CUPRINS

CAPITOLUL 1 CARTURARII ILUMINISTI SI ATITUDINEA LOR FATA DE PROBLEMELE

STATULUI SI ADMINISTRATIEI PUBLICE.
1,1 Iluminsmul
1,2
BIBLIOGRAFIE

1
 CAPITOLUL 1 CARTURARII ILUMINISTI SI ATITUDINEA LOR FATA DE
PROBLEMELE STATULUI SI ADMINISTRATIEI PUBLICE

1.1 Iluminsmul
Iluminismul este un curent ideologic si cultural,aparut un Franta in secolul al XVIII – lea(numit
secolul luminilor) si care se extinde in intreaga Europa.Iluminismul se caracterizeaza prin cultul ratiunii si al
stiintei.
Iluminismul european a marcat secolul XVIII, secolul revolutiei stiintifice. In sec. XVIII, datorita lui
Newton, intregul univers pare a fi reductibil la un set de ecuatii matematice.
Filozofii sustin ca "daca legile universului pot fi exprimate prin ecuatii matematice, rezulta ca
fiintele umane pot intelege lumea si pe ele insusi numai prin intermediul propriei lor ratiuni, critica,
cercetatoare, corecta. Astfel se naste iluminismul, a carui incredere in ratiunea umana intareste rolul stiintei
si filozofiei in dauna religiei,eliberand-o de superstitii si legende. Dar, facand si pasul urmator, ei considera
ca o minte umana capabila sa patrunda in mod stiintific tainele universului, este in aceeasi masura in stare sa
se auto- guverneze, sa rezolve problemele sociale si de stat in mod rational, fara a apela la biserica.

Intelegand efectul cumplit al razboaielor religioase, iluministii propun o toleranta religioasa bazata
pe ratiune - respectiv o "religie naturala", conform careia pot fi acceptati in societate toti cei care aspira la o
moralitate universala, constand din trei concepte, respectiv :

- existenta lui Dumnezeu

- nemurirea sufletului
- credinta in lumea de apoi.
Din punct de vedere istoric, aparitia iluminismului a coincis cu extinderea statelor si aparitia
absolutismului statal. Conducatorii acestor state aveau destul de clar in minte urmarile catastrofale ale
razboiului de 100 de ani asupra economiei si societatii. Cu atat mai viu aparea contrastul cu prosperitatea pe
care o poate aduce pacea, prosperitate care contribuie la intarirea statului nu numai prin dezvoltare
economiei, dar si prin prelevarea unor taxe si biruri corespunzatoare. Astfel a aparut "despotismul iluminat",
ca o convergenta a dezvoltarii intelectuale si a intereselor politice.
Iluminismul este o miscare stiintifica, estetica, social-politica si filozofica a burgheziei în ascensiune. De
aceea a aparut mai devreme în tarile în care burghezia a evoluat mai repede (Anglia, Franta) si s-a manifestat
mai târziu acolo unde fortele feudale erau mai puternice.

Trasaturile fundamentale ale iluminismului european care se pot modifica de la o tara la alta în functie de
situatia creata sunt:

* atitudinea antifeudala, antimonarhica (se duce o lupta împotriva

monarhiei absolute);
* toleranta religioasa;
* pledoaria pentru egalitatea dintre popoare;
* emanciparea individului prin cultura;
* nazuinta de a realiza o literatura capabila sa instruiasca si sa
educe omul;
* conceptul de drept national; etc.
1. dreptul natural ( oamenii sunt egali in natura )
2. iluminarea maselor = ridicarea maselor prin cultura
3. rationalismul
4. iluminarea razboaielor
5. crearea unor institutii si opera monumentale de ridicare a poporului
6. atitudinea andidespotica si antidogmatica

