Sunteți pe pagina 1din 4

Antropologie culturală aplicată

Sărbătoarea Rusaliilor
– un amestec de creștinism și de tradiții populare –
Sărbătoarea Rusaliilor este cunoscută ca o sărbătoare creştină, care se sărbătoreşte la 50 de zile
după Paşte şi care se mai numeşte şi sărbătoarea Cincizecimii. Până către sfârșitul secolului
al IV-lea și începutul secolului al V-lea, Cincizecimea era o dublă sărbătoare: a Înălțării Domnului
și a Pogorârii Sfântului Duh. Apoi, sărbătoarea a fost separată, Cincizecimea rămânând numai ca
Pogorâre a Duhului Sfânt. În această zi, întreaga comunitate creştină din lume sărbătoreşte
pogorârea Duhului Sfânt şi întemeierea Bisericii, convertându-se la creștinism aproximativ 3000
de oameni. Cu această sărbătoare, se încheie perioada sărbătorilor pascale.
Am ales ca temă de proiect această sărbătoare, deoarece este una dintre cele mai vechi și
importante sărbători, reprezentând un moment important în marele ciclu al obiceiurilor din anul
calendaristic. Pentru creștini, această sărbătoare nu este doar o simplă amintire a unui eveniment
istoric și creștin, ci este o binecuvântare și o sărbătoare a apartenenței tututor credincioșilor la
Biserică. Sărbătoarea Rusaliilor provine din lumea antică, fiind valorificată atât în Biserica
Ortodoxă, cât și în cea Catolică. Scopul proiectului este de a surprinde semnificațiile și originile
sărbătoarei provenite din cele mai vechi timpuri. De asemenea, doresc să prezint tradițiile populare
din cadrul acestei sărbătoare, deoarece diferă de la o regiune a țării la alta.
Nu numai ca vechime, ci și ca importanță, sărbătoarea Rusaliilor vine îndată după Paște. În timpul
privegherii din Ajun, se făcea odinioară botezul catehumenilor. Ca și la Paște, erau oprite
îngenuncherea și postirea în toate zilele Cincizecimii; erau interzise jocurile din circuri și palestre,
spectacolele păgâne de teatru etc. Se împodobeau casele, în semn de bucurie, cu flori și ramuri
verzi, îndeosebi de nuc sau de tei, așa cum se face până azi, obicei moștenit de la evrei, la care
Cincizecimea era și sărbătoarea premițiilor din flori și fructe. În biserici se aduc și azi frunze verzi
de tei sau de nuc, care se binecuvântează și se împart credincioșilor, simbolizând limbile de foc
ale puterii Sfântului Duh, care S-a pogorât peste Sfinții Apostoli.
Cuvântul Rusalii provine din latinescul „rosalia”, care simbolizează sărbătoarea trandafirilor, dar
reprezintă și fetele împăratului Rusalim, despre care se credea că aveau puteri magice și seduceau
oamenii, pedepsindu-i pe cei care nu le respectau. În tradiţia populară, Rusaliile sunt fiinţe
fantastice malefice, zâne ale apelor, care bântuie începând cu a 25-a zi după Paşte. Una dintre
calităţile lor principale este dansul deosebit de frumos. Dansează în aer sau pe pământ, noaptea,
aşezate în cerc, în grupuri formate din spirite fără soţ (trei, cinci, şapte, nouă). În locurile
respective, pământul rămâne ars şi bătătorit, iarba se înnegreşte sau încetează să mai crească. Dacă
sunt zărite de un om sau dacă, din greşeală, cineva calcă pe locul pe care au dansat, acesta se
îmbolnăveşte de o boală numită „luat de Rusalii”.
Pentru a se apăra de aceste spirite, în sâmbăta Rusaliilor oamenii obişnuiesc să-şi împodobească
locuinţele cu ramuri verzi de tei, considerându-se că acesta are proprietăţi de protecţie împotriva
răului. O parte dintre aceste ramuri sunt păstrate pentru a fi folosite şi în lunile următoare. Alte
plante folosite în acest scop sunt pelinul şi usturoiul, pe care se spune că e bine ca oamenii să le
poarte asupra lor în permanenţă în această perioadă, iar dacă întâlnesc Rusaliile, să nu le vorbească
şi să nu se mişte.
Sărbătoarea pogorârii Duhului Sfânt mai este cunoscută ca Rusalii, de la sărbătoarea trandafirilor
din lumea romană, consacrată cultului morților. Creștinii au preluat obiceiul roman, făcând din

1
sâmbăta dinaintea Rusaliilor una dintre zilele de pomenire a morților. În unele zone ale țării, în
sâmbăta Rusaliilor se împart oale împodobite cu flori și cu un colac deasupra, pentru pomenirea
morților. În duminica Rusaliilor, se împart farfurii frumos împodobite pentru vii. Întrucât Tatăl,
Fiul și Sfântul Duh sunt într-o legătură nemijlocită, lunea de după duminica Rusaliilor este
consacrată proslăvirii Sfintei Treimi, sărbătoarea Rusaliilor având, astfel, două zile.
În Ajunul Rusaliilor se țin Moșii de Vaăa cu târguri, unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor,
dar și prilej de veselie. Se crede că sufletele morților (moșilor), după ce părăsesc mormintele în
Joia Mare (cea de dinaintea Paștelui), umblă printre cei vii, înapoindu-se la locul lor în Ajunul
Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfășoare fără incidente, oamenii săvârșeau
ritualuri de îmbunare a spiritelor morților: împodobeau gospodăriile și mormintele cu ramuri de
tei și făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până în zilele noastre. Creștinii sărbătoresc
Rusaliile timp de 3 zile, în zona Moldovei și a Transilvaniei, 7 zile în zona Munteniei și a Olteniei,
iar în zona Banatului, timp de 8 zile.
Pe lângă documentație, lucrarea mea constă și în învestigarea semnificației, tradițiilor și
superstițiilor sărbătoarei din zona din care provin. În zona Moldovei, se obişnuieşte ca în această
zi, bisericile să fie împodobite cu crengi verzi de tei, de nuc şi cu buchete multicolore de flori. Cu
această ocazie, în unele sate şi comune din Bacău, la mormintele împodobite cu flori şi cu frunze
de nuc şi de tei, preotul oficiază o mică slujbă, după care li se dă de pomană celor morţi. În
Duminica Rusaliilor sau Duminica Mare, la morminte se împart fructe, colaci si dulciuri. Acest
cult al morţilor ne dovedeşte că cei vii nu uitau, la celebrarea Rusaliilor, pe cei morţi, ale căror
suflete, după credinţa celor mai multe popoare antice şi moderne, reînviau odată cu renaşterea
naturii.

