Opera literara “Morometii” a fost scrisa de Marin Preda si publicata in perioada

postbelica a literaturii romane in doua volume, primul volum in anul 1955, iar al doilea in
anul 1967. Opera este bazata pe viata scriitorului.
“Morometii” apartine genului epic si este un roman social obiectiv postbelic. Ampla imagine
a satului romanesc surprinde numeroase personaje reprezentative pentru diferite categorii
sociale, tipuri umane sau teme infatisate si creeaza si o tipologie noua.
Ca si curent literar, opera apartine realismului. Realismul este un curent artistic si literar, a
carui estetica este reflectarea veridica a realitatii in arta. Personajele sunt tipice pentru o
categorie sociala in situatii tipice, ori exponentiale (invinsi sau invingatori). Stilul este
impersonal, obiectiv.
Titlul operei este un substantiv propriu care, denotativ face referire la membrii unei
familii. Conotativ, titlul desemneaza o comunitate , in care mentalitatea si modul de viata
conduce in moduri diferite destinele umane. Este vorba despre mentalitatea arhaica a lui llie
Moromete denumit, si “ultimul taran” si mentalitatea noua a fiilor cei mari Achim, Nila si
Paraschiv, finalizata cu mentalitatea bazata pe valorile socialiste pe care o imbratiseaza
Niculae Moromete, “un Ilie Moromete al timpurilor sale”
Tema operei este constituita din viata sociala a comunitatii rurale din Campia Dunarii,
inainte si dupa al II-lea Razboi Mondial. Subtemele romanului sunt problematica pamantului
si familia, iar lait motivul este timpul.
Actiunea primului volum este plasata in vara anului 1937, iar actiunea celui de-al
doilea volum surprinde o perioada temporala vasta situatia intre 1938-1962.Daca primul
volum se bazeaza pe tehnica narativa a simetriei si sta sub semnul unor vremuri,volumul al
doilea sta sub semnul unor vremuri ce-aduc schimbarea de ordin social ce rupe echilibrul
satului romanesc. Volumul al doilea este realizat prin tehnica narativa rezumativa si tehnica
narativa a colajului. Daca in primul volum Ilie Moromete este personajul principal, in cel de-
al doilea, Niculae Moromete devine personaj principal volumele evidentiind astfel antiteza
dintre doua mentalitati diametral opuse regasite ca realitate in satul romanesc inainte si dupa
al doilea Razboi Mondial.
Incipitul prezinta locul si timpul petrecerii actiunilor, respectiv “campia Dunarii, cu
cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial”, mai exact “inceputul verii”. Motivul
literar al timpului este vazut bivalent – rabdator ” se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita
rabdare” si grabit de evenimente. Viata oamenilor era calma si nu prezenta momentan
conflicte mari. In continuare, se prezinta familia Moromete care se intorcea de la camp (se
prezinta monografia satului) “caruta”, “prispa”, “unelte”.
Un triplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si
cei trei fii ai sai din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim, izvorat dintr-o modalitate
diferita de a intelege lumea si de a-i pretui valorile (pamantul – banii).
Cel de-al doilea conflict izbucneste intre Moromete si Catrina, sotia lui Moromete vanduse in
timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele lui,
dar amana indeplinirea promisiunii. Nemultumita, ea isi gaseste refugiul in biserica, dar in al
doilea volum, Catrina il paraseste pe Ilie, dupa ce afla de propunerea facuta fiilor lui, la
Bucuresti.
Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui Guica, care si-ar fi dorit ca fratele
vaduv sa nu se recasatoreasca. In felul acesta, ea ar fi ramas in casa fratelui sa se ocupe de
gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Faptul ca
Moromete se recasatorise ii cuprinsese ura impotriva lui, pe care o transmite celor trei fii mai
mari.
Un alt conflict secundar este acela dintre Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi
doreste cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuie sa plateasca taxele il
ironizeaza sau sustine ca invatatura nu aduce niciun “beneficiu”. Pentru a-si realiza dorinta de
invatat, baiatul se desprinde treptat de familie.

