Tratare Biologica A Apelor Subterane

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI
Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
TRATAREA BIOLOGICĂ A APELOR DIN SURSE

SUBTERANE IN VEDEREA POTABILIZĂRII
BIOLOGICAL TREATMENT OF GROUNDWATER INTENDED TO
HUMAN CONSUMPTION
REZUMATUL TEZEI
Conducător Științific:
Prof. Emerit Dr. Ing. Gheorghița JINESCU
Doctorand:
Ing. Ion-Viorel Pătroescu
2017
Proiect cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltare Resurselor Umane 2007-2013
Investeste in oameni!
Proiect PERFORM - POSDRU/159/1.5/S/138963
Performanta sustenabila in cercetarea doctorala si post doctorala
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor
Departamentul de Inginerie Chimică şi Biochimică
TRATAREA BIOLOGICĂ A APELOR DIN SURSE

SUBTERANE IN VEDEREA POTABILIZĂRII
BIOLOGICAL TREATMENT OF GROUNDWATER INTENDED TO
HUMAN CONSUMPTION
REZUMATUL TEZEI
Conducător Științific:
Prof. Emerit Dr. Ing. Gheorghița JINESCU
Doctorand:
Ing. Ion-Viorel Pătroescu
2017
1
Tratarea biologică a apelor din surse subterane în vederea potabilizării
CUPRINS
MULȚUMIRI ........................................................................................................................... 9
INTRODUCERE .................................................................................................................... 10
PARTEA I: STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND TRATAREA
BIOLOGICĂ A APELOR SUBTERANE ........................................................................... 12
CAPITOLUL 1: AZOTUL ÎN MEDIU................................................................................ 12
1.1 COMPUȘI AI AZOTULUI ÎNTÂLNIȚI ÎN MEDIU ...................................................... 12
1.2 CIRCUITUL AZOTULUI ÎN NATURĂ......................................................................... 12
1.3 EFECTELE DESCĂRCĂRILOR DE COMPUȘI AI AZOTULUI ÎN MEDIU .............. 14
1.3.1 Surse antropice de azot ......................................................................................... 14
1.3.2 Efecte asupra mediului ......................................................................................... 14
1.3.2.1 Eutrofizarea apelor de suprafață ...................................................................... 14
1.3.2.2 Scăderea concentrației de oxigen dizolvat ........................................................ 14
1.3.2.3 Toxicitatea amoniacului asupra organismelor acvatice ................................... 15
1.3.3 Efecte asupra sănătății........................................................................................... 15
1.3.3.1 Methemoglobinemia ....................................................................................... .. 15
1.3.3.2 Carcinogeneza ................................................................................................... 16
1.3.3.3 Malformații ........................................................................................................ 16
1.4 CONCLUZII ..................................................................................................................... 16
CAPITOLUL 2: NECESITATEA POTABILIZĂRII. PARAMETRII DE CALITATE
AI APEI POTABILE ............................................................................................................. 17
2.1 NECESITATEA POTABILIZĂRII ................................................................................. 17
2.1.1 Amoniul ................................................................................................................... 17
2.1.2 Azotatul și azotitul ................................................................................................. 18
2.1.3 Clorul. Dezinfecția cu clor ..................................................................................... 18
2.1.4 Trihalometanii ........................................................................................................ 19
2.1.5 Cloraminele............................................................................................................. 20
2.1.6 Manganul ................................................................................................................ 20
2.1.7 Fierul ....................................................................................................................... 21
2.2 SURSE DE APĂ BRUTĂ PENTRU POTABILIZARE ................................................. 21
2.2.1 Surse de suprafață .................................................................................................. 22
2.2.2 Surse subterane ...................................................................................................... 22
2.3 PARAMETRI DE CALITATE PENTRU APA POTABILĂ ........................................... 22
2.3.1 Metode de caracterizare ........................................................................................ 24
2
2.3.1.1. Metode fizico-chimice....................................................................................... 24

a) Determinarea pH-ului și a rH-ului ........................................................................ 24
b) Determinarea oxigenului dizolvat ........................................................................ 25
c) Determinarea clorului liber și total ....................................................................... 25
d) Determinarea turbidității ...................................................................................... 25
e) Determinarea alcalinității ..................................................................................... 26
f) Determinarea durității ........................................................................................... 26
g) Determinarea amestecurilor de anioni și cationi .................................................. 26
h) Determinarea amoniului ....................................................................................... 28
i) Determinarea manganului ..................................................................................... 28
j) Determinarea fierului ............................................................................................ 28
k) Determinarea carbonului organic dizolvat ........................................................... 28
l) Determinarea trihalometanilor .............................................................................. 28
2.3.1.2 Metode biologice ............................................................................................... 29
a) Numărarea Escherichia coli și a bacteriilor coliforme ...................................... 29
b) Identificarea și numărarea enterococilor intestinali .......................................... 29
c) Identificarea și numărarea Clostridium perfringens ............................................ 29
d) Numărarea microorganismelor de cultură ........................................................... 30
e) Identificarea și numărarea Pseudomonas aeruginosa ........................................... 30
2.4 CONCLUZII ..................................................................................................................... 31
CAPITOLUL 3: PROCEDEE DE TRATARE BIOLOGICĂ ........................................... 32
3.1 CLASIFICAREA MICROORGANISMELOR DIN APĂ ............................................... 32
3.2 STRUCTURA ȘI COMPOZIȚIA CELULELOR BACTERIENE ................................... 33
3.2.1 Structura celulei bacteriene .................................................................................. 33
3.2.2 Compoziția celulelor bacteriene ........................................................................... 34
3.3 METABOLISMUL BACTERIAN. VITEZA PROCESELOR BACTERIENE .............. 35
3.3.1 Metabolismul și respirația bacteriană.................................................................. 35
.3.3,1.1 Metabolismul .................................................................................................... 37
a) Metabolismul chemoheterotrof............................................................................. 37
b) Metabolismul chemoautotrof ............................................................................... 37
c) Metabolismul fotosintetic ..................................................................................... 37
3.3.1.2 Respirația .......................................................................................................... 37
a) Respirația aerobă .................................................................................................. 37
3
b) Respirația anoxică ................................................................................................ 37

c) Respirația anaerobă............................................................................................... 38
3.3.1.3 Energia respirației ............................................................................................ 38
3.3.2 Viteza proceselor microbiene ................................................................................ 38
3.3.2.1 Creșterea bacteriană ......................................................................................... 38
3.3.2.2 Viteza proceselor bacteriene ............................................................................. 40
3.4 NITRIFICAREA ............................................................................................................... 40
3.4.1 Îndepărtarea azotului amoniacal din apa prin metode fizice ............................ 40
3.4.2 Îndepărtarea azotului amoniacal din apă prin metode chimice ....................... 40
3.4.3 Nitrificarea .............................................................................................................. 42
3.4.4 Bacterii nitrificatoare ............................................................................................ 42
3.4.5 Caracteristicile bacteriilor nitrificatoare ............................................................. 43
3.4.6 Factorii limitativi de nitrificare ............................................................................ 44
3.4.6.1 Temperatura ...................................................................................................... 45
3.4.6.2 Nutrienții cheie .................................................................................................. 45
3.4.6.3 Inhibarea și toxicitatea ...................................................................................... 45
3.4.6.4 Alcalinitatea și pH-ul ........................................................................................ 46
3.4.6.5 Timpul de reacție ............................................................................................... 46
3.4.6.6 Încărcarea în CBO5 .......................................................................................... 46
3.4.6.7 Oxigenul dizolvat ............................................................................................... 46
3.5 PROCEDEE DE NITRIFICARE ...................................................................................... 47
3.5.1 Procedee cu biomasă în suspensie......................................................................... 48
3.5.2 Procedee cu biomasă atașată în strat fix .............................................................. 48
3.5.2.1 Bioreactoare cu stropirea umpluturii................................................................ 49
3.5.2.2 Contactoare biologice rotative .......................................................................... 50
3.5.2.3 Filtre biologice .................................................................................................. 51
a) Biofiltre cu curgere descendentă, cu mediu de filtrare mai greu decât apa ....... 52
b) Biofiltre cu curgere ascendentă, cu mediu de filtrare mai greu decât apa ......... 52
c) Biofiltre cu curgere ascendentă, cu mediu de filtrare mai ușor decât apa ......... 53
3.5.2.4 Bioreactoare cu mediu de filtrare static, fără spălare ..................................... 53
3.5.3 Procedee cu biomasă atașată/biofilm în strat mobil ........................................... 54
3.5.4 Sisteme hibride ....................................................................................................... 55
3.5.5 Procedee intensive de contactare faze solid-lichid .............................................. 55
4
3.5.5.1 Bioreactoare cu strat fluidizat ........................................................................... 56

3.5.5.2 Bioreactoare cu airlift ....................................................................................... 56
3.5.5.3 Reactoare cu namol granular in suspensie ....................................................... 57
3.5.5.4 Reactoare cu biofilm pe membrane ................................................................... 58
3.5.5.5 Reactoare cu biofilm anammox ......................................................................... 59
3.6 ASPECTE DE MODELARE MATEMATICĂ ................................................................ 60
3.6.1 Modele empirice ..................................................................................................... 60
3.6.2 Analiza de regresie ................................................................................................. 61
3.6.2.1 Forma modelului ............................................................................................... 62
3.6.2.2 Datele experimentale ......................................................................................... 63
3.6.2.3 Prelucrarea datelor experimentale ................................................................... 64
3.6.2.4 Analiza de corelație ........................................................................................... 64
3.6.3 Programarea experimentelor ................................................................................ 66
3.6.3.1 Definirea procesului de cercetat ....................................................................... 66
3.6.3.2 Experiment monofactorial ................................................................................. 67
3.6.3.3 Experiment factorial .......................................................................................... 67
3.6.3.4 Experiment de tip Box-Wilson ........................................................................... 67
3.7 CONCLUZII ..................................................................................................................... 69
3.8 OBIECTIVELE TEZEI ..................................................................................................... 69
PARTEA A II-A: CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND TRATAREA
BIOLOGICĂ A APELOR DIN SURSE SUBTERANE ..................................................... 71
CAPITOLUL 4: CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APELOR SUBTERANE
.................................................................................................................................................. 71
4.1 MĂSURAREA PARAMETRILOR FIZICI AI APELOR BRUTE SUBTERANE ......... 72
4.1.1 pH-ul, oxigenul dizolvat și temperatura .............................................................. 72
4.1.2 Turbiditatea ............................................................................................................ 73
4.2 DETERMINAREA COMPOZIȚIEI CHIMICE A APELOR BRUTE SUBTERANE .... 74
4.2.1 Anionii și cationii .................................................................................................... 74
4.2.2 Fierul și manganul ................................................................................................. 74
4.2.3 Carbonul organic total/dizolvat ............................................................................ 75
4.2.4 Trihalometanii ........................................................................................................ 75
4.3 CALITATEA APELOR BRUTE SUBTERANE DIN DIVERSE SURSE DIN ROMÂNIA
................................................................................................................................................. 75
4.4 CONCLUZII ..................................................................................................................... 80
5
CAPITOLUL 5: CERCETĂRI EXPERIMENTALE PENTRU STABILIREA

FLUXURILOR DE TRATARE ............................................................................................ 81
5.1 STUDIU DE CAZ 1 – SURSELE S1 ȘI S2, JUDETUL ILFOV ..................................... 81
5.1.1 Neconformități de calitate ..................................................................................... 81
5.1.2 Teste de tratabilitate .............................................................................................. 81
5.1.2.1 Evaluare potențial de formare trihalometani și cloramine ............................... 81
5.1.2.2 Corectare duritate ............................................................................................. 82
5.1.3 Flux de potabilizare ape ........................................................................................ 85
5.2 STUDIU DE CAZ 2 – SURSELE S5 ȘI S6, JUDETUL ILFOV ..................................... 86
5.2.1 Neconformități de calitate ale apelor brute subterane ....................................... 86
5.2.2.1 Oxidare Mn (II) ± Fe(II) cu clor ....................................................................... 86
5.2.2.2 Filtrare pe nisip manganizat ............................................................................. 86
5.2.2.3 Oxidare NH4+ prin clorinare la breakpoint ..................................................... 86
5.2.2.4 Adsorbție pe cărbune activ ................................................................................ 87
5.3 STUDIU DE CAZ 3 – SURSA S9, JUDEŢUL VRANCEA ........................................... 89
5.3.1 Neconformităţi de calitate ale apei brute subterane ........................................... 89
5.3.2.1 Evaluare potențial de formare trihalometani și cloramine .............................. 89
5.3.2.2 Teste de oxidare ioni metalici (Mn2+, Fe2+) ...................................................... 91
5.3.2.3 Oxidare NH4+ prin clorinare la breakpoint ..................................................... 92
5.4 CONCLUZII ..................................................................................................................... 93
CAPITOLUL 6: CARACTERIZAREA MEDIILOR DE BIOFILTRARE ..................... 95
6.1 METODE DE CARACTERIZARE A SUPORTURILOR GRANULARE PENTRU
DEZVOLTAREA BIOFILMULUI ......................................................................................... 95
6.1.1 Determinarea compoziției elementale .................................................................. 95
6.1.2 Determinarea metalelor din levigat ...................................................................... 97
6.1.3 Determinarea suprafeței specifice ...................................................................... 100
6.1.4 Determinarea morfologiei ................................................................................... 102
6.1.5 Determinarea proprietăților geometrice ale straturilor de umplutură
granulare ........................................................................................................................ 104
6.2 CARACTERIZAREA FRACȚIILOR DE ARGILĂ EXPANDATĂ FOLOSITE ......... 105
6
6.2.1 Compoziția elementală ......................................................................................... 105