2
 Are caracter antifeudal si antidespotic : Se cerea anularea privilegiilor feudale , drepturile
sociale si politice egale pentru intregul popor , deoarece toti oamenii sunt egali in dreptruri prin nastere.
Are spirit rationalist si materialist : Ratiunea constituie pentru iluministi calitatea cu care natura l-a inzestrat
pe om. Propune accesul
poporului la educatie si emanciparea lui prin cultura Iluminsmul este un curent
ideologic si cultural, nu un curent literar,deoarece nu are o esteteica proprie sau principii literare.
Reprezentanti ai iluminismului european:
Voltaire,Jean Jacques Rousseau,Montesquien,Immanuel Kant, Denis Diderot,
Scoala Ardeleana - expresie a iluminismului romanesc
Cel dintai nucleu iluminist din cultura romana l-a constituit Scoala Ardeleana, miscarea
intelectualitatii din Transilvania de la sfarsitul secolului XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, aparuta
ca urmare a excluderii romanilor de la viata social-politica conform actului cunoscut sub numele de "Unio
trium nationum" (1437).
Programul politic al miscarii este sintetizat in memoriul din 1791, "Supplex libellus valachorum
Transsilvaniae" trimis imparatului Leopold II, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca
natiune egala in drepturi cu celelalte ce intrau in componenta Imperiului Habsburgic.
Preluan esenta iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene au asezat la temelia
programului lor de lupta principiile de egalitate si libertate, de suveranitate a poporului, pe temeiul ideii
dreptului national si al contractului social
Actiunea politica si culturala a Scolii Ardelene este indrumata de operele istorice si filologice ale lui Samuil
Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai-Deleanu. toti patru au facut studii teologice, filozofice si
de drept canonic la Roma si Viena, si au fost minti stralucite, eruditi, savanti de talie europeana, poligloti.
In ansamblu, activitatea Scolii Ardelene cunoaste doua directii fundamentale:
1) prima, socio-culturala, este in stransa legatura cu esenta miscarii iluministe, si urmarea
emanciparea oamenilor prin educatie si cultura. In acest scop, se dezvolta si se organizeaza invatamantul in
limba romana. Gheorghe Sincai, ca director al scolilor romane, infiinteaza 300 de scoli; se tiparesc manuale
scolare, carti de popularizare stiintifica, calendare si carti populare.
2) cealalta directie este erudita si cuprinde numeroasele tratate de istorie si filologie. Cele mai
importante dintre acestea sunt: "Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Hronica
romanilor si a mai multor neamuri" de Gheorghe Sincai, "Istoria pentru iceputul romanilor in Dachia" de
Petru Maior, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai,
"Disertatie pentru inceputul limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar
etimologic al limbii romane.
Studiile de istorie acorda un interes deosebit mai ales procesului de formare al poporului roman,
contestandu-se afirmatiile tendentioase ale celor care falsificau istoria pentru a justifica inechitatea care se
facea romanilor. Reprezentantii Scolii Ardelene au adus argumente istorice, filologice si demografice privind
originea latina a limbii si poporului roman, continuitatea si unitatea sa etnica , punandu-se astfel bazele
lingvisticii romanesti.
Aportul Scolii Ardelene la dezvoltarea limbii este la fel de pretios. In aceasta epoca s-a pus problema
adoptarii alfabetului latin in locul celui chirilic, a fixarii normelor gramaticale ale limbii, a imbogatirii
vocabularului cu neologisme luate din limbile romanice.
Fata de manifestarile illuminismului din alte tari,iluminismul Scolii Ardelene are ca trasatura
specifica imbinarea luptei antifeudale cu lupta pentru emanciparea nationala a romanilor din Transilvania
Carturarii iluministi urmarea in primul rand sa dovedeasca cu argumente stiitifice latinitatea limbii romane,
continuitatea elementului in Dacia si unitatea poporului roman. Acestia incearca sa purifice
limba romana de toate elementele lexicale care nu sunt de origine latina.
Printr-un jurnal de călătorie răspândeşte idei iluministe şi Dinicu Golescu, luminatul boier muntean,
care în Însemnare a călătoriei mele, surprinde contrastele dintre civilizaţia ţărilor vizitate şi realităţile triste
din patria sa. Cea mai reprezentativă operă realizată în spirit iluminist este epopeea eroicomică Ţiganiada de
I.Budai-Deleanu, cel dintai mare poet roman de talie europeana. Opera este o sinteze artistica a ideilor
iluministe ale epocii, si reprezinta prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane,
fiind sub acest aspect o neasteptata capodopera.
În Ţara Românească şi în Moldova, Chesarie Râmniceanul şi Leon Gheuca răspândiseră idei
iluministe datorate lecturilor din raţionaliştii francezi şi, în special, din Enciclopedia lui Diderot.
3
Cărturarii acestui curent au adus argumente ştiinţifice pentru afirmarea drepturilor românilor din
Transilvania. Activitatea lor ştiinţifică s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic,
literar.
Iluminismul Scolii Ardelene reprezinta prima etapa de modernizare a culturii noastre, inscriindu-se
in felul acesta, prin aspectele lui specifice, in iluminismul european.
Iluminismul caracterizeaza pe plan ideologic si cultural secolul al XVIII-lea. Adeptii sai pun un accent
deosebit pe cunoasterea stiintifica, iar miscarea isi manifesta un puternic accent laic, anticlerical.
Iluminismul preconizeaza emanciparea poporuluiprin cultura, si acorda un interese deosebit ei prin scoli si
lucrari de popularizare. Se pun in circulatie concepte ca: egalitatea si dreptul natural, suveranitatea
poporului, sistem de guvernare prin republica.
Reprezentanti :
 Iluminismul in Franta :
 Montesquieu (1689 – 1755) baron, dar dispretuieste aroganta aristocratica
 Intreprinde o satira a moravurilor timpului in “Scrisorile persane” (1721) – autorul
imagineaza doi persani veniti la Paris si care, prin corespondenta cu compatriotii lor, ii formeaza asupra
realitatilor, oamenilor, moravurilor si institutiilor europene
 “Despre spiritual legilor”- oroarea fata de despotism, toleranta religioasa,
condamna tratamentul inuman aplicat negrilor, studiaza dreptul roman si cel francez
 Voltaire (1694 – 1778)
 in “Scrisorile filozofice”,”Tratatul despre toleranta” si “Dictionarul filozofic” critica
vechiile institutii politice, sociale si religioase
 poet : “Henriada”
 epopeea eroi-comica “Fecioara din Orleans”
 roman de aventura “Printesa Babilonului”
 povestirea morala “Jeannot si Colin”
 fabula “Historia bunului brahman”
 alegoria “Aventura Mamoriei’
 povestirea orientala “Zadig”
 romanul filosofic si fantastic “Micromegas”
 13 tragedii
 Diderot (1713 – 1784)
 Coautor al “Enciclopediei”
 Ramane in istoria culturii ca primul mare critic de arta al veacului prin “Eseu asupra
picturii” si cronicile cuprinse in volumul “Saloane”
 Roman picaresc “Jacques Fatalistul si stapanul sau”
 Alte romane: “Calugarita”, “Nepotul lui Rameau”