Planuri narative
Actiunea primului volum este structurata pe mai multe planuri narative.
In prin plan se afla Morometii, o familie numeroasa, macinata de nemultumiri mocnite. Taran
mijlocas, Ilie Moromete incearca sa pastreze intreg, cu pretul unui trai modest, pamanturile
familiei sale, pentru a-l transmite apoi baietilor. Fiii cei mari ai lui Ilie Moromete, Paraschiv,
Nila si Achim isi doresc independenta economica. Ei intentioneaza sa plece la Bucuresti fara
stirea familiei pentru a-si face un rost. In acest scop, ei vor sa ia oile cumparate printr-un
imprumut la banca si al caror lapte constituie principala hrana a familiei si caii, indispensabili
pentru munca la camp. Prin vanzarea oilor si a cailor ar obtine un capital pentru a incepe viata
la oras. Datoria la banca nefiind achitata, planul celor trei baieti urmeaza o grea lovitura
familiei. Achim ii propune tatalui sa-l lase sa plece cu oile la Bucuresti, sa le pasca in
marginea orasului si sa vanda laptele si branza la un pret mai bun in capitala.
Moromete se lasa convins de utilitatea acestui plan, amana achitarea datoriei la banca si vinde
o parte din lotul familiei pentru a-si putea plati impozitul pe pamant (“foncierea”). Insa,
Achim vinde oile la Bucuresti si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul
lui Nila de a-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si o parte din zestrea
surorilor. Moromete este nevoit sa vanda din nou o parte din pamant pentru a-si reface
gospodaria pentru a plati foncierea, rata la banca si taxele de scolarizare ale lui Niculae, fiul
cel mic.Exista in primul volum al romanului Morometii cateva secvente narative de mare
profunzime.

Secvente importante
Scena cinei este considerata “prima schita a psihologiei Morometilor”. Descrierea
cinei se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un
moment din existenta familiei traditionale condusa de un tata autoritar. Asezarea in jurul
mesei sugereaza evolutia ulterioara a conflictului, iminenta destramare a familiei.
O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete taie
salcamul pentru a achita datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea salcamului,
duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea
familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Odata distrus arborele
sacru, lumea Morometilor isi pierde sacralitatea, haosul se instaleaza treptat.
Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata
monografie a satului traditional hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan,
serbarea scolara, secerisul.
Paralel cu procesul de disolutie a familiei Moromete, este prezentata destramarea satului
traditional, care devine “o groapa fara fund din care nu mai incetau sa iasa atatia
necunoscuti”.
Fiul cel mic, Niculae, reprezinta in roman mentalitatea impusa, colectivista. Cautandu-si eul,
devine adeptul “undei noi religii a binelui si a raului”, cum crede ca este noua dogma,
socialista. Discutiile dintre tata si fiu au semnificatia unei confruntari intre doua conceptii de
viata, intre doua civilizatii. Niculae se indeparteaza din ce in ce mai mult de tatal sau. Se
inscrie in partidul comunist, este trimis la o scoala pentru activisti si se intoarce in sat cu o
sarcina de la “judeteana” sa supravegheze buna functonare a primelor forme colective de
munca.

Personaje
Romanul dezvolta o serie de personaje specifice lumii rurale neatinsa insa de
schimbarile majore sociale in volumul 1, in volumul al 2-lea fiind surprinse tipuri umane
dominate de realitati sociale noi.
Volumul 1 il contureaza pe Ilie Moromete in mod complex: cap de familie dominand copiii
din prima si a doua casnicie cu autoritate, cu o pozitie centrala in lumea satului bazata pe
faptul ca era improprieticit si ca era cel mai inteligent si abil dintre tarani. Spre deosebire de
alte personaje isi ascundea gandurile prin puterea disimularii.
Volumul al 2-lea il gaseste pe Ilie Moromete ca personaj secundar si ca un om dominat de
timpul schimbarilor. Fuga baietilor mai mari la Bucuresti, faptul ca este parasit de Catrina,
schimbarea sociala si pierderea pamanturilor il schimba pe Moromete care se consuma,
nereusind sa poata intelege cursul istoriei. Cele doua valori, familia si pamantul sunt pe
deplin pierdute, in modul simbolic reprezentand surparea valorilor interioare. Ca urmare,
moartea personajului reprezinta o stingere a lumii satului arhaic, el fiind ultimul dintre tarani
care mai crede in puterea pamantului.

Moduri de caracterizare Ilie Moromete

El este caracterizat direct de catre narator si alte personaje sau autocaracterizare ori indirect
prin limbaj, gesturi, fapte, atitudini fata de alte personaje sau prin nume.