Tradiții și obiceiuri:
Legat de sărbătoarea Rusaliilor este dansul Căluşarilor, dans ritual de origine străveche, cu funcţii
magice. Prima descriere a obiceiului datează din sec. al XVIII-lea şi se datorează cărturarului
Dimitrie Cantemir. În „Descrierea Moldovei”, el nota: „Mulţimea superstiţioasă crede că ei au
puterea de a izgoni bolile cronice, iar vindecarea se face astfel: după ce bolnavul s-a aşezat la
pământ, ei încep săriturile lor şi la un anumit loc al cântecului, calcă, unul după altul, de la cap
până la picioare, pe cel culcat; în sfârşit, îi suflă la ureche câteva cuvinte anume ticluite şi
poruncesc bolii să iasă. Dacă bolnavul nu se lecuieşte nici după aceasta, se zice că el nu mai are
scăpare” (cap. al XVII-lea). Acesta are semnificaţii profunde, care din timpuri străvechi investesc
ritualul cu puterea de a lupta împotriva forţelor malefice. Scopul acestuia este de a apăra oamenii,
animalele şi recoltele de influenţele negative ale Rusaliilor, dar şi de a vindeca bolile.
Mai puţin cunoscută este tradiţia românească legată de fructul alunului. Acesta creşte într-un
conglomerat numit „căluş”, de aici primind denumirea dansul magic „Căluşul”. Plantă cu virtuţi
magice deosebite, alunul înfloreşte şi se scutură în noaptea de Înălţare, la patruzeci de zile de la
Învierea Domnului. Florile sale sunt vindecătoare şi cu atât mai preţioase, cu cât sunt mai
trecătoare. Crengile de alun culese în acest moment sunt investite de tradiţia multor popoare cu
virtuţi magice.

2
Jocul Căluşarilor pare a fi unul dintre cele mai vechi şi mai complexe dansuri populare româneşti.
Bărbaţii care doreau să intre în ceata Căluşarilor se adunau cu o săptămână înaintea Rusaliilor în
afara satului, pe malul unei ape, unde, în mod ritual, depuneau un jurământ de respectare a regulilor
cetei şi a condiţiilor purităţii rituale în perioada Rusaliilor (abstinenţa sexuală şi un comportament
adecvat normelor de conduită etică a comunităţii tradiţionale). Pentru zece zile, ei trăiau într-un
timp sacru. În această perioadă, purtau un costum specific, zurgălăi la picioare, câte o bâtă și
dormeau sub streşinile bisericilor ca să fie apăraţi de răzbunarea Rusaliilor.
Un alt obicei specific Rusaliilor care se întâlnește prin zonele Ardealului poartă numele de
“Împănatul boului”. Obiceiul constă într-o procesiune ce se desfășoară pe ulițele satului, iar
personajul principal este un bou împodobit cu fel și fel de ornamente din flori. Preotul are datoria
de a-l sfinți când alaiul ajunge în fața bisericii, după care va da de băut participanților. La un
moment dat, boul va fi eliberat, iar o tânără fată va trebui să-l stăpânească și să ocolească o masă
de trei ori. Tradiția spune că acea fată se va căsători în anul ce urmează. Tot în Ardeal, imediat
după Rusalii, se practică obiceiul numit “udatul nevestelor”. Pentru ca femeile să fie sănătoase și
frumoase în tot restul anului, tradiția spune că acestea trebuie stropite cu apă.

Superstiții specifice Rusaliilor:


 În zilele de Rusalii, nu e bine să mergi la câmp, pentru că Ielele te pot prinde și pedepsi.
 De Rusalii, nu se intră în vie, nu se merge în locuri pustii, pe lângă păduri sau fântâni,
fiindcă pot exista întâlniri cu spiritele rele.
 Cine lucrează în ziua de Rusalii, va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarece nu cinstește și
prețuiește cum se cuvine ziua.
 Nu se merge la scăldat în ziua de Rusalii, fiindcă este pericol mare de înec.
 Nimeni nu trebuie să urce în arbori sau în locuri înalte.
 De Rusalii, nu trebuie să te cerți și nici să dormi sub cerul liber.
În concluzie, sărbătoarea Rusaliilor este una dintre acele sărbători care definește creștinismul,
transmițând din generație în generație importanța acesteia. Nu numai că provine din cele mai vechi
timpuri, dar cel mai important lucru este că superstițiile și tradițiile sunt păstrate vii în sufletele
credincioșilor.

Bibliografie
 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura Minerva, București, 1973.
 Ellen G. White, Faptele Apostolilor, Editura Viață și sănătate, București, 2014.

Webografie
 http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=5283&lang=RO
 https://www.traditii-superstitii.ro/traditii-obiceiuri-si-superstitii-de-rusalii/
3

S-ar putea să vă placă și