6.2.2 Compoziția levigatului ......................................................................................... 106
6.2.3 Suprafața specifică ............................................................................................... 107
6.2.4 Morfologia............................................................................................................. 112
6.2.5 Caracteristici geometrice și densități ................................................................. 112
6.2.5.1 Fracția granulometrică 2-5 mm ...................................................................... 112
6.2.5.2 Fracția granulometrică 4-10 mm ................................................................... 114
6.3 CARACTERIZAREA UMPLUTURII DIN CORPURI INDIVIDUALE DIN PLASTIC
............................................................................................................................................... 114
6.4 CONCLUZII ................................................................................................................... 115
CAPITOLUL 7: EXPERIMENTE DE NITRIFICARE .................................................. 116
7.1 EXPERIMENTE DE NITRIFICARE PENTRU SELECTAREA TIPULUI DE MEDIU
DE BIOFILTRARE ADECVAT.......................................................................................... 116
7.1.1 Caracteristici influent .......................................................................................... 117
7.1.2 Caracteristicile umpluturilor testate .................................................................. 117
7.1.3 Instalații pilot de laborator cu biofiltre aerate .................................................. 117
7.1.4 Rezultate experimentale și comentarii ............................................................... 120
7.1.4.1 Instalația pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură Kaldnes, cu circulație
ascendentă a apei și aerului ........................................................................................ 120
7.1.4.2 Instalația pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură Kaldnes, cu
preaerare influent și recirculare efluent ..................................................................... 121
7.1.4.3 Instalația pilot de nitrificare cu bioreactor cu argilă expandată imersată, cu
circulație descendentă a apei ...................................................................................... 121
7.1.5 Concluzii ............................................................................................................... 122
7.2 EXPERIMENTE DE NITRIFICARE PENTRU ALEGEREA FRACȚIEI
GRANULOMETRICE OPTIME A MEDIULUI DE BIOFILTRARE ................................ 123
7.2.1 Caracteristici influent .......................................................................................... 124
7.2.2 Caracterizarea fracțiilor granulometrice de argilă expandată testate ........... 124
7.2.3 Instalații pilot de laborator cu biofiltre cu argilă expandată, aerate .............. 124
7.2.4 Rezultate experimentale și comentarii ............................................................... 125
7.2.5 Concluzii ............................................................................................................... 128
7.3 EXPERIMENTE PENTRU DETERMINAREA PERFORMANȚEI DE NITRIFICARE
............................................................................................................................................... 128
7.3.1 Experimente de nitrificare pentru modelarea dependenței vitezei de nitrificare
de temperatura sursei ................................................................................................... 129
7
7.3.1.1 Caracteristici influent...................................................................................... 129

7.3.1.2 Caracterizarea fracției granulometrice de argilă expandată folosită ............ 130
7.3.1.3 Instalația pilot de laborator cu biofiltru cu argilă expandată, aerat .............. 130
7.3.1.4 Rezultate experimentale și comentarii ............................................................ 132
7.3.1.5 Modelarea dependenței vitezei de nitrificare de temperatură ...................... 134
7.3.1.6 Concluzii .......................................................................................................... 134
7.3.2 Experimente de nitrificare pentru modelarea dependenței înălțimii stratului
biofiltrant de parametrii sursei .................................................................................... 134
7.3.2.1 Caracteristici influent..................................................................................... 135
7.3.2.2 Caracterizarea fracției granulometrice de argilă expandată folosită ............ 135
7.3.2.3 Instalația pilot de laborator cu biofiltru cu argilă expandată, aerat .............. 135
7.3.2.4 Rezultate experimentale și comentarii ............................................................ 135
7.3.2.5 Modelarea dependenței înălțimii stratului biofiltrant de parametrii sursei ... 137
7.3.2.6 Concluzii .......................................................................................................... 147
CAPITOLUL 8: CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI
PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ULTERIOARE..................................................... 148
8.1 CONCLUZII GENERALE ............................................................................................. 148
8.2 CONTRIBUȚII ORIGINALE ......................................................................................... 152
8.3 PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ULTERIOARĂ ................................................... 153
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 154
8
INTRODUCERE
Apa este un element indispensabil vieții umane, principalele folosințe casnice ale
acesteia fiind băutul, prepararea mâncării și întreținerea igienei personale. Asigurarea apei
pentru toți membrii comunității, în cantitatea necesară și în condiții de sigurantă sanitară,
trebuie să constituie o preocupare permanentă a comunităților locale și a autorităților centrale.
Conceptul de siguranță sanitară presupune asigurarea unui nivel acceptabil al riscului de
îmbolnăvire prin folosirea apei, realizată prin dezvoltarea și implementarea unei strategii de
management a riscurilor de la sursă la consumator. Strategiile de management a riscurilor
identifică riscurile și căile de minimizare a acestora, au ca scop menținerea sub control a
constituenților periculoși din apă și includ de regulă un cadru legislativ național/regional
dezvoltat pe baze științifice, dar care ține seama și de condițiile locale de mediu, economice și
socio-culturale, un sistem de management performant (infrastructură corespunzătoare,
monitorizare corectă, management eficient) și un sistem independent de supraveghere și
control.
Apa furnizată consumatorului uman, caracterizată prin atributul „potabilă”, trebuie să fie
sigură pentru sănătate din punct de vedere microbiologic, chimic și radiologic și să aibă
caracteristici organoleptice acceptabile (fără gust, miros și culoare).
Asigurarea siguranței sanitare a apei potabile din punct de vedere microbiologic se
realizează prin dezinfecție, operația de distrugere a microorganismelor patogene,
indispensabilă în orice flux de potabilizare. Agentul de dezinfecție utilizat pe scară largă este
clorul. Utilizarea clorului ca agent de dezinfecție urmărește atât distrugerea germenilor
patogeni din apă, rezultat al contaminării fecale la surse, cât și prevenirea contaminării
(dezinfecția remanentă) în rețelele de distribuție la consumatori. Întrucât clorul este mai puțin
eficient împotriva anumitor patogeni, strategia de management trebuie să prevadă un sistem
de bariere succesive împotriva acestora (protecția sursei, flux de tratare adecvat incluzând
îndepărtarea suspensiilor înainte de dezinfecție, protecția depozitului de apă tratată și a
sistemului de distribuție).
Există mulți constituenți chimici ai apei brute care pot conduce la probleme de sănătate
prin consum de lungă durată și câțiva care pot avea acțiune toxică acută. De asemenea,
folosirea reactivilor chimici pentru dezinfecție, în mod particular a clorului, în conexiune cu
anumite compoziții chimice a apei brute, poate conduce la formarea unor produși secundari de
dezinfecție care pot pune la rândul lor probleme de sănătate și pot conferi apei caracteristici
organoleptice inacceptabile.
Pentru asigurarea siguranței sanitare a apei din punct de vedere chimic, este necesară
aplicarea unui flux de tratare/potabilizare adaptat compoziției chimice a sursei de apă brută,
capabil să reducă concentrațiile constituenților chimici sub limitele prevăzute de
reglementările în vigoare.
Fluxurile de tratare sunt lanțuri de operații tehnologice, de natură fizică, chimică sau
biologică care trebuie să asigure o calitate a apei potabile conformă cu cadrul legislativ în
vigoare, cu un cost de tratare suportabil de către consumator. Există rațiuni de ordin
tehnologic și financiar care determină alegerea unei operații în detrimentul alteia și locul
acesteia în filiera de tratare. Un exemplu în acest sens îl reprezintă potabilizarea unor surse de
apă cu conținut ridicat de amoniu. Dezinfecția cu clor a acestor ape brute, cel mai simplu flux
de tratare, nu poate fi aplicată singular deoarece clorul reacționează cu amoniul și nu mai
realizează dezinfecția și remanența acesteia. Fluxul de potabilizare trebuie completat cu cel
puțin o operație de îndepărtare a amoniului, chimică sau biologică, premergătoare
9
dezinfecției. Din motive tehnologice (doze mari de clor necesare, produși de reacție peste
limitele admise, probleme organoleptice) și financiare (cost de operare mare), opțiunea
corectă este îndepărtarea amoniului pe cale biologică (nitrificare).
În România există multe cazuri de potabilizare inadecvată a unor surse de apă subterană
cu conținut ridicat de amoniu, prin folosirea unor fluxuri de tratare care nu conțin o etapă de
eliminare a amoniului, prealabilă dezinfecției prin clorinare. Pe plan internațional, deși
nitrificarea biologică este studiată de mai mult timp, rezultatele disponibile în literatura de
specialitate sunt dificil de aplicat în cazuri concrete. Lucrarea de față își propune să determine
condițiile de reacție pentru îndepărtarea amoniului din sursele de apă brută subterană pe cale
biologică și să promoveze implementarea acestei operații în fluxurile de tratare existente sau
previzionate, acolo unde este cazul, în România.
Cuvinte cheie: apă subterană, apă potabilă, azot amoniacal, nitrificare, biofiltru aerat,
mediu de filtrare, argilă expandată, viteză de îndepărtare amoniu.
PARTEA I: STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND TRATAREA

BIOLOGICĂ A APELOR SUBTERANE
CAPITOLUL 1: AZOTUL ÎN MEDIU
În acest capitol sunt prezentate date si informații relevante referitoare la prezența

azotului în mediu – compuși ai azotului, mecanisme de transformare si transport implicate în
ciclul azotului, efecte ale descarcarilor de azot în mediu.
În mediu, azotul este prezent in șapte stări de oxidare (-3, 0, +1, +2, +3, +4, +5), iar
compușii chimici ai acestuia importanți pentru tratarea/epurarea apelor sunt: N-organic,
NH3/NH4+, N2, NO2-, NO3-.
Principalele mecanisme de transformare si transport prin care este realizat circuitul
azotului în natura sunt: fixare, amonificare, sinteză, nitrificare și denitrificare.
Circuitul natural al azotului a fost perturbat prin cresterea cu peste 10% a cantității de
azot gazos fixat, de la începuturile agriculturii până în prezent, care se regăsește solubilizat în
hidrosferă, având drept cauză activitațile umane: cultivarea/fertilizarea solurilor, creșterea
animalelor și managementul defectuos al dejecțiilor animale si umane.
Sunt descrise efectele negative ale evacuărilor de azot asupra mediului (eutrofizare,
scăderea concentrației de oxigen dizolvat in apele de suprafață, toxicitate acvatică) și sănătății
umane (methemoglobinemie, carcinogeneză și, potențial, malformații).
CAPITOLUL 2: NECESITATEA POTABILIZĂRII. PARAMETRII DE CALITATE

AI APEI POTABILE
În acest capitol se prezintă informațiile care fundamentează necesitatea potabilizării,

sursele de apa destinate consumului uman, parametrii și valorile reglementate pentru apa
potabilă, precum și metodele prin care este monitorizată calitatea apei potabile.
Astfel, sunt arătate implicațiile prezenței in apa potabilă a unui anumit număr de
impurificatori de interes pentru subiectul tezei de doctorat – amoniu, azotit, azotat, clor,
10
trihalometani, cloramine, mangan, fier - asupra sănătății consumatorilor, precum și

concentrațiile de siguranță pentru consumul de lungă durată, determinate prin studii clinice,
sau motivele pentru care este/nu este necesară limitarea concentrației la anumite valori.
Sunt prezentate reglementările de calitate referitoare la apa potabilă din România,
evident aproape identice cu cele din Uniunea Europeană, precum și cele privind fluxurile de
tratare in funcție de compoziția apei brute.
De asemenea, sunt descrise metodele standardizate de determinare a valorilor unor
parametri de calitate fizico-chimici (pH, rH, oxigen dizolvat, clor liber/total, turbiditate,
alcalinitate, duritate, amestecuri de cationi/anioni, amoniu, mangan, fier, carbon organic
total/dizolvat, trihalometani) si biologici (Escherichia coli si bacterii coliforme, enterococci
intestinali, Clostridium perfringens, microorganisme de cultura, Pseudomonas aeruginosa) ai
apei, care au legatură directă sau conexă cu subiectul tezei de doctorat.
CAPITOLUL 3: PROCEDEE DE TRATARE BIOLOGICĂ
În acest capitol sunt prezentate:

 principalele clase de microorganisme întalnite in apă (eucariote, bacterii, archaea,
viruși) si proprietățile lor;
 structura, compoziția, metabolismul si respirația celulelor bacteriene, precum și viteza
proceselor bacteriene;
 metodele de îndepărtare a amoniului din apă – fizice, chimice (oxidarea completa la
azot molecular, cu clor) si biologice (nitrificarea);
 caracteristicile bacteriilor nitrificatoare si factorii limitativi de nitrificare;
 procedeele de nitrificare a apelor brute, in vederea potabilizării, și a apelor reziduale,
in vederea epurării – cu namol activ, cu biomasă atașată pe suport inert (în strat fix, în
strat mobil), procedee hibride, procedee intensive de contactare faze;
 aspecte de modelare matematică – modele empirice si analiza de regresie,
dezvoltându-se forma modelului și prelucrarea datelor experimentale, precum și
analiza de corelație, și, de asemenea, procedurile mentionate in literatură referitoare la
programarea experimentelor (experiment monofactorial, experiment factorial,
experiment de tip Box-Wilson).
Din studiul critic al informațiilor prezentate, se consideră adecvat pentru nitrificarea apei
brute subterane in vederea potabilizării procedeul de biofiltrare cu circulație ascendentă a
influentului (viteze de nitrificare in domeniul 0,25-0,60 kg N/m3/zi), iar pentru modelarea
matematică si prelucrarea datelor modelele empirice de tip polinomial, regresia prin metoda
celor mai mici pătrate și analiza de corelație.
PARTEA A II-A: CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND TRATAREA