Caracterizarea directa
Caracterizarea directa facuta de narator arata ca Ilie Moromete “era cu zece ani mai mare
decat Catrina” si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau
bucurii mari mai pot schimba firea cuiva. Chiar la inceutul romanului, in scena cinei
“Moromete statea parca deasupra tuturor”. In alt loc, naratorul spune ca “Moromete avea
uneori obiceiul (semn de batranete sau poate nevoia de a se convinge ca si cele mai
intortocheate ganduri pot capata glas) de a se retrage pe undeva prin gradina si de a vorbi
singur.
Caracterizarea directa facuta de alte personaje sugereaza perceptia diferita asupra
personajului. Sotia sa, Catrina ii reproseaza lenea si placerea vorbei “Toata ziua stai la drum
si bei tutun”, sora sa Guica ii poarta pica deoarece recasatorindu-se, ea a fost obligata sa se
mute din casa, ramanand singura, in timp ce Cocosila, prietenul sau ii zice mereu “Esti
prost!”, calificativ ce ascunde, insa pe de o parte simpatia, iar pe de alta parte invidia fata de
inteligenta si spontaneitatea personajului.
Autocaracterizare Procedeul autocaracterizarii ramane definitoriu prin marturisirea
facuta de Moromete doctorului, cu o sublima trufie a omului ce si-a respectat
conditia si menirea “Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta!”.

Caracterizarea indirecta
Caracterizarea indirecta prin limbaj arata schimbarile majore si dramatice prin care trece
personajul: la inceput are placerea de a povesti cu lumea, raspunzand in multe cuvinte la
salutul oamenilor, ulterior este poreclit “Mutul”, “nu se mai putea vorbi cu el, spuneai una si
el asculta si ai fi zis ca intelegea, ca sa te pomenesti pe urma ca raspunsurile pe care le dadea
veneau din alta parte”. El este un disimulat, care vorbeste singur, fiindca nu considera ca
merita cineva sa-i asculte gandurile. Disimularea este o reactie defensiva, ulterior devine o a
doua natura a personajului, aratand instrainarea tragica “Lui Moromete parca ii zburase
mintea din cap si cu buna stiinta facuse scimb cu a altui taran care vorbea cu tine asa cum
vorbesti cu un cal sau cu o vaca”. In gura lui, cuvantul capata fascinatie magica, cele mai
obisnuite intamplari devin aventuri. Nedumerirea prefacuta a lui Ilie, pauzele in rostire,
interjectiil si lacomitatea cu care vrea sa afle detaliile picante in situatia despre cei care isi
“amendeaza copiii”, vanzandu-le pamantul.
Caracterizarea indirecta prin ganduri, idei arata ca este indragostit de viata, o vede ca pe
un spectacol, o contempla, crede ca timpul e rabdator, iar cand vede ca s-a inselat tot nu se
teme de trecerea sa “Moromete nu gasea in el nicio frica fata de trecerea anilor”.
Caracterizarea indirecta prin atitudini fata de oameni sugereaza ca isi iubeste copiii, dar
e mai bine sa-i tina din scurt. Incearca sa-si indrepte greselile facute fata de ei, recunoaste ca
marea lui greseala a fost ca nu l-a lasat sa faca mai departe scoala pe Niculae, fiul sau cel
mic. Nu intelegea lumea fiilor cei mari, dar e convins ca se vor schimba mai tarziu. El se
simte mandru si dispretuitor fata de Balosu pe care il injura intotdeauna (in gand) pentru
dorinta de imbogatire, iar acesta simtind superioritatea vecinului sau, nu-si doreste decat sa-l
vada umilit. Se simte superior si nu-si poate stapani pornirea de a fi ironic cu ce care nu-l
inteleg. Atitudinea de sef absolut al familiei este subliniata in timpul cinei.
Caracterizarea indirecta prin gesturi sau chiar mersul sau tradeaza starile sale de
meditatie “Isi lasa fruntea in pamant si mersul i se incetini. Era mersul lui cand se gandea si
cand nu mai vedea nimic in jur. ” Supararea, linistea, nedumerirea, veselia fortata, neputinta
sunt prezente in comportamentul omului, subliniate de gesturi si de o mimica expresiva. La
fel de elocventa este scena pranzului la camp, desi se frige cu fasolea fierbinte, nu se
exteriorizeaza in niciun fel, asteptand curios si amuzat ca Paraschiv, fiul sau, sa pateasca
acelasi lucru, lasandu-l sa se friga, demonstrand astfel lacomia, apoi prevenitor ii ofera apa
rece si se intereseaza grijuliu daca s-a fript rau “Na, Paraschive, bea apa, se precipita
Moromete, apucand bota in brate si intinzandui-o grijului. Te-ai ars rau? Eu credeam ca e
rece, marturisind el naiv.”
Caracterizarea indirecta prin idealuri si valori arata ca personajul are o conceptie de viata
parte, centrata pe ideea libertatii spirituale si considera ca omul este dator sa tina la rostul si
menirea lui, chiar daca este bun sau rau. Personajul este considerat “cel din urma taran
adevarat”.
Caracterizarea indirecta prin fapte a personajului spune ca el continua sa fie preocupat de
politica si dupa ce se instaleaza comunistii la putere. Fiind inteligent, prevede marile
schimbari dramatice si le impartaseste prietenilor sai. El prinde viata (ca personaj prinicpal)
nu doar din faptele pe care le face cat si din comportamentul sau. Faptele savarsite de
Moromete sunt cele ale unui taran obisnuit cu familie si griji. El merge la camp, dar nu se
omoara cu munca, vorbeste cu vecinii, il viziteaza pe altul si isi bate copiii cand acestia intrec
masura. Important pentru acest taran nu este ceea ce face, cu cum face sau cum le prezinta
intamplarile celor care-l asculta. Ceea ce face, in mare parte, se modifica in functie de ceea ce
simte, de starea lui, de aceea devine o nedumerire pentru cei din jurul sau. Niciuna din faptele
sale nu dovedeste graba, caci timpul are rabdare cu oamenii. El ii interzice fiului sau cel mic,
Niculae, sa mai mearga la scoala, considerand ca nu-i aduce niciun “beneficiu”, iar acesta se
instraineaza de familie. In al doilea volum, cei doi raman certati, Moromete moare, iar
Niculae viseaza ca s-au impacat.