 Jean-Jacques Rousseau (1712 – 1778)

 Scriitorul cel mai democrat
 Opera sa a avut o importanta mare in pregatirea revolutiei din 1789
 “Discurs asupra originei si bazelor inegalitatii dintre oameni” 1755
 Teatrul: trebuia sa infatiseze conditii sociale concrete, sa cuprinda viata adevarata,
cotidiana, banala
 Marivaux (1688 – 1763)
 Comedie: “Jocul dragostei si al intamplarii”
 Beaumarchais (1732 – 1799)
 “Barbierul din Sevilla”
 “Nunta lui Figaro”
 Poezia:
 Andre Chenier (1762 – 1794)
 Poet politic si de inspiratie antica

 Romanul sentimental:
 Abatele Prevost (1697 – 1763)
4
 Ø “Manon Lescaut”
Ø Romanul de inspiratie realista:
 Lesage (1688 – 1747)
 “Diavolul schiop”
 Iluminismul in Anglia:
 Daniel Defoe (1660 – 1731)
 “Robinson Crusoe”
 “Moll Flanders”
 “Capitanul Singleton”
 scrie literatura de calatorie
Jonathan Swift (1667 – 1745)
 Scrie pamflete : “Propunere modesta”
 Opera cea mai importanta : “Calatoriile lui Gulliver”
Henry Fielding (1707 – 1754)
 Fondatorul romanului realist modern
 “Tom Jones”
 Romanul sentimentalist :
 Samuel Richardson
 “Pamela”
 “Clarissa Harlowe”
Oliver Goldsmith
 “Vicarul din Wakefield”
 Lawrence Sterne
 “Calatoria sentimentala”
59557pvr31qoz8x