BIOLOGICĂ A APELOR DIN SURSE SUBTERANE
În contextul prezenței ionului amoniu în apele brute destinate potabilizării, a efectelor pe

care această prezență le induce asupra dezinfecției și a necesității adaptării fluxurilor de tratare
din stațiile actuale de potabilizare la această realitate nedorită, lucrarea de față își propune
următoarele obiective:
 caracterizarea analitică a apelor brute subterane destinate potabilizării, cu accent pe
parametrii care au legătură directă sau conexă cu ionul amoniu;
11
 evidențierea neconformităților de calitate a apelor brute subterane față de reglementările în

vigoare;
 stabilirea fluxurilor de tratare capabile să asigure calitatea reglementată a apei potabile, în
raport cu parametrii neconformi;
 determinarea valorilor optime ale parametrilor tehnologici pentru operațiile prin care
parametrii neconformi devin conformi;
 identificarea metodelor recomandate de îndepărtare a ionului amoniu până la limita
reglementată în apa potabilă, în funcție de concentrația acestuia în apa brută;
 evidențierea cazurilor în care este necesară introducerea în fluxul de tratare a operației de
nitrificare;
 conceperea și realizarea unei instalații pilot de laborator, cu funcționare continuă, pentru
îndepărtarea pe cale biologică a ionului amoniu din apa brută subterană;
 selectarea tipului de suport inert adecvat pentru nitrificare;
 caracterizarea suportului și demonstrarea caracterului inert al acestuia;
 identificarea granulației optime pentru suportul inert;
 determinarea performanței de nitrificare în funcție de parametrii de calitate ai apei brute și
parametrii de operare;
 relevarea câmpurilor de concentrație ai compusilor anorganici ai azotului în biofiltrul de
nitrificare;
 determinarea relației de dependență între viteza de nitrificare și temperatura apei brute,
prin modelarea procesului și prelucrarea matematică a datelor experimentale;
 determinarea relației de dependență între înălțimea necesară a stratului de umplutură
pentru nitrificarea completă a amoniului prezent în apa brută și parametrii apei brute, prin
modelarea procesului de nitrificare și prelucrare matematică a datelor experimentale;
 dimensionarea tehnologică a biofiltrului de nitrificare în funcție de parametrii apei brute și
parametrii de operare.
CAPITOLUL 4: CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APELOR

SUBTERANE
În capitol sunt prezentate metodele standardizate de caracterizare a apelor brute

subterane şi aparatura analitică folosită.
De asemenea, sunt prezentate datele de caracterizare/valorile parametrilor fizico-chimici
(pH, NH4+, NO3-, NO2-, PO43-, Fe, Mn, alcalinitate, carbon organic total/dizolvat, turbiditate,
duritate) pentru câteva surse de apă brută subterană din România folosite pentru producerea
apei potabile: S1-S6/Ilfov, S7-S8/Călăraşi, S9/Vrancea şi S10-S11/Gorj. Se motivează
alegerea locațiilor prin necesitatea adaptării fluxurilor de tratare existente la compoziția
surselor.
Din analiza compoziţiei chimice a apelor brute subterane a rezultat că principalele
neconformităţi/depăşiri ale CMA s-au înregistrat la următorii parametri de calitate:
 amoniu (concentraţii mai mari decât CMA = 0,5 mg/L) la toate sursele:
-S1: 3 - 7,4 mg NH4+/L;
-S2: 1,9 - 6,5 mg NH4+/L;
-S3: 1,3 – 2,2 mg NH4+/L;
-S4: 1,2 – 2,2 mg NH4+/L;
-S5: 0,6 – 1,01 mg NH4+/L;
-S7: 0,66 – 1,5 mg NH4+/L;
12
-S8: 0,19 – 4,04 mg NH4+/L;

-S9: 0,53 – 0,75 mg NH4+/L;
-S10: 0,65 - 7 mg NH4+/L;
-S11: 3,63 – 4,38 mg NH4+/L;
 fier (concentraţii mai mari decât CMA = 200 µg/L) – la majoritatea surselor:
-S3: 390 – 780 mg/L;
-S4: 600 - 650 mg/L;
-S5: 140 - 410 mg/L;
-S7: 120 - 2400 mg/L;
-S8: 24 - 930 mg/L;
-S9: 522 - 950 mg/L;
-S10: 520 – 8400 mg/L;
-S11: 60 - 1600 mg/L;
 mangan (concentraţii mai mari decât CMA = 50 µg/L) – la majoritatea surselor:
-S3: 130 - 150 mg/L;
-S4: 150 - 200 mg/L;
-S5: 98 – 161mg/L;
-S6: 146 – 180 mg/L;
-S7: 68 – 132 mg/L;
-S8: 5 – 230 mg/L;
-S9: 145 - 160 mg/L;
-S10: 10 – 110 mg/L;
 duritate (mai mică decat CMA = 5 grade germane) – la sursele:
-S1: 2,5 – 3,4 grade germane de duritate;
-S2: 2,8 – 6,5 grade germane de duritate.
Rezultatele analizelor apelor brute subterane din locațiile S1-S11 indică necesitatea unor
cercetări sistematice pentru stabilirea fluxurilor de tratare complexe - fizico-chimice si
biologice, cu evidențierea elementelor de dimensionare.
CAPITOLUL 5: CERCETĂRI EXPERIMENTALE PENTRU STABILIREA

FLUXURILOR DE TRATARE
Caracteristicile de calitate ale unor ape brute subterane folosite pentru prepararea apei
potabile determină complexitatea fluxurilor de tratare și parametrii operațiilor tehnologice
pentru corectarea neconformităților.
Pornind de la valorile parametrilor de calitate determinate la caracterizarea apelor brute
subterane, pentru corectarea neconformităților constate sunt necesare cercetări experimentale
de laborator pentru fiecare locație în parte, care să demonstreze că anumite operații
tehnologice de tratare recomandate permit atingerea CMA și prin care să fie determinate
valorile parametrilor de operare (doze de reactivi, timpi de reacție, viteze de filtrare).
Pentru exemplificare sunt prezentate trei studii de caz referitoare la sursele S1 şi S2, S5
şi S6/Ilfov şi S9/Vrancea.
5.1 STUDIU DE CAZ 1 – SURSELE S1 ȘI S2, JUDETUL ILFOV
Caracterizarea apelor brute subterane din aceste locații au evidențiat compoziții

asemănătoare, astfel încât fluxurile de tratare necesare ar trebui să fie similare, motiv pentru
care cele două locații constituie un singur caz. Analiza valorilor parametrilor de calitate și
compararea acestora cu CMA, relevă neconformitățile:
13
-concentrația de NH4+ > CMA = 0,5 mg/L (S1: 3-7,4 mg/L; S2: 1,9-6,5mg/L);
-duritate < 5 grade germane de duritate.
Alți parametri, cu posibile implicații asupra fluxului de tratare (Fe, Mn) au valori mai
mici decât CMA.
Indicatorul carbonul organic total are valori care trebuie testate în legatură cu
posibilitatea formării de produși secundari nedoriți la tratare cu clor.
Pentru stabilirea procesului tehnologic de potabilizare, pornind de la neconformitățile de
calitate, au fost efectuate teste de tratabilitate pe probe momentane de influenți ai stațiilor de
tratare apă brută subterană (amestec foraje) din locațiile S1 și S2, dupa cum urmează :
-evaluare potențial de formare trihalometani (THM) și cloramine la oxidarea chimică a
amoniului prin metoda clorinării la breakpoint;
-corectarea durității la valoarea de minim 5 grade germane de duritate.
Datorită rapoartelor masice mari (Cl2 : N-NH4+ = 8 : 1) necesare pentru oxidarea chimică a
amoniului și a concentrațiilor mari de NH4+ din apa brută, trebuie folosite doze mari de clor (în
condițiile în care concentrațiile de amoniu cu care s-a efectuat testul – 2,37 mg NH4+/L pentru
S1 si respectiv 1,48 mg NH4+/L pentru S2 - au fost departe de concentrațiile maxime găsite în
apa brută subterană din cele două locații, dozele de clor au atins valori de 11,84-19,85 mg
Cl2/L). Aceste doze neobișnuite de clor, în combinație cu încărcarea reactivă de carbon
organic dizolvat din apa brută – 3,3 mg C/L pentru S1 si, respectiv, 3,1 mgC/L pentru S2 -
conduc la valori ale concentrației de THM mai mari decât valoarea limită reglementată - 100
µg/L, chiar din ziua tratării (148 µg/l pentru S1 si 114 µg/l pentru S2). Dintre speciile de THM,
triclormetanul (TCM) este majoritar (>92%) după 6 zile de la reacție, în condițiile unei
concentrații de bromuri în apele brute testate <100 µg/L.
În afară de formarea trihalometanilor, la oxidarea amoniului cu clor mai există și alte
efecte secundare nedorite, pentru sublinierea cărora s-au efectuat determinări analitice:
- formarea cloraminelor care pot induce probleme de gust și miros apei potabile - clorul
rezidual liber este mai mic decât valoarea minima impusă de 80% din clorul rezidual
total;
- pH-ul apei tratate scade sub valoarea minimă de 6,5, astfel încât devine necesară
corectarea acestuia;
- raportul masic de Cl2: N-NH4+ = 8,2 :1 nu este suficient de mare pentru a duce
concentrația de NH4+ sub CMA = 0,5 mg/L; în funcție de caracteristicile apei brute
acest raport poate merge până la 15:1.
Luând în considerare dozele mari de clor necesare, cu influențe negative asupra costului
de potabilizare, și a apariției produșilor secundari de reacție (THM, cloramine), în concentrații
peste valorile maxime admise, oxidarea azotului amoniacal (N-NH4+) prin clorinare la
breakpoint nu reprezintă o opțiune pentru sursele S1 si S2/Ilfov, astfel încat nitrificarea devine
singura opțiune de luat în considerare.
Soluția concretă propusă pentru corecția durități în cazul apei subterane din sursa S1,
care prezintă constant valori ale durității totale sub valoarea minim admisă (CMA = min 5
grade germane), este tratarea cu soluții de clorură de calciu și bicarbonat de sodiu:
𝐶𝑎𝐶𝑙2 + 2𝑁𝑎𝐻𝐶𝑂3 → 𝐶𝑎2+ + 2𝐻𝐶𝑂3− + 2𝑁𝑎𝐶𝑙 (79)
Pentru cele două surse care constituie un caz, S1 și S2, fluxul de potabilizare care se
consideră necesar sa fie aplicat este constituit din operațiile si parametrii din Figura 31:
 nitrificare biologică, pentru oxidarea N-NH4+ la NO3-, la parametrii de operare care
trebuie determinați experimental;
 filtrare rapidă pe nisip (wf = 10 m/h), pentru reținerea biomasei în suspensie;
 filtrare pe carbune activ (t = 5 min.), pentru diminuarea precursorilor de THM
(randament îndepartare TOC < 30%);
 corecție duritate;
14
 dezinfecție cu clor (t = 30 min.), pentru remanență în rețea.
Figura 31. Flux de potabilizare recomandat pentru sursele S1 şi S2/Ilfov
5.2 STUDIU DE CAZ 2 – SURSELE S5 ȘI S6, JUDETUL ILFOV

La fel ca în studiul de caz precedent, compoziția asemănătoare a apelor brute subterane a
determinat considerarea celor două locații ca un singur caz, iar principalele neconformități/depășiri
ale valorilor normate ale indicatorilor de calitate identificate sunt:
- concentrația de NH4+ > CMA = 0,5 mg/L (S5: 0,6-1,01 mg/L; S6: 0,4-1,34 mg/L);
- concentrația de Mn > CMA = 50 µg/L;
- concentrația de Fe > CMA = 200 µg/L.
Pentru stabilirea procesului tehnologic de potabilizare, pornind de la neconformitățile de
calitate ale apelor brute subterane, au fost efectuate teste de tratabilitate pe probe momentane
de influenți stații de tratare apă brută subterană (amestec foraje) surse S5 și S6:
- oxidare Mn (II) și Fe(II) cu clor și precipitare oxizi/oxihidroxizi;
- filtrare pe nisip manganizat;
- oxidare NH4+ prin clorinare la breakpoint.
15
Pentru cele două surse, S5 și S6, schema fluxului de potabilizare considerat ca necesar
sa fie aplicat include operațiile si parametrii din Figura 32:
Figura 32. Flux de potabilizare recomandat pentru sursele S5 şi S6/Ilfov
5.3 STUDIU DE CAZ 3 – SURSA S9, JUDEŢUL VRANCEA
Principalele depăşiri identificate ale valorilor normate ale indicatorilor de calitate sunt:
- concentraţia de NH4+ > CMA = 0,5 mg/L (0,53-0,75 mg/L);
- concentraţia de Fe (solubil/ionic) > CMA = 200 µg/L (47-370 µg/L).
- concentraţia de Mn (solubil/ionic) > CMA = 50 µg/L (130-141 µg/L).
Pornind de la aceste neconformităţi, pentru stabilirea procesului tehnologic de
potabilizare s-a considerat necesar să se efectueze urmatoarele teste de tratabilitate pe o probă
momentană din S9 (pH = 7,58, Fe2+ =370 µg/L, Mn2+ = 130 µg/L):
- oxidare NH4+ prin clorinare la breakpoint și evaluare potenţial de formare
trihalometani (THMs) şi cloramine la oxidarea chimica a amoniului prin metoda
clorinării la breakpoint;
16
- stabilirea variantei optime de indepărtare ioni metalici (Fes, Mns) prin

