aplicată la intrarea
unui redresor este în general preluată de la ieşirea (bobina/bobinele
secundare ale) unui transformator (elementul TR din figura 1a), însă
dacă dorim putem folosi fără nici o problemă orice altă sursă de
tensiune electrică alternativă.
Dacă aruncăm o privire peste graficele din figura 1a vom observa că
funcţionarea redresorului monoalternanţă este deosebit de simplă: din
tensiunea de intrare (vezi graficul din stânga jos), redresorul transferă
la ieşire doar semialternanţele pozitive (graficul din dreapta jos).

Figura 1a. Redresarea monoalternanţă.


Aşadar, semnalul de ieşire (UOUT) al redresorului monoalternanţă este
format dintr-un şir de semialternaţe sau impulsuri de tensiune pozitivă.
Asta înseamnă că între două impulsuri de tensiune consecutive
semnalul de ieşire este zero, adică în acele momente circuitele pe care
le conectăm la ieşirea redresorului nu primesc nici un strop de energie
electrică. Pentru a rezolva această problemă trebuie să adăugăm în
circuit o componentă care să acumuleze energie electrică atunci când
apar impulsurile de tensiune şi să elibereze energie electrică atunci
când impulsurile de tensiune lipsesc (dispar). În figura 1b am completat
schema din figura 1a cu o astfel de componentă, şi anume cu un
condensator.

Figura 1b. Redresarea monoalternanţă cu filtru capacitiv.


În partea de jos a figurii 1a sunt trasate din nou traficele pentru
tensiunile de la intrarea şi de la ieşirea redresorului. Atunci când apare
un impuls de tensiune pozitiv, dioda D se deschide şi astfel impulsul
de tensiune încarcă condensatorul C. Atunci când pulsul de tensiune
pozitivă dispare, dioda D se blochează (nu mai conduce curentul
electric) iar condensatorul C începe să se descarce pe consumatorul
legat la ieşirea redresorului (între bornele UOUT). Descărcarea
condensatorului C face ca şi tensiunea de la bornele acestuia să scadă.
Astfel, tensiunea de ieşire a redresorului nu va fi chiar constantă aşa
cum ar fi de dorit, ci va varia între valoarea tensiunii maxime a
impulsului şi valoarea minimă a tensiunii pe condensatorul C. Această
variaţie de tensiune este numită tensiune de riplu (vezi VRIPLU [V]
din figura 1b). Nu voi aborda acum modele de calcul însă trebuie să-ţi
spun că valoarea tensiunii de riplu:
 creşte odată cu puterea consumată de la ieşirea redresorului;
 scade odată cu creşterea capacităţii condensatorului C;
 scade odată cu creşterea frecvenţei tensiunii alternative aplicată
la intrare.
În mod curent, condensatorul C este numit de filtrare, deoarece
filtrează (înghite) impulsurile de tensiune şi oferă în loc o tensiune
(aproximativ) constantă.
Chiar dacă în practică de multe ori se neglijează acest lucru, este
important să avem în vedere că pe o diodă aflată în conducţie mereu
va apare o cădere de tensiune de circa 0,65V. Asta practic înseamnă că
tensiunea livrată la ieşirea redresorului monoalternanţă va fi mereu cu
cel puţin 0,65V mai mică decât tensiunea aplicată la intrare. Așadar,
fără nici un consumator conectat la ieșirea redresorului
monoalternanță, tensiunea de ieșire a acestuia este:

Important de adăugat este şi faptul că dintre toate tipurile de


redresoare, cel monoalternanţă foloseşte cel mai mic procent din
semnalul primit la intrare (doar 50%). Asta înseamnă că pentru a
menţine tensiunea de riplu a redresorului monoalternanţă la valori mici
este nevoie să folosim valori foarte mari ale condensatorului de filtrare
C (cu mult mai mari decât cele necesare în cazul redresoarelor
bialternanţă). Din aceste motive, în ciuda simplităţii sale, nu este
avantajos să folosim redresorul monoalternanţă decât pentru
redresarea semnalelor electrice de mică putere.

Redresarea bialternanţă cu priză mediană.


Acest tip de redresor este format practic din două redresoare
monoalternanţă care au tensiunile de intrare defazate cu 180°.
Rezultatul acestei conexiuni este un semnal care are de două ori mai
multe impulsuri de tensiune decât redresorul monoalternanţă.

Schema redresorului bialternanţă cu priza mediană este prezentată


în figura 2. Am presupus din nou că semnalele de intrare vin de la un
transformator (TR) care de această dată are secundarul format din
două bobine identice (cu număr egal de spire). Cele două bobine sunt
legate la redresor în antifază sau în contratimp: când bobina legată
UIN1 dă o semialternanţă pozitivă, cealaltă bobină va oferi la intrarea
UIN2 o semialternanţă negativă, şi invers (vezi graficul din figura 2,
stânga-jos). În acest mod, în fiecare moment vom avea în circuit o
semialternanţă pozitivă care prin D1 sau D2 va fi transferată la ieşire
(UOUT). Este cumva ca şi mersul pe bicicletă: când apeşi pedala cu
piciorul drept, piciorul drept lucrează iar stângul se odihneşte, şi invers.

Figura 2. Redresarea bialternanţă cu priză mediană.