 Romanul gotic :
 Horace Walpole
 “Castelul din Ortranto”
 Ann Radcliffe vo557p9531qooz
 “Romanul padurii”
 romanul politist

 Iluminismul in Germania:
 Johann Wolfgang Goethe (1749 – 1832)
 Roman : “Suferintele tanarului Werther”
 Teatru : “Faust”
 Friedrich Von Schiller (1759 – 1805)
 “Hotii”
 “Intriga si iubire”
 Gotthold Ephraim Lessing
 “Nathan Inteleptul”
 Iluminismul in Italia:
 Carlo Goldoni (1707 – 1793)
 Comedia satirica : “Badaranii”, “Hangita”
 Iluminismul in Rusia:
 Radiscev (1749 – 1802)
 “Calatorie de la Petersburg la Moscova”

Iluminismul romanesc

 se manifesta spre sf. Secolului al XVIII-lea pe doua directii :

5
 1. prin filiera italo-austriaca in Transilvania, unde carturarii care urmeaza studii teologice si
filozofice la Roma si la Viena vin in contact cu varianta preocupata de rolul educatiei, de raspandirea
cartiilor, de intemeierea scolilor publice
2. prin filiera greaca sau rusa in Tara Romaneasca si in Moldova, unde se apropie de
iluminismul francez de factura preponderent filozofica
Iluminismul transilvanean, cunoscut sub numele generic de Scoala Ardeleana = miscare
ideologica si culturala, antifeudala, a romanilor din Transilvania pentru dobandirea egalitatii in drepturi
cu natiunile Imperiului Habsburgic.
 Opere istorice :
 Samuil Micu (1745 – 1806)
 “Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor”
 Gheorghe Sincai (1745 – 1816)
 “Hronica romanilor si a mai multor neamuri”
 Petru Maior (1761 – 1821)
 “Istoria inceputului romanilor in Dachia” Idei :
1. originea, unitatea, continuitatea poporului roman
2. puritatea etnica
3. desfiintarea iobagiei
Opere lingvistice :
 Gramatica lui Samuil Micu si Gheorghe Sincai
– Elementa linguae daco-romanae sivae valachicae
 Samuil Micu – Cartea de rogacioni (1779)-
primul text tiparit in limba romana cu litere latine

 Idei :
1. latinitatea limbii romane
2. scrierea cu alfabet latin
3. normarea limbii
4. progresul limbii in concordanta cu dezvoltarea stiintelor
5. scrierea etimologica
6. purificarea limbii romane de elementele slave
7. alcatuirea de dictionare
Caracterizat prin profunde schimbari in structura societatii, determinate de ascensiunea burgheziei
care se afirma in numele unei noi conceptii despre lume, natura si societate, ca si prin efervescenta de idei
produsa de cercetarile din domeniul matematicii si fizicii, secolul al XVIII-lea pune in cele mai multe tari
europene nazuinta puterica de innoire, existenta pe toate planurile culturii.
In multe tari europene, secolul al XVIII-lea a fost numit secolul luminilor, pentru a se defini specificul unei
epoci in care s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare si raspandirea cunostiintelor culturale, pe ideea
"luminarii maselor".
Iluminismul sau luminismul este un curent de gandire, cu multiple consecinte pe plan politic, istoric si
artistic, care tinde sa emancipeze omul din pozitia rigida in care il fixase filozofia traditionala, pentru a-l
face obiectul propriei sale activitati: prin munca si cultura, omul este perfectibil ca si societatea pe care el o
construieste. Inlocuind conceptia statica despre om cu una dinamica, iluminismul e sustinut de ideologii
claselor dinamice ale societatii, de burghezie in primul rand. De aceea a aparut in tarile in care burghezia a
aparut mai repede (Anglia si Franta) si s-a configurat mai tarziu acolo unde fortele feudale erau mai
puternice, iar cele burgheze inca foarte reduse (de ex. in S-E-ul Europei). De asemenea a existat si in
America de N si S. Lupta de emancipare a acestei clase revolutionare s-a sprijinit pe un numar de idei
orientate in intregime pe o directie antifeudala. Inca din 1688, in cadrul Revolutiei burgheze din Anglia,
cand parlamentul a votat "Declaratia Drepturilor", proclamand suveranitatea poporului, incepe sa fie pus sub
semnul intrebarii tot ceea ce era specific epocii feudale. Treptat se cristalizeaza o ideologie iluminista care
va pregati Marea Revolutie Franceza din 1789.