oxidare/precipitare (natură şi doză oxidant, parametri de reacţie);
Din experiementul de oxidare NH4+ prin clorinare la breakpoint în condiţiile de reacţie –
Cl2:N-NH4+ = 8,2:1, timp de reacţie = 30 min., rezultatele obtinute au fost: NH4+ remanent <
0,1 mg/L, Cl2 rezidual liber/Cl2 rezidual total = 0,70 și THM = 2,9 µg/L.
Oxidarea fierului se face prin aerare, iar pentru oxidarea manganului au fost testaţi trei
agenţi oxidanţi - Cl2, NaOCl, KMnO4 – în condiţiile: doze de agenţi oxidanţi: Cl2 = 1-1,5
mg/L, NaOCl = 1-2,1 mg/L, KMnO4 = 0,3 mg/L; timpi de reacţie:10-30 min.; domenii de pH:
7,5-9,5 la oxidarea cu Cl2 şi NaOCl (corecţie cu Na2CO3) și 7,58 la oxidarea cu KMnO4.
Concluzia seriei de experimente de oxidare a Mn2+ este că soluţia optimă de oxidare este
aceea cu KMnO4, deoarece aducerea Mn2+ sub CMA (50 µg/L) are loc la pH-ul apei brute,
într-un timp de reacţie mic (10 min.) şi la o doză apropiată de cea stoichiometrică (0,3 mg/L).
Pentru sursa S9, schema fluxului de potabilizare necesar a fi aplicat include operaţiile si
parametrii de reacție din Figura 33:
Figura 33. Flux de potabilizare recomandat pentru sursa S9/Vrancea
Din studiile de caz descrise anterior rezulta o serie de concluzii privind implicaţiile
prezenţei amoniului în apa brută pentru potabilizare:
- amoniul trebuie îndepărtat înaintea operaţiei de dezinfecţie pentru că o compromite
prin faptul că reacţionează cu clorul destinat acesteia;
17
- teoretic, îndepărtarea amoniului din apă poate fi realizată pe cale chimică, prin
clorinare la breakpoint, clorul fiind singurul reactiv capabil să oxideze complet
amoniul;
- clorinarea la breakpoint necesită rapoarte masice Cl2 : N-NH4+ mari (minim 8:1), ceea
ce înseamnă consumuri mari de reactiv, cu costurile aferente;
- oxidarea amoniului cu clor înseamnă implicit introducerea de ioni clorură în apa
potabilă;
- la concentraţii mari de amoniu, prin clorinarea are loc scăderea pH-ului, fiind necesară
corectarea acestei scăderi, ceea ce înseamnă folosirea altor reactivi, cu costurile
aferente, şi introducerea de specii ionice în apa potabilă;
- prin oxidarea amoniului cu clor rezultă produşi secundari de reacţie, trihalometani şi
cloramine, şi aceştia reglementaţi datorită nocivităţii;
- cantitatea de produşi secundari depinde de mai mulţi factori, printre care şi doza de
clor folosită, determinată la rândul ei de concentraţia de amoniu în apa brută;
- îndepărtarea cloraminelor şi parţial a trihalometanilor poate fi realizată prin adsorbţie
pe cărbune activ granular.
Concluzia generală care se poate trage din cele trei studii de caz este aceea că
eliminarea amoniului pe cale chimică este o operație care pune probleme și nitrificarea pare
o soluție mai atractivă prin aceea că nu necesită reactivi chimici, chiar dacă este mai greu de
implementat într-un flux tehnologic existent și este mai sensibilă în funcționare.
Totuși, în cazuri concrete, în care există fizic un flux de tratare, pentru concentrații
relativ scăzute de ioni amoniu în apa brută, decizia ar trebui sa fie una de optim economic, cu
luarea în considerare și a restricțiilor locale (configurația și flexibilitatea stației existente,
suportabilitatea costului, existența forței de muncă calificate, asigurarea cu energie electrică la
parametri constanți).
Pe baza analizei apelor brute subterane, problema alimentării cu apă potabilă la
parametrii reglementați a unor comunități se recomandă a fi rezolvată cu luarea în
considerare, în ordine, a urmatoarelor opțiuni:
 pe cât posibil, sa fie identificată si folosită o sursă de apă brută fără amoniu;
 dacă nu este posibilă prima opțiune, atunci sa fie găsită si folosită o sursă de apă brută
cu o concentrație de amoniu mai mică decat 1,5 mg/L, pentru care clorinarea la
breakpoint poate fi o soluție cu costuri rezonabile, ușor de pus în practică și de
exploatat;
 dacă nu este posibilă nici a doua opțiune, atunci sursa de apă brută cu concentrații de
amoniu mai mari decât 1,5 mg/L trebuie supusă unui flux de tratare care include în
mod obligatoriu operația de nitrificare pentru eliminarea pe cale biologică a amoniului.
CAPITOLUL 6: CARACTERIZAREA MEDIILOR DE BIOFILTRARE
Pentru realizarea experimentelor de nitrificare s-a intenţionat folosirea si testarea unor

bioreactoare cu umplutură ipotetic corespunzătoare proprietăţilor bacteriilor nitrificatoare
(dimensiuni şi aderenţa slaba la suprafeţe): material mineral granular (argila expandată) şi
corpuri individuale de umplere din material plastic.
Pentru a fi folosit ca suport inert pentru fixarea bacteriilor nitrificatoare care realizează
procesul biochimic de oxidare a amoniului la azotat este necesară cunoaşterea caracteristicilor
fizico-chimice ale argilei expandate, de interes pentru proces, precum compoziţia chimică
elementală, caracterul inert, morfologia suprafeţei, dimensiunile şi suprafaţa specifică a
porilor, densitatea şi distribuţia granulometrică a materialului granular, fracţia de goluri şi
densitatea materialului vrac. Din acest motiv, în acest capitol se prezintă metodele de
18
caracterizare a suporturilor minerale granulare folosite pentru dezvoltarea biofilmelor şi

anume:
- analiza elementală (XRF) care relevă compoziţia elementală calitativă a suportului şi
concentraţiile elementelor constituente;
- analiza levigatului (ICP-MS), prin care se verifică caracterul inert faţă de procesul
biologic;
- suprafaţa specifică (BET);
- analiza morfologică a suprafeţei granulelor (SEM);
- proprietăţile fizice şi geometrice specifice granulelor;
- proprietăţile fizice şi geometrice ale stratului granular.
Pe baza analizei datelor de literatură, dintr-un sortiment commercial mai larg au fost
separate două fracţii granulometrice de argilă expandată, 2-5 mm şi 4-10 mm, pentru care s-au
efectuat aceste determinări.
Analiza XRF a identificat 18 elemente care intră în componența granulelor de argilă
expandată utilizate ca umplutură inertă pe care se dezvoltă bacteriile nitrificatoare în
bioreactorul de nitrificare biologică, din care ponderea principala o au: siliciul - 183 g/kg,
aluminiul - 96,6 g/kg, fierul - 56,6 g/kg, calciul - 23,2 g/kg, magneziul - 10,5g/kg și potasiul -
14,9 g/kg.
Analiza levigatului obținut dupa un timp de contact de 3 ore cu argila expandată, mult
mai mult decât timpul de contact într-un biofiltru de nitrificare care este de ordinul a 10 min.,
a relevat concentrații ale elementelor Cr, Hg, As, Pb, Co, Al, Se, Mo, Ni, Mn, Cd, Sb, Cu, Zn,
Fe mai mici decat CMA impuse prin Legea 458/2002, actualizată, ceea ce demonstrează
caracterul inert al suportului fata de proces.
Suprafața specifică calculată prin metoda BET din datele de adsorbție în intervalul de
presiuni relative 0.05 – 0.3 a condus la valoarea 0,715 m2/g, izotermele de adorbție-desorbție
azot sunt de tip IV, distribuția dimensiunii porilor este multimodală, iar prezenta histerezisului
pe izotermele de adsorbție - desorbție și aria acestuia indică prezența unei fracțiuni mici de
mezopori (2-50 nm), proba conținând preponderent macropori (>50 nm), rezultate valabile
pentru probe din ambele fractii granulometrice – 2-5 mm si 4-10 mm.
Analiza SEM a suprafetei granulelor de argila expandata a relevat suprafete accidentate,
cu macropori, propice dezvoltării biofilmului nitrificator (Figura 43).
Figura 43. Fotografie SEM de magnitudine 1000x a suprafeței unei granule de argilă expandată
Au fost determinate experimental caracteristicile fizice si geometrice ale fracției

granulometrice 2-5 mm prezentată în Figura 44 (ε = 0,46; ρm = 820 kg/m3; ρvrac = 440 kg/m3;
d10 = 2,3 mm și d50 = 3,1 mm- Figura 45) şi ale fracției granulometrice 4-10 mm (ε = 0,50;
ρvrac = 385 kg/m3; d10 = 4,6 mm).
19
Figura 44. Argilă expandată fracția granulometrică 2-5 mm
Pe baza acestor determinări experimentale, cele două fracţii granulometrice – 2-5 mm și

4-10 mm - au fost selectate pentru efectuarea experimentelor de nitrificare.
Figura 45. Determinarea grafică a diametrelor semnificative ale fracțiunii 2-5 mm

De asemenea, a fost luată în considerare şi o umplutură din corpuri individuale din
plastic (ϕ x h = 16 x 9 mm, ρm = 750 kg/m3, ρvrac = 250 kg/m, ε = 0,67, σ =750 m2/m3 ) pentru
efectuarea experimentelor de nitrificare (Figura 47).
Figura 47. Umplutură din corpuri individuale cu biofilm nitrificator pe suprafață
CAPITOLUL 7: EXPERIMENTE DE NITRIFICARE
Performanţele sistemelor de biofiltrare, pentru nitrificare şi nu numai, sunt puternic

influenţate de: factorii de mediu (temperatura, oxigenul dizolvat, concentraţie nutrienţi),
20
parametrii şi configurarea procesului (timp de retenţie, circulaţie ascendentă/descendentă,

parametrii spălare inversă) şi proprietăţile mediului utilizat că umplutură.
Oxidarea biologică a amoniului poate fi realizată prin utilizarea mai multor tipuri de
bioreactoare, dar pentru potabilizarea apelor brute subterane cele mai potrivite par a fi
bioreactoarele cu umplutură imersată şi dintre acestea biofiltrele aerate (BAFs). În comparaţie
cu alte sisteme cu biomasă ataşată, precum bioreactoarele cu stropirea umpluturii (NTFs),
sistemele BAFs cu material granular au câteva avantaje importante: concentraţie mare de
biomasă, vârstă mare a biomasei, rezistență mare la şocuri de concentraţie, funcţii duale de
filtrare şi îndepărtare a poluanţilor, întreţinere şi operare simple, compactitate. Trebuie
menţionate, de asemenea, şi câteva dezavantaje ale acestora: riscul înfundării şi costurile cu
sistemele de aerare şi spălare.
Experimentele de nitrificare realizate au avut obiective clar definite:
- selectarea tipului de umplutură adecvat procesului de nitrificare;
- identificarea granulatiei optime pentru suportul inert;
- determinarea vitezelor volumice de nitrificare;
- modelarea relației de dependență între viteza procesului și temperatură;
- determinarea câmpurilor de concentrație în biofiltru cu suport granular;
- modelarea relației de dependență între înalțimea stratului biofiltrant necesară pentru
nitrificare completa și parametrii influentului și de operare a biofiltrului, astfel încât să
fie posibilă o (pre)dimensionare a biofiltrului de nitrificare.
Experimentele de nitrificare au fost desfășurate în instalații pilot de laborator cu
funcționare continuă, concepute și realizate preliminar, având în componență un bioreactor cu
biofilm, având ca influenți ape brute subterane, ca atare sau cu conținut de amoniu mărit
sintetic.
7.1 EXPERIMENTE DE NITRIFICARE PENTRU SELECTAREA TIPULUI DE MEDIU
DE BIOFILTRARE ADECVAT
Scopul acestor experimente preliminare a fost acela de a evalua comparativ performanţa

de îndepărtare a azotului amoniacal pentru cele două tipuri diferite de umplutură caracterizate
la Capitolul 6:
- umplutură tip Kaldnes constituită din corpuri geometrice cilindrice cu șase camere,
confectionata din material plastic cu suprafețe netede;
- umplutură granulară de argilă expandată ușoară fractia granulometrica 4-6 mm.
Cele două tipuri de umplutură menționate anterior au echipat trei reactoare biologice
aerate la nivel pilot de laborator, cu funcționare continuă, operate în moduri hidrodinamice
diferite (Figurile 49 - 51), la urmatorii parametri:
- umplutură tip Kaldnes/circulație ascendentă a influentului și aerare în stratul de
umplutură/ t=11-19,3oC, oxigen dizolvat= 6,3-7,9 mgO2/L, timp contact raportat la
fractia de goluri=29-79 min., viteza de filtrare aparenta=1,27-3,44 m/h;
- umplutură tip Kaldnes/circulație ascendentă a influentului cu preaerare influent și
recirculare efluent/ t=11,6-18,8oC, oxigen dizolvat= 2,9-5,7 mgO2/L, timp contact
raportat la fractia de goluri=13-72 min., viteza de filtrare aparenta=1,43-2,82 m/h;
- umplutură Leca/circulație descendentă a influentului și aerare în stratul de umplutură/
t=15,4-18oC, oxigen dizolvat= 2,5-6,7 mgO2/L, timp contact raportat la fractia de
goluri=4-20 min., viteza de filtrare aparenta=1,37-6,36 m/h.
21
Figura 49. Instalație pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură Kaldnes, cu circulație

ascendentă a apei
Figura 50. Instalație pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură Kaldnes, cu preaerare

influent și recirculare efluent
Figura 51. Instalație pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură argilă expandată imersată,
cu circulatie descendentă a apei
22
Cele trei bioreactoare au funcționat în paralel, alimentate cu apă brută subterană cu

conținut ridicat de amoniu, din sursa S1 (pH=7,73–8,84; alcalinitate = 277-341 mg HCO3-/L;
PO43-=0,65-1,53 mg/L; NH4+=2,91-5,21 mg/L; NO3-< 0,1 mg/L; NO2-< 0,1 mg/L).
Performanța de nitrificare a celor trei reactoare biologice de nitrificare testate
experimental a fost exprimată prin viteza volumică de oxidare a NH4+:
𝑄𝑖𝑛 (𝑆𝑖𝑛 −𝑆𝑒𝑓 )
𝑟𝑉 = (87)
𝑉𝑏
în care:
𝑟𝑉 - viteza volumică de oxidare/îndepărtare a NH4+ , g N-NH4+ /m3 umplutură/zi;
𝑄𝒊𝒏 – debit influent, m3/zi;
𝑆𝒊𝒏 - concentrație N-NH4+ în influent, mg/L;
𝑆𝑒𝑓 - concentratie N-NH4+ în efluent, în stare pseudostationară, pentru fiecare încărcare
aplicată, mg/L;
𝑉𝑏 - volumul umpluturii, m3.
Kaldnes [aerare in stratul de umplutura] Kaldnes [preaerare] Leca
300
250
rV [g N/m3/day]
200
150
100
50
0
4 12 18 20 30 33 37 47 51 54 57 61 64 68 69 70 71 75 79
Timp [zile]
Figura 55. Viteze de nitrificare comparative în bioreactoare aerate, cu medii de biofiltrare

