Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROF.ÎNV. PRIMAR:
FOCA BRÎNDUȘA
29 NOIEMBRIE 2016
TITLUL PROIECTULUI : “ 1 DECEMBRIE- ZIUA NATIONALA A ROMANIEI ”
ARGUMENT
Ziua de 1 Decembrie 1918 marchează bilanţul luptei românilor pentru întregire statală,
care vine să încununeze precedentele acţiuni ale fraţilor din Basarabia (9 aprilie 1918) şi Bucovina
(15 / 28 noiembrie 1918). Poporul român a valorificat conjunctura internaţională creată în urma
primului război mondial şi a ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al
victoriei principiului naţionalităţilor în Europa. 1 Decembrie este Ziua Naţională a României. Şi noi,
românii trebuie să simţim româneşte şi să cunoaştem semnificaţia acestui eveniment. Micii şcolari
trebuie învăţaţi că istoria neamului românesc este ea însăşi o lecţie de viaţă, voinţă şi iubire!
Călăuziţi de aceste fapte am propus următorul proiect şi credem în puterea acestuia de a uni şi a
călăuzi spirite.
SCOP:
Educarea copiilor în vederea cunoaşterii semnificaţiei zilei de 1 Decembrie, pentru toti romanii.
OBIECTIVE:
- intelegerea semnificatiei zilei de 1 Decembrie;
- cunoasterea unor repere istorice referitoare la ,, Marea Unire” de la 1 Decembrie 1918;
- realizarea unor creatii artistice, in vederea sarbatoririi marelui eveniment;
- prezentarea unui program artistic ,, 1 Decembrie- Ziua Nationala a Romaniei”
- participarea efectivă şi afectivă a copiilor la activităţile proiectului;
- cultivarea disponibilităţilor practice ale copiilor prin activităţile extracurriculare.
GRUP ŢINTĂ:
- elevii din Clasa I și a II-a (simultan)
BENEFICIARI:
- elevii si cadrul didactic implicat in proiect;
DURATA: 2 ore
ACTIVITĂŢILE PROIECTULUI:
REZULTATE AŞTEPTATE:
PROMOVAREA PROIECTULUI:
EVALUARE:
SUSTENABILITATE:
Ne propunem ca acest proiect educaţional să se desfăşoare ȋn fiecare an ȋn perioada propusă.
DIRECTOR,
CIUC MARIA
ANEXE
Legea Unirii a fost ratificată prin Decretul-Lege No. 3631 din 11 decembrie 1918 de către regele
Ferdinand I şi votată de Adunarea Deputaţilor în şedinţa din 29 decembrie 1919, în unanimitate.
LEGENDA TRICOLORULUI
Când Tudor Vladimirescu, marele nostru revoluţionar de la 1821, a ridicat Ţara, chemând-o la
luptă împotriva exploatării boiereşti dinăuntru şi a vrăşmaşilor din afară, dintr-unul din satele
olteneşti a pornit pentru a se înrola în oastea pandurilor şi un gospodar cu numele Dragomir, tată a
trei fetiţe, una mai isteaţă ca alta.
Înaintea plecării, omul şi-a îmbrăţişat nevasta şi pe cele trei fete, iar acestea din urmă i-au
dăruit câte o amintire lucrată cu mâna lor. Fata mai mare i-a dat o batistă albastră aidoma ochilor ei,
cea mijlocie una galbenă ca pletele sale, iar fata mai mică, Ileana, i-a întins cu sfială una albă; ea n-a
mai avut timp să vopsească batista, aşa cum a văzut c-au făcut surorile cele mari.
Dragomir a luat cu multă dragoste darurile copiilor săi, a pus cele două batiste colorate în câte un
buzunar al mantalei, iar pe cea albă, curată ca sufletul Ilenuţei, a ascuns-o în buzunarul de la piept al
vestonului.
Aşa a pornit viteazul la oaste, cu încrederea că el şi miile de panduri vor scăpa ţara de
asuprirea boierilor şi de sabia otomanilor, chemaţi în grabă de stăpânire să-i dea ajutor împotriva
românilor răsculaţi.