Niculae este in primul volum personaj secundar surprins in scena cinei ca mezinul familiei ce
nu avea nici macar un loc al lui la masa. Copilul evolueaza spre un elev dornic de invatatura,
faptul ca obtine premiul 1, ducand la castigarea respectului tatalui sau. Din acel moment in
inima lui Moromete se va produce schimbarea, Niculae avand tot sprijinul parintesc pentru a-
si continua scoala.
Volumul al 2-lea il contureaza ca personaj prinicipal, simbol al timpurilor noi, om cu carte
dupa dorinta mamei si a invatatorului din sat. Personajul este conturat la fel ca si Ilie
Moromete: un om cu personalitate si caracter puternic ce se poate usor adapta la niste timpuri
pe care parca le intelege.
Catrina este personaj secundar, surprinsa in relatia cu Ilie Moromete ca sotia ce ii condamna
acestuia singurele placeri: vorba si tunul. Este conturata specific lumii rural, fiind pastratoare
de valori si obiceiuri rurale de mentalitati specifice satului. In plan personal, ea se opune
spiritului contemplativ a lui Ilie Moromete si se instraineaza de sotul care isi doreste copiii
cei mari acasa, oferindu-le casa in ciuda a ce-i spusese sotiei.
Achim, Nila si Paraschiv reprezinta personaje secundare, fiii din prima casnicie, avand un
mod rigid de viata impus de tatal lor. Sunt adeptii unei vieti comode, de aceea cad usor in
schimbarea vietii de la oras, separata de munca grea si complicata a pamantului. Volumul al
doilea ofera o imagine bizara a tatalui lor cand ei se considera fericiti si impliniti, dar de fapt
nu reprezinta nimic in lumea bucuresteana.

Stilul artistic
Stilul artistic duce la tenta specifica realista in care lipsesc cu desavarsire podoabele stilistice,
limbajul avand rolul de a da veridicitate limbii rurale si a modului in care este traita.

Concluzie
Ca urmare a celor evidentiate si argumentate, opera literara “Morometii” de Marin Preda este
un roman realist social obiectiv, oferind o imagine ampla asupra conceptiei scriitorului despre
lumea rurala inainte si dupa cel de-al doilea Razboi Mondial.