Ilumimismul a avut cateva trasaturi specifice:

- Are un caracter antifeudal si antidespotic.Toate institutiile feudale erau supuse unei critici severe: monarhia
6
absoluta bazata pe ideea dreptului divin, biserica, justitia, scoala. Ganditorii iluministi cer anularea
privilegiilor feudale, limitarea puterii monarhului si acordarea de libertati sociale si politice intregului popor.
Argumentele pentru justificarea acestor revendicari se bazau pe principiile de egalitate si libertate, de
suveranitate a poporului, pe ideea dreptului natural si a contractului social, conform carora oamenii se nasc
cu aceste drepturi si traiesc pe baza unei intelegeri cu monarhul, pe care pot sa nu-l mai accepte daca nu este
un om "luminat".
- Spiritul sau rationalist materialist si laic. In secolul XVIII s-a afirmat ratiunea, fenomenele vietii au
cunoscut o interpretare materialista iar problemele culturii si ale stiintei au inceput sa se separe de cele ale
religiei, combatand fanatismul si misticismul. Declinul autoritatii ecleziastice asupra vietii publice nu a atras
si revalorificarea mentalitatii magice. De asta data, practicile oculte nu au mai fost satanizate (si condamnate
juridic), ci au inceput sa fie depreciate rational (si luate in deradere). Magul nu mai este vazut ca un pactant
cu diavolul, ci ca un sarlatan abuzind de credulitatea publicului. Visul si magia au suferit o radicala
psihologizare, fiind deconspirate ca modalitati de iluzionare si autoiluzionare.
- Militeaza pentru emanciparea poporului prin cultura.
- Incurajeaza tratarea problemelor sociale in literatura.
- Genereaza o literatura cu caracter moralist.

ILUMINISMUL ROMANESC, se identifica in mare masura cu Scoala Ardeleana si cu reverberatiile ei

transcarpatine. Acest iluminism a stat in serviciul idealului national, la a carui fundamentare a contribuit
hotaritor, prin demersul la istorie, la istoria limbii si a poporului. Iluminismul romanesc va recurge, la rindul
sau, la argumentele istorice in favorea unor revendicari politice.
Scoala Ardeleana a fost, dupa cum se stie, un amplu proces de afirmare nationala si culturala a romanilor din
Transilvania in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si la inceputul secolului al XIX -lea. Carturarii
acestei scoli au adus argumente stiintifice, pentru apararea drepturilor romanilor din Transilvania. Activitatea
lor stiintifica s-a manifestat pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filozofic, literar.

Scoala Ardeleana cunoaste doua directii importante:

1.Prima are un pronuntat caracter iluminist urmarind emanciparea poporului, mai ales a taranilor. S-au
infiintat numeroase scoli in limba romana (Gh. Sincai a infiintat aprox. 300 scoli), s-au scris
abecedare,aritmetici, catehisme, carti, manuale de economie, etc.
2.A 2-a directie e erudita si cuprinde tratate de filologie si istorie.