În lipsa unei sarcini conectate la ieşire, tensiunea UOUT a circuitului
din figura 2 este dată de ecuaţia:

Redresorul bialternanţă cu priză mediană oferă la ieşire semialternanţe


de două ori mai dese decât redresorul monoalternanţă, motiv pentru
care condensatorul de filtrare C are mai puţin timp la dispoziţie pentru
a se descărca. Din acest motiv, redresorul bialternanţă cu priză
mediană (la fel ca orice alt tip de redresor bialternanţă) ne permite să
folosim condensatoare de filtrare mai mici decât în cazul redresării
monoalternanţă (de cel puţin 2-3 ori mai mici). Mai mult, prin faptul că
necesită utilizarea a doar 2 diode, acest circuit permite obţinerea unei
redresări cu pierderi minime de energie electrică. Din acest motiv,
redresorul bialternanţă cu priză mediană este frecvent folosit la
redresarea curenţilor electrici de putere. Bineînţeles, asta doar atunci
când putem face rost de două tensiuni de intrare (UIN1 şi UIN2) egale :).
Redresarea bialternanţă cu punte de diode.
Am o veste bună: redresarea bialternanţă este posibilă chiar şi atunci
când avem la dispoziţie doar o singură tensiune alternativă (UIN). Tot
ceea ne trebuie este un circuit care:
 atunci când UIN are polaritatea dorită să o transfere pur şi simplu
la ieşire;
 atunci când UIN are polaritate inversă să o conecteze inversat la
bornele de ieşire.
Pentru un astfel de circuit avem nevoie de 4 diode conectate “în
punte”, adică aşa ca în figura 3.

Figura 3. Redresarea bialternanţă cu punte de diode.


Pentru a uşura înţelegerea funcţionării acestui circuit, am marcat cu
săgeţi roşii diodele prin care trec semialternanţele directe (adică cele
care au deja polaritatea dorită) şi cu săgeţi verzi diodele prin care trec
semialternanţele care au polaritate inversă. Acestea fiind zise,
funcţionarea redresorului din figura 3 se rezumă la:
 atunci când între punctele B şi C avem o semialternanţă pozitivă
(cu plusul pe B şi cu minusul pe C), diodele D2 şi D3 se deschid
(fiind polarizate direct) iar diodele D1 şi D4 rămân blocate (fiind
polarizate invers). În această situaţie, curentul electric trece prin
dioda D2, apoi prin consumatorul electric conectat între bornele
UOUT şi în cele din urmă se întoarce către transformatorul TR prin
dioda D3.
 atunci când între punctele B şi C avem o semialternanţă negativă
(cu minusul pe B şi cu plusul pe C), diodele D1 si D4 se deschid
(fiind polarizate direct) iar diodele D2 şi D3 rămân blocate (fiind
polarizate invers). În această situaţie, curentul electric trece prin
dioda D1, apoi prin consumatorul electric conectat între bornele
UOUT şi în cele din urmă se întoarce către transformatorul TR prin
dioda D4.
Faptul că redresorul cu punte de diode necesită o singură tensiune de
intrare îl face să fie cel mai des folosit în practică. La capitolul
dezavantaje trebuie să amintesc faptul că semnalul redresat trebuie să
treacă prin două diode (fie prin grupul D2-D3, fie prin grupul D1-D4),
ceea ce înseamnă că pe un redresor în punte se va pierde o putere
dublă faţă de redresorul cu priză mediană sau de redresorul
monoalternanţă. Pentru a rezolva cât mai comod această problemă,
producătorii de componente electronice ne pun la dispoziţie punţi de
diode înglobate în capsule care pot fi uşor montate pe radiatoare de
racire. Un exemplu frecvent de astfel de capsulă este cel din figura 4.

Figura 4. Punte de diode încapsulată. Alte exemple poţi afla dând


click aici.
Dacă ai nevoie să redresezi curenţi mai mari de 2-3 A, recomandarea
mea este să foloseşti o punte de diode încapsulată montată pe un mic
radiator din aluminiu.

În lipsa unei sarcini conectate la ieşire, tensiunea de ieşire a


redresorului bialternanţă cu punte de diode este dată de relaţia:
Redresarea bialternanţă cu dublare de tensiune.
Redresorul bialternanţă cu dublare de tensiune este în general privit
doar ca un simplu truc prin care dintr-o tensiune de intrare mică poţi
obţine o tensiune redresată mai mare (aproape dublă).

Aşa cum se observă din figura 5, redresorul cu dublare de tensiune


este format din două redresoare monoalternanţă legate în serie şi care
funcţionează complementar:
 în momentul în care UIN este format dintr-o semialternanţă
pozitivă, dioda D1 este adusă în conducţie (fiind polarizată direct),
iar dioda D2 rămâne blocată (fiind polarizată invers). În această
situaţie UIN încarcă condensatorul C1 aplicându-i o tensiune
pozitivă pe borna conectată la D1;
 în momentul în care UIN este format dintr-o semialternanţă
negativă, dioda D2 este adusă în conducţie (fiind polarizată
direct), iar dioda D1 rămâne blocată (fiind polarizată invers). În
această situaţie, UIN încarcă condensatorul C2 aplicându-i o
tensiune negativă pe borna conectată la D2;
 condensatoa

S-ar putea să vă placă și