diferite și în configurații hidrodinamice diferite
În Figura 55 sunt prezentate comparativ vitezele de nitrificare obținute în cele trei

instalații pilot de nitrificare.
În bioreactorul cu umplutură Kaldnes cu curgere ascendentă a apei și aerare în stratul de
umplutură s-au obținut viteze de nitrificare în domeniul 13 - 66 g N/m3 umplutură/zi,
incluzănd aici și perioada de amorsare, explicațiile pentru vitezele mici de nitrificare ar fi
acelea că suprafețele netede ale umpluturii nu facilitează aderența biofilmului, iar aerarea în
stratul de umplutură favorizează pierderea de biomasă cu efluentul. Concentrațiile remanente
de NH4+ în efluent au fost, cu excepții, peste limita admisă de 0,5 mg/l, relevând faptul că s-a
lucrat cu încărcări peste capacitatea de nitrificare a biofiltrului. Biofiltrul nu a necesitat
spălare datorită fracției mari de goluri (67%) și dimensiunii mari a acestora.
În bioreactorul cu umplutură Kaldnes cu curgere ascendentă a apei și cu preaerarea
influentului și recirculare efluent s-au obținut viteze de nitrificare în domeniul 30 - 135 g
N/m3 umplutură/zi, incluzănd aici și perioada de amorsare, explicația pentru vitezele relativ
mici de nitrificare, dar aproape duble față de cele obținute în bioreactorul cu umplutură
Kaldnes cu curgere ascendentă a apei și cu aerare în stratul de umplutură, ar fi aceea că
suprafețele netede ale umpluturii nu facilitează aderența biofilmului, dar evitarea aerarii în
stratul de umplutură, cu prețul recirculării pentru asigurarea oxigenului necesar reacțiilor
biochimice, este favorizantă. Concentrațiile remanente de NH4+ în efluent au fost, cu excepții,
peste limita admisă de 0,5 mg/l, relevând faptul că s-a lucrat cu încărcări peste capacitatea de
23
nitrificare a biofiltrului. Biofiltrul nu a necesitat spălare datorită fracției mari de goluri (67%)
și a dimensiunii mari a acestora.
În bioreactorul cu argila expandată, granulația 4-10 mm, cu curgere descendentă a apei
și cu aerare în stratul de umplutură s-au obținut viteze de nitrificare în domeniul 97 - 261 g
N/m3 umplutură/zi, incluzănd aici și perioada de amorsare, explicația pentru vitezele mai mari
decât cele obținute în bioreactorul cu umplutură Kaldnes cu curgere ascendentă a apei și cu
preaerarea influentului și a efluentului recirculat ar fi aceea că suprafețele cu pori ale
umpluturii granulare facilitează fixarea biofilmului si ofera o suprafata mai mare de
dezvoltare a acestuia. Concentrațiile remanente de NH4+ în efluent au fost, cu excepții, peste
limita admisă de 0,5 mg/l, relevând faptul că s-a lucrat cu încărcări peste capacitatea de
nitrificare a biofiltrului. La creșterea nivelului de apă în biofiltru cu 0,5 m, biofiltrul a fost
spălat în conformitate cu secvența de operații următoare: afânare cu aer timp de 5 min. la o
viteză de 40-50 m/h; spălare cu apă și aer în echicurent timp de 5 min la viteze de 20-25 m/h
pentru apă și 40-50 m/h pentru aer; clătire cu apă timp de 10 min la viteze de 20-25 m/h.
Experimentele pentru alegerea tipului de strat biofiltrant recomandat pentru nitrificarea
apelor brute subterane, caracterizate prin încărcări mici de carbon organic (așa numita
nitrificare “pură”), au condus la urmatoarele concluzii:
 dezvoltarea și fixarea bacteriilor nitrificatoare pe umplutura cu suprafețe netede de tip
Kaldnes sunt sensibile la regimul hidrodinamic din bioreactor, turbulențele (de
exemplu, cele create de aerarea în stratul de umplutură) favorizând detașarea
biofilmului și pierderea acestuia cu efluentul, cu impact negativ asupra vitezelor de
nitrificare;
 mediul de filtrare argila expandată este mai potrivit pentru nitrificarea “pură” decât
umplutura de tip Kaldnes, datorită suprafeței specifice mai mari și a avantajului
conferit de suprafețele cu pori comparativ cu suprafețele netede în fixarea și
dezvoltarea biofilmului;
 datorită vitezelor de nitrificare mai mari, pentru efectuarea experimentelor de
nitrificare ulterioare s-a ales ca mediu de biofiltrare argila expandată.
7.2 EXPERIMENTE DE NITRIFICARE PENTRU ALEGEREA FRACȚIEI
GRANULOMETRICE OPTIME A MEDIULUI DE BIOFILTRARE
După selectarea mediului de filtrare adecvat operaţiei de nitrificare ape brute din surse
subterane care s-a găsit a fi materialul granular de tip argilă expandată, caracterizat printr-o
suprafaţă accidentată, cu macropori care favorizează fixarea bacteriilor nitrificatoare,
următorul pas este acela de a alege o fracţie granulometrica de argilă expandata care să asigure
o viteză de nitrificare cât mai mare, ceea ce ar conduce la minimizarea volumului de reacţie,
dar care să permită în acelaşi timp o manipulare uşoară şi care să minimizeze pierderile de
particule la spălarea biofiltrului.
În cadrul experimentului au fost testate două instalații pilot de laborator, fiecare având
în componență câte un biofiltru aerat echipat cu argilă expandată din una din fracțiile
granulometrice 2-5 mm și 4-10 mm caracterizate la Capitolul 6, și operate în modul de
curgere ascendentă a influentului, la parametrii:
-biofiltrul cu fractia 2-5 mm: t=9,8-17,8oC, oxigen dizolvat=3,2-8,3 mgO2/L, timp contact
raportat la fractia de goluri=4,3-7,4 min., viteza de filtrare aparenta=4,45-7,63 m/h;
-biofiltrul cu fractia 4-10 mm: t=10,8-17,2oC, oxigen dizolvat=4,5-8,2 mgO2/L, timp contact
raportat la fractia de goluri=4,4-13 min., viteza de filtrare aparenta=1,96-6 m/h;
Cele doua biofiltre au funcționat în paralel, alimentate cu apă brută subterană cu conținut
ridicat de amoniu, din sursa S1 (pH=7,80–8,49; alcalinitate = 275-335 mg HCO3-/L; PO43-
=0,47-1,56 mg/L; NH4+=2,20-6,15 mg/L; NO3-< 0,1 mg/L; NO2-< 0,1 mg/L).
24
Performanța de nitrificare a celor două filtre biologice aerate testate experimental a fost
exprimată prin viteza volumică de oxidare a amoniului- relația (87), dar în care 𝑆𝑒𝑓 este suma
concentrațiilor N-NH4+ și N-NO2- în efluent, si este prezentată in Figura 59.
Vitezele de nitrificare completă (NH4+ →NO3-) obținute în bioreactorul cu argilă
expandată, fracția granulometrică 2-5 mm, s-au situat în domeniul 180 – 305 g N/m3/zi, în
timp ce vitezele de nitrificare completă obținute în bioreactorul cu argilă expandată, fracția
granulometrică 4-10 mm, au fost doar de 83-211 g N/m3/zi. Analiza comparativă a acestor
rezultate arată că argila expandată, fracția 2-5 mm, utilizată ca mediu inert de biofiltrare a
condus la obținerea unor viteze de îndepărtare a amoniului mai mari cu 15-180 % (în 80 % din
cazuri mai mari cu 50-125%) decât argila expandată, fracția granulometrică 4-10 mm.
Explicația constă în suprafața specifică mai mare a fracțiunii granulometrice 2-5 mm.
Concentrațiile remanente de amoniu în efluent au fost în general mai mari decât limita
maximă admisă de 0,5 mg/L, deoarece s-au aplicat încărcări de amoniu mai mari decât
capacitatea de nitrificare a biofiltrelor, scopul experimentului fiind acela de a determina
vitezele maxime de nitrificare posibil de atins cu cele două fracțiuni granulometrice.
De asemenea, în Figurile 60-62 sunt prezentate evoluțiile concentrațiilor de amoniu,
azotat și azotit cu inaltimea stratului de argila expandata, fracția granulometrica 2-5 mm. Se
constată că pe masură ce apa parcurge stratul granular, concentrația de amoniu scade, iar cea
de azotat crește cu înăltimea de strat parcursă.
Aceste rezultate au fost obținute în condițiile spălării biofiltrelor cu o frecvență de 1
dată/saptamană și o durată de 10 minute, la parametrii:
- viteza aerului de 60 m/h și viteza apei de 35 m/h, pentru fracțiunea 2-5 mm;
- viteza aerului de 60-70 m/h și viteza apei de 50-55 m/h, pentru fracțiunea 4-10 mm.
Figura 59. Reprezentare comparativă a vitezelor de îndepărtare a amoniului pentru filtre

biologice aerate, cu mediu de filtrare argilă expandată,
fracțiile 2-5 mm și 4-10 mm
25
Figura 60. Evoluția concentrației de amoniu in biofiltrul cu argila expandata 2-5 mm
Figura 61. Evoluția concentrației de azotat in biofiltrul cu fracție 2-5 mm
Figura 62. Evoluția concentrației de azotit in biofiltrul cu fracție 2-5 mm
S-a reconfirmat experimental concluzia de la subcapitolul 7.1 că folosirea unui material

granular comercial obișnuit și ieftin, precum argila expandată Leca LaterliteTM, ca mediu de
biofiltrare conduce la obținerea unor viteze de nitrificare rezonabil de mari.
Utilizarea unei fracții granulometrice mai mici ca mediu de biofiltrare conduce la
posibilitatea obținerii unor viteze volumice de reactie biologică mai mari decât cele obținute
cu o fracție mai mare, datorită suprafeței specifice mai mari care permite acumularea unei
concentrații de biomasă mai mari. Diferențele de viteze de reacție pot fi importante dacă
diferența de dimensiune este semnificativă, asa cum este cazul în acest experiment. Viteze de
26
reacție mai mari înseamnă dimensiuni mai mici ale bioreactoarelor, deci costuri de investiție
mai mici.
Ca urmare a rezultatelor experimentale obținute, s-a considerat că fracția de argilă
expandată 2-5 mm este alegerea optimă pentru operația de nitrificare a apelor subterane și de
utilizat în experimentele de nitrificare ulterioare pentru determinarea parametrilor de
nitrificare.
7.3 EXPERIMENTE PENTRU DETERMINAREA PERFORMANȚEI DE NITRIFICARE
După cum s-a arătat anterior, viteza procesului de nitrificare este influențată de mulți
factori care țin de caracteristicile bacteriilor nitrificatoare, caracteristicile mediului de filtrare,
caracteristicile apei brute și de parametrii de operare ai biofiltrului. Stabilirea mediului de
filtrare adecvat, etapa de cercetare preliminară descrisă anterior, elimină din discutie primele
două categorii de factori de influență.
Unele dintre caracteristicile sursei de apă brută subterană, în principal concentrația de
amoniu și temperatura, constituie date care nu pot fi schimbate și care se constituie în
variabile independente ale procesului, celelalte caracteristici de interes pentru nitrificare, cum
ar fi conținutul de carbon anorganic/alcalinitatea bicarbonată și conținutul de fosfor necesare
creșterii bacteriilor, fiind de obicei în cantități suficiente sau putând să fie corectate.
Dintre parametrii de operare ai biofiltrului, parametrii importanţi pentru economia
procesului sunt conţinutul de oxigen dizolvat şi timpul de contact apă – biofilm. De obicei se
lucrează cu concentraţii de oxigen dizolvat suficient de mari pentru ca acesta să nu devină
factor limitativ de viteză, iar timpul de contact pentru un tip de umplutură ales este o funcţie
de doi parametri: viteza de filtrare şi înălţimea stratului de umplutură. Dacă se fixează viteza
de filtrare la o valoare din domeniul recomandat în literatură, atunci concentraţiile de amoniu,
azotit şi azotat în biofiltru sunt o funcţie de temperatură, concentraţia amoniului în influent şi
înălţimea stratului de umplutură.
Inversând raţionamentul şi impunând restricţii concentraţiilor de amoniu şi azotit în
efluent la valorile reglementate de 0,5 mg/L şi 0,1 mg/L, înălţimea stratului biofiltrant la care
se întâmplă acest lucru devine o funcţie de două variabile independente, temperatura
influentului şi concentraţia de amoniu în influent, la valori date ale vitezei de filtrare. În acest
mod de punere a problemei este posibilă şi (pre)dimensionarea unui biofiltru de nitrificare
într-un caz particular dat.
Experimentele de nitrificare planificate pentru această etapă finală au avut în vedere
următoarele obiective:
-modelarea dependenței vitezei de nitrificare de temperatura sursei de apă brută subterană, la
valori date ale vitezei de filtrare și înălțimii stratului filtrant;
-modelarea dependenței înălțimii necesare a stratului biofiltrant pentru atingerea CMA
impuse pentru amoniu și azotit în apa potabilă de parametrii sursei de apă brută subterană –
temperatura și concentrația de amoniu, la valori date ale vitezei de filtrare.
7.3.1 Experimente de nitrificare pentru modelarea dependenței vitezei de nitrificare de

temperatura sursei
Experientele de nitrificare pentru identificarea relației de dependență între viteza de

nitrificare și temperatura de reacție au fost efectuate la două viteze de filtrare aparente: 10
m/h, recomandată în literatura pentru nitrificare în biofiltre cu mediu granular, și 5 m/h, pentru
lărgirea domeniului de concentrație de amoniu în influent.
27
Pentru studierea dependenței vitezei de nitrificare de temperatura sursei s-au utilizat