Prin studiile istorice si filologice, reprezentantii miscarii au urmarit in primul rind dovedirea originii romane
a poporului roman, a continuitatii lui in Ardeal si a unitatii sale etnice.
Progresul miscarii nationale poate fi urmarit in incercarea de reunire a celor doua beserici, in 1789. In
general se remarca un proces general de afirmare a ideii de natiune romana si in provinciile din afara
Ardealului incluse in Ungaria. Treptat, incepind cu ultimul deceniu al secolului al XVIII-lea, afirmarea
constiintei nationale in partile vestice ale spatiului romanesc alimenteaza un program politic cuprinzator,
incluzind scoala, biserica, aspectele general-culturale si, in primul rind, cultivarea limbii.
Iluminismul in diferite domenii:
Gandirea filosofica din epoca luminilor are un puternic caracter analitic si o amprenta criticista. Ganditorul
din secolul XVIII se configureaza ca un spirit militant preocupat de viata imediata, de emanciparea
oamenilor prin cultura, de asezarea lumii pe baze mai drepte si rationale si de crearea unor noi instrumente
de cunoastere a mediului si de adaptare la un anumit climat de viata.

Filosofia teoretica din epoca luminilor este dublata de filosifia practica cu caracter social-politic. In operele
din acest domeniu sunt abordate probleme de drept natural, chestiuni privitoare la suveranitatea popoarelor,
egalitatea indivizilor sau modul de guvernare. Cele mai reprezentative lucrari sunt: "Spiritul legilor" a lui
Montesquieu, "Contractul Social" a lui Rousseau, "Tiganiada" a lui nIon Budai Deleanu, "Dictionarul
filozofic" a lui Voltaire, etc.

Pivita in ansmblu, epoca luminilor nu are o arta poetica proprie, ea constituindu-se ca o perioada de tranzitie
intre clasicism si romantism. De aceea peisajul gandirii estetice este foarte eterogen. Imitarea naturii s-ar
parea ca ramane un obiectiv comun atat clasicilor cat si romanticilor, dar in timp ce clasicii recomanda doar
7
imitarea naturii frumoase, ceea ce duce la o stilizare a realitatii, romanticii pledeaza pentru reprezentarea
vietii si naturii in totalitatea ei.
Cel mai caracteristic fenomen literar al epocii luminilor este inlocuirea unor specii literare de
prestigiu in secolele trecute cu altele. In epoca luminilor, tragedia la fel ca si epopeea intra in declin, locul ei
fiind luat de drama burgheza si de comedia larmoianta cu eroi sensibili. Poezia continua sa ramana in impas,
in timp ce proza iese din criza o data cu preromantismul. Poemul epic este in vizor si in epoca luminilor.
Specia literara care se afirma pe parcursul epocii luminilor este romanul. Atentia scriitorilor este indreptata
spre comportamentul exemplificator al individului, aceasta rezultand din titlurile operelor: "Zadig" de
Voltaire, "Pamela" de Richardson etc. Mesajul operelor ajunge sa fie transmis pe mai multe cai: de la sensul
reliefat de naratiune, se ajunge la romanul alegoric sau parabolic. Preocuparea dominanta a scriitorilor este
pentru universul real al epocii din care pot fi extrase adeseori lectii cu caracter moralizator.

Proza picareasca constituie o preocupare dominanta in epoca luminilor in Franta, chiar daca modelele ei
originare raman in Spania. Picarul este omul de la marginea societatii, el neavand un statut social sau moral
uniform. Intriga prozei picaresti e conceputa intr-o lume eterogena cu moravuri si aspecte variate, populata
de oameni ciudati, picarul fiind prietenul sau dusmanul acestora.

Romanul realist de moravuri se deplaseaza spre investigarea unor caractere care au capatat o anumita
autonomie fata de intamplarile cu care sunt confruntate.

Dramaturgia trece si ea printr-un proces complex de transformare. Exponentul cel mai cunoscut al tragediei
de factura clasica din epoca luminilor ramane Voltaire.

Enuntand cateva dintre domeniile care au suferit amprenta iluminismului, putem spune ca acest secol
reclama curajul renuntarii la clisee, o noua viziune, sau mai curand noi metodologii.

1.2 Statul si administratia intre despotism iluminat si democratie, in conceptia iluministilor

Absolutismul luminat sau despotismul luminat a reprezentat un curent de idei și practici politice
din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, specifice mai ales monarhiilor din centrul și estul Europei.