Dragomir s-a luptat ca un leu dar în cea mai crâncenă dintre bătălii, un glonţ i-a străpuns
inima. A căzut cu faţa la duşman. Tovarăşii săi de luptă, înainte de a-l îngropa după datină, i-au
cercetat buzunarele, cu gândul de a le duce alor săi obiectele pe care le-ar fi găsit asupra eroului.
Dar Dragomir nu avea prin buzunare nimic altceva decât cele două băsmăluţe date de fetele
mărişoare, iar în cel de la piept soldaţii au dat pese batistuţa Ilenei, care nu mai era albă ca la
început, ci roşie ca focul, pătrunsă de sângele tatălui ei.
Vitejii au luat cele trei bucăţi colorate, care acum erau una roşie, una galbenă şi a treia
albastră, le-au legat între ele şi le-au prins în vârful unei ramuri rupte dintr-un stejar. Cu acest
simbol în frunte, au luptat mai departe pandurii.
Şi de-atunci - aşa ne spune legenda – steagul armatei române cuprinde aceste trei culori
laolaltă. Sub faldurile lor s-au făcut şi războiul Independenţei, şi marea noastră Unire.
Drapelul României este simbolul cel mai puternic al românilor de pretutindeni.
Steagul României a suferit o serie de transformări privind ordinea culorilor şi asezarea acestora. În
popor se spune că toate culorile steagului României întrunesc, simbolic vorbind, elementele care
dau valoare tării noastre. De exemplu, culoarea rosie din steagul României semnifică sângele eroilor
care si-au dat viata pentru apărarea tarii. Albastrul reprezinta cerul sub care oastea română a luptat
pentru mândria tarii, dar si frumuseţea Mării Negre. Galbenul simbolizează bogăţia
agriculturii,bogăţia ţării noastre.
Steagul României are culorile roşu galben şi albastru, iar imnul ţării este Deşteaptă-te, române!
Stema României, constă într-o acvilă, pe un
scut, având aripile deschise; în cioc ține o cruce iar în
gheare o spadă și un sceptru. Între aripile protectoare se află
un scut împărțit în cinci părți cuprinzând stemele celor 5
regiuni istorice :
Stema Țării Românești : vultur cu capul conturnat, având în
cioc o cruce, la dreapta un soare, la stânga o lună crai-nou.
Prima versiune este atestată pe un document din 20 ianuarie
1368 emis de domnul Vladislav I.
Stema Olteniei: În 1872 pe emblema Principatelor Unite a
fost introdus separat, în afara vulturului Munteniei și
Data bourului moldovenesc și simbolul Olteniei, el a fost
1992
adoptării introdus pe fond roșu, un leu încoronat ieșea dintr-o
coroana antică și o stea, totul din aur. Din 1921 ea a căpătat
acvilă de aur; bour; delfini ; forma de azi,în cartierul al treilea, pe fond roșu, un leu
o acvilă neagră, șapte ieșind dintr-un pod (podul de la Drobeta, ambele de aur).
castele (turnuri) roșii, o Stema Moldovei: capul de bour căruia îi este asociat o stea,
soare și o lună; un leu și un o lună crai-nou și o roză, fiind atestat pe hrisovul din 30
Scutul pod martie 1392, dat de domnul Roman I.
în ghearele acvilei: Stema Transilvaniei: scut împărțit în două câmpuri: în
un buzdugan și osabie câmpul superior era o jumătate de acvilă, cu zborul
în ciocul acvilei: desfăcut, ieșind din linia de demarcație, iar în câmpul
o cruce ortodoxă inferior, turnuri de cetate, ultimele amintind de vechiul
nume al Transilvaniei, Siebenbürgen ("Șapte cetăți"), nume
Variante 1922-1947 — atestat din anul 1296. Stema Transilvaniei este atestată din
anterioare stema Regatului României secolul al XVI-lea.
Banatul, Crișana și Maramureșul nu au avut steme, dar pe
23 iunie 1921, a fost stabilit ca stema Olteniei să fie
atribuită și Banatului iar stema Transilvaniei să fie atribuită și Crișanei și Maramureșului.
Stema Dobrogei: doi delfini afrontați, pe fond de azur, dispuși cu capul în jos.
"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"