influenți sintetici pentru instalația pilot de nitrificare constituiți prin adăugarea de amoniu in
fluxul de alimentare cu apă brută subterană dintr-o sursă de mică adâncime din București.
Caracteristicile influenților folosiți în instalația pilot pentru cele două viteze de filtrare, 10 m/h
(codificat 10 mph în cele ce urmează) și 5 m/h (codificat 5 mph), sunt:
-pentru 10 mph: pH=6,82–7,24, alcalinitate = 357-532 mg HCO3-/L, PO43-=0,39-0,73 mg/L,
NH4+=2,26-7,30 mg/L, NO3-< 0,1 mg/L, NO2-< 0,1 mg/L, Mn≤ 50 µg/L, Fe≤ 200 µg/L,
TOC=3,7-5,9 mg/L;
-pentru 5 mph: pH=7,01–7,43, alcalinitate = 332-445 mg HCO3-/L, PO43-=0,55-0,89 mg/L,
NH4+=8,55-23,20 mg/L, NO3-< 0,1 mg/L, NO2-< 0,1 mg/L, Mn≤ 50 µg/L, Fe≤ 200 µg/L,
TOC=4,5-7 mg/L.
În cadrul experimentului a fost folosită o instalație pilot de laborator (Figura 63),
având în componență câte un biofiltru aerat, echipat cu argilă expandată fracția
granulometrică 2-5 mm, operat în modul de curgere ascendentă a influentului la parametrii:
-pentru 10 mph: t=10,2-22,8oC, oxigen dizolvat=3,4-5,2 mgO2/L, timp contact raportat la
fractia de goluri=4,44-4,61 min., viteza de filtrare aparenta=9,94-10,32 m/h;
-pentru 5 mph: t=11-25,2oC, oxigen dizolvat=2,5-4,1 mgO2/L, timp contact raportat la fractia
de goluri=8,35-9,50 min., viteza de filtrare aparenta=4,65-5,29 m/h;
Figura 63. Instalație pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură Leca, fracția granulometrică
2-5 mm
Performanța de nitrificare în cele două experimente a fost exprimată prin viteza

volumică de oxidare a amoniului exprimată cu relația (87), dar în care 𝑆𝑒𝑓 este suma
concentrațiilor N-NH4+ și N-NO2- în efluent, redată grafic în Figurile 66 și 67.
Vitezele de nitrificare obținute în bioreactorul cu argilă expandată fracția
granulometrică 2-5 mm s-au situat în domeniul 353 – 819 g N/m3/zi pentru viteza de filtrare
de 10 m/h și 515-1337 g N/m3/zi pentru viteza de filtrare de 5 m/h, la temperaturi variind în
domeniile 10,2 – 22,8 oC și, respectiv, 11 – 25,2 oC.
Parametrii de calitate ai efluenților, amoniu și azotit, s-au situat în zona de mărime a
CMA, dar inregistrând și unele depășiri, în special pentru azotit.
28
900
800
700 y = 356.71e0.0647x
R² = 0.9881
rV [gN/m3/zi]
600
500
400
300
200
100
0
0 2 4 6 8 10 12 14
T-10 [oC]
Figura 66. Viteza de nitrificare în funcție de temperatură, wf = 10 m/h
1600
1400
1200
rV [gN/m3*zi]
1000
800
600
y = 483.79e0.0641x
400 R² = 0.9792
200
0
0 2 4 6 8 10 12 14 16
T-10 [oC]
Figura 67. Viteza de nitrificare în funcție de temperatură, wf = 5 m/h
Aceste rezultate au fost obținute în condițiile spălării biofiltrului cu o frecvență de 1

dată/saptamană și o durată de 10 minute, la parametrii: viteza aerului de 55 - 60 m/h, viteza
apei de 30 - 35 m/h.
Prelucrarea matematică a rezultatelor obținute s-a efectuat prin metoda celor mai mici
pătrate, obținându-se urmatoarele dependențe:
-pentru viteza de filtrare aparentă de 10 m/h:
𝑟𝑉 = 365,71 𝑒𝑥𝑝0,0647(𝑇−10) (88)
-pentru viteza de filtrare aparentă de 5 m/h:
𝑟𝑉 = 483,79 𝑒𝑥𝑝0,0641(𝑇−10) (89)
în care:
𝑟𝑉 - viteza de nitrificare, gN/m3/zi;
T - temperatura de reacție, oC.
Pentru aceste dependențe, valorile coeficienților de determinare au fost:
-R2 = 0,9881, pentru relația (88);
-R2 = 0,9729, pentru relația (89).
29
Experimentele efectuate au demonstrat că prin utilizarea biofiltrelor aerate cu circulație

ascendentă a apei, echipate cu strat de umplutură din argilă expandată fracția
granulometrică 2-5 mm, se pot obține viteze mari de nitrificare, comparabile cu cele
raportate în literatura de specialitate.
Prin modelarea matematică a dependenței vitezei de nitrificare de temperatura de reacție,
la două viteze de filtrare, de 10 m/h și de 5 m/h, s-au obținut relații cu aceeași valoare a
coeficientului de temperatură, de 0,064/oC.
Valorile coeficienților de determinare, apropiate de 1, indică o dependență puternică a
vitezei de nitrificare de temperatura de reacție a influentului, ceea ce semnifică faptul că, în
condițiile date ale experimentului, alți parametri n-au influențat semnificativ rezultatele.
Vitezele de nitrificare mai mari obținute în cazul vitezei de filtrare de 5 m/h se datorează
timpului de contact apă-biofilm si gradientului de concentrației de amoniu mai mari aplicate.
Rezultatele obținute fac posibilă predimensionarea biofiltrelor de nitrificare, dacă se
cunosc temperatura și concentrația de amoniu ale sursei de apă brută și dacă se adoptă
același mediu de biofiltrare și parametrii de operare din unul din cele două cazuri
experimentate.
7.3.2 Experimente de nitrificare pentru modelarea dependenței înălțimii stratului

biofiltrant de parametrii sursei
Experimentele de nitrificare pentru definirea relației de dependența a inalțimii stratului

biofiltrant de parametrii sursei de apa brută subterană – temperatura si concentrația de amoniu
- au fost efectuate la doua viteze de filtrare aparente: 10 m/h si 5 m/h, instalatia pilot fiind cea
prezentată in Figura 63, operată la parametrii prezentați la subcapitolul 7.3.1 si alimentată cu
influenți sintetici constituiți prin adăugarea de amoniu în fluxul de alimentare cu apă brută
subterană dintr-o sursă de mică adâncime din București, cu caracteristicile prezentate la
subcapitolul 7.3.1.
În Figurile 68 și 69 sunt reprezentate grafic rezultatele obținute experimental-
concentrații de amoniu la diferite temperaturi și înălțimi ale stratului filtrant.
6
NH4+ [mg/L]
5
10oC
4 12.5oC
3 14.6oC
16.8oC
2
21.7oC
1
0
0 40 80 120 160
H [cm]
Figura 68. Variația concentrației de amoniu cu temperatura și înălțimea stratului biofiltrant,

wf = 10 m/h
30
25
20
NH4+ [mg/L]
15 11.0 oC
15.4 oC
10 19.5 oC
22.7 oC
5
25.2 oC
0
0 40 80 120 160
H [cm]
Figura 69. Variația concentrației de amoniu cu temperatura și înălțimea stratului biofiltrant,

wf = 5 m/h
Parametrii de calitate ai efluenților, amoniu și azotit, n-au depășit concentrațiile maxim

admise pentru apa potabilă, de 0,5 mg/L și, respectiv, 0,1 mg/L.
Spălarea biofiltrului s-a efectuat cu o frecvență de 1 dată/saptamană și o durată de 10
minute, la parametrii: viteza aerului de 55 - 60 m/h, viteza apei de 30 - 35 m/h.
Ecuatiile de corelare obținute cu ajutorul software-ului TableCurve 3D (30 Days Trial
Version) pentru cele două cazuri, 10 mph și 5 mph, sunt de formă polinomială Chebyshev cu
două variabile:
𝑧 = 𝑎 + 𝑏𝑇1 (𝑥 ′ ) + 𝑐𝑇1 (𝑦 ′ ) + 𝑑𝑇2 (𝑥 ′ ) + 𝑒𝑇1 (𝑥 ′ )𝑇1 (𝑦 ′ ) + 𝑓𝑇2 (𝑦 ′ ) + 𝑔𝑇3 (𝑥 ′ ) +
ℎ𝑇2 (𝑥 ′ )𝑇1 (𝑦 ′ ) + 𝑖𝑇1 (𝑥 ′ )𝑇2 (𝑦 ′ ) + 𝑗𝑇3 (𝑦 ′ ) + 𝑘𝑇4 (𝑥 ′ ) + 𝑙𝑇3 (𝑥 ′ )𝑇1 (𝑦 ′ ) +
𝑚𝑇2 (𝑥 ′ )𝑇2 (𝑦 ′ ) + 𝑛𝑇1 (𝑥 ′ )𝑇3 (𝑦 ′ ) + 𝑜𝑇4 (𝑦 ′ ) (90)
în care:
𝑥- temperatura de reacție biologică, oC;
𝑦- concentrația de amoniu, mg NH4+/L;
𝑧- înălțimea stratului biofiltrant, m;
𝑥𝑖′ - valoarea codificată a variabilei 𝑥, dată de relația:
2𝑙𝑛 𝑥𝑖 −(𝑙𝑛𝑥𝑖 )𝑚𝑎𝑥 −(𝑙𝑛𝑥𝑖 )𝑚𝑖𝑛
𝑥𝑖′ = (91)
(𝑙𝑛𝑥 )
𝑖 𝑚𝑎𝑥 −(𝑙𝑛𝑥 ) 𝑖 𝑚𝑖𝑛
𝑦𝑖′ - valoarea codificată a variabilei 𝑦, dată de relația:
2𝑙𝑛𝑦𝑖 −(𝑙𝑛𝑦𝑖 )𝑚𝑎𝑥 −(𝑙𝑛𝑦𝑖 )𝑚𝑖𝑛
𝑦𝑖′ = (𝑙𝑛𝑦 (92)
)
𝑖 𝑚𝑎𝑥 −(𝑙𝑛𝑦 ) 𝑖 𝑚𝑖𝑛
𝑇𝑛 (𝑥 ′ ) = cos(𝑛 arccos(𝑥 ′ )) (93)
′ ′
𝑇𝑛 (𝑦 ) = cos(𝑛 𝑎𝑟𝑐𝑐𝑜𝑠(𝑦 )) (94)
Rezultatele corelării au constat in determinarea coeficientilor a - o din ecuatia (90)
pentru cele doua cazuri, 10 mph si 5mph, și în suprafetele de raspuns din figurile 70 si 71.
Valorile reziduale maxime sunt de -9,366532% pentru 10 mph si -5,756412% pentru 5 mph,
iar abaterile relative medii (ARM) sunt de 1,3581% pentru 10 mph si de 1,0968% pentru 5
mph, ceea ce arată că s-au obținut ecuații care corelează foarte bine datele experimentale.
S-a realizat și o investigare cantitativă a influenței celor doi parametri independenți,
temperatura și concentrația amoniului, asupra înălțimii prin analiză de sensitivitate, prin
simulare Monte Carlo, utilizând software-ul Crystal Ball, contribuțiile fiind de -80% pentru
concentrația de amoniu și +20% pentru temperatura de reacție în cazul 10 mph, și -83,5%
pentru concentrația de amoniu și +16,5% pentru temperatura de reacție în cazul 5 mph. Se
31
poate observa că parametrul cel mai semnificativ este concentrația de amoniu în influent,
valoarea negativă a sensitivității indicând o proporționalitate inversă.
date 10mph.xls : (1)Sheet1, X , Y , Z

Rank 1 Eqn 463 Chebyshev LnX,LnY Bivariate Polynomial Order 4
r^2=0.99912189 DF Adj r^2=0.99765837 FitStdErr=0.026504491 Fstat=812.72099
1.75
1.5
1.25
1
1.75
H
0.75
1.5 0.5
1.25 0.25
1 0
12.5
H
0.75
15
0.5
T
17.5
0.25 20
0 22.5
1
7
2
Figura 70. Variația înălțimii stratului biofiltrant cu concentrația de amoniu și temperatura,

wf = 10 m/h
date 5mph.xls : (1)Sheet1, X , Y , Z
Rank 1 Eqn 463 Chebyshev LnX,LnY Bivariate Polynomial Order 4
r^2=0.99951861 DF Adj r^2=0.99871629 FitStdErr=0.019624295 Fstat=1483.0805
1.75
1.5
1.25
1
1.75
H
0.75
1.5 0.5
1.25 0.25
1 0
12.5
H
0.75 15
17.5
0.5
T
20
0.25 22.5
25
0 27.5
25
10
15
20
5
Figura 71. Variația înălțimii stratului biofiltrant cu concentrația de amoniu și temperatura,

wf = 5 m/h
32
Rezultatele obținute fac posibilă predimensionarea biofiltrelor de nitrificare, în condițiile

în care temperatura și concentrația de amoniu ale sursei de apă brută sunt în domeniile
cercetate și dacă se adoptă același mediu de biofiltrare și se respecta criteriile de similitudine
din unul din cele două cazuri experimentate, cu ecuația:
ℎ = 1,6 − 𝑧 (95)
în care:
h – înălțimea necesara a stratului biofiltrant pentru atingerea CMA pentru amoniu si azotit in
apa potabila, pentru o temperatură si o concentratie de amoniu date ale sursei, m;
z – înălțimea stratului corespunzătoare temperaturii si concentratiei de amoniu ale sursei de
apă brută, calculate cu relatia (90), m.
CAPITOLUL 8: CONCLUZII GENERALE, CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI

PERSPECTIVE DE DEZVOLTARE ULTERIOARE
8.1 CONCLUZII GENERALE
Pentru elaborarea tehnologiei de tratare a apelor brute subterane in scopul potabilizării

acestora, în lucrare se dezvoltă cercetari complexe, incluzând:
-caracterizarea analitică a apelor brute subterane destinate potabilizării;
-caracterizarea suportului inert pentru echiparea biofiltrelor de nitrificare;
-stabilirea principalelor implicații ale prezenței amoniului în apele brute subterane asupra
fluxurilor de potabilizare;
-cercetări referitoare la procesul de nitrificare propriu-zis.
Din cercetările referitoare la caracterizarea analitică a apelor brute subterane destinate
potabilizării au rezultat următoarele concluzii principale:
 au fost caracterizate, prin metode standardizate și cu aparatură analitică modernă,
apele brute subterane destinate consumului uman din 11 locații din patru județe din
România (Ilfov, Călărași, Vrancea și Gorj), selectate ca urmare a problemelor din
fluxurile de potabilizare și neconformităților de calitate a apei potabile furnizate
consumatorilor;
 caracteristica comună a apelor brute subterane cercetate este prezența ionului
amoniu în concentrații de până la 7,4 mg NH4+/L, mai mari decât limita maximă
admisă (CMA = 0,5 mg/L), ceea ce înseamnă că această problemă este suficient de
răspândită pentru a necesita o abordare sistematică și de a cărei rezolvare corectă
depinde în mod esențial eficiența dezinfecției, etapă indispensabilă a oricărui flux de
potabilizare;
 există frecvente depășiri ale concentrațiilor maxime admise pentru indicatorii Mn
(CMA = 50 µg/L) - concentrații de până la 230 µg/L în 73% din locațiile investigate,
și Fe (CMA = 200 µg/L) - concentrații de până la 8400 µg/L în 73% din locațiile
investigate, de care trebuie să se țină seama la stabilirea fluxurilor de potabilizare;
 pentru sursele S1 și S2/Ilfov s-a găsit că duritatea este sub limita admisă (5 grade
germane), care, deși nu ridică probleme de sănătate, trebuie corectată pentru
conformare.
În lucrare s-au stabilit principalele implicații ale prezenței ionilor de amoniu in apele
brute subterane asupra fluxurilor de potabilizare a acestora și anume:
33
 amoniul trebuie îndepărtat înaintea operației de dezinfecție pentru că o compromite

prin faptul că reacționează cu clorul destinat acesteia;
 teoretic, îndepărtarea amoniului din apă poate fi realizată pe cale chimică, prin
clorinare la breakpoint, clorul fiind singurul reactiv capabil să oxideze complet
amoniul;
 clorinarea la breakpoint necesită rapoarte masice Cl2 : N-NH4+ mari (minim 8:1), ceea
ce înseamnă consumuri mari de reactiv, cu costurile aferente, și timpi de reacție de 30-
40 min.;
 oxidarea amoniului cu clor înseamnă implicit introducerea de ioni clorură în apa
potabilă;
 la concentrații mari de amoniu, prin clorinare are loc scăderea pH-ului, fiind necesară
corectarea acestei scăderi, ceea ce înseamnă folosirea altor reactivi, cu costurile
aferente, și introducerea de specii ionice în apa potabilă;
 prin oxidarea amoniului cu clor rezultă produși secundari de reacție, trihalometani și
cloramine, și aceștia reglementați datorită nocivității;
 cantitatea de produși secundari depinde de mai mulți factori, printre care și doza de
clor folosită, determinată la rândul ei de concentrația de amoniu în apa brută;
 îndepărtarea cloraminelor și partial a trihalometanilor poate fi realizată prin adsorbție
pe cărbune activ granular, la timpi de contact de 4-8 min.;
 întotdeauna nitrificarea este cea mai buna solutie de indepartare a amoniului din
apele brute destinate potabilizării, de aplicat in mod imperativ la concentrații de
amoniu mai mari de 1,5 mg/L;
 la concentrații de amoniu mai mici de 1,5 mg/L poate fi utilizată si oxidarea completă
cu clor (clorinarea la breakpoint), mai ușor de implementat în fluxurile de potabilizare
existente;
 atunci când apele brute subterane conțin simultan ioni de Fe, Mn și amoniu care sunt
îndepartati prin metode chimice, ordinea de îndepartare este Fe (oxidare cu aer +
filtrare pe nisip), Mn (oxidare cu Cl2 sau KMnO4, în funcție de concentrație, și filtrare
pe nisip manganizat) și amoniu (oxidare cu Cl2 și filtrare pe carbune activ granular-
GAC);
 în cazul în care apele brute conțin simultan Mn și amoniu și este necesară nitrificarea,
ordinea de indepartare este amoniu (nitrificare), urmat de mangan (indepărtare pe cale
chimică sau biologică).
Cercetările efectuate în cadrul lucrării pentru caracterizarea tipurilor de suport inert

pentru biofiltrele de nitrificare au condus la următoarele concluzii:
 luând în considerare proprietățile bacteriilor care realizează nitrificarea – slaba
aderență la suprafețe și viteza mică de creștere – a fost selectat pentru caracterizare un
material mineral granular, argila expandată usoară care prin umectare devine mai grea
decat apa, ale carei proprietăți erau potențial adecvate procesului;
 dintr-un sortiment commercial de argilă expandată, mai larg granulometric, au fost
separate două fracții granulometrice, 2-5 mm si 4-10 mm, care au fost supuse testelor
de caracterizare – analiza elementală, analiza levigatului, determinarea proprietăților
fizice si geometrice ale granulelor și stratului granular;
 analiza XRF a identificat 18 elemente componente ale materialului argilă expandată,
majoritare cantitativ fiind siliciul (18,3 % gr.), aluminiul (9.66 % gr.), fierul (5,66 %
gr), calciul (2,32 % gr.), magneziul (1, 05 % gr.) si potasiul (1,49 % gr.);
 analiza levigatului a confirmat caracterul inert al materialului, concentrațiile de metale
in levigat fiind mai mici decat valorile maxim admise in apa potabilă;
34
 cercetarea morfologiei suprafeței granulelor a relevat suprafețe accidentate, cu

macropori de ordinul de mărime al bacteriilor sau mai mari, în care se poate dezvolta
biofilmul nitrificator;
 au fost determinate experimental caracteristicile fizice și geometrice ale fracției
granulometrice 2-5 mm (ε = 0,46; ρm = 820 kg/m3; ρvrac = 440 kg/m3; d10 = 2,3 mm,
d50 = 3,1 mm) şi ale fracției granulometrice 4-10 mm (ε = 0,50; ρvrac = 385 kg/m3;
d10 = 4,6 mm), cele două fracții fiind selectate pentru efectuarea experimentelor de
nitrificare;
 în scop comparativ, în afara de cele doua fracții granulometrice de argilă expandată, a
mai fost selectată pentru experimentele preliminare de nitrificare o umplutură formată
din corpuri individuale din material plastic, cu proprietățile: ϕ x h = 16 x 9 mm, ρm =
750 kg/m3, ρvrac = 250 kg/m, ε = 0,67, σ =750 m2/m3.
În lucrare sunt prezentate cercetările privind selectarea tipului de umplutură pentru

experimentele de nitrificare propriu zise, ale caror principale concluzii sunt următoarele:
 vitezele de nitrificare obținute cu umplutura granulară din argilă expandată au fost
semnificativ mai mari (163-261 gN/m3/zi) decât cele obținute cu umplutura din corpuri
individuale din material plastic(13-66 gN/m3/zi si 59-135 gN/m3/zi), bioreactoarele
funcționând simultan, alimentate cu același influent;
 explicația constă în faptul că umplutura cu suprafețe netede de tip Kaldnes nu
favorizează fixarea bacteriilor nitrificatoare, biofilmul format fiind sensibil la regimul
hidrodinamic din bioreactor, turbulențele (de exemplu, cele create de aerarea în stratul
de umplutură) favorizând detașarea biofilmului și pierderea acestuia cu efluentul, cu
impact asupra vitezelor de nitrificare;
 mediul de filtrare granular din argilă expandată este mai potrivit pentru nitrificarea
“pură” decât umplutura de tip Kaldnes, datorită suprafeței mai mari și a avantajului
conferit de suprafețele cu macropori care protejează biofilmul împotriva forțelor de
forfecare din timpul funcționării și spălării, fiind selectat pentru experimentele de
nitrificare ulterioare.
De asemenea, s-au realizat cercetări referitoare la selectarea experimentală a fracției

granulomtrice de argilă expandată pentru experimentele de nitrificare propriu zise, care au
condus la următoarele concluzii:
 vitezele de nitrificare obținute cu fracția granulometrică 2-5 mm (180-305 gN/m3/zi)
au fost cu 15-180% mai mari (cu 50-125% mai mari in 80% din determinări) decât
cele obținute cu fracția granulometrică 4-10 mm (83-211 gN/m3/zi);
 fracția granulometrică de argilă expandată 2-5 mm a fost selectată pentru efectuarea
experimentelor de nitrificare propriu zise pentru că permite obținerea de viteze de
reacție biochimică mai mari, datorită suprafeței mai mari a stratului, comparativ cu
fracția 4-10 mm.
Cercetarea tehnologică amplă asupra procesului de nitrificare pentru determinarea

dependenței vitezei de nitrificare de temperatura sursei a condus la următoarele concluzii:
 vitezele de nitrificare obținute într-un bioreactor cu circulație ascendentă a
influentului, prevăzut cu un strat biofiltrant de argilă expandată fracția granulometrică
2-5 mm, cu inălțimea de 1,6 m, s-au situat în domeniul 353 – 819 g N/m3/zi pentru
viteza apatentă de filtrare de 10 m/h și 515-1337 g N/m3/zi pentru viteza de filtrare de
5 m/h, la temperaturi variind în domeniile 10,2 – 22,8 oC și, respectiv, 11 – 25,2 oC;
35
 vitezele de reacție obținute pentru viteza de filtrare de 5m/h au fost semnificativ mai
mari decât cele obținute pentru viteza de 10 m/h, datorită timpului dublu de contact
apă-biofilm și gradientului mai mare de concentrație;
 valorile obținute pentru viteza de nitrificare sunt mari, luând în considerare că suntem
în cazul de nitrificare “pură”;
 parametrii de calitate ai efluenților, amoniu și azotit, s-au situat în zona de mărime a
CMA, dar inregistrând și unele depășiri, în special pentru azotit;
 vitezele de nitrificare precizate anterior au fost obținute în condițiile spălării
biofiltrului cu o frecvență de 1 dată/saptamană și o durată de 10 minute, la parametrii:
viteza aerului = 55 - 60 m/h; viteza apei = 30 - 35 m/h;
 regresia datelor experimentale s-a facut prin metoda celor mai mici pătrate și a
condus la expresii de viteză de tip exponential (relațiile 88 si 89 ), cu valori apropiate
ale coeficientului de temperatură, de aproximativ 0,064/oC, pentru ambele viteze de
filtrare (10 m/h si 5 m/h) la care s-a lucrat;
 valorile coeficienților de determinare apropiate de 1 (R2 = 0,9881 pentru 10 m/h si R2
= 0,9729 pentru 5 m/h) indică o dependență puternică a vitezei de nitrificare de
temperatura de reacție a influentului, ceea ce semnifică faptul că, în condițiile date ale
experimentului, alți parametri n-au influențat semnificativ rezultatele;
 rezultatele obținute în studiul cineticii procesului de nitrificare in funcție de
temperatură se recomand a fi folosite la predimensionarea si evaluarea funcționării
unui biofiltru de nitrificare operat în aceleași condiții;
Au fost realizate cercetari experimentale laborioase referitoare la cinetica procesului de

nitrificare propriu-zis - determinarea dependenței inălțimii de biofiltrare necesare pentru
atingerea CMA pentru amoniu și azotit in apa potabilă de parametrii sursei (temperatură și
concentrația de amoniu), iar concluziile rezultate au fost următoarele:
 s-au relevat câmpurilor de concentrație de amoniu într-un biofiltru aerat cu circulație
ascendentă a apei, echipat cu un strat din argilă expandată fractia 2-5 mm, operat la
doua viteze aparente de filtrare (10m/h si 5 m/h), în funcție de înălțimea stratului
parcursă de influent (maxim 1,6 m) și temperatura de reacție biochimică/influentului
(10-25,2 oC);
 parametrii de calitate ai efluenților, amoniu și azotit, s-au situat sub valorile CMA;
 s-au stabilit parametrii de spalare ai biofiltrului: frecvență - 1 dată/saptamană; durată -
10 minute; viteza aerului = 55 - 60 m/h; viteza apei = 30 - 35 m/h;
 prin modelarea matematică a dependenței înălțimii stratului biofiltrant de parametrii
sursei de apă brută subterană – temperatura și concentrația de amoniu – au fost
obținute relații polinomiale de tip Chebyshev (relatia (90) și suprafețele care descriu
această dependență pentru vitezele de filtrare de 10 m/h și de 5 m/h (Figurile 70 și
71);
 abaterile relative medii au fost mici - 1,3581% pentru viteza de filtrare de 10 m/h și
1,0968% pentru cea de 5 m/h, prin urmare ecuațiile corelează foarte bine datele
experimentale;
 s-a realizat analiza de senzitivitate pentru investigarea cantitativă a influenței celor doi
parametri independenți, temperatura și concentrația amoniului în influent, asupra
înălțimii stratului biofiltrant și a rezultat că parametrul cel mai semnificativ este
concentrația de amoniu în influent, cu o influența de 80% pentru viteza de filtrare de
10 mph și 83,5% pentru viteza de filtrare de 5 mph, valoarea negativă a senzitivității
indicând o proporționalitate inversă.
36
 rezultatele obținute se recomandă a fi folosite pentru predimensionarea și evaluarea

funcționarii unui biofiltru de nitrificare în funcție de parametrii determinați -
temperatura și concentrația de amoniu ale sursei de apă brută, în situatia în care se
adopta același mediu de filtrare și se respectă criteriile de similitudine din unul din
cele doua cazuri studiate.
37
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
B. E. Rittmann and P. L. McCarty, Environmental Biotechnology: Principles and Application, New