Conceptul a fost formulat în 1847de istoricul german Wilhelm Roscher, fiind încă disputat în rândul
specialiștilor.

În noua concepție de guvernare se îmbinau formele feudale de guvernare cu noile idei ale filosofiei
luminilor. Din această simbioză a rezultat un ansamblu de reforme care a ameliorat situația popoarelor din
Europa Centrală și Răsăriteană. Politica reformistă se caracterizează printr-un ansamblu de măsuri luate de
la nivelul monarhiei, concentrate în domeniul administrației, justiției și finanțelor, pentru a consolida statul
feudal prin înglobarea elementelor capitaliste.

În noua concepție de guvernare, statutul monarhului apare schimbat. Puterea acestuia nu mai este de
natură divină, ci este o delegare a puterii poporului; suveranul nu mai apare ca un trimis al lui Dumnezeu, ci
ca un părinte al poporului său.

În ciuda diversității formelor de manifestare, noua concepție de guvernare are unele trăsături
comune: un absolutism centralizator, o ierarhie a funcționarilor, o furie a guvernării (concretizată prin
intervenția statului în economie, învățământ, religie), o concepție unitară de guvernare.

8
 Gândirea economică a monarhilor luminați era mercantilismul. Se urmărea o balanță comercială
activă, monarhia sprijinind activitatea manufacturieră și comercială. În plan social, statul intervine, din
considerente fiscale și umanitare, în raporturile dintre țărani și nobili, dorind să facă din fiecare locuitor un
contribuabil eficient. Este creat un aparat administrativ centralizat, având în frunte suveranul care devine
deținătorul tuturor pârghiilor statului. Caracterul naționalist al activității de stat face ca educația să devină o
problemă de guvernare.

Cât privește religia, importanța Bisericii este menținută, dar ea este subordonată puterii de stat care
caută să-i reglementeze activitatea. Printre cei mai cunoscuți despoți luminați au fost Maria Tereza și Iosif al
II-lea (Imperiul Habsburgic), Frederic al II-lea (Prusia), Ecaterina a II-a (Rusia) și Constantin Mavrocordat
(Țările române).

De exemplu, în Prusia, Frederic al II-lea, influențat de Voltaire, a înlocuit vechea organizare feudală
a Brandenburgului, dominată de aristocrația junkerilor, cu un stat modern, extrem de dezvoltat economic și
de urbanizat, cu un învățământ de cea mai bună calitate, capabil să susțină eforturile militare enorme în
raport cu populația și dimensiunile țării.

9
BIBLIOGRAFIE

1. Berceanu B., Istoria constitutionala a României, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003.

2. Constantinescu M., Muraru I., Drept Parlamentar, Ed.Gramar, Bucureşti, 1994.
3. Constantinescu M., Amzulescu M., Drept Parlamentar, FRM, Bucureşti, 2006.
4. Deleanu I., Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Şansa, Bucureşti, 1991.
5. Drăganu T., Începuturile şi dezvoltarea regimului parlamentar în România până la 1916, Ed. Dacia,
Bucureşti, 1991.
6. Filipescu I., Fuerea A., Drept constitutional comunitar european, Ed. Actami, Bucureşti, 1997.
7. Ionescu C., Drept constituţional şi instituţii politice. Teoria generală a instituţiilor politice, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 2002.
8. Ionescu C., Institutii politice si drept constitutional, Ed. Economică, Bucureşti, 2002.
9. Ionescu C., Constitutia României, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.
10. Ionescu C., Drept constituţional comparat, Ed. CH Beck, Bucureşti, 2008.
11. Muraru I., Drept constituţional şi instituţii politice, Ed. Actami, Bucureşti, 1997.
12. Muraru I., Revizuirea Constituţiei României, Ed. Rosetti, Bucureşti, 2003.
13. Muraru I., Drept constituţional şi instituţii politice, vol.I şi II, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003.
14. Muraru I., Constantinescu M., Drept parlamentar românesc, Ed. All Beck, Bucureşti,
2005.
15. Preda C., Soare S., Regimul, partidele si sistemul politic din Romania, Ed. Nemira, Bucureşti, 2008.

10
BIBLIOGRAFIE

11