York: McGraw-Hill, 2001.
Degremont, Water Treatment Handbook, Fifth edition, Paris: Firmin-Didot S.A., 1979.
US Environmental Protection Agency, Manual: Nitrogen Control, EPA/625R-93/010, Office of Water,

Washington, D.C., 1993.
C. N. Sawyer, P. McCarty and G. Parkin, Chemistry for Environmental Engineering, New York:
McGraw Hill, 1994.
World Health Organization, Guidelines for Drinking-water Quality, Fourth Edition, Geneva: World
Health Organization, 2011.
Parlamentul Romaniei, "Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, actualizata," Buletinul
Oficial al Romaniei nr. 552, Bucuresti, 2002.
J. P. van der Hoek, C. Bertelkamp, A. R. Verliefde and N. Singhal, "Practical Paper. Drinking water
treatment technologies in Europe: state of the art-challengies-research needs," Journal of Water
Supply: Research and Technology-AQUA, vol. 63, no.2, pp. 124-130, 2014.
M. Johnson, D. D. Ratnayaka and M. J. Brandt, Tworts Water Supply, 6th Edition, Oxford: Elsevier
Ltd., 2009.
O. Tricolici, C. Bumbac, V. Patroescu and C. Postolache, "Dairy wastewater treatment using an

activated sludge-microalgae system at different light intensities," Water Science & Technology, vol.
69, no. 8, pp. 1598-1605, 2014.
O. Tiron, C. Bumbac, I. V. Patroescu, V. R. Badescu and C. Postolache, "Granular activated algae for
wastewater treatment," Water Science & Technology, vol. 71, no. 6, pp. 832-839, 2015.
Metcalf&Eddy, Inc., Third Edition, Revised by G. Tchobanouglous and F.L. Burton, Wastewater
Engineering. Treatment, Disposal and Reuse, Singapore: McGraw-Hill, Inc., 1991.
I. Baudin, "Elimination biologique de l'ammoniaque sur une filiere courte de traitement a base
d'ultrafiltration. Bila des essais menes en 1993," 1999.
M. H. Gerardi, Nitrification and Denitrification in the Activated Sludge Process, New York: John
Wiley and Sons, Inc., 2002.
S. Zhu and S. Chen, "The impact of temperature on nitrification rate in fixed fim biofilters,"
Aquaculture Engineering, vol. 26, pp. 221-237, 2002.
M. Tschui, M. Boller, W. Gujer, C. Eugster, C. Mader and C. Stengel, "Tertiary Nitrification in
38
Aerated Biofilters," Water Science and Technology, vol. 29, no. 10-11, pp. 53-60, 1994.
S. Chen, J. Ling and J. P. Blancheton, "Nitrification kineticks of biofilm as affected by water quality
factors," Aquaculture Engineering, vol. 34, pp. 179-197, 2006.
B. van den Akker, M. Holmes, N. J. Cromar and H. J. Fallowfield, "Application of high rate nitrifyng
trickling filters for potable water treatment," Water Research, vol. 42, no. 17, pp. 4514-4524, 2008.
T. Mofokeng, A. W. Muller, M. C. Wentzel and G. A. Ekama, "Full-scale trials of external nitrification

on plastic media nitrifying trickling filter," Water SA, vol. 35, no. 2, pp. 204-209, 2009.
D. Harwanto, S.-Y. Oh and J.-Y. Jo, "Comparison of Nitrification Efficienties of Tree Biofilter Media
in a Freshwater System," Fisheries and Aquatic Scienties, vol. 14, no. 4, pp. 363-369, 2011.
Lyco,Inc., Rotating Biological Surface (RBS) Wastewater Equipment: RBS Design Manual, New
Jersey: Lico,Inc., 1992.
A. J. Burgos, J. S. Lopez and P. U. Rodriguez, "Biological Aerated Filters (FS-BIO-006)," INDITEX,

Universidade da Coruña, 2015.
I. A. Ionescu, V. Patroescu, O. Iordache, P. Cornea, C. Jinescu and M. A. Mares, "Aerobic Granular

Sludge Cultivation in a Sequencing Batch Reactor (SBR) using Activated Sludge as Inoculum," REV.
CHIM. (Bucharest), vol. 67, no. 6, pp. 1158-1160, 2016.
Systat Software, Inc., TableCurve 3D. Automated Surface Fitting Software, 2007.
O. Smigelschi and A. Woinaroschy, Optimizarea proceselor in industria chimica, Bucuresti: Editura

Tehnica, 1978.
V. Patroescu , C. Jinescu , C. Cosma, I. Cristea, V. Badescu and C. S. Stefan, "Influence of

Ammonium Ions on the Treatment Process Selection of Groundwater Supplie Intended to Human
Consumption," REV. CHIM. (Bucharest), vol. 66, no. 4, pp. 537-541, 2015.
I. V. Patroescu, G. Jinescu, C. Cosma, L. R. Dinu and C. Bumbac, "Influence of Biological Filtration

Media on the Ammonium Removal Rates from Groundwater Sources," U.P.B. Sci. Bull., Seria B, ,
vol. 77, no. 4, pp. 201-208, 2015.
V. Patroescu, C. Bumbac, Tiron O., I. Ionescu and C. Jinescu, "Biological Removal of Ammonium
from Grounwater," in 15th International Multidisciplinary Scientific Geoconference SGEM, Section
20, vol. 1, pp. 103-110, 2015.
V. Patroescu, I. Ionescu, O. Tiron, C. Bumbac, M. A. Mares and G. Jinescu, "Nitrification Front

Evolution in a Biological Aerated Filter Using Expanded Clay as a Filter Media," REV. CHIM.
(Bucharest), vol. 67, no. 5, pp. 958-961, 2016.
I. V. Patroescu, L. R. Dinu, L. A. Constantin, M. Alexie and G. Jinescu, "Impact of Temperature on

Groundwater Nitrification in an Up-Flow Biological Aerated Filter Using Expanded Clay as Filter
Media," REV. CHIM. (Bucharest), vol. 67, no. 8, pp. 1433-1435, 2016.
39
Ion Viorel PĂTROESCU
Articole
 Viorel Patroescu, Cosmin Jinescu, Cristiana Cosma, Ionut Cristea, Valeriu Badescu,
Claudia Simona Stefan. 2015. Influence of Ammonium Ions on the Treatment Process
Selection of Groundwater Supplies Intended to Human Consumption. REV. CHIM.
(Bucharest), vol.66, No.4, 537-541, FI=0,956.
 Viorel Patroescu, Ioana Ionescu, Olga Tiron, Costel Bumbac, Monica Alina Mares,
Gheorghița Jinescu. 2016. Nitrification Front Evolution in a Biological Aerated Filter
Using Expanded Clay as a Filter Media. REV. CHIM. (Bucharest), vol.67, No.5, 958-
961, FI=0,956.
 Ion Viorel Patroescu, Laurentiu Razvan Dinu, Lucian Alexandru Constantin, Mihaela
Alexie, Gheorghita Jinescu. 2016. Impact of Temperature on Groundwater
Nitrification in an Up-Flow Biological Aerated Filter Using Expanded Clay as Filter
Media. REV. CHIM. (Bucharest), vol.67, No.8, 1433-1435, FI=0,956.
 O. Tricolici, C. Bumbac, V. Patroescu și C. Postolache. 2014. Dairy wastewater
treatment using an activated sludge-microalgae system at different light intensities.
Water Science and Technology 69(8), 1598-1604, FI=1,064.
 O. Tiron, C. Bumbac, I.V. Patroescu, V.R. Badescu și C. Postolache. 2015. Granular
activated algae for wastewater treatment. Water Science and Technology 71(6), 832-
839, FI=1,064.
 Ioana Alexandra Ionescu, Viorel Patroescu*, Ovidiu Iordache, Petruța Cornea,
Cosmin Jinescu, Monica Alina Mares. 2016. Aerobic Granular Sludge Cultivation in a
Sequencing Batch Reactor (SBR) Using Activated Sludge as Inoculum. REV. CHIM.
(Bucharest), vol.67, No.6, 1158-1160, FI=0,956.
 Ion-Viorel Patroescu, Gheorghita Jinescu, Cristiana Cosma, Laurentiu-Razvan Dinu,
Costel Bumbac. 2015. Influence of Biological Filtration Media on the Ammonium
Removal Rates from Groundwater Sources. U.P.B. Sci. Bull., Series B, Vol. 77, Iss. 4,
201-208.
Conferințe
 V. Patroescu, Dr. C. Bumbac, O. Tiron, I. Ionescu, Prof. Dr. C. Jinescu. Biological

Removal of Ammonium from Groundwater. 15th International Multidisciplinary
Scientific Geoconference SGEM, 18-24 June 2015, Albena, Bulgaria, Section 20, vol
1, pag 103-110.
40

Tratare Biologica A Apelor Subterane

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tratare Biologica A Apelor Subterane

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Chimie Aplicată și Știința Materialelor

TRATAREA BIOLOGICĂ A APELOR DIN SURSE

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

TRATAREA BIOLOGICĂ A APELOR DIN SURSE

2.3.1.1. Metode fizico-chimice....................................................................................... 24

b) Respirația anoxică ................................................................................................ 37

3.5.5.1 Bioreactoare cu strat fluidizat ........................................................................... 56

CAPITOLUL 5: CERCETĂRI EXPERIMENTALE PENTRU STABILIREA

6.2.1 Compoziția elementală ......................................................................................... 105

7.3.1.1 Caracteristici influent...................................................................................... 129

PARTEA I: STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND TRATAREA

CAPITOLUL 1: AZOTUL ÎN MEDIU

În acest capitol sunt prezentate date si informații relevante referitoare la prezența

CAPITOLUL 2: NECESITATEA POTABILIZĂRII. PARAMETRII DE CALITATE

În acest capitol se prezintă informațiile care fundamentează necesitatea potabilizării,

trihalometani, cloramine, mangan, fier - asupra sănătății consumatorilor, precum și

CAPITOLUL 3: PROCEDEE DE TRATARE BIOLOGICĂ

În acest capitol sunt prezentate:

PARTEA A II-A: CERCETĂRI EXPERIMENTALE PRIVIND TRATAREA

În contextul prezenței ionului amoniu în apele brute destinate potabilizării, a efectelor pe

 evidențierea neconformităților de calitate a apelor brute subterane față de reglementările în

CAPITOLUL 4: CARACTERIZAREA FIZICO-CHIMICĂ A APELOR

În capitol sunt prezentate metodele standardizate de caracterizare a apelor brute

-S8: 0,19 – 4,04 mg NH4+/L;

CAPITOLUL 5: CERCETĂRI EXPERIMENTALE PENTRU STABILIREA

5.1 STUDIU DE CAZ 1 – SURSELE S1 ȘI S2, JUDETUL ILFOV

Caracterizarea apelor brute subterane din aceste locații au evidențiat compoziții

 dezinfecție cu clor (t = 30 min.), pentru remanență în rețea.

Figura 31. Flux de potabilizare recomandat pentru sursele S1 şi S2/Ilfov

5.2 STUDIU DE CAZ 2 – SURSELE S5 ȘI S6, JUDETUL ILFOV

Figura 32. Flux de potabilizare recomandat pentru sursele S5 şi S6/Ilfov

5.3 STUDIU DE CAZ 3 – SURSA S9, JUDEŢUL VRANCEA

- stabilirea variantei optime de indepărtare ioni metalici (Fes, Mns) prin

Figura 33. Flux de potabilizare recomandat pentru sursa S9/Vrancea

CAPITOLUL 6: CARACTERIZAREA MEDIILOR DE BIOFILTRARE

Pentru realizarea experimentelor de nitrificare s-a intenţionat folosirea si testarea unor

caracterizare a suporturilor minerale granulare folosite pentru dezvoltarea biofilmelor şi

Au fost determinate experimental caracteristicile fizice si geometrice ale fracției

Figura 44. Argilă expandată fracția granulometrică 2-5 mm

Pe baza acestor determinări experimentale, cele două fracţii granulometrice – 2-5 mm și

Figura 45. Determinarea grafică a diametrelor semnificative ale fracțiunii 2-5 mm

Figura 47. Umplutură din corpuri individuale cu biofilm nitrificator pe suprafață

CAPITOLUL 7: EXPERIMENTE DE NITRIFICARE

Performanţele sistemelor de biofiltrare, pentru nitrificare şi nu numai, sunt puternic

parametrii şi configurarea procesului (timp de retenţie, circulaţie ascendentă/descendentă,

Scopul acestor experimente preliminare a fost acela de a evalua comparativ performanţa

Figura 49. Instalație pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură Kaldnes, cu circulație

Figura 50. Instalație pilot de nitrificare cu bioreactor cu umplutură Kaldnes, cu preaerare

Cele trei bioreactoare au funcționat în paralel, alimentate cu apă brută subterană cu

Kaldnes [aerare in stratul de umplutura] Kaldnes [preaerare] Leca

Figura 55. Viteze de nitrificare comparative în bioreactoare aerate, cu medii de biofiltrare

În Figura 55 sunt prezentate comparativ vitezele de nitrificare obținute în cele trei

Figura 59. Reprezentare comparativă a vitezelor de îndepărtare a amoniului pentru filtre

Figura 60. Evoluția concentrației de amoniu in biofiltrul cu argila expandata 2-5 mm

Figura 61. Evoluția concentrației de azotat in biofiltrul cu fracție 2-5 mm

Figura 62. Evoluția concentrației de azotit in biofiltrul cu fracție 2-5 mm

S-a reconfirmat experimental concluzia de la subcapitolul 7.1 că folosirea unui material

7.3 EXPERIMENTE PENTRU DETERMINAREA PERFORMANȚEI DE NITRIFICARE

7.3.1 Experimente de nitrificare pentru modelarea dependenței vitezei de nitrificare de

Experientele de nitrificare pentru identificarea relației de dependență între viteza de

Pentru studierea dependenței vitezei de nitrificare de temperatura sursei s-au utilizat

Performanța de nitrificare în cele două experimente a fost exprimată prin viteza